IMPACTUL TEHNOLOGIILOR MODERNE ASUPRA REGIMULUI FLUVIILOR INTERNATIONALE

IMPACTUL TEHNOLOGIILOR MODERNE ASUPRA REGIMULUI FLUVIILOR INTERNATIONALE

2.1. Impactul tehnologiilor moderne asupra tipologiei utilizarilor

cursurilor de apa internationale 59

2.2. Influenta exercitata asupra mediului si asupra ecosistemului

acvatic 62

2.3. Efectele interventiei omului asupra naturii si influenta asupra

reglementarilor internationale 65

IMPACTUL TEHNOLOGIILOR MODERNE ASUPRA

REGIMULUI FLUVIILOR INTERNATIONALE

2.1. Impactul tehnologiilor moderne asupra tipologiei

utilizarilor cursurilor de apa internationale

In analiza acestui interesant subiect, vom prezenta mai intai felul in care progresul tehnologic a dus la aparitia si a altor utilizari a fluviilor internationale, aceste noi abordari fiind de natura sa puna in pericol mediul acvatic.

Dupa cum aratam si in capitolul anterior, istoria ne-a demonstrat ca pana spre jumatatea secolului al XX-lea, principala utilizare a fluviilor internationale o constituia navigatia comerciala. Pe masura ce stiinta si civilizatia au avansat, s-au pus o serie de probleme noi, cum ar fi de exemplu, daca puterea apei poate fi cumva captata si utilizata in folosul omului. De la nasterea ideii pana la gasirea modalitatii de a o aduce la indeplinire nu a mai fost decat un pas, marturie stand prima hidrocentrala construita pe Dunare, la Algershofen, Germania, in anul 1891[1]. Daca omenirea la inceputuri descopera focul din fulgerul cerului, acesta fiind de mare ajutor in dezvoltarea sa milenara, pentru ca apoi din motive de siguranta sa-l stinga cu apa, astazi, prin munca si inteligenta noastra, apa este cea care produce fulgerul de lumina ce ajunge in casele noastre.

Vazand realizata o astfel de idee, omenirea a inteles faptul ca navigatia este departe de a fi singura modalitate de utilizare a fluviilor internationale, din punct de vedere economic. In anul 1923 a fost semnata Conventia de la Geneva[2] relativa la amenajarea fortelor hidraulice interesand mai multe state, a carei semnare a fost gasita necesara in considerarea problemelor divergente ce puteau exista intre statele aflate pe un curs succesiv.

Dupa cum bine se stie, amenajarea hidroelectrica, presupune bararea cursului de apa de catre statul din amonte, actiune care are cel putin trei consecinte majore: pentru statul care construieste, inundarea unei mari suprafete de teren cu consecinte directe asupra peisajului si asupra ecosistemelor, pentru statul din amonte, cresterea nivelului fluviului si chiar revarsarea acestuia, iar pentru statul avalier, privarea de o anumita cantitate de apa, care ar fi trebuit sa fie utilizata de catre acesta, servind nevoilor proprii. Asadar, aprecierile privind utilitatea acestei conventii sunt absolut pertinente.

Inspirate si de dispozitiile acestei conventii-cadru, statele riverane au incheiat acorduri bi- sau multilaterale, pentru reglementarea problemelor specifice fiecarui curs de apa transfrontier. Astfel, incepand cu anul 1963, printr-un acord bilateral, Romania si Yugoslavia au pus la punct sistemul complex de construire si exploatare in comun a punctului hidroenergetic Portile de Fier I[3], pentru ca ulterior, in urma beneficiilor realizate, sa conceapa si conditiile de valorificare a noului sistem de la Portile de Fier II (1976). Cazul Romaniei si al Yugoslaviei nu este unul izolat deoarece pe aproape jumatate din cursurile de apa din lume exista construit cel putin cate un baraj , fapt care este de natura sa sublinieze si ritmul accelerat in care utilizarea hidroelectrica a fost implementata de catre state.

Trebuie adaugat faptul ca tot progresul tehnic a fost cel care a directionat activitatea oamenilor si catre alte utilizari, cum ar fi domeniile agricol sau industrial. In ceea ce priveste domeniul agricol, se cuvine subliniat faptul ca irigatiile sunt principala abordare, iar acest tip de utilizare este departe de a fi o noutate. Cu toate ca prevederile tratatelor si ale conventiilor internationale in materie fluviala, incheiate incepand cu cea de-a doua decada a secolului al XIX-lea, se refera in general la libertatea de navigatie si ele nu cuprind dispozitii generale cu privire la irigatii[5], totusi cu ocazia semnarii in anul 1824 a procesului-verbal de delimitare a apelor raului Doubs, intre Franta si Neuchatel, s-a prevazut dreptul celor doua parti de a utiliza apele raului si pentru irigatii . Daca un astfel de instrument juridic international prevedea, la momentul semnarii, acest concept, este clar ca acesta era preexistent inceputului secolului al XIX-lea, cu toate ca de-abia un secol mai tarziu problema irigatiilor a fost inscrisa pe lista utilizarilor principale.

Toate cele trei tipuri de utilizari amintite au condus in mod direct sau indirect la aparitia unor fenomene precum inundatiile si poluarea. Daca posibilitatea unor inundatii a fost prevazuta de catre constructorii proiectelor hidroelectrice, care nu puteau scapa din vedere posibilitatea ruperii barajelor si a revarsarii lacurilor de acumulare, poluarea ca efect al utilizarii apelor in scop agricol si industrial nu a fost luata in calcul, desi era logic previzibila[7]. Asupra acestui aspect ne vom apleca cu analiza in subpunctul ce urmeaza.

In concluzie, retinem ca unul dintre efectele progresului stiintific si tehnologic il constituie diversificarea utilizarilor cursurilor de apa transfrontiere, iar apa a constituit si va constitui si in viitor o sursa inepuizabila de energie, hrana si viata. Singura conditie pe care omenirea va trebui sa o indeplineasca pentru a-si asigura aceasta indispensabila resursa, este mentinerea sa in cantitatea si calitatea propice utilizarii generatiilor prezente si viitoare.

2.2. Influenta exercitata asupra mediului si asupra ecosistemului acvatic

Aratam supra faptul ca toate tipurile noi de utilizari a fluviilor internationale au condus la aparitia in timp si pe scara larga a fenomenului poluarii. Cu toate ca instalarea acestei maladii a secolului era posibil si logic a fi prevazuta, totusi acest lucru nu s-a intamplat, iar efectele acesteia le resimtim tot noi.

Cum stiinta si tehnica au avansat in toate sectoarele de activitate, era normal ca si poluarea sa se manifeste in privinta tuturor factorilor de mediu. Din aceasta cauza, poluarea fluviilor internationale ca efect al irigatiilor sau al utilizarii acestora in scop industrial, s-a coroborat cu poluarea atmosferica, cea a solului, precum si cu disparitia unei multitudini de specii de flora si fauna.

Si cum fiecare treapta urcata de om pe scara progresului insemna o treapta coborata de natura pe scara sanatatii, inventarea masinii cu aburi a coincis cu momentul in care navigatia a incetat sa mai fie nepoluanta. Chiar daca aparent apa nu avea cum sa devina poluata prin degajarea in atmosfera a aburului si a fumului generat de arderea carbunelui, am aratat ca natura este un tot, iar poluarea uneia dintre componentele sale este de natura sa le afecteze pe celelalte. Astfel, substantele degajate in atmosfera s-au depus partial pe suprafata apei si cu timpul, mediul acvatic s-a deteriorat iar odata cu acesta si intregul ecosistem.

Luand in calcul teoria asemanarii dintre planeta noastra si corpul omenesc, constatam ca poluarea cursurilor de apa a avut efect asupra intregii entitati din care face parte, asa cum si introducerea unui corp strain si nociv in sangele uman este de natura sa afecteze intregul organism.

Tot ecosistemele au fost cele afectate si in cazul construirii de hidrocentrale, pentru ca formarea lacului de acumulare urma a fi realizat prin inundarea unui anume teritoriu, deci practic prin schimbarea reliefului. Ce se intampla cu plantele existente in acea regiune? Oare coloniile de pesti nu sunt afectate in nici un fel de trecerea prin turbine? Dar de constructia in sine a hidrocentralei? Oare acest lucru nu le modifica habitatul? Raspunsul il gasim in datele statistice care arata cu precizie faptul ca, spre pilda, construirea sistemului de la Portile de Fier a condus la disparitia din zona a variatelor specii de sturioni care isi depuneau la cataracte ouale. Asa cum spuneam, este adevarat ca hidrocentralele au creat avantaje nete omenirii, dar la fel de adevarat este ca ele au creat si deservicii majore directe si indirecte.

Pe de alta parte, construirea instalatiilor hidroelectrice afecteaza nu numai statul pe teritoriul caruia au loc lucrarile, ci si statele din amonte si din aval. Zagazuirea unui curs de apa are ca efect direct cresterea nivelului apei in statul din amonte si producerea de inundatii, iar pentru statul din aval, lipsirea de folosinta debitului normal al fluviului, si de aici o serie de probleme cum ar fi imposibilitatea utilizarii sistemului de irigatii, deficitul de produse agricole, cresterea preturilor, scaderea nivelului de trai. Acestea sunt si motivele pentru care conventiile moderne prevad obligatia statului care initiaza un proiect pe un curs de apa, de a informa prealabil si de a a obtine acordul statelor posibil afectate[8].

In ceea ce priveste utilizarea fluviilor in scop agricol, trebuie precizat ca principala aplicatie in acest sens sunt irigatiile. Folosirea pe cale larga a pesticidelor si a altor substante impotriva daunatorilor din agricultura, fac ca acestea sa ajunga nu numai pe planta, ci si pe sol. Trecerea apei folosita la irigatii pe un astfel de sol are ca efect patrunderea in sol, si in final in panza freatica a acestor substante. De asemenea, folosirea apei la irigatii, are si un caracter exhaustiv care este de natura sa consume apa, spre deosebire de navigatie si producerea de energie electrica, unde folosinta este neconsumptibila, apa fiind doar poluata, dar nu si imputinata. Sub acest aspect, in domeniul agricol poluarea actioneaza atat calitativ cat si cantitativ.

Spre deosebire de domeniul agricol, cel industrial are ca efect preponderent poluarea calitativa a apelor, ca urmare a proceselor tehnologice la al caror bun mers contribuie apa. Exploatarile miniere, prelucrarea materialelor, domeniul farmaceutic, alimentar, etc., influenteaza in mod absolut negativ mediul acvatic si ecosistemul aferent, cu toate ca si de aceasta data beneficiile aduse omului sunt indiscutabile.

Asistam asadar, neputinciosi, la degradarea mediului in general si la degradarea mediului acvatic in special, convinsi ca nimic nu poate fi schimbat, sau neavand un argument mai puternic decat folosul material sau confortul propriu.

Ne vom referi in continuare la modul in care progresul tehnologic a influentat tematica si orientarea reglementarilor internationale in domeniul fluvial, subliniind totodata faptul ca navigatia - ca modalitate de utilizare a fluviilor internationale - a inregistrat un usor declin in favoarea celorlalte tipuri de utilizare .

Efectele interventiei omului asupra naturii si influenta asupra reglementarilor internationale

Asa cum se arata intr-un important studiu privind Dunarea[10], "sa nu va mire daca de multe ori interventiunea manei omenesti mai mult a stricat situatiunea unor anumite cursuri de apa". In ceea ce ne priveste, noi am spune altfel : sa nu va mire daca nu veti putea da nici un exemplu in care omul a intervenit asupra cursului de apa si a creat un avantaj mediului acvatic sau ecosistemului. De fiecare data cand interesele omului au cerut-o, interventia asupra cursurilor de apa internationale nu s-a lasat catusi de putin asteptata .

Intrebarea pe care in mod firesc ne-am pus-o - gandindu-ne la asemanarea dintre planeta si corpul uman - este unde gasim asemanarea intre om si doctor. De ce interventia doctorului asupra corpului uman este intotdeauna benefica, iar cea a omului asupra planetei este eminamente distructiva ? Raspunsul ni l-am dat tot singuri pentru ca este foarte simplu : nu este vorba de o asemanare, ci mai degraba de o mare deosebire. Interventia doctorului se face numai cand omul este in nevoie, bolnav, suferind, si este normal ca aceasta nu poate fi decat benefica, pentru ca tinde sa repare partea bolnava a corpului omenesc. Pe cand, in cazul interventiei omului asupra naturii, acesta o face pe un pacient (planeta) sanatos si, ca atare, interventia nu poate fi decat un esec de natura sa imbolnaveasca factorul de mediu vizat. Sa ne inchipuim un doctor care doreste sa opereze un pacient de ficat, dar organul respectiv este perfect sanatos. Poate doctorul sa il faca mai sanatos decat este ? In nici un caz. Interventia sa nu poate fi decat nociva si distructiva pentru omul supus operatiei. La fel se intampla si cu natura. De fiecare data cand interventia omului se face asupra unui element sanatos din natura, acesta va avea de suferit iar efectele nu vor intarzia sa apara. Asadar, pentru ca interventia omului sa nu fie nociva pentru mediu, este esential ca aceasta sa fie dictata nu de interesul omului, ci de interesul naturii. Interventia omului asupra naturii ar trebui sa fie dictata exclusiv de starea de necesitate in care se afla natura. Doua exemple graitoare putem da in acest caz, si anume: interventia omului in caz de incendiu forestier (pentru stingerea acestuia) si interventia in caz de poluare fluviala (pentru contracararea efectelor). Doar acesta este genul de interventii in care ar fi de preferat ca omul sa isi demonstreze utilitatea. Din pacate, este foarte putin probabil ca acest lucru sa se intample vreodata.

Trecand peste aceste observatii privitoare la efectele interventiei umane asupra naturii, vom incerca sa surprindem felul in care evolutia stiintifica si tehnologica si-a exercitat influenta asupra reglementarilor internationale.

Pe masura dezvoltarii navigatiei, oamenii au inventat si dezvoltat necontenit, tehnologii destinate mentinerii starii de navigabilitate a cursurilor de apa internationale, pentru ca ulterior sa largeasca, sa ajusteze si sa construiasca chiar canale noi, acestea fiind de natura sa modifice ecosistemul natural .

Ca o caracteristica generala a tuturor textelor, tratatelor si documentelor internationale de pana la Versailles (si chiar dupa) observam ca principalele teme de reglementare erau : cine exercita puterile pe Dunare, cum le exercita, care sunt aceste drepturi, cat se plateste si cum. Printre acestea mai descoperim, cu totul intamplator, clauze relative la necesitatea unor lucrari pentru mentinerea navigabilitatii fluviilor internationale, astfel cum prevede art.XVII pct.3 din Tratatul de la Paris, 1856. Si art.57 din Tratatul de la Berlin, 1878, prevedea inceperea lucrarilor de la Portile de Fier (cataracte) in sarcina Austro-Ungariei. Acestea aveau un caracter net distructiv asupra habitatului numeroaselor specii de pesti.

Tot in acest sens, prin Tratatul dintre SUA si Canada din 1908 se interzicea ridicarea de stavilare care ar ridica nivelul apelor in partea opusa a liniilor de frontiera, pentru ca un an mai tarziu, aceleasi state parti sa prevada chiar si cateva dispozitii privind protectia mediului acvatic. Pe aceeasi linie, Conventia franco-elvetiana din 1913 cuprinde clauze relative la exploatarea fortei hidraulice a apei.

La momentul semnarii Tratatului de la Versailles, avantul inregistrat de stiinta si tehnica a facut ca art.331 sa prevada construirea de canale laterale celor naturale, pentru ameliorarea cursurilor navigabile si pentru reunirea a doua sectiuni navigabile. Observam deci cum in cadrul tot mai multor instrumente internationale se punea problema intervenirii asupra cursurilor de apa internationale[13].

Tot in aceeasi perioada, Statutul definitiv al Dunarii, prevedea in art.14 obligatia statelor riverane de a incunostiinta Comisia Internationala asupra lucrarilor viitoare de aparare impotriva inundatiilor, cele privind irigatiile si intrebuintarea fortei hidraulice. Este util de mentionat faptul ca motivul acestei instiintari prealabile il constituia prevenirea situatiilor de impiedicare a navigatiei. Asadar, unica conditie care trebuia indeplinita de aceste proiecte era neafectarea regimului de navigatie, gradul de afectare a mediului acvatic fiind o chestiune necunoscuta, si ca atare, neluata in calcul.

Bineinteles ca odata cu trecerea timpului, au evoluat atat tehnologiile, cat si problematica reglementarilor. Efectele distrugerii naturii au devenit din ce in ce mai evidente iar omenirea a constientizat necesitatea luarii unor masuri de contracarare. Primul semnal de alarma, cu un larg ecou international, a fost tras de Conferinta internationala de la Stockholm[14]. De la acest moment, a luat nastere un curent ecologist care si-a facut simtita prezenta in majoritatea reglementarilor din domeniul fluvial.

S-au nascut astfel principiile de dreptul mediului care au directionat activitatile umane in acest domeniu, in stransa legatura cu domeniile conexe. Idei moderne, precum evaluarea impactului asupra mediului, repararea prejudiciului cauzat sau cooperarea si buna vecinatate dintre state si-au avut izvorul in necesitatile cu care se confruntau statele in actiunile lor privind factorii de mediu.

In concluzie, evolutia stiintei si a tehnologiilor a adus beneficii uriase omenirii, dar si deservicii pe masura. Este greu sa raspundem la intrebarea daca am repeta actiunile noastre, in conditiile intoarcerii in timp, pentru ca este dificil sa ne inchipuim pe noi insine lipsiti de confortul zilei de astazi sau renuntand la facilitatile pe care ni le ofera viata contemporana. Cu toate acestea, nu ar trebui sa ne dam batuti in a gasi cele mai adecvate mijloace de a ne continua viata pe planeta, stopand distrugerea naturii.