IMPLICATIILE DEZVOLTARII DURABILE ASUPRA POLITICILOR ECONOMICO-SOCIALE
Dezvoltarea durabila este in prezent acceptata ca fiind un principal obiectiv al activitatii economice si sociale.
Definitia data dezvoltarii durabile de Raportul Brundtland, desi acceptata, a fost considerata ca fiind prea vaga. UNEP a adus o interpretare ulterioara a acestei definitii, specificand ca "progresul catre echitatea nationala si internationala, precum si intretinerea, utilizarea rationala si sporirea bazei de de resurse naturale stau la baza rezilientei ecologice si a cresterii economice".
Termenul necesita inca precizari suplimentare, care vizeaza in principal o definitie mai concreta a dezvoltarii durabile. O incercare recenta a unui grup de juristi in acest sens, defineste dezvoltarea durabila ca fiind "un proces economic, social si politic complex. Acest proces tinde catre o utilizare sustenabila a resurselor planetei si la protejarea mediului, de care depind natura si viata umana, precum si dezvoltarea economica si sociala. Obiectivul acestui proces complex este de a indeplini dreptul tuturor fiintelor umane la un standard de viata adecvat, in baza participarii lor active, libere si semnificative la imbunatatirea si distributia echitabila a beneficiilor rezultate, 151h77b simultan cu acordarea atentiei cuvenite necesitatilor si intereselor generatiilor viitoare".
Se poate insa afirma cu certitudine ca orientarea catre dezvoltarea durabila are implicatii majore pentru politica de dezvoltare, politica economica si cea sociala.
A. Viziunea antropocentrica si biocentrica
In acceptiunea antropocentrica, principala orientare a eforturilor pentru protectia mediului la nivel international trebuie sa fie axata pe imbunatatirea conditiei umane:
|
Declaratia de la Rio, Principiul 1 Fiintele umane se afla in centrul preocuparilor pentru dezvoltarea durabila. |
In baza acestei "abordari antropocentrice", protectia vietii salbatice sau a altor resurse naturale nu reprezinta un scop in sine, ci mai degraba o necesitate pentru a asigura o calitate superioara, durabila a vietii umane. Protectia mediului si prin extindere dreptul international al mediului trebuie legate de protectia bunastarii umane, iar in acest scop, viata salbatica si alte resurse naturale trebuie sa fie disponibile spre utilizare.
In competitie cu aceasta abordare se afla cea de tip "biocentric", care valorizeaza natura in sine, protejand-o indiferent de utilitatea sa pentru fiintele umane. Abordarea de tip biocentric a fost adoptata in Carta Mondiala pentru Natura, dar a fost respinsa la Conferinta de la Rio si nu se regaseste puternic ancorata in dreptul international al mediului.
B. Integrarea economiei cu mediul
Dezvoltarea durabila implica integrarea problemelor de protectie a mediului si a celor sociale in toate aspectele politicii economice:
|
Declaratia de la Rio, Principiul 4 Pentru realizarea dezvoltarii durabile, protectia mediului trebuie sa constituie parte integranta a oricarui proces de dezvoltare si nu poate fi considerata in mod izolat de acestea. |
Injectarea conceptului de "durabilitate" in politicile de dezvoltare, are largi implicatii la nivel macro si microeconomic.
In ceea ce priveste politicile macroeconomice, orientarea catre dezvoltarea durabila solicita, spre exemplu, modificarea sistemelor nationale traditionale de contabilitate, pentru a permite o mai buna masurare a calitatii generale a vietii. Astfel de sisteme de contabilitate ar exclude din calculul PIB eforturile de control al poluarii, precum si pagubele provocate mediului prin poluare. O abordare similara, pune accentul pe utilizarea unui set de sisteme de contabilizare separate pentru resursele naturale, care sa evidentieze in unitati, altele decat cele monetare, starea existenta a resurselor dintr-o anumita tara. In acest fel, extractia de minereuri nu va fi reflectata numai prin cresterea PIB, ci si prin diminuarea rezervei de resurse naturale.
In ceea ce priveste politicile microeconomice, orientarea catre dezvoltarea durabila solicita, spre exemplu, imputarea costurilor pentru pagubele aduse mediului, producatorului care a cauzat paguba. Pretul resurselor naturale trebuie sa reflecte costurile de mediu si alte costuri "externe" ale unei pieti necontrolate. Instrumentele bazate pe mecanisme de piata, cum sunt taxele pentru poluare si permisele comercializabile pot fi utilizate pentru a "internaliza" costurile externe, conducand la preturi ale pietei care reflecta mai bine costul real al productiei, incluzand costurile sociale si pe cele de protectie a mediului.
C. Interdependenta dintre ecosisteme si sistemele antropice ale planetei
In ultimele trei decade ale secolului XX, progresul intelegerii stiintifice a interdependentei dintre ecosisteme si sistemele antropice ale planetei a fost semnificativ. Dependenta si interdependenta dintre om si natura a fost reflectata in Carta Mondiala pentru Natura:
|
Carta Mondiala pentru Natura, Preambul Umanitatea este o parte a naturii iar viata depinde de functionarea neintrerupta a sistemelor naturale, care asigura alimentarea cu energie si substante nutritive. |
Desi recunoasterea explicita a dependentei umanitatii de natura este relativ noua, majoritatea acordurilor internationale pentru protectia mediului au recunoscut, cel putin implicit, interdependenta dintre ecosisteme si sistemele antropice. Spre exemplu, legaturile dintre statele care impart o anumita resursa naturala reprezinta unele dintre motivele principale care stau la baza regulilor referitoare la repartizarea resurselor naturale si poluarea transfrontaliera. Recunoasterea limitelor ecologice si a interconectarii dintre ecosistemele planetei sta la baza eforturilor internationale pentru conservarea biodiversitatii si prevenirii schimbarilor climatice.
D. Echitatea si responsabilitatea intre generatii
Dezvoltarea durabila, asa cum a fost definita in Raportul Brundtland, este strans asociata cu obiectivul echitatii intre generatii. Acest obiectiv recunoaste responsabilitatea fiecarei generatii de a fi justa cu generatiile viitoare; generatia prezenta trebuie sa lase generatiei viitoare drept mostenire o "bogatie" cel putin egala cu cea pe care ea insasi a mostenit-o de la generatia anterioara. Indeplinirea minima a acestui obiectiv necesita evidentierea principiilor referitoare la utilizarea durabila a resurselor naturale si la evitarea oricarei pagube ireversibile aduse mediului. Conceptul responsabilitatii intre generatii a inceput sa devina important de la Conferinta de la Stockholm:
|
Declaratia de la Stockholm, Principiul 1 Omul.are o responsabilitate solemna de a proteja si imbunatati mediul, pentru generatiile prezente si cele viitoare. |
Responsabilitatea intre generatii a fost reafirmata la Conferinta de la Rio, ca o componenta centrala a orientarii catre dezvoltarea durabila:
|
Declaratia de la Rio, Principiul 3 Dreptul la dezvoltare trebuie realizat in asa fel, incat sa indeplineasca in mod echitabil necesitatile de dezvoltare si cele de mediu, ale generatiilor prezente si viitoare. |
E. Utilizarea durabila a resurselor naturale
Radacinile conceptului de dezoltare durabila isi au originea in promovarea utilizarii durabile a resurselor naturale. Regimurile juridice care vizeaza conservarea resurselor marine, viata salbatica, protejarea habitatelor, protejarea mostenirii culturale si naturale, protectia zonei antarctice etc. au ca obiectiv protejarea resurselor mediului global si indica o acceptare larga la nivel international a utilizarii durabile a resurselor naturale.
Definitiile utilizarii durabile sunt variate, dar reflecta conceptul de echitate intre generatii.
|
Conventia privind Biodiversitatea Utilizarea durabila consta in utilizarea componentelor diversitatii biologice intr-o maniera si cu o viteza care sa nu conduca la declinul pe teremen lung al resurselor biologice, mentinand in consecinta potentialul acestora de a indeplini necesitatile si aspiratiile generatiilor prezente si viitoare. |
Desi conceptul de durabilitate este mai usor de inteles in cazul resurselor regenerabile, el are implicatii majore si pentru resursele neregenerabile:
|
Conferinta de la Stockholm, Principiul 5 Resursele neregenerabile ale planetei trebuie exploatate in asa fel incat sa se evite pericolul epuizarii lor viitoare si sa se asigure ca beneficiile acestui tip de exploatare sunt impartite de intraga umanitate. |
F. Responsabilitati comune dar diferentiate
Dezvoltarea durabila pune probleme comune tuturor tarilor, dar, datorita cailor de dezvoltare diferite ale statelor lumii, tarilor industrializate li se solicita sa suporte o parte mai mare a greutatilor imediate. Intr-una dintre cele mai controversate prevederi ale Declaratie de la Rio, tarile dezvoltate recunosc explicit principala lor responsabilitate pentru prezenta degradare a mediului si pentru remedierea mediului:
|
Declaratia de la Rio, Principiul 7 .Statele dezvoltate recunosc responsabilitatea pe care o poarta in cursa internationala pentru dezvoltarea durabila, in virtutea presiunilor pe care societatile lor le exercita asupra mediului global si a tehnologiilor si resurselor financiare pe care le controleaza. |
Aceasta responsabilitate diferentiata se reflecta si in multe alte acorduri internationale pentru protectia mediului. Spre exemplu, principiile directoare ale Conventiei Cadru a Natiunilor Unite privind Schimbarile Climatice, solicita tarilor dezvoltate sa preia conducerea pentru combaterea schimbarilor climatice si ale efectelor acesteia, simultan cu considerarea integrala a necesitatilor si a circumstantelor speciale, legate de greutatile disproportionate carora trebuie sa le faca fata tarile in curs de dezvoltare si cele extrem de vulnerabile:
|
Conventia Cadru a Natiunilor Unite privind Schimbarile Climatice, Art. 3 . 1. Partile trebuie sa protejeze sistemul climatic, in beneficiul generatiilor prezente si viitoare ale umanitatii, in baza echitatii si in conformitate cu responsabilitatile lor comune dar diferentiate si cu propriile capacitati. Ca urmare, partile care constituie tari dezvoltate, trebuie sa preia conducerea pentru combaterea schimbarilor climatice si a efectelor daunatoare generate de acestea. 2. Trebuie sa se acorde o consideratie deplina necesitatilor specifice si circumstantelor speciale ale partilor care constituie tari in curs de dezvoltare, in particular in cazul celor care sunt cu precadere vulnerabile la efectele daunatoare ale schimbarilor climatice si care ar trebui sa suporte o povara disproportionata sau anormala in baza Conventiei. |
Similar, Protocolul de la Montreal privind Substantele care Epuizeaza Stratul de Ozon, semnat initial in 1987 si supus ulterior unei serii de amendamente, acorda exceptii pentru tarile in curs de dezvoltare:
|
Protocolul de la Montreal, Art. 5 1. Orice parte care constituie o tara in curs de dezvoltare si al carei nivel calculat de consum de substante controlate . este mai mic de 0,3 kg pe cap de locuitor la data intrarii in vigoare a Protocolului sau ulterior, va fi autorizata sa amane conformarea cu masurile de control.pentru o perioada de zece ani, pentru a-si satisface necesitatile interne de baza.. |
G. Transferul de tehnologie si de resurse financiare
Ca o consecinta practica a responsabilitatilor si posibilitatilor mai mari, tarile dezvoltate au promis sa asiste tarile in curs de dezvoltare in eforturile acestora de a se orienta catre dezvoltarea durabila.
Practic, toate tratatele internationale recente pentru protectia mediului, au inclus prevederi importante pentru acordarea de finantare, asistenta tehnica si transfer de tehnologie pentru tarile in curs de dezvoltare. Au fost infiintate noi mecanisme de finantare, cum sunt Fondul Global pentru Mediu si Fondul Multilateral al Protocolului de la Montreal, pentru a sprijini tranzitia tarilor in curs de dezvoltare catre dezvoltarea durabila. De asemenea, au fost investigate noi modalitati de abordare ale transferului de tehnologie, insa nu s-a ajuns inca la un consens privind cele mai bune metode pentru realizarea acestor transferuri:
|
Agenda 21, Cap. 34 Transferul de tehnologii nedaunatoare pentru mediu, cooperarea si constructia capacitatilor, Mijloace de actiune 6. Acest capitol din Agenda 21 nu este in detrimentul unor obligatii si acorduri specifice privind transferul de tehnologie, care urmeaza sa fie adoptate in cadrul unor instrumente internationale specifice. |
Ca urmare, transferul de tehnologie a devenit unul din domeniile prioritare de analiza, care solicita cercetari suplimentare din partea Comisiei Natiunilor Unite pentru Dezvoltarea Durabila si formularea de noi politici in acest sens.
H. Cresterea capacitatilor de decizie si de participare publica la nivel local
Dezvoltarea durabila solicita integrarea costurilor de protectie a mediului in sistemul economic, dar si integrarea cetatenilor in procesul politic. Raportul Brundtland recunoaste aceasta cerinta, concluzionand ca "urmarirea dezvoltarii durabile implica .un sistem politic care asigura o participare functionala a cetatenilor la luarea deciziei".
Cetatenii sunt de fapt direct afectati de deciziile care conduc la producerea de pagube asupra mediului si ca urmare sunt adeseori cei mai zelosi si mai activi aparatori ai mediului.
Principiul 10 al Declaratiei de la Rio clarifica semnificatia sintagmei "participare publica reala":
|
Declaratia de la Rio, Principiul 10 Problemele mediului sunt cel mai bine tratate prin participarea, la nivelul relevant, a tuturor cetatenilor afectati. La nivel national, fiecare individ trebuie sa aiba accesul adecvat la informatiile detinute de autoritatile publice privind mediul, incluzand informatii referitoare la materialele si activitatile periculoase existente in propriile comunitati si trebuie sa aiba posibilitatea de a participa la procesul de luare a deciziei. Statele trebuie sa faciliteze si sa incurajeze constientizarea si participarea publica printr-o larga disponibilizare a informatiilor. Trebuie sa furnizeze accesul real la procedurile juridice si administrative, inclusiv cele privind redresarea si remedierea. |
In acest fel, principiul participarii publice obliga guvernele sa instituie proceduri pentru cetateni si organizatii neguvernamentale, care sa le permita acestora sa obtina informatii referitoare la mediu, sa-si exprime opinia cu privire la informatiile referitoare la mediu, sa-si creeze si sa prezinte propriul sistem de informatii, sa le fie luate in considerare informatiile prezentate si sa beneficieze de proceduri de remediere.
Conventia de la Aarhus privind accesul la informatie, participarea publicului la luarea deciziei si accesul la justitie in problemele de mediu, este cea mai impresionanta dezvoltare a Principiului 10 al Declaratiei de la Rio. Ea a fost adoptata la cea de-a patra Conferinta Ministeriala privind "Mediul pentru Europa" si reprezinta o noua forma de acord international in domeniul mediului.
Conventia de la Aarhus reprezinta o afirmare a constientizarii faptului ca dezvoltarea durabila poate fi realizata numai prin participarea tuturor celor implicati. Conventia este axata pe interactiunile dintre public si autoritatile publice in cadrul unui context democratic si initiaza un nou tip de proces pentru participarea publica la negocierea si implementarea acordurilor internationale. Conventia nu reprezinta numai un nou acord in domeniul mediului, ci si un acord care instituie responsabilitatea, transparenta si reactia guvernelor in acest domeniu. Spre deosebire de majoritatea acordurilor multilaterale din domeniul mediului care cuprind obligatiile reciproce ale Partilor, Conventia de la Aarhus cuprinde obligatiile pe care Partile le au fata de public si instituie obligatii clare asupra Partilor si a autoritatilor publice la nivel national in ceea ce priveste accesul la informatie, participarea publica si accesul la justitie, care constituie cei trei piloni ai Conventiei.
Conform Conventiei de la Aarhus, accesul la informatie este asigurat in doua moduri:
. prin garantarea dreptului publicului de a solicita informatii de la autoritatile publice si obligatia autoritatilor de a furniza informatiile cerute in baza solicitari (acces "pasiv" la informatie, Art. 4);
. prin dreptul publicului de a primi informatii si obligatia autoritatilor de a colecta si circula informatia de interes public, fara necesitatea existentei unei solicitari publice specifice in acest sens (acces "activ" la informatie, Art. 5);
Participarea publica este bazata pe ceilalti doi piloni:
. accesul la informatie - pentru a asigura participarea publicului in cunostinta de cauza;
. accesul la justitie - pentru a asigura ca participarea publica are loc in mod concret si nu este prevazuta doar prin documente.
Participarea publica se realizeaza in trei moduri:
. participarea publicului care poate fi afectat sau care este interesat de luarea unei decizii cu privire la o anumita activitate (Art. 6);
. participarea publicului la elaborarea planurilor, programelor si politicilor privind mediul (Art. 7);
. participarea publicului la pregatirea legilor, regulilor si a normelor obligatorii din punct de vedere legal.
Accesul la justitie impune aplicarea celorlalti doi piloni ai Conventiei in sistemele legale nationale si intareste legislatia din domeniul mediului la nivel national (Art. 9).
I. Implementarea dezvoltarii durabile la nivel national
Obiectivul dezvoltarii durabile are implicatii majore pentru deciziile politice luate la nivel national. Dezvoltarea durabila poate fi privita ca o modificare sau cel putin ca o clarificare a "dreptului la dezvoltare", asa cum afirma Principiul 3 al Declaratiei de la Rio.
Dupa Conferinta de la Rio, multe state au dedicat substantiale eforturi de planificare, pentru a se orienta catre dezvoltarea durabila, prin implementarea Agendei 21 la nivel national. In acest sens, s-au adoptat multiple abordari diferite. Legile din domeniul protectiei mediului integreaza din ce in ce mai mult dezvoltarea durabila la nivel national si se intocmesc Planuri Nationale pentru Dezvoltarea Durabila.
|
