Raport de Cercetare

METODE sI MODELE UTILIZATE IN REALIZAREA

ATLASUL STĂRII MEDIULUI

Introducere

Capitalul natural, social, uman si construit al Terrei, implicit al României la finalul secolului al xx-lea si începutul secolului xxi se confrunta cu numeroase probleme care îngrijoreaza stiinta, guvernele si comunitatile umane, economiile.Cresterea demografica exponentiala si conflictele militare la care se adauga hazardele naturale continua sa exercite o presiune asupra capitalului natural si uman. unele specii si ecosisteme sunt supuse pericolului distrugerii si chiar disparitiei într-un ritm accelerat, iar capacitatea stiintifica de a monitoriza aceste aspecte arata îngrijorarea conform careia bunastarea nu poate fi obtinuta prin continuarea procesului de exploatare nedurabila a resurselor Terrei.

Acutizarea problemei a determinat o luare de 646s1821g pozitie prin crearea unei strategii (Agenda 21) la nivel planetar, regional si local în urma întâlnirii de la Rio de Janeiro (1992). In spiritul acestor recomandari consideram ca este imperios necesara crearea unei baze de lucru menita sa identifice problemele globale, regionale de mediu care sa surprinda aceste fenomene si care sa fie operabila pentru formarea specialistilor în domeniu (geografie, stiinta mediului si nu numai). Prin aceasta se creeaza un set de metode de reprezentare cartografica a datelor de mediu utile pentru tratarea fenomenelor de mediu la cursurile din cadrul Facultatii de Geografie la toate sectiile, la pregatirea si formarea tinerilor specialisti, cadrelor didactice, a studentilor prin lucrari de licenta sau proiecte care dupa finalizarea studiilor vor lucra în sectorul mediului. Atlasul de mediu vine sa completeze baza de informatii geografice, deoarece la nivelul României nu exista o culegere de harti, grafice care sa explice si sa evidentieze problemele de mediu din punct de vedere al acestei stiinte. Materialele cartografice existente trateaza unele probleme din alte perspective stiintifice, unele care pot constitui un real suport pentru întocmirea atlasului, fapt pentru care în colectivul cercetare s-au alaturat specialisti din toate domeniile geografiei.

Obiective prevazute

Întocmirea bazei de date care cuprinde surse de informatie referitoare la problemele de mediu din judetele identificate prin metoda cluster a fi reprezentative ca modele (rapoartele de mediu de la IPM- Bucuresti, Judetul Mures, Maramures, Prahova, Vâlcea, Mehedinti, Neamt, Arges, Arad, Calarasi;

Tipizarea informatiilor folosite pentru trasarea hartilor ce vor apare in atlas (metode, modele si metodologia de cercetare);

Alegerea metodelor cartografice utilizate si modelelor ilustrative;

Cartografierea fenomenelor de mediu utilizate în evaluarea dezvoltarii durabile.

Aspecte metodologice

Caracteristica de necontestat a lucrarilor geografice, indiferent de profilul acestora este prezenta alaturi de text a graficelor si hartilor, elemente ce întregesc si contureaza, în modul cel mai sugestiv, fenomenele analizate.

Geografia contemporana se bazeaza în mare masura pe date statistice si analize care se materializeaza în tabele, grafice si harti. Orice fenomen studiat de geograf este raportat la teritoriu, de aici rezulta necesitatea existentei materialului ilustrativ, alaturi de cel fotografic.

In munca de creatie stiintifica se realizeaza reprezentari statistice si imagini cât mai sugestive si clare, care sa exprime atât repartitia în spatiu si timp a fenomenelor geografice, privite prin interactiunea lor, cât si cauzalitatea-geneza lor, toate analizate la scara regionala, nationala sau planetara.

"Desenul" geografic modern, adaptat cerintelor actuale ale geografiei, scoate în evidenta elementele dominante si contrastele dintre diferitele fenomene geografice, continuitatea si discontinuitatea, omogenitatea sau eterogenitatea acestora, structura partiala sau integrala, geneza, evolutia si dinamica lor.

Importanta hartii geografice este considerata de unii -"alfa si omega" tuturor imaginilor geografice, iar de altii "a doua limba a geografiei". Aceasta ofera imaginile cele mai sugestive ale repartitiei fenomenelor geografice în spatiu, cu precizarea ca "harta reda ansamblul fenomenelor dintr-o data, privirea cuprinzând simultan o întreaga regiune, tara sau întreg globul".

Diagramele reprezinta a doua latura a "desenului" geografic. Diagramele sunt reprezentari mai simple decât hartile si mai usor de executat, mai ales daca se cunosc bine regulile de constructie. Fiind vorba de "desene" geometrice, liniare sau în suprafata, au avantajul ca, în raport cu textul, ele redau numai prin câteva linii, mai concret si mai sintetic, fenomenele cercetate atât sub raport cantitativ, cât si calitativ, scotând astfel în evidenta mai bine trasaturile principale ale acestora.

Diagramele sunt mijloace grafice concrete de materializare a datelor statistice în primul rând, fiind folosite în descrierea, compararea si explicarea genetico-cauzala si functionala a diferitelor obiecte si fenomene geografice (fizice, sociale si economice).

Pe baza diverselor corelatii cantitative sau calitative putem patrunde în esenta mecanismului, dinamica si prognoza proceselor geografice, în cunoasterea legilor acestora.

Diagramele trebuie sa fie cât mai expresive, îndeplinind în acest sens urmatoarele conditii:

sa nu reprezinte mai mult de trei sau patru elemente (fenomene), pentru a nu încarca imaginea;

sa aiba o scara pentru redarea cantitativa a elementelor comparative;

o legenda pentru a fi întelese (interpretate);

un titlu clar si concis si sa nu cuprinda text explicativ, cu exceptia unor cifre si a unor denumiri principale, daca este cazul.

Pregatirea lor se face, înainte de executare, prin adunarea datelor statistice, sistematizate în tabele.

Asociate cu carto-schemele, diagramele înfatiseaza repartitia teritoriala a diverselor fenomene geografice, devenind cartograme sau cartodiagrame. Prin asociatie sau suprapunere, diagramele pot reda mai multe fenomene, ceea ce le mareste si mai mult importanta stiintifica.

1. Metode grafice si cartografice pentru redarea datelor statistico-matematice

1.1. Metode Grafice

1.1.1. Serii de repartitie unidimensionala redau prin grafice forma distributiei, structura colectivitatii si permit calcularea unor indicatori pentru interpretarea fenomenelor.

1.Diagrame liniare pot fi: benzi (fig.1.1) sau coloane (histograma), (fig.1.2.) Modul de reprezentare consta în faptul ca latimea este luata arbitrar, iar lungimea coloanelor sau benzilor se calculeaza direct proportional cu valoarea indicatorului minim si maxim.

Fig.1.1..Diagrama în coloane

Fig.1.2. Diagrama în benzi

Diagrame areale (areogramele): prin cerc, patrat, semicerc. Suprafata figurilor geometrice (S) este proportionala (K-indice de proportionalitate) cu valoarea indicatorului reprezentat (N).

Patrat: S_p~N; K=N/l² , deci N=K x l², iar l=√N/k (fig.1.3.)

Fig.1.3. Diagrama areal patrat

Cerc: S_c~N; K=N/π x r², deci N= π x r² x k, iar r=√N/ π x k (fig.1.4.)

Fig.1.4. Diagrama areale cerc

Semicerc. Acestea reprezinta o varianta a diagramei circulare si servesc la reprezentarea unor fenomene geografice perechi. Fiecare din cele doua caracterizând una din laturi. Semicercurile se reprezinta fata în fata în pozitie orizontala sau verticala, cu diametrul situat pe aceeasi dreapta, pentru a avea posibilitate de comparatie. Constructia semicercurilor proportionale se realizeaza ca pentru cercurile întregi, cu deosebirea ca, printr-un artificiu grafic se reda numai jumatate din acesta.

Fig.1.5. Diagrama areale semicerc

Diagrame volumetrice: cub, sfera sunt usor de utilizat prin intermediul calculatorului, dar sunt mai putin prezente în reprezentarile cartografice. Volumul figurilor geometrice (V) este proportional (K) cu valoarea indicatorului reprezentat (N). Pentru reprezentarea sferei se aplica formulele:

(fig.1.6.)

			3V rs= 3√ π K
	π x r3 Vs=  3

Atunci

Pentru cub se ia în consideratie formula:

deci

(fig.1.7.)

Fig.1.6. Diagrama volumetrica sfera

Fig.1.7. Diagrama volumetrica cub

4. Historiograma sau cronograma constituie modelul tipic de reprezentare grafica a seriilor dinamice care se realizeaza pe o retea rectangulara ca si histograma. Pe scara abciselor se noteaza gradatiile timpului, la intervale egale (1 an, 2, 5 10). Pe ordonata se stabileste scara diagramei în functie de valorile minime si maxime. Din dreptul fiecarei diviziuni (de timp) se ridica o perpendiculara pâna se intersecteaza cu perpendiculara corespunzatoare valorii de pe ordonata (fig.1.8.).

Fig.1.8. Historiograma

5. Stereograma este o diagrama alcatuita dintr-o serie de historiograme, ce reprezinta parti dintr-un întreg, în evolutia lor pe un interval de timp determinat. Conditia reprezentarii grafice este aceea a ordonarii valorice, astfel încât, în prim plan se afla aspectele cu valorile cele mai mici, apoi celelalte, si în ultimul plan, cele cu valori maxime (fig.1.9.).

Fig.1.9. Stereograma

6. Poligonul frecventelor are la baza metoda de construire a histogramei, dar se unesc mijloacele laturilor superioare ale coloanelor sau se renunta la histograme punctându-se valoarea fiecarei interval masurat al variabilei reprezentate, dupa care ele sunt legate prin linii frânte (fig.1.10.).

Fig.1.10. Poligonul frecventelor

7. Curba frecventelor se obtine prin unirea valorilor reprezentate pe grafic printr-o linie curba (fig.1.11.).

Fig.1.11 Curba frecventelor. Variatia indicatorilor HCl, NaOH, Cl, Ca în apele uzate din Câmpina în anul 1999

Curba frecventelor cumulative se aplica în reprezentarea ariilor de distributie . Frecventele se pot cumula fie de la nivelul maxim spre cel minim. Este extrem de sugestiva în redarea dezvoltarii, continuitatii unui fenomen si este aplicata pentru a aprecia distributia teritoriala a fenomenelor (fig.1.12.)

Fig.1.12. Curba Frecventelor cumulative

Valorile nivelului de zgomot din Câmpina în anul 2000

Diagrame structurale: dreptunghi, patrat, cerc, semicerc, triunghi sunt utilizate pentru redarea structurii colectivitatilor statistice. Metoda are la baza proportionalitatea între marimea fenomenului cercetat si figura utilizata ca reprezentare grafica.

a.       Pentru deptunghi este folosita formula de calcul S=L x l .

b.       Pentru patrat este folosita formula de calcul S=l x l. Patratul est considerat a avea 100 de unitati, fiecare cu valoarea de 1%. Latura patratului se calculeaza dupa formula:

L=√N/K

c.       Pentru cerc structura colectivitatii se exprima prin sectoare de cerc, raza calculându-se dupa formula: r=√N/ πk. Volumul colectivitatii se egalizeaza astfel: 100%=360^o, conform caruia fiecarui procent îi reprezinta un unghi cu un arc de cerc de 3,6^o (fig.1.13.)

Fig.1.13. Structura deseurilor în Judetul Mehedinti

1.2.Reprezentarea grafica a seriilor de repartitie multidimensionale

1.2.1 Serii bidimensionale sunt utilizate pe baza diagramelor cu puncte si a piramidei vârstelor.

a. Diagrama în puncte se bazeaza pe un sistem de axe xoy, pe care se reprezinta cele doua variabile (X), (Y) ca pereche, prin punct. În atlasul mediului este utilizat pentru redarea distributiei judetelor în functie de fiecare indicator urmarit (suprafata arabila, agricola etc. ).

b. Piramida vârstelor se utilizeaza pentru a reda repartitia pe sexe (axa orizontala) si pe grupe de vârsta, pe fiecare an sau pe 4 ani, pe axa verticala (fig.1.14.).

c. Diagrama triunghiulara este o prezentare ce are la baza un triunghi echilateral, în care suma distantelor unui punct situat în centru lui se mentine constanta fata de laturile lui. Este utilizata pentru fenomenele care prezinta trei variabile, care cumulat sunt raportate la 100%. Fiecare latura se considera ca are 100 de unitati, notate de la 0 la 100 în sens unic. Intersectia paralelelor duse pe fiecare latura pentru fenomenul redat reprezinta punctul de greutate al fenomenului cautat (V. Cucu, I sandru, P. Poghirc).

1.2.2. Serii cronologice sau dinamice se compun din doua serii de date: timp si valorile fenomenului masurat. Dupa natura indicatorilor, seriile dinamice pot avea marimi absolute, medii, relative, iar dupa natura colectivitatii seriile pot releva momente si serii de intervale.

a. Seriile cronologice de momente exprima variatia în timp a unui fenomen, înregistrat în momente succesive de timp (recensamintele populatiei, valorile poluantilor imisi în aer, apa).

b. Seriile cronologice de intervale redau dinamica unui fenomen înregistrat în mod continuu sau curent si se pot cumula pe unele intervale de timp (emisiile la sursa pe categorii de poluanti CO₂, NO_x, SO₂).

c. Serii dinamice ale marimilor absolute, se bazeaza pe date absolute întregistrate în anumite momente (volumul de energie consumata pe utilizatori).

d. Serii dinamice ale marimilor relative se utilizeaza pentru a reda dezvoltarea relativa a unui fenomen, la diferite momente sau intervale de timp. În raport cu o anumita baza sau variabila (dinamica suprafetelor protejate fata de 1937).

e. Seriile dinamice construite din marimi medii caracterizeaza evolutia medie a fenomenului (Dinamica valorilor medii ale CBO₅).

Redarea acestor serii din punct de vedere cartografic se face utilizând histogramele, iar calculele pot utiliza scari aritmetice, logaritmice sau semilogaritmice. Pentru seriile foarte mari se apeleaza la diagramele în benzi sau coloane. Se pot reda fenomenele si pe baza diagramei polare (fig.1.15.), unde timpul poate fi exprimat prin circumferinta cercului, împartit în functie de câte unitati de timp avem înregistrat, iar raza reda valorile fenomenului de reprezentat. Scara utilizata este proiectata pe una din raze. Unirea sectoarelor utilizate poate fi prin arcuri de cerc sau segmente de dreapta.

Fig. 1.15.Valorile poluantilor atmosferici diurni în punctul Halânga

1.2.3. Serii de spatiu redau valorile fenomenelor pe spatii: cartiere, localitati, judete, regiuni de dezvoltare, tara. Pentru redarea pe harta a acestor valori se pot utiliza: diagramele în benzi, coloane, cartodiagramele si cartogramele.

a.        Cartogramele se folosesc pentru a reda variatia nivelurilor fenomenelor pe diferite unitati de spatiu, sub forma de schema sau harta. Aceasta poate fi monocroma sau policroma. Caracteristica acestei metode este ca utilizeaza indicatori relativi ce se raporteaza la suprafata teritoriului cartografiat. Cu cât suprafata este mai mare, reprezentativitatea fenomenului este mai relativa, iar pe suprafete mai reduse este mai buna.

a.1.    Cartograme prin culori (policroma) redau prin intensitatile unei culori sau prin culori diferite valorile fenomenului, trecute la legenda hartii. Daca mai multe unitati au aceeasi valoare, prin renuntarea la limite se trece la o forma derivata.

a.2.    Cartograma prin hasuri (monocroma) în care variatia intensitatii fenomenului se reda prin intensitatea hasurii (densa) de la o zona la alta daca doua regiuni au aceasi valoare a fenomenului se trece la metoda arealelor.

a.3.    Pseudocarograme sau carograma geometrica se realizeaza pe baza unui caroiaj de tip fagure, construit special.

a.4.    Stereocartograma este metoda statistica în care apare o a treia dimensiune, creând caracterul volumetric al reprezentarii. Metodologia cere: stabilirea grupelor de indici si notarea cu numarul de ordine corespunzator la legenda. Se stabileste scara înaltimilor. Se procedeaza apoi la transformarea indicelui fiecarui judet, potrivit scarii anterior stabilite

b.       Cartodiagramele sunt combinatii între hartile ce folosesc cartogramele cu suprapunerea unor diagrame, care se înscriu în interiorul lor (Gradul de acidifiere al solurilor cu evolutia pH-ului într-o unitate).

2. Metode cartografice sau geografice

Aceste metode se caracterizeaza prin aceea ca reprezentarea si amplasarea fenomenelor si proceselor ce se analizeaza se face cu exactitate (geografic) si în functie de o serie de factori fizico si economico geografica.

2.1.Metoda fondului calitativ consta în reprezentarea calitativa a fenomenelor cu o raspândire continua în cadrul anumitor limite. Aceasta metoda se poate realiza în doua variante: monocroma, prin hasuri sau policroma. Aplicarea metodei fondului calitativ consta în delimitarea unor suprafete pe care se întâlnesc aceleasi fenomene sau procese. Apoi este necesara efectuarea unei clasificari (o grupare) a suprafetelor respective în functie de o serie de indicatori stabili. Fiecare suprafata se coloreaza si se hasureaza în mod diferit. Într-o harta întocmita prin metoda fondului calitativ nu trebui sa ramâna pete albe. Ea se poate combina cu alte metode ca de exemplu: metoda semnelor, a arealelor sau a liniilor.

Metoda arealelor are la baza unitatea numita areal. Prin areal se întelege o regiune sau o suprafata în care este raspândit un fenomen. Pe harta, arealul se reprezinta printr-o curba închisa, în limitele caruia exista un anumit element (fenomen). Metoda reda fenomenele cu repartitie neuniforma Ex. Arealul de raspândire al unor specii de poluante sau animale, rezervatii naturale etc. În functie de informatii (date) arealul poate avea un caracter relativ (aproximativ) sau absolut (cu limite riguroase). Arealele pot fi precise, daca sunt trasate în raport cu scara hartii si schematice când delimitarea se face cu o linie punctata sau întrerupta. Interiorul limitelor se poate hasura sau colora sau se poate completa cu diferite semne sau inscriptii. Cu ajutorul acestei metode se poate reda si dinamica unui fenomen prin trasarea limitelor stadiilor succesive în dezvoltarea fenomenului respectiv. Datorita particularitatilor de reprezentare cartografica, metoda se poate confunda, uneori cu metoda fondului calitativ, doar daca se iau elemente disparate fara a se tine seama de ansamblul hartii.

Metoda liniilor de miscare sau dinamice consta în reprezentarea proceselor fizico-economice, a dinamicii fenomenelor prin linii, sageti, benzi etc. In cartografie se disting trei tipuri de linii de miscari:

• Vectori (sageti) trasati în linie dreapta între doua puncte, pentru redarea liniilor de transport, a emisiilor de poluanti transfrontaliei etc.
• Linii de miscare schematice, care indica aproximativ directia, în raport cu traseele cailor de comunicatie.
• Linii de miscare exacta, trasate paralele cu caile de comunicatie în cazul poluarii sau notarii fluxurilor de mijloace în raport de care se poate estima nivelul poluarii.

Pentru a scoate în evidenta deosebirile calitative ale fenomenelor pentru a caror reprezentare se utilizeaza liniile dinamice se pot utiliza semene cu marimi si culori diferite (directia poluantilor aerieni, directie poluantilor la nivelul apei etc. Din punct de vedere al continutului, liniile pot fi simple sau structurale. În ambele cazuri este necesar a se stabili raportul de proportionalitate între ponderea fenomenului si grosimea liniei.

Metoda izoliniilor este utilizata pentru reprezentarea unor fenomene care au o raspândire continua pe suprafata considerata si care poate fi masurata. Metoda consta în unirea punctelor cu aceasta valoare. Pentru acesta este necesar ca pe harta sa existe o serie de puncte a caror valoare este cunoscuta. Prin unirea punctelor se obtine o linie curba închisa, o izolinie. Daca unele puncte lipsesc sau valorile nu sunt cunoscute în totalitate trasarea liniilor se face prin interpolare. Între izolinii se iau intervale cu valori egale. Apropierea liniilor pe harta reda o modificare pronuntata a fenomenului si departarea lor, o modificare lenta (izohiete-puncte cu aceeasi viteza, izofone-puncte cu aceeasi valoare a poluarii sonore). Uneori spatiile dintre linii se pot colora sau hasura. Liniile pot fi combinate (continue, întrerupte, punctate etc.) Izoliniile sunt curbe conventionale care nu exista în realitate.

Metoda punctului se aplica în reprezentarea unor fenomene sau elemente geografice care nu au o repartitie uniforma, putându-se reda repartitia geografica si continuitatea unui fenomen. Dispunerea punctelor pe harta poate fi reala (reda localizarea precisa a fenomenului cartografic) sau uniforma (având ca dezavantaj faptul ca nu reda o imagine corecta a localizarii). Valorile punctelor difera si sunt în functie de scara. Daca scara este mare, valoarea punctului este mica si invers. La scara hartii este de 1:100 000 rezulta ca unui punct (d=0,5mm) de 1 mm² îi corespund 10 000 m², adica 1 ha, iar pentru o scara de 1: 10 000 000 acestui punct îi va corespunde pe teren o suprafata de 100 ha. În mod practic este necesar ca punctele sa exprime valori rotunde, care se pot multiplica si demultiplica. De exemplu: 1, 2, 3, 4, 5,10,100,1000. Pe o harta punctele vor fi de valori egale, caz în care repartitia cantitativa a fenomenului sau de valori diferite, când se specifica la legenda. Aceasta metoda se poate combina cu metoda cercurilor proportionale, când unele valori depasesc anumite valori. Punctul poate avea valori absolute sau relative (%). În al doilea caz, se considera ca valoarea fenomenului cartografic este egal cu 100%, iar pentru un punct se considera o anumita fractie de procent (0,10; 0,30; 0,70%)

Metoda semnelor se utilizeaza pentru reprezentarea fenomenelor care au o raspândire neuniforma si care nu pot fi reprezentate la scara. Metoda este frecvent utilizata pentru ca permite cel mai bine localizarea pozitiei obiectelor, fenomenelor. Semnele pot fi: geometrice, liete, artistice si simbolice (care sugereaza obiectul sau fenomenul respectiv). Se pot combina diferite semene (geometrice cu litere, patrat cu litera în interior, sau forme geometrice cu diferite hasuri culori. Semnele artistice sau simbolice se recomanda a fi folosite acolo unde nu se impune o localizate precisa. Semnele se pot construi la scala absoluta sau relativa (arbitrara). În primul caz, între marimea semnelor si fenomene trebuie sa existe o proportie absoluta. Deci, fiecare obiect sau fenomen cartografiat va avea o anumita valoare, calculata dupa formule matematice. Astfel, centrele redate se pot compara simultan, în functie de marimea si importanta fiecaruia, asa cum sunt si în realitate. Se poate face o analiza a repartitiei teritoriale în ansamblu si o grupare pe unele areale. Dezavantajul consta în marea diversitate a centrelor în ceea ce priveste marimea si importanta lor, fapt care face dificila citirea hartii. Daca se foloseste o scala arbitrara sau relativa se recurge la stabilirea câtorva intervale în functie de valorile extreme. Variatia dimensiunilor semnelor nu este proportionala cu marimea entitatilor reprezentate. La legenda se trece marimea tuturor semnelor, cu valorile respective, exprimate în cifre absolute, precum si dimensiunile determinate ale semnelor. Aceste harti au valabilitati pe durate de timp mari, deoarece multe variatii care se produc în timp se încadreaza în limitele intervalelor stabilite. Daca semnele utilizate pe unele harti se deosebesc doar dupa forma se realizeaza o reprezentare a fenomenelor dupa criterii calitative. În cazul ca ele se deosebesc prin marimea lor, atunci ele redau particularitati cantitative ale fenomenului cartografiat. Marimea diferita da posibilitatea de efectuare de comparatii si obtinerea unor concluzii cu privire la corelatia fenomenelor analizate si cartografiate. Metoda este utila si în cazul în care se reda dinamica unui fenomen, pe intervale mai mici sau mai mari de timp.

3. Cartografierea fenomenelor de mediu

Cartografierea tematica este deosebit de importanta în geografie, iar problematica mediului, desi se regaseste la diferite ramuri ale geografiei, nu are o structura bine definita pentru aceasta disciplina. Acest proiect sugereaza metodelele, procedeele, modelele de reprezentare cartografica a fenomenelor de mediu, necesare pentru lucrarile de specialitate.

Hatile sunt prezentate in Atlasul starii mediului aflat in lucru spre tipar pentru Editura Universitara. Unele harti care nu cuprind foarte multe detalii sunt prezente in raportul prezent, in sectiunea anexe.

1. Harti ale mediului contin elemente:

a.       Grafice

b.      Vigniete

c.       Harti cluster

d.       Harti la nivel national

2. Aceste materiale si modele se refera la aspecte   corelative de:

Populatie (dinamica populatiei, sanatatea populatiei, starea educationala);

Economie ;

Vegetatie;

Fauna;

Hidrografie;

Relief;

Soluri.

Harti tipologice:

Harta tipurilor de medii

Harta tipurilor de poluanti

Harta tipurilor de riscuri

Harta tipurilor de securitate

Harta tipurilor de poluare

Harta tipurilor de utilizarea a litosferei

Harta tipurilor de deseuri

Harti de regionare geografica a mediului

Harta regionarii dupa tipurile de risc

Harta regionarii dupa tipurile de poluanti.

Tematica de prezentare se centreaza pe directia promovata in proiect aceea a dezvoltarii durabile. Cartografierea fenomenelor de mediu utilizate în evaluarea dezvoltarii durabile pe patru domenii:

A. SOCIAL:

-Echitatea

saracia (procentul populatiei care traieste sub limitele minime ale saraciei (3 dolari/loc. si 1 dolar/loc.). Indicatorul reflecta puterea de cumparare a gospodariilor pentru bunuri si servicii necesare în scopul de a scapa de saracie. Metoda utilizata a fost ancheta

egalitatea între sexe

indexul pe sexe si inegalitatea veniturilor (se bazeaza pe calcularea ponderii în consumul total a consumului celei mai sarace parti -20% din populatie).Metoda de cartografiere (fond calitativ), statistica (cartodiagrama, histograma).

somaj (România în 2003 /12 luni)

-Sanatatea

speranta de viata la nastere (prelucrarea datelor statistice si adaugarea datelor legate de investigatiile asupra morbiditatii)

servicii sanitare-procentul populatiei deservite de retea de canalizare (diagrama radiala)

apa potabila-populatia cu acces la surse potabile de apa (diagrama în colane structurale)

asistenta medicala-procentul populatiei cu acces la servicii de prim ajutor sanitar (ponderea persoanelor care beneficiaza de asistenta sanitara-metoda fondului calitativ si a semnelor dimensionate).

-educatia

alfabetismul-  rata de alfabetizare a adultilor (15-24 ani-ponderea populatiei alfabetizate cu vârsta 15-24 ani din totalul populatiei-(rezultat 99% ) metoda-declaratie pe propria raspundere în comunitatile de romi.

-locuinta

nivel de viata-suprafata locuita pe persoana medie judete si rural-urban.

-securitatea

criminalitate-nr. înregistrat de crime la 100 000 persoane

B. Mediu

-Aer

surse de poluare

Poluantii principali (CO, SO, NO, Particule)

-Apa

CBO5 ina aple dulci

Coliformi fecali

-Sol

Teren arabil permanent cultivat (datele statistice si prelucrari GIS)

C. ECONOMIE

-Performanta economica

Venit national exprimat pe locuitor

identificarea surselor de energie conventionala si neconventionala (metoda semnelor, liniilor de miscare)

-Productia si managementul deseurilor

Deseuri solide industriale si municipale (identificarea punctelor de depozitare pe tipuri si cantitate)

Deseuri periculoase (identificarea punctelor de depozitare)

D. INSTITUTII

-ONG-mediu

Numar de linii telefonice principale la 1000 loc.

-Infrastructura de comunicatii

Numar de linii telefonice principale la 1000 loc.

În proiect s-au utilizat metodele de reprezentare cartografica clasice si computerizate în programele COREL DRAW, ARCVIEW, astfel încât sa fie un sprijin pentru cunoasterea si cercetarea stiintifica.

Activitati de cercetare

Activitatile de cercetare au constat în:

A.          studierea bibliografiei din domeniu si accesarea bazelor de date de pe internet; alcatuirea strategiei de lucru pe etape, în detaliu;

B.          baza de date primare care cuprinde fise bibliografice, de date;

C.          tipologizarea metodelor de reprezentare cartografica;

D.          stabilirea indicililor si formulelor de calcul pentru fiecare problema de mediu inclusa în altas;

E.          trasarea caracteristicilor de baza pentru sistematizarea unitara a fenomenelor si tipurile de harti, diagrame, vignete;

F.          prelucrarea computerizata a datelor obtinute.

Rezultatele obtinute au fost si vor fi valorificate prin includerea lor ca baza ilustrativa a fenomenelor de mediu în cadrul sectiilor de mediu (cursul de dezvoltare durabila anul iv), geografie didactica, turism, planificare teritoriala (cartografie- cartografie computerizata), prin articole stiintifice sustinute în cadrul sesiunilor de comunicari stiintifice si a colocviilor de specialitate din timisoara-1-5 iunie- 2004, bucuresti-15 nov. 2004, rm vâlcea-22 nov. 2004, Craiova-17-18 2004 si strainatate *Pecs, Serbia, Croatia etc., Iasi (26-29 Oct. 2004) si Glasgow (AUB si Buletinul Societatii de Geografie- August 2004). Subiectele prezentate sunt sub tipar si tiparite, dar si în format electronic (CD) rezultatele obtinute vor sta la baza realizarii Atlasului Starii Mediului, prevazut a se finaliza in 2005.

A. Domeniul social

Anexa 1

Anexa 2

Anexa3.

Anexa 4.

Anexa 5.

Anexa 6.

Anexa7.

Anexa 8.

B. Mediu