Notiunea si caracteristicile daunelor ecologice

Notiunea si caracteristicile daunelor ecologice

Termenul si, mai ales, notiunea de daune ecologice au fost utilizate pentru prima data de Michel Despaux, pentru a sublinia particularitatile prejudiciilor indirecte, rezultate din atingerile aduse calitatii mediului.

Datorita unitatii si interdependentei fenomenelor ecologice, vatamarile aduse unui element natural (apa, aer de exemplu) se propaga si influenteaza, sub o forma sau alta si asupra altor elementre ale mediului (sol, flora etc.). Pornind de la aceste particularitati ale mediului, dauna ecologica este considerata in general, a fi acea vatamare care aduce atingere ansamblului elementelor unui sistem si care, datorita caracterului sau indirect si difuz, nu permite constituirea unui drept la reparatie.

Definirea notiunii de paguba ecologica este deosebit de importanta intrucat ea conditioneaza intinderea reparatiei, desfasurarea actiunilor de restaurare si deci sumele necesare finantarii prin legaturile caii contencioase. Intrucat calitatea mediului este un element al patrimoniului, repararea prejudiciului trece prin reconstructia acest 616i83g uia in ceea ce a fost vatamat si amputat. Aerul, apa, solul, peisajul sunt elemente ale acestui patrimoniu dar trebuie sa le adaugam si esteticul, confortul (zgomotul si bruuiajul undelor constituie poluari) si, binenteles sanatatea.

Desi in privinta naturii si intinderii sale in doctrina exista destule controverse, in realitate problema centrala ramane aceea de a sti daca victima unei asemenea daune este omul sau mediul sau. In functie de raspunsul dat, se contureaza in fapt si conceptia asupra naturii si intinderii daunei ecologice. Aceasta presupune, in prealabil, determinarea statului juridic al elementelor (naturale ori artificiale) care constituie mediul, pentru a stabili daca sunt sau nu bunuri protejate din punct de vedere juridic. Astfel, intr-o prima rezolvare dauna ecologica este cea cauzata persoanelor si bunurilor de catre mediul in care traiesc, ori prejudiciul cauzat prin intermediul mediului natural. Aceasta poate rezulta dintr-o poluare a aerului, apei ori solului, dintr-o perturbare acustica etc.

Dupa cum se poate observa, intr-o asemenea viziune, mediul este considerat ca fiind cauza, iar nu victima daunelor. Legata in mod evident de teoria tulburarilor de vecinatate, aceasta pozitie apreciaza ca intre poluare si sursele traditionale de vecinatate nu exista decat o diferenta de grad, constand in amploarea consecintelelor si caracterul ireversibil al degradarii mediului. Prejudiciul ecologic s-ar caracteriza prin aceasta ca interesele afectate printr-un intermediar natural nu sunt decat in mod indirect si colectiv, in consecinta, repararea nu poate fi asigurata decat imperfect pe calea dreptului clasic, care presupune leziunea unor interese individuale clar indentificate.

Astfel, in esenta, dauna ecologica este asimilata daunei produse prin poluare si se considera ca vizeaza toate domeniile care contribuie la degradarea factorilor naturali. Daca paguba afecteaza in primul rand aerul, apa ori natura, ea nu intereseaza intrucat aceste elemente sunt utilizate de om si el suporta repercursiunile.

Reprezentantii elementelor mediului natural, victime ale acestor daune ecologice trebuie sa fie atunci precis identificati pentru a putea fi recunoscut un scop pentru a actiona, aceasta putand fi functia sociala a asociatiilor de protectie a naturii si mediului, putem astfel admite ca lucrurile – mediu sunt si subiecte de drept si nu numai obiecte de drept, aceasta evolutie fiind ineluctabila. In sfarsit, intr-o conceptie moderna, se recunoaste fiecarui individ un drept subiectiv la mediu, care permite o protectie eficace a elementelor acestuia, pana acum neglijabile in ratiunea calitatii mediului, de rescommunis. Ca urmare, orice poluare va fi o violare a acestui drept si constituie o culpa.

Dintr-o alta perspectiva este de domeniul evidentei ca orice activitate umana antreneaza efecte asupra mediului, definirea unui prag peste care acestea trebuie sa fie considerate ca fiind negative si sa deschida dreptul la reparatie nu este inca stabilita in drept. Unii autori au relevat ideea potrivit careia recunoasterea unui anumit prejudiciu nu este posibiladecat intr-o societate primitiva, ori intr-o societate foarte evoluata. In orice caz este vorba de un prejudiciu care nu este cauzat direct persoanei umane, dar a ceea ce o inconjoara.

Modificarea unui echilibru nu este in mod necesar o sursa de prejudiciu: poate fi vorba de o situatie tranzitorie, prealabila formarii unui nou echilibru. Prejudiciul ecologic presupune o atingere care lasa sechele de durata, permanente chiar. Mediul natural, prin esenta viu, suporta diverse agresiuni impotriva carora reactioneaza pentru a regasi o noua stare. Aceste forme nu implica aparitia unui veritabil prejudiciu. In schimb, unele agresiuni, care pot fi usor reparate prin jocul reactiilor, risca sa devina ireversibile in caz de interferenta de factori agravanti. Impactul vatamarii este relativ, respectiv dependent de intensitatea sa si factorii externi. Este un fenomen complex in realizarea sa, ce trebuie individualizat pentru a fi luat in calcul pe scena juridica.

Potrivit unei defintii larg acceptate – de legislatiile nationale si reglementarile internationale – dauna ecologica reprezinta prejudiciul cauzat naturii salbatice, neaprobiabila, ori intereselor colectivitatii prin intermediul mediului receptor-aer apa, sol, independent de lezarea directa a unui interes uman.

Conform legii-cadru romanesti in materie [2] prejudiciu inseamna: « efectul cuantificabil in cost al daunelor asupra sanatatii oamenilor, bunurilor sau mediului, provocat de poluanti, activitati daunatoare ori dezastre « 

Intr-o prima acceptiune se considera ca la originea acceptarii conceptului de « dauna ecologica « se afla teoria incovenientelor de vecinatate, in sensul ca treptat, o asemenea teorie a largit notiunea de vecinatate geografica la cea de vecinatate sociala, prin introducerea conceptului de patrimoniu comun. Acest tip de paguba se distinge si nu se confunda cu suma diferitelor atingeri aduse patrimoniului ecologic al indivizilor, victima tulburarii este in acest caz colectivitatea detinatoare a unui patrimoniu distinct de ansamblul patrimoniilor personale ale subiectelor de drept.

In alta perspectiva notiunea de paguba ecologica este legata de proprietate, a carei valoare economica este determinata. Paguba poate consta in pierderea ori deteriorarea unui bun care are o valoare de piata, intr-o conceptie economicizata ridica insa probleme pentru protectia speciilor faunei si florei salbatice care nu sunt exploatate si nu au nici o valoare de piata, precum si pentru ecosistemele si peisajele a caror valoare economica nu poate fi evaluata. Evaluarea valorii economice a altor elemente de mediu, precum diversitatea biologica, echilibrul ecosistemelor, este deosebit de dificil de realizat. Masurarea ori evaluarea pagubelor in scopul atribuirii unei indemnizatii ridica si alte aspecte importante, ca de exemplu pragul ori nivelul minim de paguba care atrage raspunderea, constatarea daunei, in special cand este vorba despre efecte pe termen lung, la mare distanta ori cauzate de actori multipli.

1. Clasificarea daunelor ecologice

Problema clasificarii daunelor prezinta un interes deosebit. Astfel, in functie de tipul daunei, putem vorbi despre caracterul si natura raportului juridic, putem vorbi despre norma juridica ce urmeaza a fi aplicata etc.

Mai intai este, insa, necesar sa vorbim despre tipurile de daune, necesitate care reiese din varietatea si natura complexa a daunelor ecologice. In acest context, am releva urmatoarea clasificare a daunelor, in functie de mai multe criterii:

– In functie de continutul pecuniar al daunelor, acestea pot fi patrimoniale si nepatrimoniale.

– In functie de natura izvorului daunelor, deosebim daune delictuale (izvorate din delicte) si daune contractuale (izvorate din contracte).

– In functie de tipul normelor ce reglementeaza modul de reparare a daunei, deosebim intre dauna civila, dauna penala, dauna de drept administrativ, dauna de mediu, dauna fiscala etc.

– In functie de domeniul raporturilor juridice in cadrul carora sunt lezate drepturile, deosebim daune in domeniul raporturilor de proprietate, daune in domeniul raporturilor de munca, daune in domeniul raporturilor de protectie, conservare si dezvoltare a mediului, daune in domeniul raporturilor fiscale, daune in domeniul raporturilor de administrare, daune in domeniul raporturilor de drept civil etc.

– In functie de cui i se cauzeaza prejudiciul, deosebim prejudiciu cauzat persoanei umane si prejudiciu cauzat bunurilor persoanei, dauna cauzata mediului etc.

– La randul sau prejudiciile cauzate persoanei pot fi de natura fizica si psihica

– In functie de natura obiectului prejudiciat, deosebim daune corporale, morale si

patrimoniale.

– In functie de posibilitatea de a prevedea survenirea prejudiciului, deosebim intre prejudicii previzibile si prejudicii imprevizibile.

– In functie de perioada de timp in decursul careia se produc prejudiciile, deosebim intre prejudicii instantanee si prejudicii succesive.

– In functie de tipul subiectului ce a cauzat dauna, deosebim daune cauzate de persoana fizica si daune cauzate de persoana juridica

– In functie de numarul subiectelor ce au contribuit la cauzarea daunei, deosebim dauna cauzata de o singura persoana si dauna cauzata prin concursul a mai multor persoane.

– In functie de raportul intre daunele ce rezulta una din alta, deosebim daune primare si daune derivate (rezultate din cele primare)[3].

– In functie de caracterul faptei prin care s-a cauzat dauna, deosebim daune cauzate prin fapte licite si daune cauzate prin fapte ilicite.

– In functie de faptul cand isi fac aparitia daunele, deosebim daune curente si daune viitoare[4].

– In functie de posibilitatea determinarii daunelor, deosebim daune existente si dauna ce se exprima prin castigul nerealizat (venit ratat).

– In functie de validitatea actului prin care se cauzeaza dauna, deosebim daune din acte juridice nule si daune din acte juridice valabile.

– In functie de modul de operare a daunei, deosebim daune comise prin actiuni si daune comise prin inactiuni.

2. Conditiile daunei ecologice

Doctrina determina trei conditii esentiale pentru stabilirea obligatiei de reparare a

prejudiciului, si anume acesta sa fie sigur (cert), sa fie actual si sa fie nereparat. Toate aceste conditii cumulativ conditioneaza recunoasterea, iar, prin urmare, stabilirea obligatiei de reparare a daunei ecologice. Este necesar, insa, de mentionat anumite particularitati ale acestor conditii, care sunt in mod firesc conditionate de specificul raporturilor de dreptul mediului.

Caracterul cert al daunei ecologice presupune ca nu exista indoieli in ceea ce priveste existenta daunei. In dreptul mediului, insa, deseori apar probleme in ceea ce priveste aprecierea existentei daunei. Drept exemplu, ce priveste emanarea substantelor gen Freon 11 si Freon 12 care, in stare normala, nu produc daune directe dar, ridicandu-se in straturile superioare ale atmosferei, genereaza o poluare care apare, insa, doar dupa o perioada de circa 50-60 ani. Astfel apare problema certitudinii daunei nu la momentul sesizarii faptului survenirii consecintelor daunatoare, ci la momentul realizarii faptului poluator. Dauna ecologica poate fi apreciata, din acest punct de vedere, ca o notiune relativa, prin care trebuie sa se inteleaga o probabilitate suficienta. Aceste situatii se refera, de regula, la daunele succesive. In acest sens, va fi considerata evaluata acea parte a daunei succesive, care s-a produs efectiv, precum si cea care se va produce, dar care urmeaza a fi evaluata cu certitudine. Se va pretinde repararea restului daunei ecologice dupa o perioada de timp, cand s-a produs sau se va stie cu certitudine despre dauna care se va produce[5].

Actualitatea daunei ecologice presupune ca in momentul in care se face cererea de reparare, aceasta trebuie sa fie actuala, adica necesar de a fi reparata. Natura are proprietatea de a tinde spre un permanent echilibru ecologic. Astfel, cauzarea unei daune prin dezechilibrarea starii de mediu duce in mod firesc la „declansarea” procesului de reechilibrare a mediului. Aceasta reechilibrare a mediului nu intotdeauna presupune o revenire la starea initiala. De cele mai multe ori, aceasta reprezinta doar formarea unui nou aspect al starii de mediu. In asemenea caz necesitatea realizarii unei reparari, evident, nu mai este necesara. Ca exemplu poate servi in asemenea caz producerea daunei ecologice prin scoaterea din mediul natural al Romaniei a lupilor in anii 70 ai secolului trecut, unde eventuala readucere a acestora pe teritoriul Rominiei nicidecum nu ar presupune restabilirea mediului in starea in care a fost la momentul disparitiei lupilor.

Dauna sa nu fie reparata in prealabil de o terta persoana. Aceasta constituie o conditie fireasca atat pentru raspunderea civila de drept comun, cat si pentru raspunderea civila in raporturile de dreptul mediului si se justifica prin aceea ca, altfel, repararea prejudiciului ar constitui o imbogatire fara justa cauza. Insa, avand in vederea faptul ca dauna ecologica este formata din doua elemente – dauna civila si dauna de mediu, atunci repararea daunei ecologice presupune atat repararea daunei civile, cat si a celei de mediu. In asemenea context, repararea doar a unui element al daunei ecologice nu presupune considerarea repararii intregii daune sau eventual modificarea regimului de reparare a acesteia. Astfel, chiar daca unuia dintre cei care au avut de suportat dauna i s-a reparat dauna civila, el cerand totodata si repararea daunei de mediu, celelalte persoane, care au avut de suferit din urma actului poluator sunt indreptatite sa pretinda la repararea cuantumului de dauna in privinta lor, fara ca principiul raspunderii cu caracter obiectiv sa aiba de suferit.

Evaluarea daunelor ecologice

Determinarea componentei structurale a daunei ecologice si diferentierea componentelor ce apartin daunei de mediu si celor ce apartin daunei civile, reprezinta un proces destul de complex, ce la momentul inaintarii cererii de despagubire, este conditionata de urmatoarele:

a) In majoritatea cazurilor prejudiciul rezultat din poluare consta din castig nerealizat.

b) Nu intregul volum de prejudiciu iese la iveala imediat, majoritatea daunelor sunt potentiale[6].

c) ”Lantul” efectelor nocive este conditionat de legatura de interdependenta a proceselor in cadrul complexului natural.

d) Marea majoritate a prejudiciului consta in cheltuielile suportate la restabilirea si imbunatatirea obiectelor poluate, dar care nu au adus efectul dorit.

In acest sens”determinarea marimii prejudiciului cauzat in baza normelor dreptului civil, este deosebit de complicata din cauza specificului componentelor prejudiciului, conditionat de particularitatile rolului economic si statutului juridic al componentelor mediului”. In solutionarea acestei situatii legislatia privind protectia mediului opereaza cu sistemele de taxe pentru poluare, degradare, deteriorare etc., care stabilesc posibilitatea unificarii sistemului de calculare a prejudiciului in fiecare caz si asigurarea posibilitatii dirijarii centralizate a finantelor privind restabilirea, renovarea, regenerarea obiectivelor mediului care au fost afectate prin activitati poluatorii.

Determinarea componentei structurale a daunei ecologice. Prin componenta structurala a daunei ecologice este necesar de inteles acele categorii de prejudicii patrimoniale, care dupa natura lor formeaza dauna ecologica, apartinand la unul din elementele acesteia – dauna civila sau dauna de mediu. In acest sens, literatura de specialitate prezinta o serie de solutii concrete, conform carora dauna ecologica o formeaza dupa caz: costurile cauzate unor elemente de mediu precum si de intregul plan de reparatie a acestuia, pe care autoritatea administrativa ar trebui sa le faca pentru a restabili situatia anterioara a mediului, cheltuielile rezonabile facute de victima cu evaluarea prejudiciului, costurile rezonabile ale evaluarii impactului prejudiciului asupra sanatatii populatiei si asupra starii mediului in general. Intr-un cuvant, intinderea daunelor este egala cu costul masurilor de restaurare, la care se adauga costul lucrarilor de evaluare a daunei si de determinare a masurilor de restaurare ce trebuie luate.

In totalizarea acestora s-ar impune concluzia ca natura costurilor (cheltuielilor) concrete, care vor constitui valoarea daunei ecologice, formeaza un spectru destul de variat. Din cadrul acestuia fac parte atat costurile directe (valoarea bunurilor deteriorate, cheltuielile pentru tratament medical, costul lucrarilor de restabilire etc.) cat si indirecte (cheltuieli pentru estimarea daunelor de mediu, pentru diferite expertize criminalistice etc.). In acest context, daca in ceea ce priveste costurile directe, nu intalnim probleme privind recunoasterea lor drept componente ale daunei ecologice, atunci in ceea ce priveste recunoasterea costurilor indirecte drept componente ale daunei ecologice, consideram ca aceasta problema necesita o examinare si o argumentare aparte.

Costurile indirecte trebuie sa faca parte din componenta daunei ecologice, pe cand costurile indirecte (cheltuielile de evaluare a daunei, cheltuielile pentru realizarea expertizelor biologice, chimice si de alta natura, cheltuielile pentru serviciile specialistilor consultanti, inclusiv in cadrul procesului de judecata etc.), acestea nu pot forma un component al daunei ecologice, desi in mod necesar vor face parte din cifra pretinsa de catre cel ce a avut de suportat de pe urma daunei ecologice.

Altfel spus, la evaluarea pretentiilor celui prejudiciat fata de cel ce a prejudiciat vor fi luate in calcul atat costurile directe cat si cele indirecte suportate de victima, insa asupra celor din urma nu se vor aplica regulile si principiile raspunderii civile pentru dauna ecologica

Argumentarea aplicativa a acestei pozitii o putem face pornind de la un exemplu care-si gaseste aplicare in practica altor state.

Prin urmare, costurilor indirecte suportate de victima in cazul daunei ecologice li se vor aplica regimul juridic general de despagubire, si anume a celor ce priveste cheltuielile de judecata

Revenind la componentele daunei ecologice, in urma celor mentionate mai sus, ajungem la concluzia ca acestea le formeaza doar costurile directe rezultate din actul poluator. Singura problema care mai necesita a fi solutionata si care poate aparea in acest sens este daca pot face parte cheltuielile de restabilire a starii initiale a mediului si a patrimoniului persoanei din componenta daunei ecologice. Raspunsul este afirmativ, pornind de la ipoteza ca prin prejudiciu este necesar de inteles „acel efect cuantificabil al daunelor…”, in sensul ca nu doar suferinta sau pierderea concreta va fi calificata drept dauna, ci si cheltuielile de reparare a acestei suferinte sau pierderi vor forma dauna, deoarece acestea de asemenea sunt efectul actului poluator.

Rezumand cele expuse mai sus, am propune urmatoarea structurarea a componentei daunei ecologice:

1) Componentele daunei de mediu sunt:

– dauna cauzata nemijlocit obiectivului natural (sectorului de teren, obiectivului acvatic, masivului forestier etc.) prin deteriorare, scaderea calitatii, scoaterea din circuitul natural etc.,

– dezechilibrarea mediului (schimbarea raportului numeric al reprezentantilor speciilor de animale, micsorarea volumului de oxigen livrat in atmosfera etc.),

– cheltuielile de refacere a factorilor de mediu,

– suma de compensare in cazul imposibilitatii de reparare in natura a daunei.

2) Componentele daunei civile, sunt:

– dauna cauzata patrimoniului persoanei (scaderea valorii patrimoniului, inclusiv pieirea bunurilor, deteriorarea sau modificarea calitatilor acestora etc.),

– dauna cauzata omului (inrautatirea starii sanatatii, inclusiv pierderea totala sau partiala a capacitatii de munca, decesul persoanei etc.),

– cheltuielile de refacere a starii initiale a sanatatii omului, a bunurilor acestuia sau a valorii lor,

– suma de compensare a pierderilor care nu pot fi reparate in natura (decesul persoanei etc.).

Este necesar de mentionat ca cele indicate in compartimentele de mai sus formeaza tipul de cheltuieli, ele putand fi concretizate in fiecare caz aparte.

Modul de evaluare a daunelor ecologice. O problema nu mai putin importanta in ceea ce priveste dezdaunarea este insasi estimarea daunei ecologice. In special, aceasta problema se refera la evaluarea daunei de mediu, deoarece problema estimarii daunei civile si-a gasit deja solutii adecvate. Astazi, in lipsa unui procedeu argumentat stiintific, legislatia diferitor tari apeleaza la diverse modalitati de evaluare a daunelor de mediu. Cel mai frecvent sunt intalnite cazurile in care estimarea daunelor de mediu este guvernata de regulile de estimare a daunelor civile, adica a acelor daune ce nimeresc sub incidenta regimului juridic general de despagubire de pe urma unui delict. Consideram inadmisibila aceasta modalitate de evaluare, deoarece in astfel de cazuri criteriile de evaluare se vor limita doar la considerarea valorii prejudiciului cauzat persoanei, excluzand astfel evaluarea daunelor reale cauzate mediului.

Argumentul in acest sens este ca daunele provocate sub orice forma mediului natural se rasfrang in cele din urma, mai devreme sau mai tarziu, asupra omului, dar consideram ca raportul de cauzalitate este cel dintre fapta si modificarea adusa factorilor de mediu, indiferent daca aceasta modificare a condus sau nu la prejudicierea altor persoane. Totodata, este firesc ca nu in toate cazurile este posibila estimarea prejudiciului. In aceste cazuri estimarea poarta un caracter relativ. Astfel, prin poluarea fonica intr-un sector al municipiului Chisinau se cauzeaza o dauna ecologica care este reprezentata prin sporirea zgomotului – dauna de mediu si diminuarea valorii de piata a imobilelor cu destinatie locativa – dauna civila

Astfel, daca dauna civila poate fi estimata cu o mare precizie (aceasta va constitui diferenta dintre valoarea de piata a locuintei din zona poluata si valoarea de piata a locuintei de acelasi tip dintr-un sector care nu este supus poluarii), atunci evaluarea poluarii sonore va intalni mari dificultati. In acest sens, in literatura juridica de specialitate se propun o serie de procedee de evaluare, din care am putea evidentia urmatoarele:

• evaluarea judiciara
• evaluarea forfetara legala
• evaluarea administrativa

Evaluarea judiciara reprezinta acel mod de evaluare a daunei ecologice, care este realizat de instanta de judecata reiesind din imprejurarile cazului poluator. Aceste imprejurari privesc importanta culturala, istorica, sociala, ecologica a obiectivului natural afectat, dimensiunile daunei, diminuarea capacitatii de regenerare in raport cu situatia la zi (ex.: cu cat mai putini reprezentanti ai unei specii de animale exista, cu atat mai mica este capacitatea lor de a se inmulti, iar prin urmare, devine mai mare dauna cauzata prin scoaterea unor asemenea reprezentanti ai regnului animal din mediul natural). Desi un asemenea procedeu este destul de larg intalnit in practica judecatoreasca a diferitor tari, totusi, consideram ca acesta nu reprezinta cel mai adecvat mod de evaluare in raport cu principiul „poluatorul plateste”, deoarece in asemenea cazuri se admite ca pentru unul si acelasi prejudiciu sa fie expuse de catre instanta de judecata concluzii diferite in ce priveste valoarea daunei.

Evaluarea forfetara legala este utilizata in special pentru cazurile in care valoarea daunei de mediu nu poate fi evaluata sau evaluarea acesteia poate fi facuta doar in raport cu prejudiciul cauzat patrimoniului persoanei. Acest mod de evaluare a daunelor cauzate factorilor de mediu este caracteristic si pentru legislatia Romaniei. Astfel, Codul silvic al Romaniei prevede 15 anexe in care sunt reflectate tarifele pentru calculul cuantumului despagubirilor pentru diferite tipuri de prejudicii cauzate resurselor forestiere. Legea regnului animal a Romaniei de asemenea stabileste tarifele pentru calculul cuantumului despagubirilor pentru scoaterea din circuitul natural a diferitor tipuri de reprezentanti ai regnului animal. La calcularea acestor sume se ia in consideratie varsta, importanta economica si ecologica, amplasamentul, specia etc. In cazul in care se constata cauzarea daunelor de asa fel, atat pentru despagubirea daunei de mediu, cat si pentru calificarea cazurilor contraventionale si penale, instanta de judecata nu realizeaza o evaluare separata, dar face referinta doar la actele legislative in vigoare, dupa care se estimeaza valoarea daunei de mediu cauzata

Evaluarea administrativa reprezinta un mod de evaluare a daunei in baza unui act de decizie administrativ si este intalnita destul de rar, deoarece se poate aplica doar daca legea prevede aceasta in mod expres. Aplicabilitatea acestei modalitati este fundamentata pe considerarea unei prezumtii simple, rezultate din dubla prezumtie de legalitate si autenticitate a actului administrativ. Perspectiva implementarii unui asemenea mod de realizare a estimarii bunurilor este destul de mare, avand in vedere faptul ca, de rand cu metoda de evaluare forfetara legala, aceasta asigura operativitatea solutionarii problemei privind valoarea daunei.

Un mod deosebit de evaluare, la care intalnim foarte rar referinte este evaluarea

conventionala, care de cele mai multe ori este caracteristica daunelor ecologice ce rezulta din contracte si asupra carora se aplica raspunderea civila contractuala

Repararea daunelor ecologice

Particularitatile prejudiciului ecologic au dus la considerarea si afirmarea de noi tipuri de pagube si la recunoasterea unor moduri de reparare originale. Referitor la primul aspect, apar ca noi tipuri de prejudicii: prejudiciul nefinanciar, masurile de salvgardare, prejudiciul de dezvoltare si prejudiciul cauzat mediului natural. Prejudiciul nefinanciar se refera mai ales la indemnizarea unei pierderi de agrement, o paguba neidentificabila material si care nu aduce atingere unui patrimoniu economic, aceasta reprezinta un prejudiciu moral pentru daune ecologice.

Masurile de salvgardare constituie o notiune lansata prin Conventia de la Bruxelles [7] privind responsabilitatea civila pentru pagube datorate poluarii prin hidrocarburi si se refera la obligatia de indemnizare a colaboratorilor ocazionali si spontani ai unei operatiuni de lupta contra poluarii, daca acestia au intervenit in mod util. Cheltuielile legate direct de operatiunile de lupta contra poluarii, de spalare ori de restaurare sunt indemnizabile de catre autorul pagubei. Un serviciu public poate beneficia de rambursarea cheltuielilor vizand masurile luate in scopul prevenirii unei poluari.

Prejudiciul de dezvoltare apare ca o aplicare a principiului precautiei, raspunde obligatiei de securitate subsecventa raspunderii obiective si justifica raspunderea civila bazata pe risc. Este vorba despre o paguba inca indecelabila, dar apreciabila de catre tribunale sub unghiul dreptului contractual si al raspunderii delictuale. Referitor la modurile de reparare, acestea se refera in special la incetarea poluarii, repararea in natura si repararea pecuniara.

Este greu, daca nu imposibil de evaluat in bani si se rezuma, in privinta repararii, la masuri de aducere in starea anterioara ori de reparare in natura.

Fig. Prejudiciul cauzat mediului natural rezida in vatamari aduse naturii, biodiversitatii sau peisajului, cum ar fi, de exemplu disparitia unei specii de plante sau animale.

Determinarea responsabilului pentru producerea pagubei ecologice

Numai persoana (fizica sau juridica) este responsabila. In acest sens, raspunderea civila a persoanei juridice alaturi de cea a persoanei fizice, este larg recunoscuta. Ea functioneaza prin intermediul organului sau de conducere, nu este un presupus al personei juridice, ci este chiar expresia persoanei juridice, dat fiind ca nu se poate face detasarea lor[8].

Faptele licite sau ilicite savarsite de organele sale de conducere obligs insasi persoana juridica , daca au fost indeplinite cu prilejul executarii functiei lor. Faptele ilicite atrag si raspunderea personala a celui ce le-a savarsit, atat fata de persoana juridica, cat si fata de cel de-al treilea (victima). In cazul savarsirii unor fapte ilicite de catre cei care fac parte din organele de conducere, in exercitiul activitatii lor, nu se poate spune ca, fata de persoana juridica insasi, ei se afla inafara cadrului regulilor mandatului, stabilite de lege, trecand direct pe teritoriul raspunderii delictuale. In principiu, potrivit doctrinei clasice, pentru stabilirea raspunderii persoanei fizice, trebuie ca aceasta sa fi avut deplina cunostinta de actele sale.

Desemnarea victimei

Victima abilitata sa actioneze ramane insa, de cele mai multe ori, titularul unui drept ori interes care a fost atins, ceea ce plaseaza in planul nondreptului pagubele cauzate elementelor naturii care nu au reprezentanti abilitati ori interesele in cauza sunt prea difuze ori eventuale. Cei indreptatiti pot fi grupati in trei categorii: unii care invoca o vatamare a integritatii lor fizice, altii care reclama repararea unui interes de natura patrimoniala, cei care actioneaza in virtutea starii de gestiune ori de aparare a anumitor elemente de mediu. In ceea ce priveste aceasta ultima situatie, este de remarcat ca, in mod frecvent, cei abilitati sa actioneze, in baza functiilor pe care le ocupa ori sarcinilor care le revin, sunt cei care produc prejudiciul care se impune a fi reparat. Unele progrese notabile s-au inregistrat in cazul in care legiuitorul a recunoscut asociatiilor neguvernamentale dreptul de a actiona pentru obtinerea repararilor cauzate intereselor colective[10].