POLUAREA IN MAREA MEDITERANA, O PROBLEMA MAI MARE DECAT MEDITERANA.?!

POLUAREA IN MAREA MEDITERANA,

O PROBLEMA MAI MARE DECAT

MEDITERANA.?!

Marea Mediterana: date generale

Biodiversitatea in bazinul mediteranean.

Poluarea in cifre

Impactul antropic asupra Mediteranei

Marea Mediterana este considerata leaganul civilizatiei europene, cea mai veche arie de locuire din Europa, pr 646i89g in urmare si prima regiune afectata de poluare din Europa. De cand au aparut oa-menii a inceput si poluarea. Initial prin defrisari pentru a obtine terenuri de cultura, apoi casnica (de-seurile inerente), apoi datorita transporturilor navale (datorat ambarcatiunilor care utilizeaza com-bustibili fosili) si in fina cea mai periculoasa si mai dezvoltata forma de poluare dintre toate, cea in-dustriala, Mediterana a fost afectata in cel mai grav mod cu putinta.

1. Marea Mediterana este parte componenta a Oceanului Atlantic, fiind inconjurata in tota-litate de pamant: in nord de Europa, in sud de Africa, iar in est de Asia. Comunicarea cu Oceanul Planetar se realizeaza prin intermediul Str.Gibraltar si in ultimele doua secole a Canalului Suez. Supra-fata totala a marii este de aproximativ 2,5 milioane de km² fiind una din cele mai extinse mari ale lumii. Adancimea medie este de 1500m, iar cea mai mare adancime a fost inregistrata in fosa Calypso, 5267 m. Lungimea totala a coastelor este de 46.000 km. Un prag submarin in dreptul insulei Sicilia (str. Sicilia) si a coastei tunisiene, imparte marea in doua bazine secundare: Mediterana Vestica, avand o suprafata de 0,85 mil. km², si Mediterana Estica, mai mare, cu o suprafata de 1,65 mil.km².

Aspectul general al coastelor Mediteranei au fost mult modificate in ultimele secole datorita actiunilor oamenilor, prin realizarea de canale, prin adancirea senalului de navigatie in porturi, construirea de diguri. Marea Mediterana este marea cel mai intens tranzitata si totodata cea mai poluata sub acest aspect. In ultimele decenii compozitia chimica a fost mult modificata datorita poluarii. Salinitatea s-a modificat la randul ei datorita unui fenomen observat la nivelul intregului ocean planetar prin cresterea accentuata a evaporatiei, fenomen legat de incalzirea globala. Des-chiderea canalului de Suez in 1869 a modificat enorm salinitatea Marii Mediterane.

Fig. 1: Marea Mediterana - imagine din satelit

Climatul mediteranean se caracterizeaza prin existenta a patru sezoane destul de bine diferentiate, dintre care iarna este sezonul polios, iar vara cel secetos. Cu toate acestea valoarea precipitatiilor anuale variaza de la 1200mm/an la Genova (Italia) pana la valori mai mici de 100mm/an pe coasta tunisiana. In aceste conditii flora si fauna existente formeaza un ecosistem unic. Aria biogeografica a Marii Mediterane este data de limita de existenta a maslinului. Principalele asociatii vegetale ale acestei zone sunt denumite macquis si garriga (sau frigana in Pen. Balcanica), in functie de natura substratului pe care s-au dezvoltat. Solurile specifice sunt terra rosa si solurile rosii.

In jurul Mediteranei traiesc aproximativ 300 milioane de oameni, fapt care isi spune cuvantul in momentul in care se cauta sursele poluarii. Marea Mediterana este totodata si una din cele mai intes circulate zone de pe Glob si una din primele afectate de poluarea datorata mijloacelor de transport.

2. Bazinul mediteranean ocupa o arie mai extinsa decat cea reprezentata de Marea Mediterana propriu-zisa. Ocupa portiuni din trei continente, Europa, Asia si Africa. In europa sunt delimitate trei peninsule (Iberica, Italica si Balcanica) ale caror limite sunt marcate de Pirinei, de sistemul montan al Alpilor si de muntii Balcani si Rodopi. In vestul Asiei, bazinul mediteranean se extinde asupra unor portiuni din vestul si sudul peninsulei Anatolia. Include de asemenea Levantul, marginit spre est si respectiv spre sud de deserturile Sirian si Negev. In Africa, partea nordica a Maghrebului este influentata direct de Marea Mediterana, fiind despartita de Sahara prin sistemul muntilor Atlas.

Biodiversitatea in bazinul mediteranean este uimitoare. Aici se gasesc paduri unice, sem-pervirescente, formate in special din pin si stejar, asociatii de plante aromate si plante intotdeauna verzi. In cele mai multe cazuri vegetatia naturala a fost inlocuita de culturi agricole, iar acolo unde s-a dezvoltat o vegetatie spontana, aceasta este reprezentata de plante sclerofile, fiind adeseori afectata de incendii, naturale sau provocate.

Fig. 2: Livada de maslini in Lesbos

Bzinul mediteranean numara nu mai putin de 22.500 specii de plante. Probabil, planta cea mai des asociata zonei mediteraneene este maslinul. Acestuia i se adauga citricele si plantele aromate ca busuiocul, levantica, lemnul-dulce, rozmarinul, dafinul, salvia. Din totalul de 2.085.292 km² ai bazi-nului mediteranean, doar 98.009 km² au ramas neatinse de activitatea umana.

Fig. 4: Numarul de specii existente in bazinul mediteranean

In bazinul mediteranean numarul de specii de plante este mare, ca si biodiversitatea. Cut oate acestea, mamiferele si al pasarilor endemice este relativ scazut. Majoritatea provin din zone biogeografice extra-mediteraneene, cu o predominanta a elementelor europene si africane in randul mamiferelor si cu elemente euso-asiatice si semiaride in cazul avifaunei. Cel mai mare nivel de endemism la nivelul faunei se inregistreaza in randul amfibienilor si al reptilelor.

Din cele 22.500 de specii de plante clasificate aici, aproximativ 11.700 de specii nu se mai gasesc in alta parte. Cel mai mare nivel de endemism se intalneste in insule, peninsule si varfurile muntilor. Un numar mare de specii lemnoase prezinta un interes economic deosebit, fiind supuse exploatarii din cele mai vechi timpuri, acum fiind amenintate cu disparitia. Asa este cazul faimosului cedru de Liban (Cedrus libani); din faimoasele paduri care in Antichitate ocupau suprafete intinse in Asia Mica, nu au mai ramas acum decat cateva exemplare protejate de lege in Liban. Singurul palmier native din Europa, Phoenix theophrasti, este intalnit pe un areal foarte mic din Creta si in peninsula Datca din Turcia. Din pacate amandoua locatiile sunt puternic afectate de dezvoltarea turismului, ceea ce pune in pericol existenta acestei specii. Dintre mamifere, foca si linxul sunt doua din speciile cele mai puternic amenintare cu extinctia.

3. Cu toate ca Marea Mediterana reprezinta doar 1% din oceanul Planetar, 6% din speciile marine existente sunt prezente in acest bazin. Toate sunt supuse unor transformari datorate modificarii mediului natural, afectat de suprapopulare si poluare. Cunoscuta drept leganul civilizatiei europene, Marea Mediterana a cunoscut de timpuriu efectele negative ale activitatii umane.

Programul Natiunilor Unite pentru Mediu a estimat ca anual peste 650 mil.t ape menajere, 129.000 t ulei mineral, 60.000 t de mercur, 3800 t de plumb si 36.000 t de fosfati sunt deversate in Marea Mediterana. S-a calculate ca peste 70% din apele care ajung in Mediterana nu sunt tratate. Fiind si una din cele mai importante rute de transport, in fiecare an in apa marii se scurg aproximativ un milion de tone de petrol brut din cauza accidentelor, a spalarii tancurilor petroliere sau a facilitatilor portuare nedecvate.

Poluarea ajunge de asemenea in Mediterana si prin intermediul raurilor: Pad, Ebro, Nil, Rhon, care aduc in principal substante folosite in agricultura si ape industriale. Bazinul mediteranean fiind unul aproape complet inchis, are o rata de innoire a apelor extreme de scazuta (intre 80 si 90 de ani), ceea ce face ca poluarea sa fie excesiva.

Previziunile nerealistice privind resursele energetice ale bazinului mediteranean au agravat problemele legate de poluare. Crizele sociale si politice au afectat grav ecosistemele mediteraneene: in timpul celor 15 ani de razboi care au afectat Libanul, aproape intreaga padure de cedri a fost distrusa.

Una din cele mai grave probleme cu care se confrunta bazinul mediteranean este, in mod paradoxal tocmai apa, apa potabila. Raritatea apei potabile, mai ales in nordul Africii, ca si nivelul ridicat de poluare au atins cote alarmante. Se estimeaza ca pana in anul 2025 una din doua tari va folosi in exces sursele de apa existente, fenomen care are deja loc in Malta si in Cipru.

Apele subterane sunt importante, dar calitatea acviferului este dificil de mentinut la un nivel normal. Sursele de poluare alea cesteia includ agricultura, apele industriale si pe cele menajere. Explo-zia demografica din estul si sudul bazinului au facut ca nivelul de toxicitate sa cresca peste nivelul normal. Toate acestea au dus la adoptarea Conventiei de la Barcelona privind protejarea mediului marin si al apelor Mediteranei.

4. Impactul antropic asupra Mediteranei s-a produs in momentul in care primul om pescuit primul peste. Din acel moment, echilibrul natural al ecosistemului mediteranean nu a mai fost acelasi. Actiunea omului asupra acestui mediu dateaza de mai bine de doua milenii. Primele transformari ale mediului s-au produs in Antichitate, in prezent efectele activitatilor umane fiind din ce in ce mai grave si mai accelerate.

De exemplu, deschiderea canalului de Suez in anul 1867 a creat o bresa prin care apa sarata din Marea Rosie a patruns in Mediterana, crescand astfel nivelul salinitatii. Timp de mai multe decenii migratia naturala fost impiedicata. Pe masura ce nivelul salinitatii s-a apropiat de valori aproximativ egale intre cele doua mari, specii din Marea Rosie au migrat in Mediterana, practic colonizand-o. Majoritatea speciilor din Mediterana sunt specii care au provenit din Atlantic. In prez.ent se observa ca procentul speciilor alohtone, de origine tropicala creste in detrimental speciilor endemice, deoarece speciile din Marea Rosie sunt mai bine adaptate la lipsa hranei decat speciile din Atlantic. In plus, construirea barajului de la Aswan in 1960 a dus la o scadere a nivelului de apa proaspata si a nutrientilor care ajung in Mediterana, ceea ce a facut ca mediul de viata sa semene din ce in ce mai mult cu cel din Marea Rosie.

Cel mai mare impact pe care insa l-a avut omul asupra mediului mediteranean a fost defrisarea, mai ales prin incendiere care a afectat spatii intinse. Landele, macquisul si garriga sunt rezultate ale activitatii umane. Paradoxal numarul de specii din aceste formatiuni secundare este drastic redus de lipsa focului. Defrisarile au avut ca baza cresterea spectaculoasa a populatiei. Pe tarmurile Mediteranei traiesc in prezent aproximativ 300 milioane de oameni. Cresterea populatiei este spectaculoasa in nordul Africii, iar acceasi suprafata de teren trebuie sa hraneasca mai multi oameni. Astfel, agricultura a devenit mai intensiva, pamantul fiind exploatat la maxim. Ca urmare terenurile sunt afectate puternic de eroziune, iar desertificarea este o alta problema care afecteaza mediul mediteranean.