Pozitia omului în natura si societate a fost abordata în mod diferit în cursul istoriei.
Prima data a fost abordata pozitia omului în mediul social si doar ulterior a fost abordata pozitia omului în natura.
Astazi, ace 838e416i st mod de abordare nu îl putem considera corect.
În paleolitic si neolitic, populatiile de vânatori si culegatori vânau pentru subzistenta animale, asa cum o confirma desenele din pesterile din Spania. Hrana vegetala era sarcina în trib a sexului slab. Tot femeile cunosteau si plantele de leac. De la aceste prime triburi primitive ne-a ramas pozitia omului în natura. Ei vedeau natura ca o zeitate.
În sec. VIII, în poemele lui HESIOD, "Munci si zile", apar aspecte legate de problematica naturii.
Tribul de amerindieni HOPPI din Muntii Stâncosi erau foarte respectuosi fata de natura. Înainte de a taia un copac pentru nevoile tribului, ei adresau o rugaciune naturii. La fel, la noi în Bucovina, înca din secolul trecut, se faceau rugaciuni la taierea unui copac. În Ţara Oasului exista un ritual identic. Astfel de ritualuri au existat în toate comunitatile primitive.
În colinzile de Craciun profane (non-sacre) apar înca de la triburile de daci elemente de ecologie spirituala.
În filozofia hindusa, a Indiei antice, care s-a dezvoltat în strânsa legatura cu religia lui Budha, porunca de baza este sa nu ucizi. Fiecare faptura pentru hindus are dreptul la viata. Indienii considerau ca, cu 1-2000 de ani înainte de nasterea lui HRISTOS, omul se regasea în toate vietuitoarele. Conform principiului AHIMSA nu este voie "sa iei viata nici unei fapturi daca nu îti este necesara".
Din cele prezentate se contureaza doua pozitii:
- ANTOPOCENTRICĂ - în care accentul cade pe om;
- BIOCENTRICĂ (ECOCENTRICĂ) - în care accentul cade pe viata tuturor vietuitoarelor.
Privind prima conceptie, este de mentionat formularea lui PROTAGORAS din ABDERA 485-415 înainte de Hristos): "Omul este masura tuturor lucrurilor".
Astazi ecologia sec. XX îl contrazice pe Protagoras. Omul nu este masura tuturor lucrurilor, ci pe Pamânt si în lumea materiala omul este unica fiinta care poate masura lucrurile.
Masura tuturor lucrurilor este natura, creatia prin indiferent ce cale, deci în final creatorul - demiurgul.
Protagoras, inconstient, a dorit sa substituie omul - demiurgul. Pozitia egocentrica ne incita sa cautam demiurgul în alta parte, în natura, în opera creata de divinitate.
Conform teoriei actuale, Universul a fost creat printr-o forta foarte mare. Lucian Blaga numea aceasta forta uriasa "marele anonim".
Pozitia egocentrica, care a început sa fie adoptata înca din secolul trecut, este astazi unanim acceptata. În Univers exista peste 4 milioane de specii diferite. Omul, ca specie, este unul singur. Omul depinde de toate celelalte vietuitoare.
Pozitia egocentrica a fost adoptata de biologi, ziaristi, pictori, oameni de arta. Prin contributia tuturor s-a ajuns la o mentalitate corecta. Aspectul este important pentru ca în istoria omului schimbarile economice sunt cele mai rapide iar mentalitatile se schimba mai greu.
Exista câtiva promotori remarcabili ai conceptiei biocentrice (egocentrice).
Astfel ALBERT SCHWEITZER (1875-1965) medic din Alsacia a înfiintat un spital în Africa Centrala din bani proprii. vara efectua turnee de concerte de orga în Europa, si toti banii câstigati îi învestea în spital si în proiecte de mediu în Africa. Schweitzer a fost si filosof si teolog; pentru întreaga sa activitate a primit în anul 1953 Premiul Nobel pentru pace.
PIERRE TECHARD DE CHAROIN (1881-1955) care este si cel ce a descoperit omul de pestera, a formulat între anii 1923-1927 conceptul de NOOSFERĂ ca "sfera a întelepciunii umane", acesta dirijând, benefic omului, procesele din biosfera. El a scris pentru nebiologi trei lucrari de referinta cu continut egocentric: "Locul omului în natura", "Fenomenul uman", "Viitorul omenirii", lucrari aparute la Paris.
|
