Poluarea mediului

POLUAREA MEDIULUI

O definitie atotcuprinzatoare nu putem afirma ca exista inca, desi in decursul timpului, s-au mai dat multe, cea mai completa dintre toate fiind considerata cea formulata de CONFERINTA MONDIALA a O.N.U. asupra mediului si anume: modificarea componentilor naturali sau prezenta unor componente straine, ca urmare a actiunii omului si care in lumina cunostintelor noastre actuale provoaca prin natura lor , prin concentratia in care se gasesc si prin timpul cat actioneaza, efecte nocive asupra sanatatii , creeaza disconfort sau impieteaza asupra diferitelor utilizari ale mediului la care acesta putea servi in forma sa anterioara (STOCKHOLM-1972).

Din cuprinsul definitiei se poate constata, deci, ca cea mai mare responsabilitate pentru poluarea mediului o poarta omul , poluarea fiind consecinta activitatii fiziologice dar mai ales social-economice a acestuia. Nu se poate neglija totusi faptul ca in mediul inconjurator are loc si o auto-poluare, datorita prezentei unor elemente naturale, care il degradeaza ca, de exemplu ridicarea in atmosfera a prafului de sol sau distrugerea in masa a unor plante acvatice, care urmeaza unei perioade propice de dezvoltare, asa-numita 'inflorire' a apelor. Exemple de acest gen mai pot fi date, dar ele sunt relativ putine fata de frecventa celor care rezulta in urma activitatii omului. Referindu-ne la poluare, in general si la efectele nocive ale acesteia asupra sanatatii si confortului omului, in special, este util sa ne oprim aici la doua notiuni multa vreme considerate sinonime si care nici astazi nu sunt acceptate de toti cercetatorii ca fiind total diferite. Este vorba despre poluarea si impurificarea mediului.

Prin impurificarea mediului se intelege prezenta in mediului inconjurator a unor elemente sau componente care nu se gasesc in mod obisnuit in alcatuirea acestuia. Din definitia data mai devreme reiese insa ca poluarea cuprinde atat prezenta unor elemente straine, cat si modificarea componentelor naturale ale mediului. Un exemplu in acest sens il constituie cresterea concentratiei de dioxid de carbon din aer ca urmare a activitatilor industriale ale omului. Este vorba de poluare, desi dioxidul de carbon face parte din compozitia normala a aerului.

Pe de alta parte, simpla prezenta a unor elemente straine fata de componenta normala a mediului inconjurator nu este de natura sa provoace efecte nocive sau nedorite decat in cazul cand prin natura lor, concentratia in care se gasesc si timpul cat actioneaza produc asemenea consecinte. Din cele aratate reiese deosebirea care se poate face intre poluare si impuritate desi asa cum am mai aratat, in vorbirea comuna cele doua notiuni se confunda frecvent.

Exista mai multe feluri de poluare:
-Poluare fizica: este generata de diverse radiatii, indeosebi de cele nucleare accidentale, cea termica, zgomote si infrasunete.
-Poluare biologica: creata de contaminari microbiologice, ca urmare a introducerii abuzive sau accidentale a unor specii sau varietati de specii
-Poluare chimica: foarte diversa, poate fi provocata de produse naturale, minerale sau organice, precum si de substante de sinteza, inexistente, initial in natura. Se produce cu:
- derivati ai carbonului si hidrocarburi lichide
- derivati ai sulfului si azotului
- derivati ai metalelor grele(Pb, Cr)
- derivati ai fluorului
- materii plastice
-pesticide
-materii organice fermentescibile

Pesticidele, care constituie, astazi cea mai eficace arma de protectie a culturilor nu trebuie deloc considerate ca acea metoda absoluta de confruntare cu daunatorii. Ele trebuie considerate intotdeauna ca o arma , cu care se poate interveni suplimentar sau auxiliar.
In contrast cu factorii poluanti din mediu care merita o tratare speciala pentru a fi eliminati , exista insa si substante, numite biodegradabile, care nu polueaza natura. Un produs este numit biodegradabil atunci cand se transforma, se descompun si se elimina in mod natural.
Resturile de mancare, hartie si materialele de origine vegetala sau animala, cum sunt bumbacul sau lana, sunt biodegradabile. In schimb , numeroase materiale plastice nu sunt. Rezistente la uzura, la rupere si la actiuni chimice, ele formeaza depozite dupa utilizare. Pentru aceste materiale , chimistii au inventat metode de reciclare.

Unele materiale plastice sunt rupte in bucati si folosite apoi la fabricarea aglomeratelor, a materialelor de constructie sau pentru asfaltarea drumurilor. Alte materiale plastice, care nu degajeaza gaze nocive, sunt arse si folosite la incalzitul urban. Cu toate acestea, in viitor se incearca punerea la punct a unor materiale biodegradabile, care sa se descompuna tot atat de natural ca si lemnul.

Daca omenirea ar ramane in stadiul actual de dezvoltare, ea ar nevoita sa-si semneze actul de deces peste aproximativ 200 de ani. Asa ca este foarte important sa stim mai multe despre poluare si despre felul in care aceasta actioneaza asupra sanatatii noastre. Trebuie sa stim sa ne aparam

1.

In general, o criza ecologica are loc atunci cand habitatul unei specii sau a unei populatii se modifica in masura in care pune in pericol continuitatea speciei si supravietuirea ei. In special, criza ecologica poate fi starea critica a mediului ambiant dintr-o regiune, o tara, o macroregiune sau chiar din intreaga lume (criza ecologica globala), generata de utilizarea irationala a resurselor naturale, de poluarea aerului si a apei, de cresterea volumului de deseuri si reziduuri industriale.

2.

Globalizarea are ca efect distrugerea sigurantei si a calitatii alimentelor pe care le consumam, atrage atentia o companie americana care realizeaza cercetari de piata. Producatorii de alimente vor fi nevoiti sa foloseasca din ce in ce mai multi coloranti, conservanti si alti aditivi chimici, iar notiunea de natural aproape ca va disparea,

3. In perioada 16-20 februarie 2009 Ministrul Mediului, Nicolae NEMIRSCHI a participat la Nairobi Republica la cea dea 25-a sesiune a Consiliului de Guvernare al Programului de Mediu al Natiunilor Unite (UNEP)/ Forumul Ministerial Global de Mediu.
Anul acesta discutiile, din cadrul consultarilor ministeriale, s-au axat pe doua teme prioritare, respectiv 'Globalizarea si Mediul: Criza globala: haos national?' si 'Guvernarea Internationala de Mediu si Reforma Organizatiei Natiunilor Unite: Sprijin sau impediment?'

4. Raportul om-natura

Paradoxal, aparitia omului a constituit punctul de pornire al procesului de distrugere a echilibrului om-natura, de alterare a lui, si reprezinta cel mai perturbator factor al ordinii naturale din istoria Terrei. Natura este creatoare de viata, a asigurat existenta omului si a facut obiectul muncii sale. In acelasi timp omul a fost intr-o permanenta lupta cu fortele terifiante ale naturii, actionand sa le cunoasca, sa le subordoneze si sa le foloseasca semnificatiile in interes propriu. Astfel oamenii primitivi erau consumatori pasivi, locuind in pesteri sau alte adaposturi oferite de mediul natural, imbracandu-se cu piei, folosind obiecte si arme din lemn, piatra si os. Apoi oamenii au inceput sa cultive pamantul si sa creasca animalele, au descoporit si folosit focul, au inceput sa prelucreze fierul. Asa incepe “marea aventura a transformarii neincetate a naturii”. Epoca Renasterii a dus la o adevarata explozie a descoperirilor stiintifice si la cresterea interesului pentru studierea naturii si descifrarea tainelor ei. Daca Descartes spunea ca omul se manifesta ca un “stapan si posesor al naturii”, Francis Bacon intuia ca”daca vrei sa stapanesti natura, trebuie sa te supui ei”. Incalzirea globala a atmosferei din ultimul deceniu a dus la prefigurarea, in perspectiva anilor 2100, a unei adevarate “apocalipse climatice”. . De aici formularea si implementarea unei ecosofii “pentru ca maine sa fie ceea ce noi decidem sa facem, si nu ceea ce timpul va decide in locul nostru”

5. Ce este incalzirea globala

Incalzirea globala este fenomenul de crestere a temperaturilor medii inregistrate ale atmosferei in imediata apropiere a solului, precum si a oceanelor.
Fenomenul de incalzire globala a inceput sa ingrijoreze dupa anii '60, in urma dezvoltarii industriale masive si a cresterii concentratiei gazelor cu efect de sera care sunt considerate in mare masura responsabile de acest fenomen.

Modelele climatice elaborate de specialistii in domeniu estimeaza ca clima globala se va incalzi cu 1,1 - 6,4°C in cursul secolului al 21-lea. Estimarile variaza din cauza faptului ca nu poate fi prevazuta evolutia emisiilor de gaze care cauzeaza efectul de sera. De altfel, tendinta de incalzire continua a planetei in secolul XXI este relevata de foarte multe studii in domeniu. Foarte ingrijorator este insa faptul ca aceste scenarii climatice arata ca zonele polare se vor incalzi cel mai mult, ceea ce ar putea avea consecinte dramatice.

Cauza principala a incalzirii globale este cresterea concentratiei de CO2 in atmosfera in ultimele secole.
Aceasta a fost de 280 ppm inainte de revolutia industriala, fiind acum de 430 ppm, adica aproape dubla, iar in anul 2035 ar putea fi de 550 ppm, daca fluxul emisiilor actuale de gaze cu efect de sera (GES) s-ar mentine peste capacitatea naturala de absorbtie.
Aceasta ar putea duce in imediata perioada la o crestere cu inca 2°C. Aceasta este probabil sa se intample daca tinem seama de dezvoltarea impetioasa a economiilor in China, India, Brazilia, Australia, Asia de Sud-Est sau in Europa rasariteana si de faptul ca SUA nu a ratificat inca Protocolul de la Kyoto, in timp ce utilizarea surselor inlocuitoare regenerabile curate de energie si retinerea CO2 la centralele pe combustibili fosili avanseaza greu.

Pe langa dezvoltarea industriala, o alta cauza la fel de importanta o reprezinta defrisarile masive ale padurilor. Acestea duc la o crestere a concentratiei de noxe ceea ce provoaca efectul incalzirii globale si epuizarea stratului de ozon. Pentru a stopa efectele negative provocate de aceste defrisari, specialistii spun ca ar fi nevoie de o impadurire cu 20% fata de totalul deja existent la nivlul intregului glob.

Efectele incalzirii globale
Expertii Grupului Interguvernamental asupra Evolutiei Climei (GIEC) au lansat un diagnostic alarmant asupra pericolelor incalzirii globale. Potrivit acestora, o incalzire cu 2 sau 3 grade Celsius pe plan global fata de nivelul mediu de temperatura din 1990 va avea un impact negativ urias asupra tuturor regiunilor planetei.
Pana in anul 2080, circa 3,4 miliarde de oameni vor suferi de pe urma penuriei grave de apa provocata de topirea ghetarilor, iar alti 600 de milioane de oameni vor suferi de foame de pe urma secetei, degradarii si salinizarii solului.
Seceta va afecta regiuni intinse din sudul Africii, America Latina, zona mediteraneeana, Orientul Mjlociu si Africa de Nord.
Unele studii prezic spre exemplu ca padurile amazoniene s-ar putea usca pur si simplu, antrenand pieirea unui numar urias de specii de animale si plante. Expertii spun ca la fel s-a intamplat acum 55 de milioane de ani, la sfarsitul Paleocenului, cand o crestere cu 5 grade Celsius a temperaturilor medii a pustiit planeta.

Pentru a se putea salva, speciile trebuie sa se adapteze acestor schimbari sau sa migreze odata cu zonele climatice. Acele specii care nu se pot adapta sau nu pot sa migreze, risca sa dispara din cauza schimbarilor climatice din habitatul lor. De exemplu, speciile din zonele montane nu vor avea unde sa se mute in zone mai inalte si mai reci ceea ce ar duce la disparitia lor daca acestea nu se vor adapta. O situatie similara se va inregistra in regiunea arctica. Flora si fauna din zona nu se pot muta mai spre nord pentru a se feri de incalzirea globala si risca sa dispara.

Valurile de caldura - consecinta a incalzirii globale - implica unele riscuri pentru sanatatea populatiei, mai ales in zonele urbane, unde temperaturile sunt mai ridicate.
Se cunoaste ca vremea caniculara poate creste riscul de deces, indeosebi la persoanele susceptibile de sensibilitate la efectele stresului termic. Cea mai mare vulnerabilitate o au, in general persoanele din grupele de varsta care depasesc 65 de ani.

Canicula poate cauza de asemenea si dezastre naturale. Aceasta poate produce incendii, sau poate intretine incendiile de padure provocate din neglijenta omului. In acest caz sunt distruse suprafete insemnate de padure (uneori, zeci de mii de ha), punand, totodata, in pericol viata persoanelor aflate in apropiere. De asemenea, ele provoaca nori de fum care impiedica desfasurarea in conditii bune a transporturilor.

Prin impactul asupra productiei de hrana, seceta poate avea efecte devastatoare asupra sanatatii umane. Aceasta cu atat mai mult cu cat seceta este un fenomen cu frecventa mare in zone extinse din state in curs de dezvoltare, cu populatie numeroasa.
Insuficienta de hrana determina un nivel mai ridicat al morbiditatii, cauzat de o serie de afectiuni, intre care se deosebesc pelagra, anemia feripriva, hipocalcemia, hipomagnezia, continutul scazut in macro- si, mai ales, micronutrienti (vitamine, saruri minerale), dar si slabirea rezistentei organismului fata de factori patogeni.


Pentru a evita un viitor sumbru al planetei, ar trebui ca, pana in 2050, emisia gazelor cu efect de sera sa scada de doua ori la nivel mondial si de patru ori pentru tarile industrializate.

Exista si un scenariu optimist, conform caruia, pana in 2100, temperatura va creste cu 1,1 - 2,9 grade Celsius. Insa specialistii considera ca e putin probabil acest lucru, de vina fiind inertia sistemelor ecologice si cantitatile de dioxid de carbon adunate in atmosfera de-a lungul ultimelor sute de ani.

6 Protectia mediului constituie o prioritate a dezvoltarii economico-sociale are ca scop obtinerea unui mediu curat si sanatos care sa nu afecteze posibilitatile de dezvoltare a generatiilor viitoare, este necesara asigurarea protectiei mediului inconjurator si conservarea resurselor naturale, in concordanta cu cerintele unei dezvoltari economice si sociale durabile, precum si cresterea nivelului de educatie si constientizare a populatiei privind realizarea acestor obiective.

Pentru o eficienta a protectiei mediului este necesar un complex de activitati si actiuni judicios corelate in vederea imbunatatirii conditiilor de mediu si sanatate a populatiei si implica dezvoltarea unei mentalitati adecvate a comunitatii, evaluarea cu realism a problemelor de mediu, stabilirea prioritatilor si elaborarea strategiilor corespunzatoare de rezolvare a acestora si, nu in ultimul rand, schimbarea atitudinii si comportamentului fata de mediul inconjurator si responsabilizarea civica, pentru transmiterea catre generatiile viitoare a unui mediu curat si sanatos cu respectarea celor trei dimensiuni ale dezvoltarii durabile –economica, ecologica si sociala.

In Romania, problemele de protectie a mediului se pun cu acuitate, in special ca urmare a poluarilor locale, produse in principal in sectoarele exploatarilor petroliere si de minerit, in industriile de prelucrare a minereurilor si petrolului, termoenergetica, industria chimica, de prelucrare a lemnului si celulozei, metalurgie, siderurgie, industria electrotehnica si a constructiilor de masini, industria cimentului, transporturi, gospodaria comunala si agricultura.

Legislatia nationala prevede ca, evaluarea impactului asupra mediului trebuie realizata cat mai devreme posibil astfel incat, pe de-o parte, sa existe toate premisele ca nu se vor irosi resursele materiale si de timp pentru proiectarea unei activitati, iar pe de alta parte, informatiile despre proiect pe care titularul acestuia le poate furniza autoritatilor competente sa fie suficiente pentru realizarea evaluarii impactului asupra mediului. Evaluarea impactului asupra mediului se realizeaza pentru anumite proiecte, prevazute de legislatia in vigoare, din domeniile: agricultura, silvicultura, piscicultura, industria extractiva, producerea si prelucrarea metalelor, industria mineralelor, industria chimica, industria alimentara, industria textila, a pielariei, a lemnului si hartiei, industria cauciucului, proiecte de infrastructura, turism si recreare.

Pentru a se atinge obiectivul dezvoltare durabila, autoritatile competente pentru protectia mediului utilizeaza instrumente de planificare cum ar fi evaluarea impactului asupra mediului. Luarea in considerare a efectelor asupra mediului ale unui proiect/investitie inca din primele etape ale planificarii acestuia, conduce la identificarea si evaluarea din timp a posibilului impact asupra mediului. Astfel se pot stabili masuri de minimizare a efectelor negative inainte de a deveni ireversibile.

Imbunatatirea proiectarii si implementarii legislatiei de protectie a mediului se poate face numai odata cu cresterea constiintei si participarii publice, a bunelor intentii politice si a existentei resurselor. Pentru a crea un sistem legal eficace pentru protectia mediului avem nevoie de strategii care sa ofere o anumita masura a succesului si experientei pe care se bazeaza.

Cetatenii au un rol important in procesul de luare a deciziilor cu privire la aprobarea, din punct de vedere al mediului, a realizarii unor proiecte/investitii, fie ele publice sau private. Atat autoritatea competenta pentru protectia mediului, cat si titularul au obligatia de a informa publicul despre orice solicitare de acord de mediu pentru proiectele supuse EIM si, in continuare, asupra intregii proceduri. Publicul trebuie sa fie informat intr-un interval de timp care sa-i permita acestuia sa intervina si sa-si exprime opiniile inaintea deciziei finale de emitere a acordului de mediu. Atat autoritatea competenta pentru protectia mediului, cat si titularul de proiect au obligatia sa analizeze propunerile/observatiile publicului si sa le ia in considerare pe toate acelea care sunt justificate.

DE PUNCTAT

------ Terenuri aride din cauza defrisarilor Peste 100.000 de hectare de teren din sudul Doljului, in trecut cultivabile, au devenit aride din cauza defrisarilor masive de padure. Cele mai mari probleme au aparut in arealul cuprins intre localitatile Calafat - Poiana Mare - Sadova - Bechet - Dabuleni si fluviul Dunarea, care are o suprafata de 104.600 de hectare.Prezenta unor soluri nisipoase care nu retin apa imprima partii sudice a Doljului caracterul de zona semiarida, cu accente de aridizare (adancirea nivelului freatic) si chiar de desertificare, arata specialistii. Din acest motiv zona a fost supranumita „Sahara Olteniei”.Studiile au aratat ca in Campia Olteniei frecventa anilor cu recolte slabe, ca efect al secetelor, este cuprinsa intre 36% si 39%, iar unul dintre factorii desertificarii este scaderea dramatica a suprafetelor impadurite.

Materiale biodegradabile

Biodegradarea este fenomenul prin care o substanta se descompune natural cu ajutorul unor microorganisme, din descompunerea acesteia rezultand alte substante inofensive.

In contrast cu factorii poluanti din apa care necesita o tratare speciala pentru a fi eliminati, exista insa si substante, numite biodegradabile, care nu polueaza mediul. Un produs este numit biodegradabil atunci cand se transforma, se descompune si se elimina in mod natural. Resturile de mancare, hartia si materialele de origina vegetale sau animala, cum sunt bumbacul si lana, sunt biodegradabile; unele produse de curatat sunt de asemenea biodegradabile. In schimb numeroase materiale plastice nu sunt.rezistente la uzura, la rupere si la actiunea factorilor chimici, ele formeaza depozite dupa urare. Pentru aceste materiale artificiale, chimisti au inventa metode de reciclare (reciclarea este transformarea deseurilor in produse noi). Unele materiale plastice sunt rupte si folosite apoi la fabricare aglomeratelor, a materialelor de constructii sau pentru asfaltarea drumurilor. Altele, care nu degaja gaze nocive, sunt arse si folosite la incalzitul urban. Cu toate astea se incearca realizarea materialelor plastice biodegradabile, care sa se descompuna tot ata de natural ca hartia si lemnul.

Desi intitulate biodegradabile, multe din pungile de pe piata romaneasca sunt din polietilena cu aditivi care contin metale grele cu efect carcinogen, mutagen si bioacumulativ (CMB)

Magazinele care vand pungi biodegradabile in Romania comercializeaza, de fapt, niste falsuri, sustin organizatiile neguvernamentale Agent Green si Salvati Dunarea si Delta. Dupa introducerea Eco Taxei de 20 de bani pentru comerciantii care nu folosesc pungi biodegradabile, pe piata au aparut tentative de astfel de sacose, care nu respecta normativele europene, adica cele de biodegradabilitate si de compostabilitate, sustin ONG-urile. Materialele din care sunt confectionate aceste pungi au in alcatuire polietilena sintetica si aditivi care contin metale grele si sunt cunoscute sub calitatea de 'oxodegradabile'. Aditivii au efect mutagen, carcinogen si bioacumulativ, care se regasesc mai tarziu in organismele animalelor, dupa cum transmite Cotidianul.

'Culmea este ca pungile acestea sunt vandute drept biodegradabile, pe pungi apare chiar inscriptia «suta la suta biodegradabil», desi sunt mai daunatoare chiar si decat plasticul obisnuit, din cauza metalelor grele din acesti aditivi', sustine Gabriel Paun, reprezentatul organizatiei Agent Green.

Cel mai simplu test este cel al focului, iar daca o sacosa arsa miroase a plastic, nu este biodegradabila. Pe de alta parte, testul de biodegradabilitate, in urma caruia producatorul obtine certificare, dureaza 6 luni si trebuie facut in strainatate, deoarece nici un laborator romanesc nu are astfel de competente.

Conform evaluarilor Asociatiei 'European Bioplastics', care sprijina introducerea materialelor biodegradabile pe piata, materialele oxodegradabile contin compusi metalici catalogati drept substante periculoase conform Directivei Europene 67/548/EEC (de exemplu, cobalt). Acesti aditivi folositi la realizarea pungilor din magazine pot avea efecte negative asupra a tot ceea ce inseamna fiinta vie.

Sacosele oxodegradabile contin aditivi care declanseaza dezintegrarea plasticului in fragmente mai mici, care vor continua sa reziste in mediu si in care se gasesc in continuare metale grele cu efecte CMB. Pana in prezent, nici un material oxodegradabil nu a indeplinit standardele de biodegradabilitate si de compostabilitate conform EN 13432.

S-a demonstrat prin studii de caz ca materialele oxodegradabile se pot fragmenta in particule foarte mici dupa expunerea la raze ultraviolete sau la caldura uscata. In orice caz, dupa fragmentare, PE este rezistent la biodegradare si procesul de degradare este lent. Astfel, potentialul de a persista in mediu si de bioacumulare a metalelor grele si a fragmentelor de PE in organisme este ridicat. Astfel, materialele oxodegradabile sunt aproape similare plasticului conventional care ameninta mediul inconjurator, efectele persistand sute de ani.


La solicitarile ONG-urilor, Ministerul Mediului a raspuns ca deocamdata Romania foloseste un standard american, care include in categoria mate­rialelor biodegradabile si pe cele oxo-degradabile. 'Lucram la modificarea ordinului astfel incat sa tinem cont si de alte standarde', a transmis ministerul

SACOSA ECOLOGICA

Sacosa fabricata din materiale vegetale (faina de cartof) si imprimata cu cerneala pe baza de apa. 100% biodegradabila

Prima este 'Eco Bag' de la Marks & Spencer, din bumbac organic,

A doua este sacosa realizata doar din materiale ecologice (panza de sac si manere de lemn)

Statisticile arata ca, anual, la nivel mondial sunt folosite intre 500 de miliarde si un trilion de pungi de plastic, ceea ce face ca unele locuri sa arate dezolant. Cercetatorii vin insa si spun ca fara plastic lumea n-ar mai fi la fel si dau zece motive pentru a indragi plasticul si pentru a-l folosi fara a murdari mediul.

Primul motiv ar fi ca nu plasticul murdareste natura, ci oamenii, prin aruncarea acestuia.

Pungile din plastic sunt cunoscute sub diverse denumiri, mai mult sau mai putin poetice, precum “chilotii vrajiti” in Irlanda, “floarea nationala” in Africa de Sud sau “poluarea alba” in China.

Spre deosebire de imbracaminte sau hartie, plasticul are mirosuri neplacute. Un motiv pentru a indragi plasticul este ca ne apara de ploaie atunci cand suntem nepregatiti pentru asta. Multi dintre spectatorii de la Wimbledon isi acopera capul cu pungi de plastic atunci cand la meciurile de tenis incepe ploaia.
Pungile din casa ar trebui refolosite

Pungile de plastic sunt rezistente si impermeabile, ceea ce permite folosirea lor pe distante mari, fara a fi nevoiti sa folosim masina pentru a cara bagajul. Refolosirea pungilor de plastic e la fel de raspandita precum reciclarea lor.

Chiar si daca autoritatile impun taxe suplimentare pentru cumpararea de pungi, in casele noastre tot vom strange plase de plastic. De aceea, ar trebui sa gasim modalitati de refolosire a lor.

Cercetatorii spun ca plasticul e un motiv pentru a stopa consumul, dar, totodata, prin rezistenta lui, ne indeamna sa cumparam mai multe lucruri .`

Richard Dodd, reprezentantul Consortiului Britanic de Retail, considera ca pungile de plastic au fost pe nedrept nocive pentru mediu. “Avem nevoie de ele atunci cand mergem si cumparam ceva in mod spontan”, spune Dodd.

Cercetatorii americani de la Societatea Industriei Plasticului considera ca, daca atunci cand cumparam ceva, ar trebui sa alegem intre pungile din hartie si cele din plastic, cea mai buna alegere ar fi pentru cele din urma. Ei argumenteaza ca pungile din plastic consuma cu 40% mai putina energie atunci cand sunt fabricate, genereaza cu 80% mai putina mizerie si produc cu 70% mai putine emisii atmosferice.
Americanii nu mai dau pungi nedegradabile

O mare cantitate de gunoi menajer este aruncata in pungi

Cu toate acestea, plasticul din natura se descompune in aproape 400 de ani. Motiv pentru care multe dintre orasele americane au adoptat hotarari prin care sa impuna folosirea pungilor de plastic biodegradabile sau, la alegere, sa ofere clientilor pungi din hartie. San Francisco e unul dintre primele orase din lume care au adoptat o hotarare prin care au impus interzicerea folosirii pungilor de plastic.

Astfel, , toate supermarketurile trebuie sa le ofere cumparatorilor trei alternative: fie folosesc plase biodegradabile care sa aiba inscrise pe ele cuvintele “material biodegradabil” sau “reciclabil”, fie folosesc plase din hartie care sa contina 40% material reciclat.

O a treia alternativa este oferirea de pungi din plastic reciclate. In plus, din 22 martie 2008, toate farmaciile cu mai mult de cinci reprezentante trebuie sa respecte hotararea de mai sus.

Reprezentantii Institutului American de Produse Biodegradabile spun ca San Francisco promoveaza folosirea plaselor ecologice pentru ca are unul dintre cele mai diverse programe pentru vanzarea hranei.

Dupa San Francisco, si orasul Oakland a impus o hotarare prin care interzice distribuirea de pungi nedegradabile. Din 2008, in doua state americane, Alaska si New York, e impusa folosirea pungilor ecologice.

Plasticul a fost inventat in 1861 de catre englezul Alexander Parkes, ce cauta substante care sa aiba rezultate similare cauciucului. Parkes face noi cercetari asupra nitratului de celuloza si obtine un material opac si rezistent la apa. Englezul a denumit materialul “parkesina”. In 1868, John Hyatt descopera “celuloidele”, din care au fost facute primele bile de biliard.

A urmat clorura de vinil, studiata si dezvoltata de catre oameni de stiinta americani si rusi. Germanul Herman Staudinger a dezvoltat o teorie prin care arata ca polistirenul si cauciucul erau formate din structuri chimice lineare si independente denumite macromolecule. Cea mai mare dezvoltare a plasticului a inceput din anii ‘50. Atunci Karl Ziegler si Julio Natta au primit Premiul Nobel pentru investigatiile asupra polimerilor.
Ikea a impus pungi contra cost

Din 15 martie 2007, magazinul Ikea a fost primul mare retailer din SUA ce a adoptat un program de reducere a consumului de pungi de plastic. Reprezentantii magazinului nu au mai dat cumparatorilor punga la achizitionarea produselor.

Acum, clientii au de ales intre plata unei pungi de plastic de cinci centi sau a uneia “mari si albastre”, dar refolosibila, de 59 de centi. Sumele stranse din vanzarea pungilor vor fi date pentru plantarea de copaci.

CONCLUZIE

Exista avantaje si dezavantaje pentru toate variantele, dar foarte important este ca populatia sa constientizeze ca educatia are un rol foarte important in protejarea mediului.