Managementul materialelor si deseurilor periculoase

SECŢIUNEA 1

Generalitati

Art.243. - Aceasta sectiune ofera informatii despre materialele, substantele si deseurile periculoase si despre responsabilitatile specifice referitoare la folosirea, transportul si depozitarea adecvata a acestora; sectiunea prezinta, de asemenea, ghiduri de actiune pentru o gestionarea corecta a substantelor sau deseurilor periculoase la nivel de unitate.

1. Clasificarea substantelor/materialelor periculoase

Art.244. - Materialele/substantele periculoase (MP) reprezinta orice material care prin caracteristicile sale fizico-chimice prezinta un risc potential pentru sanatatea umana sau pentru mediul înconjurator daca este impropriu utilizat, manipulat, depozitat sau transportat; orice material (lichid, solid sau gazos) etichetat ca inflamabil, coroziv, reactiv, toxic, radioactiv etc. este considerat periculos. Exemple: combustibili lichizi, vopsele, materiale explozive, electrolit de acumulator neepuizat, antigel, substante de decontaminare, substante chimice organice (benzen, fenol, acetilena etc.)

Art.245. - Pentru a se asigura implementarea legislatiei europene si o compatibilitate a actelor normative nationale cu cele internationale, tara noastra a adoptat Sistemul International de Clasificare al substantelor periculoase, sistem care asigura o modalitate unica de etichetare si avertizare asupra pericolului ce îl prezinta aceste substante. Conform sistemului international, clasele de substante periculoase (SP), în functie de natura pericolului sunt urmatoarele1:

" I.Clasa: Explozivi

Substant 22222w2222w e periculoase(SP) sau materiale cu pericol de explozie a întregii

mase;

Substant 22222w2222w e sau materiale cu risc de proiectare a unor fragmente dar fara

pericol de explozie, fie de lovire accidentala cu mici fragmente dar fara pericol de explozie a întregii mase.

Substant 22222w2222w e sau materiale cu pericol de incendiu, cauzat fie de o mica

explozie, fie de o lovire accidentala cu mici fragmente dar fara pericol de explozie a întregii mase.

Substant 22222w2222w e sau materiale care nu prezinta pericol semnificativ, efectele

exploziei fiind retinute de ambalaj. Nu prezinta pericol de raspândire a unor fragmente (schije) mari.

Substant 22222w2222w e foarte stabile care nu prezinta pericol de explozie comparabil

comparabil cu substantele de la 1.1.

Substant 22222w2222w e extrem de sensibile si care nu prezinta risc de explozie a întregii mase.

2. Clasa: Gaze

Gaze inflamabile

Gaze neinflamabile, netoxice, necorozive (necaustice).

Gaze   toxice (otravitoare).

Gaze corozive (caustice).

Clasa:Lichide Inflamabile

Lichide cu punct de aprindere mai mic de -18 ⁰C.

Lichide cu punct de aprindere cuprins între -18 ⁰C si 23 ⁰C.

Lichide cu punct de aprindere cuprins între 23 ⁰C si 61 ⁰C.

4. Clasa: Substant 22222w2222w e solide inflamabile susceptibile la aprindere spontana (autoaprimdere), substante care în contact cu apa emana gaze inflamabile

4.1 Solide care în conditii normale de transport sunt usor inflamabile si ard violent sau persistent. Pot cauza sau contribuie la incendiu prin frecare sau încalzire datorita prelucrarii sau procesarii ori sunt substante autoreactive

4.2 Substant 22222w2222w e care sunt supuse aprinderii spontane în conditii normale de transport sau când, în prezenta aerului, suporta o încalzire spontana pâna la punctul la care se autoaprind.

4.3 Substant 22222w2222w e care în contact cu apa emit cantitati periculoase de gaze inflamabile ori devin spontan inflamabile în contact cu apa sau cu vaporii de apa.

Clasa:Substant 22222w2222w e oxidante, comburante, peroxizi organici

5.1 Substant 22222w2222w e care produc sau contribuie la ardere. Alte materiale care produc oxigen sau substante oxidante, chiar daca ele sunt sau nu combustibile.

Compusi organici care contin structura bivalenta -O-O- fiind puternic oxidanti. Pot fi supusi descompunerii prin explozie ori sunt sensibili la caldura, soc si/sau frecare.

Clasa: Substant 22222w2222w e toxice (otravitoare) si substante infectante

Solide sau lichide care sunt toxice (otravitoare) prin inhalare a vaporilor,

contact cu pieleea sau ingestie.

Microorganisme (organisme) infectioase sau care se banuieste a fi infectioase pentru oameni sau animale.

Criterii de definire a toxicitatii

Ambalajele substantelor toxice (otravitoare) se marcheaza, în plus, cu cifrele romane I, II, III, reperezentând grupe de toxicitate, astfel:

Grupa de ambalaje I:pentru produse, materiale si preparate care prezinta risc foarte grav de toxicitate;

Grupa de ambalaje II: pentru produse, materiale si preparate care prezinta un risc grav de toxicitate;

Grupa de ambalaje III:pentru produs, materiale si preparate care prezinta un risc relativ usor de toxicitate;

Sunt luate în consideratie trei cai de intoxicare: prin ingestie, prin absorbtie,cutanata; prin inhalarea pulberilor, cetii, gazelor sau vaporilor de substante toxice.

Criterii de clasificare:

Substant 22222w2222w ele lacrimogene vor fi incluse în grupa II chiar atunci când marcajul este facut pentru grupa III.

. Clasa : Materiale radioactive.

Materiale radioactive, în sensul definit de Agentia Internationala pentru Energie Atomica, cu activitati mai mari de 24 kBq/kg.

Categoria I- Valoarea cea mai ridicata de la suprafata containerului de transport nu trebuie sa depaseasca 0,005 mSv/h (0,5 mrem/h).

Categoria a II-a -Nivelul de radiatie de la suprafata containerului de transport nu trebuie sa depaseasca 0,5 mSv/h (50 mrem/h)

Categoria a III-a -Nivelul de radiatie de la suprafata exterioara a containerului de transport nu trebuie sa depaseasca 2 mSv/h (200 mrem/h).

Clasa: Substant 22222w2222w e corozive si caustice

Substant 22222w2222w e care produc arsuri vizibile pe piele sau care corodeaza otelul ori alumuniul neprotejat.

Clasa: Amestecuri de produse sau substante

9.1 Amestecuri de marfuri periculoase. Substant 22222w2222w e sau produse care prezinta pericol suficient pentru garantarea reglementarilor de transport dar care nu pot fi incluse în oricare alte clase.

9.2 Substant 22222w2222w e periculoase pentru mediul înconjur1ator;

9.3 Pierderi de substante/materiale periculoase".

Art.245. - Conform Sistemului International de clasificare a substantelor periculoase, clasele si subclasele de SP indica tipul pericolului astfel:

"1 semnifica explozie;

2 semnifica emisie/scapari de gaze sau vapori;

3 semnifica inflamabilitatea lichidelor, vaporilor si/sau gazelor;

4 semnifica inflamabilitatea substantelor solide;

5 semnifica efecte datorate oxidarii sau arderilor;

6 semnifica toxicitate;

7 semnifica radioactivitate;

8 semnifica efecte datorate actiunilor corozive si/sau caustice;

9 semnifica pericolul unei reactii puternice, spontane;

X semnifica reactie periculoasa cu apa;

0 semnifica pericolul de extindere a efectului distructiv".

(2) Dublarea unei cifre are semnificatia amplificarii corespunzatoare a pericolului.

(3) Extinderea pericolului este marcata de cifra 0 (zero) la sfârsitul numarului.

(4) Pe timpul transportului acestor SP, exista riscul producerii accidentelor chimice, ceea ce a impus adoptarea masurilor de siguranta atât pe timpul pregatirii, organizarii, cât si al executarii acestor transporturi; aceste masuri, în special cele care pot avea drept scop avertizarea personalului (trupe, populatie) despre posibilul pericol pe care îl reprezinta respectivele transporturi, se refera în special la avertizarea asupra naturii si pericolelor pe care le prezinta transporturile de substante periculoase prin marcarea cu însemne international-valabile, si anume etichete si indicatoare de avertizare.

(5) Etichetele de avertizare: sunt romburi patrate care contin simboluri de recunoastere a transportului de substante periculoase. Etichetele se marcheaza pe partile laterale ale autovehiculelor (vezi anexa nr.12 cu tipurile de etichete standardizate la nivel international).

(6) Indicatoarele de avertizare: sunt dreptunghiuri (30x40 cm) de culoare portocalie plasate pe mijlocul de transport astfel: la autovehicule - în partea din fata si din spate; la mijloace de transport pe calea ferata si la autocisterne cu mai multe compartimente - lateral, pe ambele parti.

(7) Pe indicatorul de avertizare sunt înscrise doua numere sub forma de fractie, astfel:

a) la numarator: 2-4 cifre care reprezinta tipul de pericol;

b) la numitor: 4 cifre care reprezinta tipul substantei periculoase.

(8) Exemple ale semnificatiei numerelor ce exprima tipul pericolului pe indicatoarele de avertizare prezentat prin combinatii de 2-4 cifre:

,, 20 Gaze inerte(neinflamabile,netoxice,necorozive);

22 Gaze la temperaturi foarte joase(puternic racite) sau lichefiate;

223 Gaze inflamabile care se pastreaza la temperaturi joase sau lichefiate;

23 Gaze inflamabile;

265 Gaze toxice care se aprind în contact cu aerul;

268 Gaze toxice, caustic esi/sau corozive;

30 Lichide inflamabile( punct de aprindere 21⁰C-100⁰C);

33 Lichide usor inflamabile(punct de aprindere sub 21⁰C);

X333 Lichide care se autoaprind, a caror ardere se intensifica în contact cu apa;

40 Materiale inflamabile închise ermetic;

X423 Materiale inflamabile închise ermetic, a caror aprindere si ardere se

intensifica în contact cu apa; în timpul arderii degaja gaze daunatoare care se pot împrastia;

63 Substant 22222w2222w e toxice otravitoarecare pot afecta sanatatea si care se pot aprinde(punct de aprindere 21-95⁰C);

66 Substant 22222w2222w e toxice foarte otravitoare;

67 Substant 22222w2222w e toxice otravitoare sau daunatoare sanatatii (corozive, caustice);

856 Substant 22222w2222w e corozive(caustice) sau slab corozive(caustice) care în contact cu aerul (prin ozidare) devin inflamabile si otravitoare;

88 Substant 22222w2222w e puternic corozive(caustice)"1.

(9) Numarul cu patru cifre de la numitor, înscris pe indicatorul de avertizare, defineste substanta periculoasa - cu acest numar se identifica substanta respectiva (vezi tabelul din anexa nr.13).

Art.246. - (1) Pentru situatiile în care are loc un accident pe timpul transportului de substante periculoase, exista ghiduri de actiune2 utilizate de Apararea Civila.

2. Neutralizarea substantelor periculoase

Art.247. - În cazul actiunilor de localizare si înlaturare a urmarilor unui accident chimic, în vederea diminuarii zonei de actiune a norului toxic si a micsorarii duratei actiunilor vatamatoare (persistentei) ale acestui nor, este necesar a se executa operatii de diminuare a emisiei, împiedicare a raspândirii norului periculos si de neutralizare a substantei periculoase, eliberate în mediul înconjurator; aceste operatii se executa în timpul emisiei substantei periculoase din instalatia avariata (cisterna, rezervor etc.), astfel:

a) pe suprafata de raspândire a substantei periculoase, ca urmare a avariei;

b) pe teren în rigole, în sistemul de canalizare sau în alte locuri de scurgere si acumulare a substantei periculoase sau ca urmare a dizolvarii (antrenarii) acesteia în actiunea de împiedicare a raspândirii norului toxic ori de diminuare a emisiei, prin pulverizarea sau stropirea cu apa;

c) în instalatia (cisterna, rezervor etc) avariata când au ramas resturi de substanta periculoasa ce nu au mai putut fi recuperate;

d) în zona de actiune a norului toxic.

(2) Neutralizarea se executa cu ajutorul unor substante prevazute în normele agentului economic producator; aceste substante se raspândesc cu ajutorul unor dispozitive adecvate acestei operatii.

Diminuarea emisiei, împiedicarea raspândirii norului toxic si neutralizarea principalelor substante toxice se realizeaza în functie de proprietatile substantei respective.

Art.248. (1) - Amoniacul- poate exista sub forma de gaz, de gaz lichefiat sau

solutie apoasa.

(2) Diminuarea emisiei de amoniac se realizeaza prin stropirea cu apa sau prin

crearea unei perdele de apa pulverizata în zona de raspândire si în frontul norului toxic.

(3) Pentru a diminua evaporarea se acopera substanta toxica(amoniacul) raspândita pe teren cu nisip, pamânt etc. sau cu granule de materiale plastice absorbante; în acest fel o parte din amoniac este absorbit si se îngreuneaza evaporarea.

(4) Împiedicarea raspândirii norului se face prin realizarea unei perdele de apa pulverizata, imediat dupa accident sau pe timpul formarii norului toxic, în frontul acestuia, pe directia lui de deplasare; daca apa nu este bine pulverizata sau presiunea este prea mare, perdeaua de apa poate raspândi lateral norul toxic, complicând actiunea de împiedicare a dispersiei lui.

(5) Neutralizarea solutiei create ca urmare a executarii operatiilor de diminuare a emisiei si de împiedicare a raspândirii norului toxic sau ca urmare a raspândirii apei amoniacale dintr-o instalatie avariata, se realizeaza împrastiind pe suprafata contaminata sau în sistemul de canalizare, în rigole etc. cantitati corespunzatoare cu solutie de acid (de preferat acid acetic), în concentratii adecvate evenimentului; în actiunea de neutralizare este necesar ca operatiile de diminuare a emisiei si de împiedicare a norului toxic sa se execute simultan.

(6) Operatiunea de diminuare a emisiei are o eficacitate mai mare decât cea de împiedicare a raspândirii norului toxic.

Art.249. - (1) Clorul - Se recomanda executarea actiunii de împiedicare a raspândirii norului toxic creând perdeaua de apa pulverizata, cu anumite precautii; nu se recomanda executarea operatiunii de stropire cu apa direct în instalatia avariata, existând pericol de explozie; se vor aplica masurile de diminuare a evaporarii prezentate anterior.

(2) Neutralizarea apei de clor, creata în actiunile anterioare, se realizeaza cu ajutorul unor solutii de soda calcinata, hidroxid sau agenti de reducere cum sunt: bisulfitul sau sulfatul de fier, hiposulfitul de sodiu în solutii concentrate, se mai poate utiliza pentru neutralizare lapte de var, terci de var stins si apa amoniacala; concentratiile solutiilor de neutralizare se stabilesc de catre persoane autorizate.

Art.250. (1) Acidul clorhidric - când emisia de acid clorhidric se realizeaza în faza gazoasa, se executa operatia de împiedicare a raspândirii norului toxic, creând perdeaua de apa pulverizata, imediat sau dupa accident, pe timpul formarii norului toxic.

(2) Pentru neutralizare, în orice conditii (teren, canalizare, instalatii avariate etc.) a acidului clorhidric, lichid (solutie) se utilizeaza solutii alcaline: hidroxid de sodiu, lapte de var, soda calcinata, apa amoniacala si chiar var stins; când se foloseste var stins, este de preferat a se aplica un terci care are în amestec soda calcinata; reziduurile de la neutralizare se dau la canal în cantitati mari de apa.

Art.251. (1) -Acidul fluorhidric- se pot aplica operatiile de împiedicare a raspândirii norului toxic si de diminuare a emisiei din instalatia avariata, însa cu anumite precautii, având în vedere ca: acidul fluorhidric (HF) anhidru reactioneaza violent cu apa; sub actiunea umiditatii vaporii de acid fluorhidric produc fum alb, abundent, foarte periculos, greu de controlat.

(2) Pentru neutralizarea în orice conditii a HF-lui lichid se utilizeaza urmatoarele metode: acoperirea petelor de lichid cu nisip, terci de soda calcinata si var stins sub amestecare continua sau solutii de carbonat de sodiu, hidroxid de sodiu ori amoniac (apa amoniacala) în concentratii adecvate; reziduurile de neutralizare se colecteaza si se depoziteaza în locuri izolate sau se dau la canal cu apa în cantitate mare; este recomandabil ca în canalul de scurgere sa existe mult pietris.

Art.252. - Acidul cianhidric-neutralizarea acidului lichid se realizeaza prin împrastierea unei solutii de hidroxid de sodiu pe suprafata de raspâdire; reziduurile de neutralizare se colecteaza si se depoziteaza în locuri izolate, ca deseuri periculoase.

Art.253. - Sulfura de carbon- la executarea actiunilor de localizare si înlaturare se are în vedere pericolul de aprindere prin încarcare electrostatica; sulfura de carbon (CS₂) împrastiata se absoarbe în nisip sau pulbere si se acopera cu apa; se colecteaza reziduul sub jet de apa, se transporta într-un loc izolat, fara pericol si se aprinde de la distanta; se arde cu grija; în actiunea de neutralizare si colectare a deseurilor rezultate se vor folosi unelte care nu produc scântei.

Art.254. - Fosgenul- se executa operatiile de diminuare a emisiei din instalatia avariata si se împiedica raspândirea norului toxic; este de asteptat sa se produca hidroliza fosgenului si solutiile rezultate din aceste actiuni, precum si resturile de fosgen lichefiat din instalatie se pot neutraliza cu solutii alcaline: hidroxid de sodiu, apa amoniacala etc.; în instalatie se poate pulveriza, în strat subtire, un amestec (1:1) de soda calcinata si var stins, dupa amestecare stropindu-se cu apa, în jet dirijat cu mare atentie, reziduurile se dau la canal cu apa în cantitati suficiente.

Art.255. (1) - Masuri de siguranta pe timpul actiunilor:

a) nu va angajati în actiune în graba, alergând;

b) accesul în zona se realizeaza numai lateral fata de directia vântului;

c) tineti persoanele neautorizate si curiosii la distanta de zona de izolare si de zona de actiune a gazelor sau vaporilor;

d) în general, gazele si vaporii de substante periculoase pot fi si mai grele decât aerul; ele se pot acumula în locurile joase, în subsoluri sau în spatii închise; evitati aceste locuri;

e) nu atingeti substanta raspândita la locul accidentului si nu circulati prin aceasta zona;

f) utilizati pentru desfasurarea actiunilor mijloace de protectie adecvate;

g) nu actionati asupra rezervorului avariat si/sau pentru neutralizarea substantei periculoase decât atunci când cunoasteti toate conditiile(restrictiile) si numai la recomandarile(indicatiile) specialistilor;

h) nu desfasurati în zona de pericol alte activitati decât cele strict necesare;

i) în caz de pericol, parasiti zona de actiune cu calm, lateral fata de directia vântului;

j) dupa terminarea actiunilor, dezbracati echipamentul de protectie, decontaminati-l si depozitati-l în locurile stabilite, sub supraveghere;

k) nu fumati, nu consumati apa sau alimente în zona de actiune.

SECŢIUNEA a 2-a

Cadrul legal

Art.256. - Scopul acestei sectiuni este de a oferi informatii privind actele normative care reglementeaza activitatile ce implica substante periculoase sau gestionarea de deseuri periculoase, precum si prevederi importante din aceste acte normative.

Art.257 - Legislatia nationala ce reglementeaza gestionarea materialelor si deseurilor periculoase cuprinde:

a) Legea protectiei mediului nr.137/1995

i) Capitolul II-Reglementarea activitatilor economice si sociale

Sectiunea a2-a Regimul   substantelor periculoase, precum si a altor deseuri;

Sectiunea a3-a Regimul   îngrasamintelor chimice si al pesticidelor;

ii)Capitolul III-Protectia resurselor naturale si conservarea biodiversitatii

Sectiunea 1 Protectia apelor si ecosistemelor acvatice

Sectiunea a 3- a Protectia solului, a subsolului sii ecosistemelor terestre

Sectiunea a 5-a Protectia asezarilor umane;

b) Legea nr.6/1991 pentru aderarea României la Conventia de la Basel privind controlul transportului peste frontiere al deseurilor periculoase si al eliminarii acestora;

c) Legea nr.43/1995 pentru ratificarea Conventiei privind securitatea nucleara adoptata la Viena la 17.06.1994;

d) Legea nr.137/1996 privind aprobarea Ordonantei nr. 33/1995 privind masuri pentru colectarea, reciclarea si reintroducerea în circuitul productiv a deseurilor refolosibile de orice fel;

e) Legea nr.111/1996 privind desfasurarea în siguranta a ctivitatilor nucleare (Art.18 punctul j; Art. 19(1); 20; 21; 22; 26(a), 27(b), 30);

f) Legea nr.465/2001 pentru aprobarea Ordonantei de Urgenta nr. 16/2001 privind gestionarea deseurilor industriale reciclabile;

g) Legea nr.426/2001 pentru aprobarea Ordonantei de Urgenta nr. 78/2000 privind regimul deseurilor;

h) Legea nr.139/2002 pentru aprobarea Ordonantei de urgenta. nr. 87/2001 privind serviciile publice de salubrizare a localitatilor;

i) Legea nr.645/2002 privind prevenirea, reducerea si controlul intergrat al poluarii;

j) Legea nr.22/2001 privind evaluarea impactului asupra mediului în context transfrontiera;

k) Hotarârea Guvernului nr. 437/1992 pentru modificarea si completarea HG 340/1992 privind regimul de import al deseurilor si reziduurilor de orice natura, precum si a altor marfuri periculoase pentru sanatatea populatiei si pentru mediul înconjurator;

l) Hotarârea Guvernului nr. 9/2002 pentru completarea anexei nr. 1 la Hotarârea Guvernului nr. 340/1992 privind regimul de import al deseurilor si reziduurilor de orice natura, precum si al altor marfuri periculoase pentru sanatatea populatiei si pentru mediul înconjurator, Monitorul Oficial nr. 30 din 17 ianuarie 2002;

m) Hotarârea Guvernului nr. 511/1994 privind adoptarea unor masuri pentru prevenirea si combaterea poluarii mediului de catre societatile comerciale din a caror activitate rezulta unele deseuri poluante;

n) Hotarârea Guvernului nr. 168/1997 privind regimul produselor si serviciilor care pot pune în pericol viata, sanatatea, securitatea muncii si protectia mediului înconjurator;

o) Hotarârea Guvernului nr. 172/1997 pentru înfiintarea Registrului National al Substant 22222w2222w elor Chimice Potential Toxice si aprobarea regulamentului de organizare si functionarea al acestuia;

p) Hotarârea Guvernului nr 1067/2001 privind regimul bateriilor si acumulatorilor ce contin substante periculoase

r) Hotarârea Guvernului nr 662/2001 privind gestionarea uleiurilor uzate (modificata prin HG nr 441/2002);

s) Hotarârea Guvernului nr. 490/2002 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 200/2000 privind clasificarea, etichetarea si ambalarea substantelor si preparatelor chimice periculoase, Monitorul Oficial nr. 356 din 28 mai 2002;

s) Ordonanta nr. 33/1995 privind masuri pentru colectarea, reciclarea si reintroducerea în circuitul productiv a deseurilor refolosibile de orice fel;

t) Ordin nr. 867/2002 privind definirea criteriilor care trebuie îndeplinite de deseuri pentru a se regasi pe lista specifica unui depozit si pe lista nationala de deseuri acceptate în fiecare clasa de depozit de deseuri, Monitorul Oficial nr. 848 din 25 noiembrie 2002;

t) OU nr. 200/2000 privind clasificarea, etichetarea si ambalarea substantelor si preparatelor chimice periculoase, Monitorul Oficial nr.593 din 22 noiembrie 2000;

u) Ordin nr. 35/2003 pentru aprobarea Metodelor de masurare si analiza folosite la determinarea substantelor prioritare/prioritare periculoase din apele uzate evacuate si apele de suprafata, Monitorul Oficial nr. 305 din 7 mai 2003;

v) Ordin nr. 1215/2003 pentru aprobarea Normativului tehnic privind incinerarea deseurilor, Monitorul Oficial nr. 150 din 7 martie 2003;

x) Legea nr 451/2001 pentru aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 200/2000 privind clasificarea, etichetarea si ambalarea substantelor si preparatelor chimice periculoase, Monitorul Oficial nr. 416 din 26 iulie 2001;

y) Hotarârea Guvernului nr. 856/2002 privind evidenta gestiunii deseurilor si pentru aprobarea listei cuprinzând deseurile, inclusiv deseurile periculoase

Art.258. - . Obiectivul principal al reglementarilor privind materialele si deseurile periculoase(MDP) este de aproteja oamenii si mediul înconjurator de efectele lor nocive printr-un control strict al gestionarii MDP-lor, al eliminarii si valorificarii lor, în cel mai complet mod posibil.

Art.259. - Prevederile legislative referitoare la etichetarea substantelor si materialelor periculoase - eticheta ambalajelor pentru substantele si preparatele chimice periculoase include:

a) denumirea substantei periculoase;

b) numele si, inclusiv, numarul de telefon ale celui care raspunde de plasarea pe piata a substantei sau preparatului chimic periculos, respectiv producatorul, importatorul ori distribuitorul;

c) simbolurile de pericol si indicatiile de pericol atribuite substantei periculoase; fiecare simbol va fi imprimat cu negru pe fond galben-oranj;

d) simbolurile de pericol si indicatiile despre pericolele rezultate din folosirea substantelor periculoase vor fi în conformitate cu prevederile anexelor din Hotarârea Guvernului nr. 490/2002 si se procura de la Agentia Nationala pentru Substant 22222w2222w e si Preparate Chimice Periculoase.

Art.260. - Conform Legii 137/1995 modificate, persoanele fizice si juridice care gestioneaza substante si preparate chimice periculoase au urmatoarele obligatii:

,, a) sa solicite si sa obtina acordul si/sau autorizatia de mediu si sa aplice reglementarile legale privind substantele si preparatele chimice periculoase;

b) sa tina evidenta stricta - cantitate, caracteristici, mijloace de asigurare - a substantelor si preparatelor chimice periculoase, inclusiv a recipientelor si ambalajelor acestora, care intra în sfera lor de activitate, si sa furnizeze informatiile si datele cerute de autoritatile competente pentru protectia mediului;

c) sa elimine în totalitate si în conditii de siguranta pentru sanatatea populatiei si pentru mediu substantele si preparatele chimice periculoase care au devenit deseuri si sunt reglementate în conformitate cu legislatia specifica;

d) sa asigure prin sisteme proprii supravegherea mediului, în conformitate cu prevederile cuprinse în autorizatia de mediu, sa identifice si sa previna riscurile pe care substantele si preparatele chimice periculoase le pot reprezenta asupra sanatatii populatiei si mediului, sa tina evidenta rezultatelor actiunilor de supraveghere si sa anunte iminenta producerii unor descarcari neprevazute sau a accidentelor autoritatilor competente pentru protectia mediului si de aparare civila;

e) sa nu produca si sa nu importe pentru introducerea pe piata, sub nici un motiv, substante si preparate chimice periculoase pentru sanatatea populatiei si pentru mediu, a caror utilizare este interzisa prin lege;

f) sa înlocuiasca, acolo unde tehnic este posibil, substantele si preparatele chimice periculoase cu substante si preparate chimice mai putin periculoase sau nepericuloase."

Art.261. - Prevederi legislative referitoare la deseuri periculoase:

a) pe fiecare loc unde are loc descarcarea de deseuri periculoase, deseurile sa fie identificate si înregistrate;

b) institutia si inteprinderea care elimina, valorifica, colecteaza sau transporta deseuri periculoase sa nu amestece diferite categorii de deseuri periculoase sau sa amestece deseurile periculoase cu deseurile nepericuloase;

c) amestecul deseurilor periculoase cu alte deseuri periculoase sau cu alte deseuri, substante sau materiale poate fi permis numai în anumite conditii si în scopul asigurarii securitatii în timpul eliminarii sau valorificarii; o astfel de operatie trebuie sa fie subiectul unei cereri de autorizare; unde deseurile sunt deja amestecate cu alte deseuri, substante sau materiale, sa fie efectuata separarea;

d) în cursul colectarii, trasportului si depozitarii temporare, deseurile sa fie corespunzator ambalate si etichetate în acord cu standardelor internationale si legile nationale în vigoare;

e) în cazul deseurilor periculoase, inspectiile privind colectarea si operatiunile de transport trebuie sa se refere mai ales la originea si destinatia a astfel de deseuri.

Art.262. - Categoriile sau tipurile generice de deseuri periculoase, constituientii deseurilor care fac acestea sa fie periculoase, proprietatile deseurilor care fac ca acestea sa fie periculoase sunt date în anexele 9, respectiv 10 si 11 din manual si sunt conforme cu Legea nr.426/2001 pentru aprobarea O.U. nr. 78/2000 privind regimul deseurilor.

Art.263, - Deseuri, precum bateriile si acumulatorii ce contin substante periculoase, fac obiectul unor acte normative distincte (HG nr 1067/2001 privind regimul bateriilor si acumulatorilor ce contin substante periculoase ) ce au ca scop:

a) crearea unui sistem de colectare separata a bateriilor si acumulatorilor care contin substante periculoase ( mercur, cadmiu, plumb) în vederea recuperarii sau a depozitarii controlate;

b) reducerea graduala din componenta deseurilor menajere a bateriilor si acumulatorilor care contin substante periculoase;

c) restrictionarea vânzarii unor anumite tipuri de baterii având în compozitia lor mercur si schitarea programelor de reducere a continutului de metale grele,de promovare a vânzarii;

d) asigurarea organizarii eficiente a unei colectari separate;

e) etichetarea bateriilor pentru o usoara identificare în vederea colectarii si reciclarii.

Art.264. - Deseuri, precum uleiurile uzate ce contin substante periculoase, fac obiectul HG nr 662/2001 privind gestionarea uleiurilor uzate (modificata prin HG nr 441/2002) care urmareste:

a) protectia mediului împotriva efectelor nocive provocate de diversarea, depozitarea sau tratarea uleiurilor;

b) crearea unui sistem eficient si coerent de tratare a uleiurilor uzate care sa nu genereze bariere pentru comertul intracomunitar si sa asigure tratarea inofensiva a acestor produse în conditii satisfacatoare din punct de vedere economic;

c) sa reglementeze tratarea, deversarea, eliminarea si colectarea uleiurilor uzate;

d) sa autorizeze întreprinderile care elimina astfel de uleiuri, pentru colectarea obligatorie, pentru eliminarea în siguranta;

e) sa asigure ca pentru unitatile care colecteaza si/sau elimina uleiuri uzate sa li se poata oferi compensatii pentru acea parte a costurilor aferente care nu sunt acoperite din propriile venituri, iar aceste compensatii sa poata fi finantate printre altele printr-o taxa pe uleiurile noi sau regenerate;

f) eliminarea uleiurilor uzate sa fie efectuata prin reutilizare (regenerare si/sau ardere mai degraba decât distrugere);

g) prioritatea acordata tratamentului uleiurilor uzate sa se realizeze prin regenerare, acolo unde constrângerile de ordin tehnic, economic sau organizatoric permit acestea;

h) sa stabileasca conditii pentru care arderea uleiurilor sa fie satisfacatoare, tinând cont ca emisiile sa nu depaseasca anumite concentratii;

i) îmbunatatirea eficientei de colectare a uleiurilor uzate si întarirea monitorizarii;

j) întarirea dispozitiilor referitoare la arderea sau regenerarea uleiurilor uzate contaminate cu PCB/PCT-uri.

SECŢIUNEA a 3-a

Gestionare a substantelor si materialelor periculoase (SMP)

Art.265. - Sectiunea urmareste sa ofere proceduri de prevenire a efectelor negative ce pot fi generate de mânuirea, transportul, depozitarea acestor SMP.

1. Factorii de risc

Art.266. - Unul din scopurile managementului substantelor si materialelor periculoase este de a se asigura ca sunt evaluati toti factorii de risc, existenti sau potentiali ai substantelor chimice si ca tot personalsul implicat este informat asupra acestor factori de risc; siguranta tuturor depinde de acest lucru; în cazul unor utilizari necorespunzatoare, multe substante pot provoca moarte prin incendii/explozii, accidente grave prin ranire, arsuri sau otravire, contactul cu anumite substante chimice putând provoca, de asemenea, grave probleme de sanatate, raniri sau boli incurabile.

Art.267. - (1) Substant 22222w2222w ele chimice provoaca leziuni pe patru cai: prin forta (explozii), toxicitate (otravire), distrugerea tesutului (arsurile acide), contaminarea aerului iar gravitatea efectelor depinde de trei factori: dozajul, timpul si frecventa expunerii, calea prin care substanta patrunde în corp; în general, cu cât doza este mai mare, cu atât leziunea va fi mai puternica.

(2) Un alt factor important este modul în care ataca substantele chimice; anumite substante chimice sunt extrem de periculoase si pot provoca efecte printr-o singura expunere, altele prezinta factori de risc cronic care provoaca efecte dupa expuneri repetate - acestea sunt cele mai greu de depistat deoarece simptomele apar foarte târziu.

(3) Substant 22222w2222w ele chimice patrund în corp prin diferite cai, cele mai frecvente sunt prin ingurgitare si respiratie. Prin inspiratie, particulele daunatoare de praf , fum, vapori sau gaze patrund direct în vasele de sânge si provoaca efecte daunatoare rapide. O alta cale de contaminare o constituie ochii, care datorita concentratiei ridicate de vase de sânge usureaza circulatia substantelor chimice prin fluidul globului ocular si apoi mai departe în organism; alte cai de contaminare ar fi ranile deschise, porii si gura.

(4) Corpul reactioneaza în urma expunerii la substantele chimice în diferite moduri; simptomele pot aparea imediat sau mai târziu; simptomele cronice pot aparea la foarte mult timp dupa expunerea initiala sau dupa expuneri repetate la doze mai mici; reactiile locale (locul de contact), pleaca de la iritatii minore pâna la distrugerea severa a tesutului; de asemenea se manifesta prin alergii ale pielii care se agraveaza la urmatoarea expunere, sau prin dureri, amorteala, mâncarime, indigestie, arsuri de gât. În cazuri extreme victimele sufera pierderi de memorie, de vedere sau chiar moarte; pot fi afectati si plamânii în urma inhalarii substantelor chimice daunatoare sub diferite forme; unele substante chimice patrund în corp si circula spre organele care nu sunt expuse în mod direct: spre exemplu, substantele chimice cancerigene (PCB-uri, azbest, benzen); organele predispuse efectelor sunt denumite ,,organe tinta" si este vorba despre rinichi, inima, ficat, plamâni si sistemul nervos central.

(5) Îmbracamintea si echipamentul de protectie, precum manusile, mastile pentru fata, ochelarii de protectie, sunt bariere împotriva substantelor chimice daunatoare; atunci când sunt purtate corespunzator si calitatea lor este buna, sunt eficiente în prevenirea contaminarii. Evident, personalul trebuie sa fie instruit, controlat, pentru a folosi echipamentul de protectie. Responsabilii cu siguranta personalului ar trebui sa ia legatura cu medicul sau alte surse de informare, pentru a stabili ceea ce este necesar pentru protectia personalului.

2. Masuri de protectie

Art.268. - ( 1) În scopul prevenirii accidentelor de munca oferiti personalului în cauza informatiile referitoare la protectia individuala împotriva expunerilor accidentale la substantele chimice de risc si regulile de baza de genul:

a) respectati toate regulile referitoare la siguranta individuala si nu folositi niciodata improvizatii atunci când mânuiti, utilizati, depozitati sau transportati substante chimicepericuloase;

b) informati-va folosind toate sursele de informare posibile (fise tehnice de securitate, materiale documentare de la compartimentul-Protectia Muncii si a Mediului, manuale, instructiuni specifice etc);

c) asigurati-va ca echipamentul si îmbracamintea de protectie corespund actiunilor voastre; urmati instructiunile aprobate pentru curatarea si pastrarea echipamentului si raportati imediat orice deteriorare a echipamentului;

d) verificati echipamentul de protectie cel putin lunar;

f) familiarizati-va cu planurile de actiune în cazul unor posibile scurgeri si cu modul de contactare aechipei de interventie în caz de urgenta; cea mai neinspirata idee, în caz de urgenta, este sa faci ceva ce nu ai fost niciodata pregatit sa faci; aceasta înseamna sa va cunoasteti limitele si sa nu încercati sa le depasiti;

g) identificati surse care sa furnizeze informatii suplimentare pentru a actiona împotriva eventualelor scurgeri, cum sa depistati scurgerile spontane de substante chimice sau cum sa va protejati împotriva expunerii;

(2) Mijloacele de informare despre factorii de risc sunt cheia în protectia împotriva substantelor chimice de la locul de munca; sunt eficiente doar când sunteti constienti de factorii de risc de la locul de munca, când stiti cum sa descoperiti si sa folositi informatiile despre factorii de risc dar si masuri de protectie împotriva acestora, si sa le aplicati prin actiuni si metode de siguranta adecvate.

(3) Legea cere ca responsabilii/sefii sectoarelor care utilizeaza substante/materiale periculoase sa pastreze o copie a fisei tehnice de securitate(FTS) pentru fiecare material si sa o faca disponibila subordinatilor la locul de munca.

3.Planificarea activitatilor

Art.269. - (1) Pentru a proteja mediul si sanatatea umana de efectul actiunii substantelor si materialelor periculoase sunt necesare:

a) proceduri de prevenire;

b) proceduri de raspuns sau actiune în situatie de urgenta

(2) Procedurile trebuie sa se refere la:

a) manipularea pe timpul utilizarii, transportului;

b) depozitare;

c) tratare/eliminare/neutralizare.

Art.270. - Exemple de situ-uri dintr-o unitate militara care necesita astfel de proceduri:

a) depozitul de combustibili;

b) terenul de parcare a autovehiculelor;

c) depozitul de materiale periculoase (explozive, toxice, corozive, radioactive etc.);

d) terenul/poligonul de instructie;

e) altele, în functie de specificul unitatilor.

Art.271. - Pentru o buna gestionare a SMP-lor este necesar :

a) sa asiguram identificarea materialele periculoase, transportul, mânuirea si depozitarea acestora conform dispozitiilor legale;

b) sa detineti o Fisa Tehnica de Securitate pentru fiecare material periculos din unitatea ;

c) sa detineti un inventar curent al materialelor periculoase; serviciul de pompieri sa detina o copie cu pozitiile depozitelor;

d) sa detineti echipamentul complet, necesar actiunilor de raspuns în caz de urgenta si de militari pregatiti sa actioneze în astfel de situatii;

e) planul de actiune în caz de urgenta sa fie actual;

f) sa faceti tot posibilul pentru a reduce cantitatea de material periculos folosit si cantitatea de deseu periculos produs;

g) sa realizati procedurile permanente de operare (proprii) care explica foarte clar responsabilitatile fiecarui militar din zonele de gestionare a materialelor/deseurilor periculoase;

h) procedurile permanente de operare sa faca referire si la mânuirea materialelor periculoase si a deseurilor toxice în conditii de campanie.

Art.272. - Pentru orice material periculos achizitionat, solicitati o fisa tehnica de securitate (de la producator/distribuitor/responsabilul cu protectia muncii); pe aceasta fisa gasiti informatii despre:

a) societatea producatoare sau importatoare;

b) date de identificare a substantei;

c) date privind compozitia/informatii asupra componentelor;

d) tipuri de pericol;

e) notiuni de prim-ajutor;

f) masuri de prevenire a incendiilor;

g) masuri luate în caz de scapari accidentale;

h) manipulare si depozitare;

i) controlul nivelului de noxe/protectie individuala;

j) proprietati fizice si chimice;

k) stabilitate si reactivitate;

l) informatii toxicologice;

m) informatii ecologice: efectele produsului în mediul înconjurator, persistenta si biodegradabilitatea, toxicitate;

n) consideratii referitoare la evacuare (captare, neutralizare, deversare, etc.);

informatii referitoare la transport;

o) informatii referitoare la reglementari speciale, si altele;

4. Planul de interventie

Art.273. - (1) Pentru reusita actiunilor de raspuns în situatie de urgenta (deversare material periculos) este necesara realizarea unui plan de interventie si a procedurilor concrete de actiune în fiecare etapa a planului.

(2) În cazul incidentelor, se actioneaza de obicei în mod neasteptat (neprevazut), reactia fiind automata; pentru a realiza un raspuns la o situatie de urgenta este necesar:

a) sa anticipati posibila deversare, locul si cantitatea deversata,sa va gânditi la un plan, atât pentru cazurile majore, cât si pentru cele minore;

b) sa stabiliti cine va fi responsabil pentru coordonarea acestor actiuni, pentru remedierea deversarii;

c) sa faceti o lista a materialelor absorbante de care aveti nevoie si unde ar trebui pastrate aceste materiale;

d) localizati toate canalizarile, conductele, râurile, lacurile din zona si planificati masurile de prevenire a contaminarii (deversarii) acestor zone;

e) solicitati ajutorul pentru a stabili echipamentul individual de protectie adecvat si când trebuie sa parasiti zona;

f) faceti o lista cu numele si numerele de telefon ale celor care trebuie contactati si pastrati-o lânga telefon;

g) exista/stabiliti o procedura de raportare/informare în caz de incident (ce informatii sunt necesare, pe cine trebuie sa contactezi);

h) desemnati o persoana cu rolul de coordonator al actiunilor în caz de urgenta, formati chiar o echipa;

i) zonele predispuse acestor incidente trebuie sa fie prevazute cu echipament si recipienti de rezerva.

Art.274. - Instructia joaca un rol important în etapa de planificare; conform zicalei militare: ,,Instruieste-te pentru lupta, ca sa lupti asa cum ai fost instruit"veti rezolva cu succes un incident numai daca veti fi pregatiti si instruiti.

Art.275. - Planul de interventie pentru situatii neprevazute, din cadru unei unitati, care sa ajute la rezolvarea incidentului cu producerea unor cantitati reduse de reziduuri , trebuie sa cuprinda :

a) o evaluare referitoare la tipul si severitatea incidentului (deversarii) care ar putea avea loc în unitatea dumneavoastra; exemplu- deversarile posibile de material periculos:

i) materialele corozive- electrolit pentru baterie/acid sulfuric, deversare maxima x litri dintr-o baterie;

ii) materialele inflamabile - baza de vopsea, deversare maxima y litri.

b) lista rezervoarelor si locatiile acestora;

c) algoritmul actiunilor personalului pe timpul incidentului;

d) componenta echipei, coordonatorul actiunilor;

e) listarea procedurilor de eliminare a materialului periculos;

f) harta cu instalatia sanitara, circuitul apei menajera si pluviale;

g) lista serviciilor care ofera ajutor /sprijin;

h) plan de evacuare însotit de semnalele si spatiile de evacuare în caz de incident.

Art.276. - Pentru situatia care poate fi controlata de militari, în sensul ca nu exista o amenintare majora pentru un factor de mediu-un râu, un lac etc, masurile care trebuie luate cuprind patru etape fundamentale :

a) protectia individuala;

b) oprirea scurgerii prin schimbarea pozitiei containerului, prin închiderea supapei;

c) izolarea deversarii folosind materialele absorbante, saci de nisip în jurul locului afectat sau un recipient plasat sub sursa deteriorata; protejati canalizarile si instalatiile;

d) raportarea incidentului.

Art.277 - Dupa urmarea acestor etape, se înlatura urmarile deversarii prin neutralizarea substantei respective (daca este posibil), colectarea reziduurilor si remedierea terenului.

SECŢIUNEA a 4-a

Gestionarea deseurilor periculoase

Art.278. - Sectiunea urmareste sa ofere notiuni, principii, proceduri de minimizare a deseurilor periculoase si de prevenire a poluarii.

1. Generalitati

Art.279. - Deseurile periculoase orice deseu (solid, lichid, gazos) care este daunator sanatatii umane sau mediului datorita cantitatii, concentratiei sau caracteristicilor fizico-chimice, biologice si/sau poseda una din caracteristicile: este inflamabil (kerosen), coroziv (acid sulfuric, hipoclorit, hidroxid de sodiu), este reactiv sau oxidant (reactioneaza violent: bateriile cu Litiu) sau toxic (pune în pericol sanatatea umana)

Art.280. - Unul din principiile unei bune gestionari a deseurilor este minimizarea cantitatii de deseuri prin reducerea cantitatii de materiale periculoase utilizate sau prin reducerea cantitatii de deseuri indiferent daca sunt periculoase sau nu; beneficiile prevenirii unor cantitati mari de deseuri periculoase sunt:

a) o sanatate mai buna pentru oameni si mediu;

b) economie de bani si timp (pentru etichetarea containerelor, inventariere, pregatirea documentatiei, pentru depozitare, valorificare etc.)

2. Masuri de minimizare a cantitatii de deseuri periculoase

Art.281. - În scopul minimizarii cantitatii de deseuri periculoase sunt necesare urmatoarele masuri:

a) inventarierea existentului de materiale periculoase (tipuri, cantitati) si un control periodic al datelor din listele de inventariere;

b) utilizarea unor produs de substitutie mai putin periculoase sau nepericulos, acolo unde este posibil;

c) schimbari de proces: folosirea de apa calda cu sapun în locul solventilor degresanti în operatiile de vopsire, schimbarea metodei de vopsire pentru a evita emisiile de vapori de solventi;

d) reciclarea solventilor, deseurilor petroliere, deseurile de antigel;

e) golirea completa a recipientilor care au continut material periculos înainte de a fi îndepartati; este interzis a se amesteca reziduurilepericuloase;

f) instruirea personalului implicat în gestionarea sau lucrul cu materiale si deseuri periculoase.

Art.282. - Pentru o buna gestionare a deseurilor periculoase este necesar :

a) sa va asigurati ca subordonatii dumneavostra detin pregatirea necesara privind folosirea corespunzatoare a materialelor periculoase;

b) sa detineti fise tehnice de securitate pentru fiecare material periculos din unitate si sa va asigurati ca aceste fise sunt disponibile pentru ca tot personalul implicat sa se poata informa;

c) sa va asigurati ca recipientele cu astfel de materiale sunt etichetate sau marcate într-un fel prin care se poate identifica materialul/produsul si tipul de pericol pe care îl prezinta; nu uitati si etichetarea celor goale si depozitarea corespunzatoare a acestora;

d) sa va asigurati ca materialele sunt utilizate eficient si în totalitate, înainte de a da deoparte recipientul;

e) sa va asigurati ca substantele stocate sunt compatibile; daca mai multe materiale periculoase sunt depozitate unele lânga altele, se pot întâmpla reactii necontrolate, periculoase, rezultatele fiind: incendii, fum toxic, caldura excesiva, explozii;

f) sa urmariti termenul de valabilitate al materialelor;

g) sa consolidati/reconditionti depozitul de materiale periculoase, cât mai bine posibil;

h) sa inspectati saptamânal zona de depozitare a materialelor periculoase pentru a ne asigura ca sunt pastrate în conditii corespunzatoare si nu se vor transforma în deseuri;

i) sa preveniti deversarile; de regula, o substanta periculoasa deversata devine deseu periculos; trebuie pregatit echipamentul de interventie si personalul sa fie instruit pentru a actiona în caz de deversari;

sectiunea a 5-a

Substant 22222w2222w e care distrug ozonul (ODS-uri)

Art.283. - Sectiunea prezinta informatii de ordin general privind ,,stratul de ozon", natura substantelor care distrug ozonul, domeniile de utilizare ale acestor substante precum si stadiul implementarii conventiilor internationale în domeniul protectiei stratului de ozon.

1. Generalitati privind stratul de ozon si ODS-urile

Art.284. - Ozonul este un gaz extrem de rar în atmosfera si desi este în cantitate foarte mica (o molecula de ozon la 10 milioane molecule oxigen), ozonul joaca un rol vital în atmosfera; în atmosfera terestra ozonul se gaseste , în principal, în doua regiuni:

a) în troposfera, partea cea mai de jos a atmosferei (între sol si 10 km altitudine) unde este un poluant puternic rezultat din emisiile auto si din alte surse;

b) în stratosfera (între 10-50 km altitudine) si care reprezinta circa 90% din cantitatea totala de ozon din atmosfera - acesta reprezinta ,,stratul de ozon" care absoarbe cea mai mare parte din radiatia ultravioleta B emisa de Soare si absoarbe complet radiatia UV-C actionând ca un scut pentru viata de pe Pamânt.

Art.285. - Desi identice din punct de vedere chimic, moleculele de ozon (O₃) din cele doua regiuni ale atmosferei, au efecte diferite asupra vietii umane si a ecosistemelor terestre si acvatice.- ozonul stratosferic are rol protector pentru ca absoarbe cea mai mare parte a radiatiei solare UV si un rol regulator al temperaturii stratosferei (constituie o sursa de caldura în stratosfera), în timp ce ozonul troposferic (component esential al smog-ului fotochimic din marile aglomerari urbane) îsi manifesta aspectul sau distructiv actionând ca un gaz toxic asupra sistemelor vii.

Art.286. - Diminuarea ozonului stratosferic ca urmare a actiunii unor substante antropice, permite patrunderea catre sol a unei intensitati sporite de UV-B ce reprezinta un factor de risc pentru:

a) cresterea incidentei cancerului de piele si a afectiunilor asociate ochilor;

b) slabirea sistemului imunitar;

c) reducerea productivitatii culturilor;

d) productivitatea ecosistemele oceanice;

e) sanatatea faunei;

f) starea unor materiale

Art.287. - (1) Dovezile stiintifice internationale acumulate au aratat ca unele substantele chimice antropice (Ozone Depleting Substances= ODS) sunt responsabile de deteriorarea ,,stratului de ozon".Este vorba despre hidrocarburi halogenate (halocarboni- compusi continând carbon, fluor, clor, brom, hidrogen):

a) Clorofluorocarburi(CFC-uri): compusi cu clor si fluor;

b) Haloni: compusi cu brom si fluor (uneori si clor);

c) Hidroclorofluorocarburi (HCFC-uri)

(2) Acesti compusi au fost considerate initial drept gaze ,,minune " deoarece sunt foarte stabile, netoxice, necorozive si neinflamabile; gama de utilizare a acestor compusi este extrem de mare: agenti de refrigerare, agenti de conditionare a aerului, solventi, agenti extinctori etc.

(3) În ce priveste persistenta acestor compusi în atmosfera:

a) CFC-11 se mentine în atmosfera timp de 50 ani;

b) CFC-12 se mentine în atmosfera timp de 102 ani;

c) CFC-115 timp de 1700 ani;

d) Halon 1301 -folosit în principal la stingerea incendiilor are timp de viata în atmosfera de 65 ani;

e) CCl4 este folosita ca solvent si are timp de viata 42 ani;

f) Hidroclorofluorcarbonii (HCFC) au fost creati ca înlocuitori pentru CFC-uri; desi sunt mai putin distructivi, contribuie si ei la distrugerea ozonului si au timpul de viata mai mic (între 1,4 si 19,5 ani);

g) Bromura de metil , folosita ca fumigant în agricultura, controlul pestei si pentru tratamente de carantina a produselor agricole destinate exportului are timpul de viata de cca 0,7 ani.

(4) În ce priveste utilizarea ODS-urilor, tabelele nr.11 si 12 prezinta sectoarele principale de utilizare a ODS-urilor. Cantitati mici de substante care epuizeaza stratul de ozon, neindicate în tabel, pot fi utilizate sectoare diferite. De exemplu, Halonii 1211 si 1301 pot fi utilizati ca refrigerenti, si apar sub denumirea R12 B1 si R13B1.

Tabelul nr.11- Sectoarele principale de utilizare a ODS-urilor

Tabelul nr.12- Domenii de utilizare ale CFC-urilor si halonilor

2. Politica internationala pentru protectia stratului de ozon

Art.288. - Singurele masuri rationale pentru protectia ozonului au fost cele stabilite de Protocolul de la Montreal (1987) si de amendamentele sale (Londra 1990, Copenhaga 1992, Viena 1995, Montreal 1997) care reglementeaza productia, utilizarea si comercializarea ODS-urilor ca si cele care stabilesc necesitatea gasirii unor substante mai putin agresive cunoscute si sub numele de ,,substituienti ai CFC-urilor"; în conditiile respectarii totale a Protocolului, primele semne de refacere a stratului de ozon s-ar putea constata catre mijlocul secolului XXI.

Art.289. (1) - Tehnologiile si echipamentele alternative sunt acele tehnologii si echipamente a caror utilizare face posibila reducerea sau eliminarea emisiilor de substante care au sau pot provoca efecte adverse asupra stratului de ozon.

(2) Substant 22222w2222w ele alternative sunt substante care reduc, elimina sau evita efectele adverse asupra stratului de ozon;

Art.290. (1) - Partile la Conventia de la Viena pentru protectie stratului de ozon sunt hotarâte sa protejeze sanatatea umana si mediul înconjurator împotriva efectelor adverse rezultate în urma modificarilor stratului de ozon.

(2) Partle Conventiei de Viena considera ca urmatoarele substante de origine antropica si naturala, neenumerate în ordinea prioritatilor, au capacitatea de a modifica proprietatile fizice si chimice ale stratului de ozon:

a) substante cu continut de carbon:

i)monoxid de carbon (CO) provenit din surse importante naturale si antropice si se presupune ca joaca un rol major în fotochimia troposferica si un rol secundar în fotochimia stratosferica;

ii)bioxidul de carbon (CO₂)- provine din surse importante naturale si antropice si afecteaza ozonul stratosferic prin influentarea structurii termice a atmosferei;

iii)metanul (CH₄)- Metanul are atât surse naturale cât si antropice si afecteaza atât ozonul troposferic cât si pe cel stratosferic;

iv)specii de hidrocarburi fara metan - care cuprind un numar mare de substante chimice, au atât surse naturale cât si antropice si joaca un rol direct în fotochimia stratosferica.

b) Substant 22222w2222w e cu continut de azot: protoxidul de azot (N₂O);

c)Substant 22222w2222w e clorurate:

i) Alcani complet halogenati, ex. : CCl₄, CFCl₃, (CFC-11), CF₂Cl₂, (CFC-12), C₂F₃Cl₃, (CFC-113), C₂F₄Cl₂, (CFC-114).; sunt antropici si actioneaza ca o sursa de oxid de clor(ClO_x) -care joaca un rol vital în fotochimia ozonului, mai ales în regiunile aflate la o altitudine de 30 - 50 km;

ii) Alcani halogenati partial, ex. : CH₃Cl, CHF₂Cl, (CFC-22), CH₃CCl₃, CHFCl₂(CFC - 21)-au origine antropica si actioneaza si ca o sursa de ClO_x stratosferic.

d) Substant 22222w2222w e bromurate: alcani complet halogenati, ex. : CF3 Br- sunt antropice si actioneza ca o sursa de BrOx, care se comporta într-o maniera asemanatoare cu ClOx.;

e) Substant 22222w2222w e hidrogenate:

i)Hidrogen (H2) a carui sursa este naturala si antropica si joaca un rol minor în fotochimia stratosferica;

ii)Apa (H2O)- a carei sursa este naturala; joaca un rol vital atât în chimia troposferica cât si în cea stratosferica. Sursele locale de vapori de apa din stratosfera include oxidarea metanului si, într-o mai mica masura, a hidrogenului.

3. Situatia ozonului stratosferic

Art. 291. (1) - Una dintre problemele majore cu care se confrunta omenirea în pragul noului mileniu, cu privire la mediul înconjurator, este diminuarea drastica a stratului de ozon, nu numai la polii Pamântului, ci si în zone intens populate: nordul Europei, Rusia australa, sudul Frantei, nordul peninsulei Iberice, Argentina; echilibrul stratului de ozon este tot mai periclitat de emisiile de substante de natura antropica (ODS), substante având numeroase utilizari în industrie sau agricultura.

(2) Distrugerea ozonului stratosferic, cu efectele sale potentiale asupra cresterii

radiatiei UV tip B la nivelul solului, constituie o caracteristica atmosferica la scara globala.

(3) Asa cum s-a constatat din ultimile evaluari internationale, a continuat declinul ozonului; în emisfera nordica, în stratosfera arctica, în lunile ianuarie-februarie s-au atins, episodic, scaderi de aproximativ 60% la înaltimi de circa 18 km, iar temperaturile stratosferice din aceasta regiune au fost cele mai scazute din ultimii 10 ani; în primele doua saptamâni din luna martie 2000, cantitatea de ozon total din zona polara a fost cu 16% mai mica decât valorile din anii 1980; la sfârsitul lunii martie, la latitudinile europene medii, cantitatea medie de ozon total a fost cu 15% sub valorile medii neperturbate; tendinta de scadere a continuat în cursul anului 2000.

4. Progrese în implementarea prevederilor internationale

Art. 292. (1) - Consecintele ireversibile ale acestui fenomen atât asupra ecosistemelor terestre, acvatice si asupra sanatatii populatiei, cât si asupra sistemului climatic au condus la necesitatea unui efort concentrat la nivel global, si ca urmare, a fost instituit regimul international al ozonului la care sunt astazi parte 176 de tari.

(2) România a aderat la Conventia de la Viena privind protectia stratului de ozon, adoptata la 25 martie 1985, la Protocolul de la Montreal privind substantele care epuizeaza stratul de ozon adoptat la 16 septembrie 1987 si la Amendamentul adoptat la Londra la 27-29 iunie 1990 prin Legea nr. 84/15 decembrie 1993.

(3) În 28 noiembrie 2000 au fost transmise catre Secretarul General al Natiunilor Unite, instrumentele de ratificare a Amendamentului la Protocolul de la Montreal adoptat la 25 noiembrie 1992 la Copenhaga, România a devenind Parte la acest amendament începând cu 26 februarie 2001.

(4) De asemenea, a fost initiata acceptarea Amendamentului la Protocolul de la Montreal, adoptat în 1997, care prevede instituirea unui sistem de licente pentru productia, importul si exportul de substante care epuizeaza stratul de ozon, în scopul prevenirii traficului ilicit cu aceste substante.

(5) Perioada 1 iulie 1999-1 iulie 2000 a reprezentat anul înghetarii consumului de clorofluorocarburi (CFC-uri) la nivel national si intrarea într-o noua etapa a procesului de eliminare treptata a acestor substante, în concordanta cu obligatiile care revin tarii noastre ca semnatara a tratatelor internationale mentionate.

(6) România a facut progrese în implementarea regimului juridic al ozonului, prin:

a) continuarea dezvoltarii cadrului legislativ si institutional necesar aplicarii regimului ozonului;

b) implementarea transferului de tehnologie nepoluanta care au condus la eliminarea a 1069 de tone, consum anual la utilizatorii industriali de substante care epuizeaza stratul de ozon;

c) instituirea controlului comertului cu aceste substante (prin obligativitatea obtinerii acordului de mediu pentru importul/exportul de substante care epuizeaza stratul de ozon, conform procedurii de reglementare aprobata prin Ordinul MAPPM nr. 506/ 1996);

d) introducerea unor restrictii la utilizarea hidrocarburilor halogenate care distrug stratul de ozon, prin Legea nr. 159 / 2000 pentru aprobarea Ordonantei Guvernului nr. 89/31 august 1999.

Art. 293 - Urmarind aplicarea principiilor si obiectivelor stabilite prin politica de mediu internationala si nationala si prin Strategia de Protectie a Mediului în armata româna, Statul Major al Trupelor Terestre a initiat actiunea de identificare si monitorizare a cantitatilor de ODS-uri; prin urmare, unitatile militare, prin responsabilii cu protectia mediului trebuie sa identifice tipul si cantitatile de ODS-uri si sa le inventarieze/monitorizeze/raporteze, luând toate masurile de încalcare a prevederilor legale .