POLUAREA BIOSFEREI

POLUAREA BIOSFEREI

Cuvinte cheie :poluare,surse de poluare,CO₂,efect poluant,biomasa

Dezvoltarile activitatilor umane, o data cu īnceputul erei industriale, au contribuit la cresterea si diversificarea poluarii bi 19219x234t osferei, cu efecte directe asupra echilibrelor si dezvoltarilor umane si cu consecinte nefaste asupra propriei noastre specii.Dezvoltarea activitatilor de productie antreneaza inevitabil o crestere a deseurilor.Daca acestea nu sunt reciclate,distruse si scoase din circuitul poluant, atunci fenomenul,in sine,apare inevitabil.

« Poluarea este o modificare defavorabila mediului naural,care apare partial sau generalizat,ca urmare a supra produselor (rezidurilor/activitati umane) si,care prin efecte directe sau indirecte,altereaza criterii de repartitie ale fluxurilor de energie,nivelurile de radiatie, constitutia fizico-chimica a mediului natural si abundenta,respectiv, diversitatea speciilor vii.Aceste modificari pot afecta direct specia umana,datorita impactului ce il pot avea asupra resurselor agricole (a ecosistemelor agrocole,īn general),asupra apei si altor produse biologice.Ele pot,de asemenea,afecta, prin alterare, obiectele fizice de care dispune,posibilitatile recreative ale mediului,precum si frumusetea naturii,arhitectura peisagera,urātind,de fapt,natura. » (Comitetul stiintific al Casei Albe)

Poluarea este, astazi, extrem de diversa. O īncercare de sintetizare ne conduce la trei tipuri principale de categorii de poluare si anume :

Poluare fizica : generata de diverse radiatii, īndeosebi de cele nucleare accidentale, cea termica, zgomote si infrasunete ;

Poluare chimica : foarte diversa, poate fi generata de produse naturale, minerale sau organice, precum si de substante de sinteza, inexistente initial īn natura;

Poluare biologica : creata de contaminari microbiologice, ca urmare a introducerii abuzive sau accidentale a unor specii sau varietati de animale si specii.

O alta clasificare, oferita de D. schiopu īn 1977, contine o paleta mai larga de tipuri de poluare , astfel :

DUPĂ PROVENIENŢA POLUANŢILOR :

1. Poluare naturala : biologica; datorata unor fenomene fizico-chimice din natura; menajera
2. Poluare industriala
3. Poluare agricola

DUPĂ NATURA POLUANŢILOR :

a)      Poluare fizica:termica, sonora (fonica), luminoasa, radioactiva, electrica

b)         Poluare chimica:cu derivati ai carbonului si hidrocarburi lichide, cu derivati ai sulfului , ai azotului etc., cu derivati ai metalelor grele (Pb, Cr etc.), cu derivati ai fluorului, cu materii plastice, cu pesticide, cu materii organice fermantescibile etc.

c)      Poluare biologica:contaminarea microbiologica a mediilor inhalate si ingerate, precum si a solui (exemple pentru sol : antrax, ciuma, germeni fitopatogeni), modificari ale biocenozelor si invazii de specii animale si vegetale (exemplu : prin introducerea de seminte de buruieni din alte zone sau favorizarea īnmultirii unor specii de buruieni consecutiv tratamentelor cu erbicide)

DUPĂ STAREA FIZICĂ A POLUANTULUI :poluare cu lichide mai mult sau mai putin miscibile, poluare cu gaze - cu densitati diferite si cu pulberi (care pot da suspensii), poluare cu obiecte solide, mai mult sau mai putin solubile sau / si degradabile

Frecvent, chiar si la doze mici, prezenta unor substante toxice īn mediu poate reprezenta un pericol, adeseori mare, pentru factorul biotic. Foarte numeroase substante, greu sau complet nedegradabile, prin persistenta lor īndelungata īn sol sau īn ape, pot conduce la acumulari. Prin ingerarea lor de catre fiintele vii, ele pot fi stocate, mai ales īn ficat si grasimi, o vreme foarte īndelungata. Pornind de aici, cercetatorii au introdus notiunea de factor de concentrare (Fc), ca fiind un raport īntre continutul unui organism īn elementul toxic dat (Co) si concentratia existenta īn mediu (Cm). Sunt foarte cunoscute cazurile DDT-ului, mercurului sau ale altor metale grele pentru organismele situate īn avangarda lantului trofic (fig.149). De asemenea, absorbtia accidentala a dioxinei de catre bancurile de pesti, conduce si la o concentrare a acesteia, mai ales īn grasimea de peste de aproximativ 1000 de ori fata de limita normala.

Efectul poluant nu este absolut necesar sa fie legat de eliberarea īn mediu a substantelor toxice. Productia excesiva de compusi naturali implicati īn ciclurile biogeochimice, constituie de asemenea o grava sursa de dezechilibre. Cantitatile de poluanti eliminate īn atmosfera pot fi, la rāndul lor, atāt de ridicate prin raport cu sursele naturale, īncāt derivatii gazosi ai carbonului si sulfului, care au corespondenti naturali īn circulatia elementelor īn biosfera, pot modifica puternic aceste fluxuri(tabelul 29,dupa Ramade F.,1974 si tabelul 30,dupa Berca M.,1998,pentru teritoriul Romāniei si al U.E.).

Īn Romānia, un program de monitorizare a īnceput sa se deruleze din 1994 cu ajutorul a 750 puncte de recoltare pentru determinarea sistematica a noxelor prezente pe plan mondial : bioxid de carbon, bioxid de azot, amoniac, pulberi sub forma de suspensii si sedimentabile. Circuitele naturale ale Romāniei sunt influentate de importul de noxe care se circumscrie circuitelor globale si mult mai putin de substantele rezultate din exploatarile locale. Emisiile de bioxid de carbon (CO₂) transformate īn C au fost īn Romānia cu mult sub media tarilor C.E.

Preocuparile Comunitatii Europene se intensifica īn domeniul cunoasterii īn detaliu a tuturor fluxurilor care permit transferul oricaror substante chimice spre diferitele compartimente ale mediului. Caci, asa cum rezulta din figura 151 (EEU,1999), indiferent de locul unde este plasata o toxina, ea va gasi caile si mijloacele de a penetra in toate nisele si compartimentele, mai ales īn cele mai vitale ale mediului (apa,sol,biomasa,aer).

PERTURBAŢIA CICLULUI DE CARBON

Dupa numeroase cicluri istorice de perturbari naturale se poate admite, astazi ca, īn mod natural, continutul in CO₂ este constant. Acest lucru a fost absolut valabil pāna la jumatatea secolului XIX, momentul īn care civilizatia industrila a īnceput sa arda combustibili fosili.

Analizele din anul 1860 indicau īn atmosfera o cantitate de 275 ppm CO₂, pentru ca īn anul 1980, aceasta sa fie de 335 ppm (Gribbin,1981) (fig. 152).

Arderile initiale din industrie,dar si pentru īncalzire,s-au bazat pe carbune si au atins un maximum īn prima jumatate a secolului.

Se presupune ca exista procese naturale de reglare care absorb circa 70% din CO₂ introdus de activitatile umane īn atmosfera. Iata de ce merita consemnat faptul ca anumite componente ale biosferei si īndeosebi oceanele, joaca un rol tampon esential īn reducerea poluarii,acestea din urma dizolvānd īn apele lor cele mai mari cantitati de CO₂ de origine antropica. Biomasa este al doilea factor de temperare a cresterilor de CO₂ īn atmosfera, prin fixarea unei cantitati mai mari de gaz carbonic in procesul de fotosinteza.

Cresterea CO₂ din atmosfera nu este ferita de efecte secundare. Climatologii au descris "efectul de sera " ca fiind generat, īn principal, de catre bioxidul de carbon si anume :

-ca urmare a absorbtiei radiatiilor infrarosii, atāt moleculele de CO₂,cāt si cele de H₂O favorizeaza īncalzirea stratului bazal al atmosferei ;

-consumul crescut de energie fosila si cresterea continua a concentratiei de CO₂ din atmosfera pot favoriza temperatura ambientala la nivel foarte bazal, iar prin repercursiunile lor asupra climatului (temperaturi,dar si modificari in distributia precipitatiilor) pot avea o influenta majora si alarrmanta,asupra economiei mondiale.

Bibliografie

Berca M.,1998.Teoria gestiunii mediului si a resurselor naturale.Ed. Grand

Mihai Berca,2000,Ecologie generala si protectia mediului. Editura Ceres, Bucuresti,p.281-290

Ramade F.,1974.Elements energetiques des agrosystemes.In,Ecologie et developement, ed. CNRS: 267-275

schiopu D.,1997.Ecologie si protectia mediului. Editura Didactica si Pedagogica,Bucuresti