POLUAREA ATMOSFEREI

Surse de poluare atmosferica

Atmosfera este învelisul gazos care înconjoara pamântul. În atmosfera, aerul ocupa 96% din volum, restul de 4% revenind vaporilor de apa. Aerul uscat este un amestec de gaze format din: 78% azot, 21% oxigen, din cantitati mici de bioxid de carbon (0,03% in aerul normal) si gaze rare (argon, neon, heliu).

Poluarea atmosferei este determinata de deversarea si acumularea în aer a unor substante straine care afecteaza în masura mai mare sau mai mica compozitia acestuia, determinând variatii ale proprietatilor atmosferei. Prezen&# 424e47e 355;a unor astfel de substante este nociva deoarece afecteaza si poate chiar distruge echilibrele ecologice si implicit viata omului. Substantele nocive eliberate în aer se disperseaza în atmosfera si sunt raspândite la distante foarte mari, ca urmare a deplasarii maselor de aer. O mare parte sunt preluate ulterior de apa din precipitatii prin intermediul careia ajung în apele de suprafata (râuri, lacuri, mari si oceane) sau în sol.

Sursele de poluare atmosferica se pot grupa în doua categorii: surse naturale (eruptii vulcanice, fenomene de descompunere, uragane s.a.) si artificiale, rezultate în urma activitatilor umane (transportul auto, industria chimica, metalurgica, sectorul energetic, etc.). În functie de starea de agregare, poluantii atmosferici se împart în:

gaze (CO₂, CO, SO₂, NO, H₂S, Cl₂, NH₃, etc);

lichide (hidrocarburi, solventi organici);

solide (praf sau pulberi de metale, oxizi metalici, saruri, etc).

Poluantii atmosferici lichizi sau solizi, sunt dispersati în aer sub forma unor particule fine care îsi maresc volumul ocupat, realizând prin aceasta o activitate chimica mai intensa si o viteza de sedimentare mai redusa. Particulele cele mai fine, dispersate în aer capata o stabilitate considerabila, fapt pentru care vor persista un timp mult mai îndelungat în aer, determinând astfel cresterea gradului de poluare. Poluantii atmosferici produc efecte directe, imediate cât si efecte indirecte, pe termen lung. Astfel, spre exemplu, fenomenul de smog (fum, ceata) datorat gazelor de esapament si compusilor organici incomplet arsi care reactioneaza fotochimic formând peroxiacetilnitrat, are efecte multiple: reduce vizibilitatea pe arterele de circulatie, determina afectiuni respiratorii, erodeaza cladirile, determina degradarea spatiilor verzi, etc.

Efecte directe si indirecte ale poluarii atmosferei

Bioxidul de carbon provine, în cea mai mare parte din arderea combustibililor fosili. Cresterea concentratiei sale în atmosfera, peste limitele normale, determina perturbarea echilibrului ecologic prin accentuarea efectului de sera si modificari ale climei.

Oxidul de carbon rezultat din arderea incompleta a combustibililor, din gazele industriale sau din gazele de esapament, este deosebit de toxic, deoarece blocheaza hemoglobina, transportorul de oxigen din sânge.

Oxizii de azot, eliminati în aer mai ales de fabricile în care se produc acid azotic sau îngrasaminte pe baza de azot, sunt foarte toxici si pot determina asfixierea prin distrugerea alveolelor pulmonare, caderea frunzelor copacilor, reducerea vizibilitatii pe sosele si formarea ploilor acide.

Bioxidul de sulf rezultat din industria neferoasa, alimentara si eruptiile vulcanice, are efecte negative directe asupra faunei si florei prin acidifierea solului (pH 4,12-4,4) , contribuie la formarea ploilor acide si provoaca degradarea constructiilor prin transformarea calcarului în gips (CaSO₄) care este mult mai solubil si permite infiltrarea apei.

Hidrogenul sulfurat rezultat din activitatea vulcanica, din prelucrarea carbunilor si rafinariile de petrol, provoaca îmbolnaviri grave de tip neurastenic caracterizate prin simptome de: astenie, oboseala, cefalee, ameteala, anxietate, nervozitate, somnolenta diurna.

Fluorul prezent în atmosfera din apropierea fabricilor de aluminiu si superfosfati, ajuns în sol prin precipitatii, distruge microorganismele, plantele si insectele (albinele) si degradeaza stratul fertil afectând negativ recoltele agricole.

Pulberile industriale sunt deosebit de toxice atunci când contin compusi de Pb, Cd, P si nocive daca sunt particule fine de silice, calcar, gips, argila, provocând alterari mecanice ale tesutului aparatului respirator. Plumbul (Pb) este deosebit de nociv, deoarece micsoreaza rezistenta organismului la îmbolnaviri, afecteaza functiile sistemului nervos, micsoreaza capacitatea de oxigenare a sângelui.

Între efectele indirecte, pe termen lung ale poluarii atmosferei, cale mai actuale sunt:

o       efectul de sera,

o       ploile acide si

o       degradarea paturii de ozon din stratosfera.

Efectul de sera consta în încalzirea suprafetei terestre pe seama radiatiei solare care datorita gazelor existente în atmosfera trec prin atmosfera în cantitate mult mai mare si nu pot trece în sens invers , spre spatiul cosmic. Principalele gaze cu efect de sera provenite din activitatile umane sunt: bioxidul de carbon, metanul, compusii clorofluorocarbonici, oxizii de azot si freonii. Cresterea ratei de emisie a lor în atmosfera determina un proces de supraîncalzire a atmosferei si accelerarea schimbarii climei. În procesul de încalzire globala, nu temperatura medie este cea care ucide ci extremele. Secetele neasteptate, valurile de caldura exagerate, uraganele devastatoare sunt doar câteva dintre fenomenele periculoase a caror durata de desfasurare nu vor putea fi niciodata prevazute în întregime.

Ploile acide rezulta din spalarea bioxidului de sulf si oxizii de azot din aer, care revin pe pamânt sub forma de acid sulfuric si acid azotic, substante extrem de corozive (uneori la fel de acide ca si sucul de lamâie). Ploile acide se manifesta în zone relativ îndepartate de locul unde s-au emis agentii de poluare. Acestea apar mult mai intens în zonele reci ale globului deoarece aici concentratia amoniacului din aer, care ar putea neutraliza acizii care se formeaza, este forte scazuta (obtinut pe seama proceselor lente de descompunere ale materiei organice ). Aceste ploi au efecte negative prin: dizolvarea sarurilor de calciu si magneziu din sol, dizolvarea stratului de ceara ce protejeaza frunzele si acele de conifere, atacând membrana celulara. Astfel copacii devin mult mai putin rezistenti la atacul diversilor daunatori.

Distrugerea stratului de ozon (ecran protector de gaze cu cca. 10 ppm O₃) din atmosfera, de o grosime de câtiva mm, intensifica proprietatile de absorbtie ale atmosferei, lasând sa treaca radiatiile solare în cantitati exagerate si implicit o mare parte din radiatiile infrarosii. Emisiile de gaze poluante din activitatile umane, deterioreaza patura de ozon si declanseaza efectul de sera, care la rândul sau provoaca efecte în lant: schimbari climatice, cresterea nivelului marilor, ploi acide, poluarea aerului, apei, solului punând în pericol viata în ansamblu.

Masuri de prevenire si combatere a poluarii atmosferice

Dupa conferinta de la Rio de Janeiro (1994), aproape 120 de state au ratificat conventia "Constitutia privind clima pe Terra". Principalul obiectiv al acestui acord este reducerea emisiilor de gaze ce genereaza efectul de sera, pâna în anul 2002, la nivelul cantitatilor emise în anul 1990 si mentinerea acestor nivele si dupa anul 2000. Pentru aceasta s-au stabilit masuri concrete care urmaresc:

îmbunatatirea randamentelor de ardere;

scaderea consumului de carburanti la autoturisme (de 5l /100 km pâna în anul 2005);

cresterea ponderii surselor neconventionale de energie de la 5% la 15-16%;

limitarea despaduririlor;

reîmpadurirea zonelor puternic defrisate.

La toate acestea se mai pot avea în vedere urmatoarele directii importante:

amplasamentului întreprinderilor puternic poluante trebuie sa fie ales în afara zonelor urbane;

supravegherea permanenta a instalatiilor aflate în regim de lucru pentru evitarea scaparilor, accidentelor si pierderilor de diverse substante în mediu;

reducerea emisiilor de gaze la autoturisme;

utilizarea rationala a pesticidelor si combaterea cât mai mult a daunatorilor prin metode biologice;

reducerea consumului casnic de combustibili inferiori prin extinderea sistemelor centralizate de producere a caldurii si curentului electric;

alegerea unor tehnologii noi nepoluante în industria chimica si metalurgica;

extinderea automatizarii si calificarea fortei de munca;

introducerea de sisteme tehnice si organizatorice pentru combaterea poluarii.