MODALITATI DE DISPERSIE A FACTORILOR POLUANTI INTRE COMPONENTELE MEDIULUI

MODALIT I DE DISPERSIE A FACTORILOR POLUAN I INTRE COMPONENTELE MEDIULUI

Poluarea mediului, care-si īntinde amenintarea asupra īntregii planete, a ajuns la un punct īn care ataca omul si mediul sau de existenta. Toti agentii poluanti noi se raspāndesc cu iuteala īn aer, īn apa sau pe sol, generānd, dezvoltānd si propagānd unul dintre cele mai grave pericole pe care le-a īntāmpinat civilizatia mod 15115s184p erna. Ca o ironie amara, nu stihiile naturii ori populatiile vegetale sau animale sunt acelea care īl ameninta pe om si conditiile sale de existenta, ci īnsusi omul, prin activitatea sa generala, insuficient controlata si neadaptata īn īntregime la realitatile naturale īnconjuratoare, ameninta echilibrul ecologic.

Daca agentii poluanti ar ramāne pe locul īn care au fost produsi, problema poluarii ar fi mai simplu de rezolvat, īn realitate, ei se raspāndesc īn mediul ambiant, propagānd poluarea, uneori pāna la nivel terestru global. De aceea, pentru rezolvarea problemei poluarii mediului ambiant este foarte important sa se cunoasca pe lānga sursele de poluare si natura agentilor poluanti, caile lor de raspāndire īn mediul ambiant. Daca mediul ambiant ar fi lasat la jocul liber al agentilor poluanti, acestia s-ar raspāndi uniform īn atmosfera, hidrosfera si sol, fara sa existe o posibilitate naturala de depoluare. Daca totusi se produc īn realitate, īn mod natural, unele fenomene de depoluare sunt datorate unor fenomene independente de procesul de raspāndire, cum ar fi: reactiile chimice, degradarea bacteriana, dezintegrarile radioactive etc.

Exista mai multe cai de dispersare, de raspāndire a agentilor poluanti si mai multi vectori sau purtatori ai acestor agenti. Vectorul cel mai important al raspāndirii poluarii īn mediul ambiant este īnsusi omul, care face primele manevre de dislocare a acestor agenti poluanti, fie menajeri, fie industriali, din locul lor de producere si care īmprastie direct īn mediul ambiant pesticidele, gazele de esapament si alte substante chimice toxice. Din acest punct de vedese, omul cumuleaza calitatea dubla de generator de agenti poluanti si de vector al lor.

Capacitatea unui agent poluant de a-si pastra caracterul toxic īn decursul deplasarii sale īntre factorii de mediu denota o mare rezistenta īn mediu. Cunoasterea acestei rezistente este foarte folositoare nu numai īn urmarirea cailor de poluare si a efectelor sale vatamatoare, ci si īn imaginarea si realizarea mijloacelor de combatere a poluarii.

Prin spalarea atmosferei de catre precipitatii si prin sedimentarea unor particule toxice se modifica compozitia apei si a solului. Rezultatul intoxicarii sunt tulburari de dezvoltare, productie redusa a plantelor sau a fructelor pe care le produc, cu toate implicatiile economice ce decurg de aici. īn orasele puternic industrializate, apele meteorice poseda deseori un continut de poluanti similar celui din apele uzate. Ploile acide dizolva calciul si magneziul din sol, ducānd la

Ecologie si protectia mediului

debazificare si prin aceasta la diminuarea fertilitatii acestuia, avānd consecinte grave asupra vegetatiei.

Poluarea atmosferei prezinta repercusiuni si asupra productivitatii solului. Prin poluarea atmosferei se modifica echilibrul radiatiilor infrarosii ale solului, aparānd asa-numitul efect de sera. Smogul contribuie si el la degradarea solului prin antrenarea lui o data cu precipitatiile sau prin patrunderea aerului poluat īn porii solului. Ca urmare a poluarii atmosferice si indirect a degradarii solului are loc o diminuare a productiei primare a ecosistemelor.

Poluarea apelor devine din ce īn ce mai daunatoare si pentru agricultura, care īn scopul cresterii productiei vegetale apeleaza tot mai mult la irigatii. Unele substante poluante tulbura procesul de fotosinteza realizat de plante, iar altele se īncorporeaza īn organismul lor, de unde sunt preluate de animale si de om.

Padurile constituie veritabile bariere biologice īmpotriva poluarii atmos­ferei. O mare parte din poluanti sunt retinuti pe suprafata frunzelor si a altor organe ale arborilor, arbustilor si vegetatiei din padure, poluantii fiind īmprastiati la mari distante ca urmare a formarii de catre padure a curentilor de aer. Padurea asimileaza bioxid de carbon, bioxid de sulf, plumb, alti poluanti chimici si pulberi, filtrānd totodata aerul de particule. Poluarea asupra ecosistemelor forestiere se produce atāt direct, prin contactul agentilor poluanti cu biomasa, cāt si indirect, prin patrunderea poluantilor īn sol, fiind apoi metabolizati de plante, cu consecinte grave.

īn prima perioada a tratarii problemei poluarii s-a actionat pe principiul dispersarii si diluarii agentilor poluanti. Aceasta īn ideea de a permite un timp minim de existenta a lor īn concentratii superioare celor admisibile, īn preajma omului. Totul se baza pe volumele mari de apa si aer si pe marile suprafete de teren existente. Fumul si produsele de ardere īsi gaseau singure drumul, prin cosuri, spre atmosfera, iar deseurile erau eliminate prin canalizare īn emisari si de aici difuzau īn īntreaga hidrosfera. Cu timpul s-a ajuns la concluzia ca aerul si apa reprezinta totusi volume limitate de dispersie si insuficiente pentru dilutia agentilor poluanti datorita cresterii accelerate a volumului de deseuri eliminate īn mediul ambiant si datorita cresterii toxicitatii agentilor poluanti noi, care obliga la un grad de dilutie mai mare.

Astazi, eforturile se īndreapta spre controlul emisiilor de agenti poluanti, spre captarea acestor agenti si spre conditionarea lor īntr-o forma stabila nedispersabila. In acest scop se urmareste: reducerea emisiilor de agenti poluanti, canalizarea si captarea agentilor poluanti si tratarea deseurilor si eliminarea lor.