POLUAREA APELOR
Apa asigura desfasurarea tuturor proceselor biologice din natura si asigura existenta vietii pe Pamânt. Planeta noastra dispune de rezerve uriase de apa reprezentate de apa din suprafata marilor ş 323f53d ;i oceanelor care contin cca. 1,4 miliarde km3 de apa respectiv 97,3% din totalul de apa de pe Terra. Cu toate acestea resursele de apa disponibile pentru consumul uman sunt destul de limitate. Doar 2,7 % din totalul de apa terestra îl detin apele dulci, restul fiind reprezentate doar de apa sarata. Din totalul de apa dulce omul dispune, de fapt , doar de 0,002% respectiv de 30 000 km3 de apa, din apele scurse la suprafata continentelor, restul fiind stocate sub forma de gheata la nivelul calotelor polare.
Cerintele de apa în lume sunt tot mai mari de la un an la altul. Secatuirea si poluarea apelor este cauzata de cresterea continua a consumului de apa determinata de cresterea exploziva a populatiei, de gradul înalt de urbanizare, precum si de aparitia unor industrii noi, mari consumatoare de apa si mari producatoare de efecte adverse asupra apei si a mediului ambiant. În prezent, în tarile dezvoltate consumul de apa a ajuns sa fie cuprins între valori de 263 l /zi /locuitor (în Londra) si 1045 l /zi /locuitor (în New York), în timp ce în zonele aride ale Africii un om foloseste mai putin de 3 l /zi.
La toate acestea se adauga si agricultura, care consuma în prezent cca. 80% din apa destinata consumului uman si va necesita cantitati tot mai mari daca productia de alimente a lumii va depinde de irigatii.
Dar în ciuda eforturilor care se fac pentru cresterea rezervelor de apa, în ultimele doua decenii poluarea apei a cunoscut un ritm îngrijorator, mai ales în tarile industrializate, unde cantitati tot mai mari de ape uzate sunt sânt evacuate în apele de suprafata de unde ajung în lacuri, mari si oceane. De aceea problema poluarii cursurilor de apa nu este specifica unei singure tari sau continent, ci este un fenomen de raspundere generala.
Poluarea apelor este un proces de alterare a calitatii fizice, chimice sau biologice ale acesteia, produsa de o activitate umana, în urma careia apele devin improprii pentru folosinta. Se poate spune ca o apa poate fi poluata nu numai atunci când ea este colorata sau rau mirositoare, sau atunci când pe ea pluteste petrolul, ci si atunci când desi aparent buna, contine fie si într-o cantitate redusa , substante toxice.
Poluarea apelor este determinata de trei mari grupe de agenti de poluare: biologici, chimici si fizici.
Agentii biologici sânt reprezentati de microorganismele si materiile organice fermentescibile provenite din marile crescatorii de animale, di industriile alimentare, abatoare, apele menajere etc. Puternica contaminarea bacteriologica a apei poate determina raspândirea unor afectiuni asa cum sunt colibacilozele sau hepatitele virale.
Poluarea chimica rezulta din deversarea în ape a unor compusi chimici de tipul: nitrati, fosfati si alte substante folosite în agricultura; a unor reziduuri si deseuri provenite din industria metalurgica, chimica, lemnului, celulozei, topitorii etc.
Excesul de îngrasaminte cu azot din sol poate face ca o parte din nitratii si nitritii din sol sa fie antrenati si sa treaca în apa freatica în cantitati destul de importante. Consumul de apa cu concentratie mare de nitrati poate declansa la copii boala "albastra a copiilor " cunoscuta sub termenul stiintific de methemoglobinemie. Prezenta apele uzate în cantitati mari a fosfatilor, determina contaminarea râurilor si lacurilor care pot suferii procesul de eutrofizare sau de "înflorire" respectiv de epuizarea a continutului de oxigen din apa, prin moarte si descompunerea masiva a întregului zooplancton.
Agentii fizici de poluarea a apelor sunt reprezentati de deseuri si reziduuri minerale, insolubile rezultate din exploatarea carierelor sau minelor. Tot în aceasta categorie intra si poluarea termica a apei , folosita ca agent de racire în diverse procese tehnologice din centralele electrice sau industria chimica. Ridicarea brusca a temperaturii apei prin deversarea unor astfel de ape reziduale, determina distrugerea multor specii vegetale si animale din zona respectiva si scaderea continutului de oxigen dizolvat în apa, fiind accelerate fenomenele de descompunere bacteriana.
Consecintele poluarii apelor se resimt nu numai la nivelul apelor curgatoare în care are loc deversarea agentilor poluanti, ci si la sute de mii de km de locul producerii scurgerilor, deoarece apele râurilor, fluviilor pot infesta suprafete întinse, ajungând în final la nivelul marilor si oceanelor. Apele poluate se infiltreaza în pamânt pâna la pânzele freatice si contamineaza sursele de apa potabila.
Contaminarea apelor de suprafata cu ape uzate are urmatoarele efecte:
modificarea calitatilor fizice prin schimbarea: culorii, temperaturii, conductibilitatii electrice, radioactivitatii, prin formarea de depuneri de fund, de spuma sau de pelicule plutitoare;
modificarea calitatilor organoleptice;
modificarea calitatilor chimice prin schimbarea pH-ului, duritatii, reducerea cantitatii de oxigen datorata substantelor organice aduse de apele uzate, cresterea continutului de substante toxice;
distrugerea florei, faunei si dezvoltarea cu precadere a unor anumite bacterii printre care se pot gasii numerosi agenti patogeni.
În cazul apelor marine, efectele poluarii se resimt nu numai la nivelul faunei si florei ci si asupra plajelor. Solurile infiltrate cu ape reziduale pot înregistra o serie de efecte nedorite de tipul: colmatarea porilor, degajarea de mirosuri nespecifice, cresterea aciditatii sau alcalinitatii, înmlastinarea lor sau infectarea cu virusuri sau bacterii.
Toate apele uzate au influente deosebit de nefaste asupra tuturor activitatilor umane din industrie (corodarea instalatiilor, colmatarea filtrelor, devine practic imposibila dedurizarea apei etc.), din agricultura si cresterea animalelor (provoaca moartea animalelor, influenteaza negativ capacitatea de reproducere, sterilizeaza solul care devine impracticabil pentru agricultura etc.) si are o influenta nociva asupra starii sanitare si igienice a populatiei de oameni de pe întreaga planeta.
La nivel national, elaborarea strategiei si politicii privind coordonarea si controlul aplicarii reglementarilor în domeniul gospodaririi apelor se realizeaza de Ministerul Apelor, Padurilor si Protectiei Mediului caruia îi revin, potrivit legii, urmatoarele atributii privind:
amenajarea complexa a bazinelor hidrografice;
valorificarea de noi surse de apa;
corelarea tuturor lucrarilor realizate pe ape sau în legatura cu apele;
coordonarea întocmirii tuturor planurilor si schemelor cadru de amenajare a bazinelor hidrografice;
avizarea lucrarilor ce se executa pe ape;
organizarea întocmirii registrului de cadastru general al apelor tarii si a evidentei drepturilor de folosire cantitativa si calitativa a apelor;
coordonarea activitatii de prognoza , avertizare si informare în domeniul gospodaririi apelor si hidrometeorologiei;
gestionarea fondului apelor constituit conform prevederilor legale;
promovarea informatiilor ce privesc respectarea legilor si reglementarilor de folosire a apei, precum si a actiunilor de constientizare a populatiei asupra drepturilor si obligatiilor privind folosirea resurselor de apa.
Ministerul Mediului are în curs de definitivare strategia gestionarii resurselor de apa cu urmatoarele directii prioritare:
asigurarea exploatarii tuturor lucrarilor de gospodarire a apelor existente, în special a acumularilor, la parametrii maximi posibili, prin lucrari de extindere, modernizare si dezvoltare corespunzatoare;
finalizarea lucrarilor aflate în diverse faze de executie în zonele deficitare de apa si promovarea unor lucrari noi dupa gradul lor de urgenta al zonelor cu probleme, pe specific de folosinta;
modernizarea sistemelor de alimentare în vederea reducerii pierderilor de apa prin reteaua de aductiune si distributie la beneficiari;
depoluarea sectoarelor de râuri afectate de ape reziduale industriale;
asigurarea cadrului institutional si legislativ adecvat economiei de piata, promovarea si respectarea unei noi legi a apelor, reanalizarea standardelor existente si elaborarea altora noi.
Pentru schimbarea situatiei precare a apelor din România s-au adoptat o serie de masuri la nivel national, local si agent economic pentru prevenirea si controlul poluarii apelor prin:
realizarea de statii de epurare la agentii economici nedotati;
înasprirea penalizarilor financiare aplicate celor care polueaza mediul ambiant;
actualizarea si extinderea indicatorilor din standardele privind calitatea efluentilor pentru îmbunatatirea calitatii receptorilor;
reactualizarea si punerea în functiune a instalatiilor de epurare în conformitate cu obiectivele de productie;
intensificarea controlului eficient al noilor unitati industriale, a proiectelor de dezvoltare a infrastructurii si a depozitelor de deseuri de orice fel;
limitarea prin folosirea rationala si riguros planificata a îngrasamintelor si pesticidelor;
controlul evacuarilor de ape reziduale industriale, inclusiv a exploatarii instalatiilor si tehnologiilor de epurare si intensificarea recircularii lor;
stabilirea si introducerea de reglementari privind diminuarea poluarii termice a resurselor de apa;
tratarea apelor uzate pentru a putea fi întrebuintate în industrie, agricultura, acvacultura, agrement;
refacerea retelelor de colectare a apelor uzate din orase si de pe platforme industriale;
studierea si eliminarea cauzelor care determina poluarea cu substante petroliere a solului, subsolului si a apelor;
supravegherea stricta a productiei, transportului si folosirii îngrasamintelor si pesticidelor;
aplicarea programelor de organizare si echipare a teritoriului, în scopul prevenirii degradarii, eroziunii sau colmatarii terenurilor sau a altor efecte distructive a apelor.
|
