Conform gândirii lui CONSTANTIN NOICA (Jurnal de idei, sectia V, ideea 19), "stiintele omului sunt toate de recunoastere: se regaseste gândul în ele". În opozitie cu # 11411u2017l 1;tiintele omului, C. NOICA socotea stiintele naturii ca stiinte de cunoastere. Tendinta este ca toate stiintele, inclusiv cele ale naturii, sa devina de recunoastere.
Ecologia este tocmai la granita dintre:
stiintele naturii (ca stiinte de cunoastere)
stiintele omului (ca stiinte de recunoastere)
Adesea se afirma ca ecologia este o stiinta interdisciplinara, o disciplina sintetica. Afirmatia este corecta, dar ambele trasaturi nu sunt caracteristice doar pentru ecologie.
Acest lucru apare firesc daca tinem seama de faptul ca natura, materia este unitara iar disciplinele stiintifice studiaza diferite fatete ale unui întreg, fatete care sunt interconexate între ele (deci si între discipline neexistând limite transante).
Ecologia, prin specificul problematicii sale, care cuprinde atât sistemele biologice cât si mediul lor abiotic, este strâns legata de numeroase alte discipline biologice si nebiologice.
relatiile functionale dintre populatii si dintre acestia si mediul lor abiotic constau în schimburi materiale, energetice si informationale. Acestea implica utilizarea conceptelor si metodelor din domenii ca: fizica, biochimie, fiziologie, informatica.
Cercetarea biotipului, deci a sistemului abiotic, implica strânse legaturi cu climatologia, geomorfologia, hidrologia, chimia.
Studiul organizarii functionale a sistemelor ecologice, structurilor spatio-temporare, determina legaturi strânse ale ecologiei cu matematica (mai ales statistica), cu cibernetica.
Omul, prin activitatea lui complexa, intra în alcatuirea tuturor ecosistemelor majore ale biosferei si influenteaza tot mai puternic structura si functionarea lor. Este firesc, deci, ca ecologia sa se interfereze cu alte stiinte din domeniul social.
METAECOLOGIA, care este o disciplina noua care cuprinde reflectiile, gândurile noastre despre relatiile dintre om si mediul înconjurator.
Etimologic, cuvântul provine din elina: META+OIKOS+LOGOS, meta însemnând dupa (dincolo de).
Putem deci defini "metaecologia" ca:
- fiind o stiinta care studiaza ideile si demersurile noastre despre esenta vietii organice (teoria GAIA a lui James Lovelock), multitudinea sistemelor naturale si a proceselor ecologice.
Deci METAECOLOGIUA este o stiinta care cerceteaza cunoasterea cunoasterii legata de informatiile rezultate din investigatiile teoretice, sistemice si aplicate ale ecologiei.
Metaecologia poate fi deci situata la limita dintre ecologie si stiintele sociale.
Pentru a explica locul metaecologiei în cadrul general al ecologiei vom apela la o metafora. Folosirea unei metafore în stiinta este posibila, asa cum precizeaza si profesorul W. H. LEATHERDALE de la Universitatea NEW SOUT WALES (SYDNEY - AUSTRALIA) în cartea sa "Rolul metaforei în stiinta", aparuta în 1974. Metafora noastra va consta în pomul cunoasterii în ecologie.
Acest pom metaforic va avea mai multe radacini: zoologia, botanica, pedologia, climatologia, geomorfologia, mineralogia, chimia, toate stiinte ajutatoare de unde îsi trage seva ecologia.
Trunchiul este puternic, el constând în ecologia generala sau ecologia teoretica, care formuleaza principiile, legile cu care se opereaza.
Ramurile copacului nostru sunt ramurile teoretice si aplicative care se pot clasifica din foarte multe puncte de vedere. De mare însemnatate teoretica este ecologia individului, care vizeaza relatiile interumane (ETOLOGIA este ecologia comportamentului, PSIHOLOGIA, AUTOECOLOGIA este ecologia despre sine însusi). Importante sunt însa si DEMECOLOGIA - ecologia populatiilor ca si SINECOLOGIA - ecologia comunitatilor vii.
Ramurile reprezentând ecologia aplicativa sunt mai numeroase: ECOLOGIA JURIDICĂ, ECOLOGIA FORESTIERĂ, AGROECOLOGIA, ECOLOGIA URBANĂ, ECOLOGIA ZOOLOGICĂ, ECOLOGIA INDUSTRIILOR etc.
Coroana, METAECOLOGIA cuprinzând reflexiile despre faptura noastra si relatiile fapturii noastre cu mediul, reprezinta o stiinta de recunoastere.
Metaecologia cuprinde:
a) Filozofia ecologiei sau ecosofia; b) Ecodoctrinele; c) Istoria si dezvoltarea conceptelor ecologice; d) Ecologia culturala sau/si ecologia spirituala; e) Ecoetica si multiplele sale relatii cu diverse principii etice; f) legislatia nationala privitoare la sistemele si procesele ecologice; g) Politica ecologica; h) Partide ecologiste si ecologism; i) Educatie ecologica; j) Propaganda ecologica; k) Organizatiile ecologice nonguvernamentale.
Metaecologia este aceea care distileaza totalitatea informatiei stiintifice. De asemenea, ea genereaza curente de gândire care se reflecta si în ideologia diferitelor partide si miscari ecologiste.
|
