MODALIT I DE DISPERSIE A FACTORILOR POLUAN I INTRE COMPONENTELE MEDIULUI
Poluarea mediului, care-si întinde amenintarea asupra întregii planete, a ajuns la un punct în care ataca omul si mediul sau de existenta. Toti agentii poluanti noi se raspândesc cu iuteala în aer, în apa sau pe sol, generând, dezvoltând si propagând unul dintre cele mai grave pericole pe care le-a întâmpinat civilizatia mod 15115s184p erna. Ca o ironie amara, nu stihiile naturii ori populatiile vegetale sau animale sunt acelea care îl ameninta pe om si conditiile sale de existenta, ci însusi omul, prin activitatea sa generala, insuficient controlata si neadaptata în întregime la realitatile naturale înconjuratoare, ameninta echilibrul ecologic.
Daca agentii poluanti ar ramâne pe locul în care au fost produsi, problema poluarii ar fi mai simplu de rezolvat, în realitate, ei se raspândesc în mediul ambiant, propagând poluarea, uneori pâna la nivel terestru global. De aceea, pentru rezolvarea problemei poluarii mediului ambiant este foarte important sa se cunoasca pe lânga sursele de poluare si natura agentilor poluanti, caile lor de raspândire în mediul ambiant. Daca mediul ambiant ar fi lasat la jocul liber al agentilor poluanti, acestia s-ar raspândi uniform în atmosfera, hidrosfera si sol, fara sa existe o posibilitate naturala de depoluare. Daca totusi se produc în realitate, în mod natural, unele fenomene de depoluare sunt datorate unor fenomene independente de procesul de raspândire, cum ar fi: reactiile chimice, degradarea bacteriana, dezintegrarile radioactive etc.
Exista mai multe cai de dispersare, de raspândire a agentilor poluanti si mai multi vectori sau purtatori ai acestor agenti. Vectorul cel mai important al raspândirii poluarii în mediul ambiant este însusi omul, care face primele manevre de dislocare a acestor agenti poluanti, fie menajeri, fie industriali, din locul lor de producere si care împrastie direct în mediul ambiant pesticidele, gazele de esapament si alte substante chimice toxice. Din acest punct de vedese, omul cumuleaza calitatea dubla de generator de agenti poluanti si de vector al lor.
Capacitatea unui agent poluant de a-si pastra caracterul toxic în decursul deplasarii sale între factorii de mediu denota o mare rezistenta în mediu. Cunoasterea acestei rezistente este foarte folositoare nu numai în urmarirea cailor de poluare si a efectelor sale vatamatoare, ci si în imaginarea si realizarea mijloacelor de combatere a poluarii.
Prin spalarea atmosferei de catre precipitatii si prin sedimentarea unor particule toxice se modifica compozitia apei si a solului. Rezultatul intoxicarii sunt tulburari de dezvoltare, productie redusa a plantelor sau a fructelor pe care le produc, cu toate implicatiile economice ce decurg de aici. în orasele puternic industrializate, apele meteorice poseda deseori un continut de poluanti similar celui din apele uzate. Ploile acide dizolva calciul si magneziul din sol, ducând la
Ecologie si protectia mediului
debazificare si prin aceasta la diminuarea fertilitatii acestuia, având consecinte grave asupra vegetatiei.
Poluarea atmosferei prezinta repercusiuni si asupra productivitatii solului. Prin poluarea atmosferei se modifica echilibrul radiatiilor infrarosii ale solului, aparând asa-numitul efect de sera. Smogul contribuie si el la degradarea solului prin antrenarea lui o data cu precipitatiile sau prin patrunderea aerului poluat în porii solului. Ca urmare a poluarii atmosferice si indirect a degradarii solului are loc o diminuare a productiei primare a ecosistemelor.
Poluarea apelor devine din ce în ce mai daunatoare si pentru agricultura, care în scopul cresterii productiei vegetale apeleaza tot mai mult la irigatii. Unele substante poluante tulbura procesul de fotosinteza realizat de plante, iar altele se încorporeaza în organismul lor, de unde sunt preluate de animale si de om.
Padurile constituie veritabile bariere biologice împotriva poluarii atmosferei. O mare parte din poluanti sunt retinuti pe suprafata frunzelor si a altor organe ale arborilor, arbustilor si vegetatiei din padure, poluantii fiind împrastiati la mari distante ca urmare a formarii de catre padure a curentilor de aer. Padurea asimileaza bioxid de carbon, bioxid de sulf, plumb, alti poluanti chimici si pulberi, filtrând totodata aerul de particule. Poluarea asupra ecosistemelor forestiere se produce atât direct, prin contactul agentilor poluanti cu biomasa, cât si indirect, prin patrunderea poluantilor în sol, fiind apoi metabolizati de plante, cu consecinte grave.
în prima perioada a tratarii problemei poluarii s-a actionat pe principiul dispersarii si diluarii agentilor poluanti. Aceasta în ideea de a permite un timp minim de existenta a lor în concentratii superioare celor admisibile, în preajma omului. Totul se baza pe volumele mari de apa si aer si pe marile suprafete de teren existente. Fumul si produsele de ardere îsi gaseau singure drumul, prin cosuri, spre atmosfera, iar deseurile erau eliminate prin canalizare în emisari si de aici difuzau în întreaga hidrosfera. Cu timpul s-a ajuns la concluzia ca aerul si apa reprezinta totusi volume limitate de dispersie si insuficiente pentru dilutia agentilor poluanti datorita cresterii accelerate a volumului de deseuri eliminate în mediul ambiant si datorita cresterii toxicitatii agentilor poluanti noi, care obliga la un grad de dilutie mai mare.
Astazi, eforturile se îndreapta spre controlul emisiilor de agenti poluanti, spre captarea acestor agenti si spre conditionarea lor într-o forma stabila nedispersabila. In acest scop se urmareste: reducerea emisiilor de agenti poluanti, canalizarea si captarea agentilor poluanti si tratarea deseurilor si eliminarea lor.
|
