Masuri legale de protectie si conservare durabila a solului in tara noastra

Masuri legale de protectie si conservare durabila a solului In Tara noastra

In Romania, terenurile de orice fel, indiferent de destinatie si de titlu pe baza caruia sunt detinute sau de domeniul public ori privat din care fac parte, constituie fondul funciar al tarii, a carui protectie se asigura prin masuri adecvate de gospodarire, conservare, organizare si amenajare, obligatorii pentru toti detinatorii indiferent de titlu juridic[1].

In acest scop, autoritatea centrala pentru protectia mediului, cu consultarea ministerelor competente, stabileste: sistemul de monitorizare a calitatii solului in scopul cunoasterii starii actuale si a tendintelor de evolutie a acestuia; reglementarile privind protectia calitatii solului, a ecosistemelor terestre si a biodiversitatii; procedura de autorizare privind probleme de protectie a mediului cuprinse in planurile de amenajare a teritoriului, amenajarea torentelor pentru intocmirea amenajamentelor silvice, combaterea eroziunii solurilor, foraje, de studii si prospectiuni geologice si hidrologice, precum si pentru activitatile miniere de extractie; reglementari pentru refacerea cadrului natural in zonele in care solul, subsolul si ecosistemele terestre au fost afectate de fenomene naturale sau de activitati cu impact negativ asupra mediului.

Protectia juridica a terenurilor in general si a celor destinate agriculturii in special, se realizeaza printr-o serie de reglementari menite sa asigure conservarea si ameliorarea solului, sa impiedice scoaterea terenurilor din circuitul agricol, sa determine ca aceste terenuri sa fie utilizate exclusiv pentru productia agricola sau silvica, prin stabilirea obligatiei generale a detinatorilor de a le exploata si folosi potrivit destinatiei lor.

In vederea protectiei calitative a terenurilor se executa lucrari de conservare si ameliorare a solului in care scop, organele de cercetare si proiectare de specialitate intocmesc, la cerere, studii si proiecte in corelare cu cele de amenajare a teritoriului. Lucrarile respective se executa de catre detinatorii terenurilor sau prin grija acestora, de catre unitati specializate.

Legea fondului funciar prevede ca, pentru realizarea coordonata a lucrarilor de interes comun, potrivit cu nevoile agriculturii, silviculturii, gospodaririi apelor, cailor de comunicatie, asezarilor omenesti sau altor obiective economice si sociale, documentatiile tehnico-economice si ecologice se elaboreaza in comun de catre partile interesate, stabilindu-se si contributia acestora, precum si ordinea de executia a lucrarilor.

Terenurile care prin degradare si poluare si-au pierdut, total sau partial, capacitatea de productie pentru culturi agricole si silvice, se constituie in perimetre de ameliorare. Grupele de terenuri ce intra in aceste perimetre se stabilesc in comun, de catre Ministerul Agriculturii, Alimentatiei si Padurilor si Ministerul Apelor si Protectiei Mediului, la propunerile care au la baza situatiile inaintate de comune, orase si municipii.

In cazul in care, prefectul decide includerea terenului in perimetrul de ameliorare, consiliul local este obligat sa-i atribuie in folosinta, titularului terenului in cauza, o suprafata de teren corespunzatoare, pe toata durata realizarii lucrarilor de ameliorare.

Daca statul nu dispune in localitatea respectiva de un alt teren asemanator pentru rezolvarea situatiei prevazuta mai sus, iar proprietarul nu este de acord sa primeasca un alt teren la distanta mai mare, se va aplica procedura de expropriere pentru cauza de utilitate publica, prevazuta de Legea nr. 33/1994.

Ordinul emis de prefect poate fi contestat in fata instantelor de contencios administrativ, potrivit Legii nr. 554/2003

Statul sprijina realizarea lucrarilor de protectie si ameliorare a solului, suportand partial sau total cheltuielile in limita alocatiei bugetare aprobate, pe baza notelor de fundamentare elaborate de unitatile de cercetare si proiectare, insusite de organele agricole de specialitate judetene si aprobate de catre Ministerul Agriculturii, Alimentatiei si Padurilor. Fondurile necesare pentru cercetarea, proiectarea si executarea lucrarilor prevazute in proiectele de amenajare si punere in valoare a terenurilor degradate si poluate, cuprinse in perimetru, se asigura, in functie de specificul lucrarilor din Fondul de ameliorare a fondului funciar si prin alocatii bugetare. Aceste fonduri pot fi sporite prin participarea comunelor, oraselor si judetelor, precum si prin contributia in bani sau in munca a tuturor celor interesati.

Ministerul Agriculturii, Alimentatiei si Padurilor, Ministerul Apelor si Protectiei Mediului impreuna cu Academia de Stiinte Agricole si Silvice „Gheorghe lonescu Sisesti” iau masuri pentru dezvoltarea sistemului national de supraveghere, evaluare, prognoza si avertizare cu privire la starea calitatii solurilor agricole si silvice pe baza unui sistem informational, cu asigurarea unei banci de date la nivelul tarii si al judetului si propun masurile pentru protectia si ameliorarea terenurilor, in scopul mentinerii si cresterii capacitatii de productie.

Deosebit de importante, amenajarile de imbunatatiri funciare au rolul de a preveni, reduce si inlatura procesele de deteriorare a fondului funciar, cauzate de factori naturali - seceta, inundatii, exces de umiditate - sau de activitati antropice, prin masuri specifice.

Scopul acestor lucrari este valorificarea superioara a fondului funciar, in principal cresterea potentialului productiv al solului si introducerea in circuitul economic a terenurilor neproductive[2].

Amenajarile de imbunatatiri funciare pot fi de utilitate publica sau privata. Pentru realizarea amenajarilor de utilitate publica este obligatoriu acordul proprietarilor de terenuri.

Administratorii amenajarilor de imbunatatiri funciare de utilitate publica sunt obligati, printre altele, sa urmareasca impactul acestor lucrari asupra factorilor de mediu si sa aplice masurile de corectie, in cazul constatarii unor tendinte negative, stabilite prin documentatii tehnico-economice si/sau ecologice.

Amenajarile teritoriale complexe legate de valorificarea unor resurse naturale ale solului si subsolului, de mari lucrari hidroenergetice, retele de drumuri, mari exploatari miniere sau forestiere, genereaza la nivelul cerintelor tehnice contemporane, masuri pentru adaptarea conditiilor mediului, natural si construit, la necesitatile fundamentale ale colectivitatilor umane.

Folosirea rationala cu maximum de eficienta a tuturor suprafetelor de teren se impune cu privire la oricare dintre destinatiile economice si sociale carora le sunt afectate aceste suprafete.

In ceea ce priveste protectia cantitativa a terenurilor, indeosebi a celor agricole, Legea fondului funciar, stabileste obligatia titularilor obiectivelor de investitii sau de productie amplasate pe teren sus nu se conformeaza acestor dispozitii, Legea fondului funciar prevede ca lor nu li se va mai aproba scoaterea din productia agricola sau silvica a altor terenuri, fiind pasibili, in conditiile prevazute de lege si de aplicarea unor sanctiuni contraventionale.

Tot in vederea protectiei cantitative a terenurilor agricole se stabileste si regula dupa care, liniile de telecomunicatii si cele de transport si distribuire a energiei electrice, conductele de transport pentru alimentare cu apa, canalizare, produse petroliere, gaze, precum si alte instalatii similare, se vor grupa si amplasa de-a lungul si in imediata apropiere a cailor de comunicatii - sosele, cai ferate - a digurilor, canalelor de irigatii si de desecari si a altor limite obligate din teritoriu, in asa fel incat sa nu se stanjeneasca executia lucrarilor agricole.

In toate cazurile, detinatorii de terenuri agricole au dreptul la despagubire pentru daunele cauzate.

Din reglementarile legale prezentate rezulta ca, protectia juridica cantitativa si calitativa a solului - ca parte componenta a protectiei mediului - se realizeaza, mai ales, prin stabilirea unor obligatii legale pentru orice detinator de teren, fiind o problema atat de interes public, cat si privat.

Caracterul public pe care il prezinta interesul de protejare calitativa a terenurilor agricole rezulta, in primul rand, din faptul ca statul (prin Ministerul Agriculturii, Alimentatiei si Padurilor, Ministerul Apelor si Protectiei Mediului, alte organe competente la nivel central si local) este chemat sa dezvolte sistemul national de supraveghere, evaluare, prognoze, avertizare cu privire la starea calitativa a terenurilor agricole si silvice si sa adopte, sa aplice si sa controleze masurile ce se impun.

Garantarea aplicarii tuturor masurilor organizatorice, financiare, tehnice, etc. cuprinse in actele normative adoptate in vederea protejarii, conservarii si folosirii intregului fond funciar al tarii este asigurata, pe planul dreptului, prin norme care prevad, raspunderea civila, contraventionala sau penala dupa caz.

Astfel, de exemplu, constituie contraventii la normele privind evidenta, protectia, folosirea si ameliorarea terenurilor agricole sau silvice, daca nu sunt savarsite in astfel de conditii, incat, potrivit legii penale sa constituie infractiuni, urmatoarele fapte: nedecopertarea de catre beneficiarii de investitii a stratului fertil de sol, inainte de executarea lucrarilor de amplasare a unor obiective si nedepozitarea acestui strat pe suprafetele stabilite de organele agricole, precum si neluarea masurilor de amenajare si nivelare a terenurilor ramase in urma excavarii de carbune, caolin, argila, pietris, sonde abandonate si altele asemenea; amplasarea obiectivelor de orice fel, cu exceptia celor expres prevazute de lege, pe terenurile situate in extravilan, fara avizele si aprobarile legale; ocuparea si folosirea terenurilor aprobate a fi scoase definitiv sau temporar din productia agricola, inainte de a fi delimitate, bornate si predate; degradarea terenurilor si culturilor prin depozitarea de materiale ori deseuri de pietris, moloz, nisip, prefabricate, constructii metalice, reziduuri, resturi menajere, gunoaie si altele asemenea; neluarea unor masuri corespunzatoare de catre persoanele juridice sau fizice pentru evitarea afectarii terenurilor limitrofe prin reziduurile provenite din activitatea de productie si prin scurgeri de orice fel s.a.