Gospodarirea si administrarea fondului forestier national - circulatia terenurilor din fondul forestier

Gospodarirea si administrarea fondului forestier national - Circulatia terenurilor Din fondul forestier

In conditiile respectarii dreptului de proprietate, padurile din Romania sunt administrate si gospodarite intr-un sistem unitar, vizand valorificarea continua, in folosul generatiilor actuale si viitoare, a functiilor lor ecologice si social-economice[1].

Fiind o avutie de interes national, este necesara asigurarea gestionarii durabile a padurilor, prin stabilirea de masuri concrete de administrare, ingrijire, exploatare rationala si regenerare, orientate pe urmatoarele directii:

- asigurarea integritatii fondului forestier national, in conditiile si cu respectarea situatiei rezultate in urma schimbarii formei de proprietate asupra acestuia;

intregirea fondului forestier national pana la nivelul optim de 35% din teritoriul tarii;

- reconstructia ecologica a padurilor deteriorate structural de factori naturali si antropici;

- mentinerea volumului recoltelor anuale de lemn la nivelul posibilitatilor padurii;

- conservarea biodiversitatii si asigurarea stabilitatii, sanatatii si polifunctionalitatii padurilor.

In vederea gospodaririi durabile a padurilor, legea interzice: a) defrisarea vegetatiei forestiere - respectiv inlaturarea acesteia si schimbarea destinatiei terenului - fara aprobarea autoritatii publice centrale care raspunde de silvicultura; b) desfasurarea de activitati care produc degradarea solului si a malurilor apelor, distrugerea semintisului utilizabil si a arborilor nedestinati exploatarii, potrivit prevederilor art. 54, respectiv art. 45 din Codul silvic.

Exploatarea produselor lemnoase ale padurilor se poate face numai in conformitate cu prevederile amenajamentelor silvice si cu respectarea normelor privind termenele, modalitatile si epocile de recoltare si transport a materialului lemnos, emise de autoritatea publica centrala care raspunde de silvicultura[2], pe baza actelor de punere in valoare, intocmite de proprietarii sau detinatorii cu orice titlu de paduri.

Persoanele fizice sau juridice care au in proprietate sau in administrare paduri, agentii economici atestati sa execute exploatari forestiere si ocoalele silvice au obligatia sa foloseasca tehnologii de recoltare si de scoatere a lemnului din paduri, care sa nu produca degradarea solului, poluarea apelor, distrugerea sau vatamarea semintisului utilizabil, a arborilor nedestinati exploatarii, peste limitele admise de lege.

Indiferent de forma de proprietate, proprietarii de paduri sunt sprijiniti in efectuarea unor lucrari de gospodarire, in scopul asigurarii integritatii fondului forestier national si gospodaririi durabile a acestuia, prin alocarea anuala de la bugetul de stat a fondurilor necesare pentru:

refacerea padurilor afectate de calamitati naturale sau de incendii a caror cauza este necunoscuta;

- refacerea unor cai forestiere de transport distruse in urma calamitatilor naturale;

- combaterea bolilor si daunatorilor padurilor proprietate privata;

- finantarea unor studii complexe de fundamentare a solutiilor de gospodarire a padurilor proprietate privata a persoanelor fizice si juridice;

sprijinirea proprietarilor de paduri cu functii speciale de protectie, prin acordarea unor compensatii reprezentand contravaloarea bunurilor pe care nu le recolteaza datorita restrictiilor impuse prin amenajamentele silvice acestor paduri etc.

Gospodarirea si dezvoltarea durabila a fondului forestier national, se realizeaza, potrivit legislatiei in vigoare, prin: mentinerea integritatii fondului forestier, fiind interzisa reducerea suprafetei padurilor, cu exceptiile prevazute de lege; regenerarea si ingrijirea padurilor; prevenirea proceselor de degradare a padurilor si solurilor forestiere; economisirea masei lemnoase s.a.

In scopul cresterii calitatii modului de gospodarire durabila a padurilor si al recunoasterii internationale a acesteia, Hotararea de Guvern nr. 1476/2002, a introdus posibilitatea solicitarii de catre administratorii sau detinatorii de paduri organismelor recunoscute pe plan international a certificarii padurilor.

Padurile fondului forestier national se supun certificarii in functie de solicitarile pietei produselor forestiere.

Pentru padurile proprietatea publica a statului, solicitarea se finanteaza de Regia Nationala a Padurilor, pentru cele proprietate publica a unitatilor administrativ-teritoriale de catre consiliile locale, iar pentru cele proprietate privata, de catre proprietari.

In ceea ce priveste administrarea fondului forestier proprietatea publica a statului, aceasta se realizeaza potrivit Codului silvic, de catre Regia Nationala a Padurilor - Romsilva[3].

Padurile proprietatea publica apartinand unitatilor administrativ-teritoriale, precum si cele proprietate indiviza, apartinand fostilor composesori, mosneni si razesi sau mostenitorilor acestora, se administreaza de catre proprietari, prin structuri silvice proprii similare cu cele ale statului. Pentru administrarea si gestionarea padurilor, detinatorii mentionati mai sus angajeaza personal de specialitate, autorizat in conditiile prevazute de lege (art. 10).

Legea prevede obligatia persoanelor fizice, fosti composesori, mosneni si razesi si mostenitorii acestora, de a se constitui, in prealabil, in asociatii cu personalitate juridica, consfintind astfel o traditie seculara existenta la noi, chiar daca apare anacronica.

Daca acesti proprietari nu indeplinesc conditiile prevazute de lege, ei vor gospodari padurile ce le apartin, pe baza contractuala prin Regia Nationala a Padurilor sau prin unitati specializate, autorizate de autoritatea publica centrala care raspunde de silvicultura.

Padurile proprietatea privata a persoanelor fizice sunt, de asemenea, supuse regimului silvic, proprietarii avand obligatia de a executa, prin mijloace proprii sau prin unitati specializate, lucrarile necesare impuse de regimul silvic.

In cazul in care ei nu-si pot indeplini individual aceste obligatii, se pot constitui in asociatii cu personalitate juridica, angajand personal silvic de specialitate.

Titularii proprietatii private asupra padurilor, individuali sau constituiti in asociatii, pot solicita unitatilor teritoriale ale Regiei Nationale a Padurilor sa le administreze padurile ce le apartin, pe baza de contracte, in conditiile prevazute de lege (art 10).

Padurile proprietate privata apartinand unitatilor de cult, institutiilor de invatamant sau altor persoane juridice se administreaza de catre acestea, fiind angajat personal silvic de specialitate.

Acesti proprietari se pot si ei asocia cu alti detinatori de paduri, in vederea gospodaririi durabile a padurilor, dupa cum pot incheia contracte cu unitatile teritoriale ale Regiei Nationale a Padurilor.

Contractele de administrare a fondului forestier se incheie in forma autentica la birourile notariale (taxele si comisioanele suportandu-se de Regia Nationala a Padurilor sau de unitatile specializate) si se inregistreaza la inspectoratele silvice teritoriale in a caror raza se afla fondul forestier, pe o durata minima egala cu perioada de aplicare a amenajamentului silvic.

Reducerea suprafetelor din fondul forestier national este interzisa cu exceptia situatiilor expres prevazute de lege.

In ceea ce priveste ocuparea definitiva sau temporara a terenurilor din fondul forestier national aceasta se poate face numai cu acordul proprietarilor si se aproba de: inspectoratul silvic teritorial pentru suprafata de pana la 1 ha, la cererea persoanei fizice sau juridice beneficiare; autoritatea publica centrala care raspunde de silvicultura pentru suprafata de peste 1 ha, dar nu mai mare de 50 ha, la cererea persoanelor fizice si juridice beneficiare, cu avizul inspectoratului silvic teritorial; prin hotarare de Guvern pentru suprafata de peste 50 ha, la cererea beneficiarilor si la propunerea autoritatii publice centrale care raspunde de silvicultura.

Circulatia terenurilor Din fondul forestier

Terenurile din fondul forestier proprietate privata, indiferent de titularul lor, sunt si raman in circuitul civil, potrivit legii. Ca urmare, ele pot fi dobandite sau instrainate prin oricare din modalitatile stabilite de legislatia civila, in conditiile respectarii reglementarilor legale specifice. Instrainarea terenurilor din fondul forestier proprietate privata, urmeaza a se face prin acte juridice incheiate in forma autentica si cu conditia respectarii dreptului de preemtiune, care poate fi exercitat de catre coproprietari sau vecini[4].

Autoritatea publica centrala care raspunde de silvicultura, prin Regia Nationala a Padurilor are drept de preemtiune la vanzarile terenurilor din fondul forestier proprietate privata, limitrofe fondului forestier proprietate publica a statului, precum si pentru enclavele din acesta[5].

Dreptul de preemtiune este un drept patrimonial de natura legala, recunoscut statului in calitatea sa de persoana juridica, de titular al fondului forestier proprietate publica.

Sunt supuse dreptului de preemtiune al statului, in primul rand terenurile proprietate privata, limitrofe fondului forestier proprietate publica a statului, adica acele terenuri care se invecineaza nemijlocit cu fondul forestier proprietate de stat, respectiv o padure, albia unui parau sau un teren neproductiv etc. incluse ca atare in amenajamentele silvice.

A doua categorie de terenuri a caror instrainare este supusa dreptului de preemtiune o constituie enclavele din fondul forestier. Legea nu defineste notiunea de „enclava”, dar din redactarea generala a textului rezulta ca este vorba de terenurile care sunt inconjurate de fondul forestier proprietatea publica.

Titularii dreptului de preemtiune (statul, prin Regia Nationala a Padurilor, coproprietarii si vecinii) trebuie sa se pronunte in scris asupra exercitarii acestuia, in termen de 30 de zile de la data afisarii ofertei de vanzare, in care se va mentiona si pretul oferit. Oferta de cumparare se inregistreaza la primarie.

Daca pretul oferit de titularii dreptului de preemtiune nu este convenabil vanzatorului, acesta poate sa vanda terenul cu destinatie forestiera sau enclava oricarei alte persoane.

Daca in termenul de 30 de zile prevazut de lege nici unul dintre titularii dreptului de preemtiune nu si-a manifestat vointa de a cumpara terenul ofertat, acesta se vinde liber.

Dovada indeplinirii procedurii de publicitate prevazuta mai sus, se face in fata notarului public, la incheierea contractului de vanzare-cumparare in forma autentica, cu actul eliberat vanzatorului de catre secretarul primariei, dupa expirarea termenului de 30 de zile.

In cazul dobandirii prin acte juridice intre vii, proprietatea de fond forestier a dobanditorului nu poate depasi 100 ha de familie[6].

Incalcarea acestor prevederi se sanctioneaza cu reductiunea actului juridic pana la limita suprafetei legale.

Legea prevede ca cetatenii straini si apatrizii nu pot dobandi dreptul de proprietate asupra terenurilor forestiere. De asemenea, persoanele juridice straine nu pot dobandi terenuri forestiere in Romania, prin acte juridice intre vii sau pentru cauza de moarte.

In cazul terenurilor ce fac obiectul investitiilor persoanelor fizice sau juridice straine, sunt si raman aplicabile dispozitiile legale privind regimul juridic al investitiilor straine.

Nerespectarea dispozitiilor legale cu privire la incheierea in forma autentica a contractului de vanzare-cumparare si a contractului de schimb, atrage nulitatea lor absoluta dupa cum, nerespectarea de catre vanzator a obligatiei de a inregistra oferta de vanzare la primaria in raza careia se afla enclava sau terenul forestier proprietate privata, atrage sanctionarea cu nulitatea relativa a contractului.

In scopul lichidarii enclavelor din fondul forestier domeniul public al statului, precum si pentru corectarea perimetrului acestuia, Regia Nationala a Padurilor, cu aprobarea autoritatii publice centrale care raspunde de silvicultura, poate efectua schimburi de terenuri cu proprietarii suprafetelor respective si poate cumpara, pe baza de acte autentice.

In cazul schimbului, opereaza subrogatia reala cu titlu particular.

Autoritatea publica centrala care raspunde de silvicultura, prin Regia Nationala a Padurilor, poate cumpara terenuri degradate proprietate privata, inapte pentru folosinte agricole, in vederea ameliorarii prin impadurire, prin constituirea lor in perimetre de ameliorare.

In zonele deficitare in paduri, autoritatea publica centrala care raspunde de silvicultura, prin Regia Nationala a Padurilor, poate adopta masuri de majorare a procentului de padure in vederea combaterii secetei si a schimbarilor climatice, prin impadurirea unor terenuri cu destinatie agricola, obtinute in urma schimbului de terenuri cu destinatie forestiera din celelalte zone prin echivalarea suprafetelor.

Terenurile cumparate sau obtinute prin schimb in conditiile prevazute mai sus, dobandesc destinatie forestiera si vor fi cuprinse in amenajamentele silvice prin trecerea lor in proprietatea publica a statului, in conditiile legii.

Statul mai poate dobandi in proprietate terenuri cu destinatie forestiera sau cu destinatie agricola in vederea impaduririi si prin donatii din partea persoanelor fizice sau juridice.

Protectia fondului forestier national

Activitatea denumita generic „protectia padurilor” (art. 29-32 din Codul silvic) are ca scop prevenirea atacurilor produse de boli si daunatori, precum si combaterea acestora, incadrandu-se in ansamblul masurilor de gospodarire rationala si gestionare durabila a fondului forestier national, in concordanta cu principiile acceptate la nivel european si mondial, principii ce converg spre obtinerea de foloase economice maxime, fara a neglija nici un moment echilibrul ecologic pe care padurea trebuie sa-l genereze si sa il mentina[7].

Indiferent de forma de proprietate, protectia fondului forestier cuprinde cel putin cinci aspecte esentiale: protectia impotriva taierilor ilegale; reconstructia ecologica, regenerarea si ingrijirea padurilor; protectia impotriva poluarii; protectia impotriva bolilor si a daunatorilor; protectia fondului de vanatoare si a celui de pescuit in apele de munte, inclusiv cele de acumulare.

In ceea ce priveste primul aspect, exploatarea masei lemnoase trebuie facuta astfel incat, indiferent de natura proprietatii, sa se asigure mentinerea integritatii fondului forestier national si a vegetatiei forestiere din afara acestuia, in conditiile gestionarii durabile a padurilor.

Pentru a evita exploatarea nestiintifica a padurilor, volumul de masa lemnoasa ce se recolteaza anual, pe ansamblu si pe fiecare unitate de productie silvica, se coreleaza cu cota normala de taiere stabilita prin amenajamentele silvice, aprobata pe fiecare an de productie, tinandu-se seama de structura masei lemnoase respective, asigurandu-se evitarea dezgolirii si protejarea solului, consolidarea functiilor de protectie a arboretelor, stabilitatea ecosistemelor naturale, ameliorarea factorilor de clima, mentinerea unor debite constante de apa si continuitatea productiei lemnoase.

Elaborarea amenajamentelor silvice[8] se face in concordanta cu prevederile planurilor de amenajare a teritoriului, avandu-se in vedere asigurarea continuitatii functiilor padurilor.

Detinatorii cu orice titlu ai padurilor, ca de altfel si ai vegetatiei forestiere din afara fondului forestier si ai pajistilor sunt obligati sa exploateze masa lemnoasa numai in limita posibilitatii padurilor, stabilita de amenajamentul silvic si aprobata prin lege; sa asigure respectarea regulilor silvice de exploatare si transport tehnologic al lemnului, stabilite conform legii, in scopul mentinerii biodiversitatii padurilor si a echilibrului ecologic; sa respecte regimul silvic pentru impadurirea suprafetelor exploatate, stabilit de autoritatea centrala pentru silvicultura, in raport cu conditiile de utilizare durabila a padurilor, prevazute de autoritatea centrala pentru protectia mediului; sa asigure aplicarea masurilor speciale de conservare pentru padurile cu functii deosebite de protectie etc.

Autoritatea publica centrala care raspunde de silvicultura, prin inspectoratele silvice teritoriale, exercita controlul respectarii regimului silvic pentru intregul fond forestier national, asigurand integritatea fondului forestier, indiferent de detinatori, atat in cadrul circulatiei juridice a terenurilor respective, cat si in directia prevenirii taierilor ilegale de arbori.

Produsele padurii si folosinta lor

Potrivit Codului silvic (art. 39), produsele padurii sunt impartite in doua mari categorii[9]:

produse lemnoase, care includ: a) produse principale, in care intra toate materialele lemnoase ale padurii rezultate din taieri de regenerare, reprezentand materialul lemnos destinat exploatarii pentru nevoile economiei si ale populatiei, a caror exploatare se face conform prevederilor cuprinse in amenajamentele silvice si in regulile de cultura si exploatare; b) produse secundare, reprezentand acele produse lemnoase rezultate din efectuarea lucrarilor de ingrijire a arboretelor tinere, a caror exploatare se face in aceleasi conditii ca si produsele principale; c) produse accidentale, acele produse lemnoase ale padurii rezultate in urma producerii unor calamitati naturale si din defrisari de padure legal aprobate; d) produse de igiena, rezultate din procesul normal de eliminare naturala; e) alte produse cum sunt: arbori si arbusti ornamentali, rachita, puieti si diferite produse din lemn si,

- produse nelemnoase cum sunt: vanatul din cuprinsul fondului forestier, pestele din apele de munte, din crescatorii, balti si iazuri situate in fondul forestier, fructele de padure, semintele forestiere, ciupercile comestibile din flora spontana, plantele medicinale si aromatice, rasina si altele de acest fel.

Volumul maxim de masa lemnoasa ce se poate recolta anual din padurile proprietate publica se aproba prin hotarare de Guvern, in limita posibilitatii stabilite prin amenajamentele silvice pe fiecare unitate de productie si pe natura produselor.

Volumul produselor accidentale, rezultate din doborari de vant, rupturi de zapada, defrisari legale, uscari de arbori in masa, se precompteaza din posibilitate (art. 40 din Codul silvic).

Exploatarea produselor lemnoase ale padurii se face in conformitate cu normele tehnice obligatorii stabilite de lege, atat pentru proprietarii si/sau detinatorii legali de paduri si/sau vegetatie forestiera din afara fondului forestier, cat si pentru agentii economici specializati care desfasoara activitati de exploatare a lemnului, in baza autorizatiei si a caietului de sarcini, eliberate de unitatile silvice. Estimarea cantitativa si calitativa a acestor produse se face prin acte de punere in valoare intocmite de proprietarii sau detinatorii cu orice titlu de paduri.

Produsele lemnoase se valorifica, potrivit legii, prin licitatie, cu exceptia celor exploatate in regie proprie. Masa lemnoasa care nu s-a putut valorifica prin licitatie, se poate vinde prin negociere directa.

Valorificarea masei lemnoase destinate populatiei pentru constructii si incalzirea locuintelor se face in limita volumelor anuale aprobate prin hotarare de Guvern. Volumul anual aprobat pentru Regia Nationala a Padurilor se repartizeaza unitatilor din structura sa care, la randul lor, executa defalcarea pe ocoale silvice[10].

In ceea ce priveste produsele nelemnoase, acestea se recolteaza in conformitate cu normele tehnice elaborate de autoritatea publica centrala care raspunde de silvicultura.

Vanatul si pestele din apele de munte se recolteaza pe baza de autorizatie si permis, emise in conditiile prevazute de lege.

Vanatoarea se poate exercita numai in acele portiuni ale fondului forestier care sunt rezervate in acest scop, in anumite perioade ale anului. Delimitarea fondurilor de vanatoare se face o data la 10 ani, pe baza cercetarilor stiintifice si a experientei dobandite si se aproba de autoritatea publica centrala pentru protectia mediului.

Detinatorii cu orice titlu de paduri sunt obligati sa exploateze resursele padurii, ale fondului cinegetic si piscicol, in limitele potentialului de regenerare, potrivit prevederilor legale si sa sesizeze autoritatile pentru protectia mediului despre orice accidente sau activitati care afecteaza ecosistemele forestiere sau alte asemenea ecosisteme terestre.

Un important produs al padurii este si iarba. Codul silvic interzice pasunatul animalelor in padurile care fac parte din fondul forestier proprietatea publica a statului, pe terenurile degradate impadurite si in perdelele forestiere de protectie. Numai in mod exceptional, autoritatea publica centrala care raspunde de silvicultura poate aproba pasunatul pe durata limitata in unele perimetre ale fondului forestier proprietate publica a statului, la propunerea autoritatilor publice locale si cu avizul unitatilor silvice teritoriale. Este permisa recoltarea ierbii cu secera in plantatii si paduri, cu exceptia celor cu functii speciale de protectie.

De asemenea, se permite, cu probarea organelor silvice, la recomandarea Asociatiei crescatorilor de albine, amplasarea in mod gratuit a stupilor.

Raspunderi si sanctiuni

Incalcarea prevederilor referitoare la fondul forestier, atrage dupa sine raspunderea civila, contraventionala sau penala, dupa caz, a persoanei vinovate[11].

Pe langa sanctiunile contraventionale prevazute de Codul silvic si Ordonanta de Guvern nr. 96/1998, republicata, cresterea alarmanta a faptelor de incalcare a legii cu efecte dezastruoase asupra fondului forestier national al tarii, a determinat adoptarea unei reglementari speciale privind stabilirea si sanctionarea contraventiilor silvice, prin Legea nr. 31/2000[12].

Legea prevede cinci categorii de contraventii pentru care, in functie de gravitatea faptelor comise si de persoana vinovata se aplica pedeapsa cu inchisoare de la 2-6 luni sau amenda. Limitele minime si maxime ale amenzii contraventionale variind intre 600.000 lei si 30 milioane lei. Aceste limite prevazute pentru cele cinci categorii de contraventii se dubleaza daca faptele contraventionale au fost savarsite in padurile si in vegetatia forestiera cu functii speciale de protectie sau de catre proprietarii de paduri ori de personalul silvic cu atributii de paza si protectie a padurilor ori a terenurilor cu vegetatie forestiera din afara fondului forestier national.

Sanctiunea amenzii contraventionale se aplica si persoanelor juridice, caz in care limitele minime si maxime ale celor cinci categorii de contraventii, se majoreaza de cinci ori.

Ca pedeapsacomplementara legea prevede (art. 12 din Legea nr. 31/2000) ca bunurile rezultate ca urmare a savarsirii faptei contraventionale, in cazul in care nu se restituie persoanei fizice sau juridice prejudiciate, sunt supuse confiscarii si se retin. Despre aceste bunuri se va face mentiune in procesul verbal de constatare a contraventiei.

Dintre contraventiile silvice prevazute de Legea nr. 31/2000 citam, cu titlu de exemplu: ocuparea unor suprafete din fondul forestier mai mari decat cele aprobate legal, reducerea suprafetei fondului forestier national sau a terenurilor cu vegetatie forestiera din afara acestui fond, in alte conditii decat cele prevazute de lege; taierea sau scoaterea din radacini fara drept, precum si sustragerea ori insusirea fara drept de arbori doborati sau rupti de fenomene naturale, ori de arbori, puieti, lastari care au fost taiati ori scosi din radacini, cu sau fara drept, de alte persoane, din fondul forestier national sau de pe terenuri cu vegetatie forestiera din afara acestui fond, daca valoarea pagubei stabilita, conform legii, este de pana la 5 ori pretul mediu al unui metru cub de masa lemnoasa pe picior; distrugerea ori vatamarea arborilor, puietilor sau lastarilor, prin pasunare in fondul forestier national ori pe terenurile cu vegetatie forestiera din afara acestuia; provocarea de incendii prin diferite mijloace in paduri sau in vegetatia forestiera din afara fondului forestier, etc. (art. 1 lit. a, b, c, d, g si k) - sanctionate cu inchisoare de la 2-6 luni sau amenda de la 10-30 milioane lei; aruncarea de tigari, chibrituri sau alte obiecte aprinse in paduri sau pe alte terenuri cuprinse in fondul forestier national ori aprinderea de focuri in paduri la o distanta mai mica, de 100 m de limita acestora, in alte locuri decat cele special amenajate si marcate.