Poluarea atmosferei
Cresterea productiei de energie, industria chimica, metalurgica, de ciment, circulatia rutiera si aeriana, arderea gunoielor, etc., sunt tot atatea cauze care fac ca in ultimul timp sa devina tot mai acuta poluarea atmosferei. Aceasta poate sa apara fie datorita cresterii concentratiei in aer a unor constituenti normali ai atmosferei (biozid de carbon, peroxid de azot, ozon etc.), fie patrunderii in atmosfera a unor compusi straini acestui mediu (elemente radioactive, substante organice de sinteza etc.). Poluarea atmosferei are urmari neplacute, adesea grave, asupra omului si mediului sau inconjurator, sub diferite forme: murdareste locuintele, impiedica cresterea plantelor, diminueaza valoarea produselor agricole, reduce vizibilitatea si adauga mirosuri neplacute mediului ambiant si cel mai important afecteaza sanatatea omului.
Principalii poluanti ai atmosferei, sunt:
1. Bioxidul de carbon, un constituent normal al atmosferei, in medie 325 ppm (parti per milion-1 mg/kg), care, ca urmare a consumului tot mai mare de conbustibili fosili, a inregistrat in ultimul secol o foarte mare crestere.
Cresterea procentului de bioxid de carbon din atmosfera poate sa duca, dupa cum se stie, la intensificarea "efectului de sera", adica la ridicarea temperaturii la suprafata solului, fenomen contrabalansat intr-o anumita masura de fenomenul de racire prin reflectarea in spatiu a razelor solare de catre praful din atmosfera.
2. Oxidul de carbon care, fata de concentratia medie de 0,12 ppm in ansamblul atmosferei poate atinge in atmosfera marilor orase, la nivelul solului, circa 20 ppm si uneori cu mult peste 100 ppm In punctele de trafic urban aglomerat.
3. Anhidrida sulfuroasa (SO2), desi se gaseste in cantitati foarte mici in atmosfera nepoluata (0,2 ppm, in medie, in troposfera), este generata in cantitati tot mai mari, de la an la an, ca urmare a folosirii combustibililor fosili, ceea ce face ca anual sa se evacueze in atmosfera o cantitate etimata la 145x1000000 tone. Depasirea a 2 ppm este critica pentru om, dar si expunerea la mai mult de 0,10 ppm este daunatoare sanatatii acestuia.
4. Hidrogenul sulfurat (SH2) cu o concentratie normala de 0,2 ppb (parti per miliard-1 mg/tona) in atmosfera este um compus foarte toxic, concentratia maxima in atmosfera fiind de 0,15 ppm.
5. Derivati/halogeni-clor, acid clorhidric, brom, fluor si acid fluorhidric, sunt emisi aproape in totalitate in industrie, cu aceleasi consecinte de temut pentru vegetatie, soluri, animale domestice, ca si pentru oameni. Arderea materialelor plastice este o sursa tot mai importanta de poluare atmoferica cu derivate halogene, mai ales acid clorhidric.
6. Derivati ai azotului, de care este legata, in principal asa-zisa poluare fotochimica a aerului prin reactia produsilor rezultati din descompunerea la lumina a bioxidului de azot cu alti compusi continuti in aerul poluat (anhidrida sulfuroasa, hidrocarburi), formand o serie de substante dintre care unele, ca PAN (peroxy-acil-nitrati), sunt fitotoxice si foarte iritante pentru tesutul conjunctiv.
7. Hidrocarburi, mai ales hidrocarburile policiclice cancerigene, care apar in cursul arderilor incomplete.
8. Metale grele. Dintre acestea se mentioneaza in special plumbul care se adauga in carburanti ca antidetonant (tetraetil sau tetrametil de plumb), de unde, in urma combustiei este eliminat ca aerosol sub forma de saruri sau oxizi de plumb. Se considera ca excesive sau anormale continuturile de 40 g/100g chiar in absenta oricarui simptom. Cadmiul, ale carui concentratii medii in atmosfera sunt de ordinul a 0,02 g/m3, prezinta unele efecte toxice. Beriliul, azbestul si mercurul sunt considerati de asemenea, contaminanti periculosi. O serie de activitati siderurgice, chimice etc., sunt, de asemenea, surse de poluare cu mangan, al carui continut maxim poate atinge 10 g/m3, media situandu-se la circa 0,1 g/m3.
9. Particulele solide evacuate in atmosfera reprezinta, de asemenea, un aspect important al poluarii aerului de catre om. Pe cat sunt de diferite sursele acestora, pe atat sunt de numeroase si variate aceste substante poluante.
10. Poluarea atmosferei datorita avioanelor supersonice de transport (SST) este o problema inca controversata. Unele studii lasa sa se inteleaga ca poate avea loc o perturbare a ozonosferei in culoarele de circulatie intensa, intre 17 si 20 km, mai ales cand cantitatile de ozon sunt minime si vanturile slabe.
Efectele poluarii atmosferei
Efectele poluarii atmosferei asupra ecosistemelor sunt puse in evidenta printr-o serie de consecinte climaterice-efect de sera determinat de cresterea continutului de bioxid de carbon, racire ca urmare a cresterii concentratiei particulelor in aer, modificarea ozonosferei.
De asemenea, pot
avea loc perturbari in ciclul carbonului, oxigenului, sulfului, acesta din urma
fiind deja bine sesizat, prin ploile ce devin tot mai acide de la an la an, in
Suedia si in Europa Occidentala. Efecte daunatoare sunt intalnite frecvent la
speciile vegetale si la animale. Dar principala victima a poluarii atmosferei
este insusi omul, mai ales populatia
Poluarea apei
Un semnal de alarma de-a dreptul ingrijorator este cel al poluarii resurselor de apa, imprimand protectia calitatii acestora. Datorita cantitatilor tot mai mari de ape uzate, evacuate prin epurare, multe lacuri si rauri sunt complet poluate sau calitatea apei lor este departe de a intruni in totalitate conditiile de calitate, necesitand tratamente costisitoare pentru a deveni potabile. Intrucat nevoia de consum depaseste cu mult sursele existente, cu toate tratamentele care se fac pentru epurarea apelor uzate, pe zone intinse sunt folosite ape contaminate, care afecteaza sanatatea omului. In ansamblu, poluarea apelor este determinata de trei mari grupe de agenti-biologici, chimici si fizici.
Principalii poluanti ai apei
Poluarea apei datorita agentilor biologici (microorganisme si materii organice fermentescibile) duce la o contaminare puternica, bacteorologica, a apei, care are drept urmare raspandirea unor afectiuni cum sunt colibacilozele sau hepatitele virale, febra tifoida, dizenteria etc. La aceasta categorie de poluare, pe langa apele uzate urbane pot participa in mare masura industriile alimentare, industria hartiei etc. Nu mai putin periculoase, potential, sunt apele uzate provenite de la cresterea animalelor in marile complexe agroindustriale.
Poluarea chimica rezulta din deversarea in ape a diversilor compusi ca: nitrati, fosfati si alte substante folosite in agricultura, a unor reziduuri si deseuri provenite din industrie sau din activitati care contin: plumb, cupru, zinc, crom, nichel, cadmiu, mercur etc. Excesul de ingrasaminte cu azot in sol sau din alte surse poate face ca o parte din nitrati si nitriti sa treaca in apa freatica in cantitati mari. Consumul de apa cu concentratie mare de nitrati poate duce la "boala albastra" a copiilor - methemoglobinemie. De prezenta fosfatilor din apele uzate, unde prin epurare nu se reduce mai mult de 80%, este legata aparitia eutrofizarii lacurilor.
O cauza principala a poluarii apelor o constituie hidrocarburile. Unele dintre produsele petroliere, ca de pilda, benzina, se infiltreaza in sol cu o viteza de sapte ori mai mare decat apa, dand un gust neplacut apei la concentratii de chiar 1 ppb (parte de miliard). Aceasta forma de poluare poate face ca rezerve considerabile de ape subterane sa devina improprii pentru baut.
Poluarea apei cu substante organice de sinteza este datorata, in principal, detergentilor si pesticidelor. In S.U.A., de exemplu, s-a evoluat la 13,1% proportia de dermatoze (afectiuni ale pielii) provocate de detergenti. In ceea de priveste pesticidele, inca din 1948, locuitorii orasului Arles din Franta se plngeau de gustul detestabil pe care il capatase apa de baut din cauza reziduurilor ramase de la fabricarea erbicidului din grupa 2,4D de catre o uzina chimica situata la mai multe sute de km. Contaminarea apelor se mai poate face si cu insecticide sau cu PCB (policlorobifenili), care se utilizeaza foarte mult in industria materialelor plastice. Pe langa aceste substante, mai participa nenumarate alte substante organice de sinteza, cum sunt fenolii in apele continentale.
Poluarea apei datorita agentilor fizici apare ca urmare a evacuarii in apa a materiilor solide, minerale, insolubile, cum este de pilda deversarea in in cursurile de apa a reziduurilor de la exploatarea carierlor sau minelor. In aceasta categorie intra si poluarea termica a apei. Construirea de centrale electrice se face in general aproape de lacuri, rauri si langa mari sau oceane in scopul asigurarii racirii.Insa ridicarea temperaturii apei poate duce la modificari intolerabile pentru cea mai mare parte a speciilor animale si vegetale din zona respectiva. Continutul de oxigen dizolvat scade si ca atare si puterea de autoepurare. De asemenea, sunt accelerate fenomenele de descompunere bacteriana, animalele acvatice sufera pentru ca temperaturile superioare maresc intensitatea metabolismului. Toate acestea determina asa numita "poluare termica".
O problema speciala o prezinta poluarea radioactiva a apelor care poate sa apara in urma unor caderi de materiale radioactive din atmosfera sau, mai ales, ca urmare a incorectei degajari a reziduurilor radioactive lichide sau solide de la industriile care folosesc energie atomica sau de la cercetarile nucleare.
Efectele poluarii apei
Un efect al poluarii apelor deoebit de grav este eutrofizarea lacurilor, numita si "moartea lacurilor", ca urmare a cresterii fertilitatii acestora prin aport de elemente nutritive, mai ales fosfati si nitrati, care favorizeaza proliferarea fitplanctonului si a plantelor acvatice. Putin cate putin, lacul se colmateaza, se ingusteaza si dispare. Poluarea chimica a apelor afecteaza fitoplanctonul si macofitele in mod diferit, dupa natura agentului contaminant. Astfel, sarurile de cupru si cromatii sunt toxice pentru alge. Fitoplanctonul este puternic afectat de numeroase pesticide, mai ales erbicide. De exemplu, erbicidele din grupa ureelor blocheaza cresterea fitoflagelatelor la concentratii de 1 ppb (parti per miliard). Insecticidele inhiba fotosinteza la organismele fitoplanctonice. Detergentii sintetici, pe de alta parte sunt foarte toxici pentru flora microbiana a apelor. Pestii pot muri din cauza tuturor tipurilor de poluare, dar majoritatea cazurilor mortale sunt provocate de lipsa oxigenului dizolvat in apa si datorita pesticidelor.
Probleme grave ridica, de asemenea, poluarea apelor cu metale grele, mai ales cu mercur, care atinge o mare acumulare pe lantul trofic. In ceea ce priveste efectele asupra omului , s-au pus in evidenta alterari cromozomice in limfocitele persoanelor care se hranesc cu pesti contaminati cu metilmercur. Observam astfel ca nocivitatea poluarii apei se rasfrange direct sau indirect asupra omului si de aceea este necesar sa se cunoasca mai bine aceste pericole inclusiv efectele pe care le pot avea asupra omului chiar cantitatile mici de substante chimice din sursele de apa.
Poluarea solului - resursa naturala limitata, usor degradabila
Una dintre componentele deosebit de importante ale biosferei este solul- corp natural tridimenional situat la suprafata uscatului, cu proprietati si functii specifice. Prin natura lui, solul prezinta particularitati pe cat de deosebite de ale celorlalti factori ai mediului inconjurator, pe atat de importante pentru biosfera, pentru om. Ca suport si mediu de viata pentru plantele superioare, solul, mai ales orizontul sau cu humus, este unul dintre principalii depozitari ai substantei vii a uscatului si ai energiei potentiale biotice captate prin fotosinteza ca si al celor mai importante elemente vitale (carbon, azot, calciu, fosfor, potasiu, sulf).
Multitudinea ierburilor si a florilor din pajisti, padurile, campurile de plante cultivate, toata aceasta vegetatie diversa depinde de energia solara si de fertilitatea solului. Datorita fertilitatii, respectiv capacitatii de a intretine viata plantelor, solul constituie principalul mijloc de productie in agricultura. De aceea este foarte important ca terenurilor agricole sa nu li se diminueze suprafetele. Lumea crede ca "pamantul suporta multe", dar nu si atunci cand o mare parte din solurile bune pentru cultura, deseori chiar cele mai fertile, sunt pierdute definitiv prin extinderea oraselor, cailor de comunicatie, a platformelor industriale, deponiilor (materiale rezultatedin sapaturi) si haldelor (depozite de steril provenit din lucrarile miniere), precum si prin eroziunea solului, prin salinizarea si mlastinarea secundara, datorate aplicarii nerationale a irigatiei, contaminarea si intoxicarea solului cu agenti patogeni, metale grele, reziduuri de pesticide si alte substante chimice utilizate in agricultura si silvicultura, ca si prin diverse emisii provenite de la industrie.
Si daca apa si aerul in general, dilueaza toate aceste substante toxice pe masura ce se amesteca, in sol poate avea loc concentrarea lor, datorate faptului ca aici circulatia este foarte lenta. O data distrus, el nu se mai reface asa cum a fost, deoarece nu se pot reproduce conditiile si istoria formarii lui.
Asadar, poluarea solului inseamna orice actiune care produce dereglarea functionarii normale a solului ca mediu de viata, in cadrul diferitelor ecosisteme naturale sau create de om, dereglare manifestata prin degradarea fizica, chimica, biologica si chiar radioactiva a solului, care afecteaza negativ fertilitatea sa, respectiv capacitatea sa bioproductiva, din punct de vedere calitativ sau cantitativ.
Modalitati de poluare a solului
Cu toate functiile vitale ce le are pentru asigurarea de alimente, cu toate ca este o resursa limitata, nerecuperabila, solul a fost si este supus tot mai multor solicitari ale altor sectoare din afara agriculturii si silviculturii, ceea ce face ca anual sa fie dezafectate suprafete insemnate. Se apreciaza ca in decursul istoriei au fost asfel irosite circa 2 miliarde ha de teren cultivabil, fata de cele aproximativ 1,5 miliarde de ha folosite in prezent, in lume, ca arabil ceea ce reprezinta o pierdere foarte mare.
O foarte mare pierdere este datorata eroziunii, care a distrus circa 430 milioane ha de soluri in diferite tari din lume. Anual, se pierd prin eroziune peste 3,5 miliarde tone de sol, in timp ce oceanele primesc de pe uscat 10-16 km3 de material pamantos care contine 1-3% materie organica. In afara pierderii unor insemnate suprafete de sol, eroziunea constituie si cauza directa a poluarii apelor cu sedimente, a degradarii unor soluri de lunca prin colmatare, a scoaterii din functiune prematura a bazinelor de acumulare si rezervoarelor de apa etc.
Din cauza folosirii ineficiente a apei de
irigatie, a lipsei de drenaj adecvat ori calitatii necorespunzatoarea apei, in
prezent sunt afectate de slinizare sau de inmlastinire secundarasuprafete
intinse de soluri. In urma aplicarii irigatiei cu ape alcaline continand
silice, a drenarii sau suprapasunarii in savane, stepe, antestepe apare adesea
compactarea solului (tasarea puternica a acestuia). Astfel, solul capata o
structura masiva, compacta, care se desface in blocuri la uscare si devine
impermeabila pentru apa si aer la umezire, a carei ameliorare este foarte
dificila. Drenarea si compactarea solului poate duce la deshidratarea
hidoxizilor de fier si aluminiu (in zona tropicala) sau la degradarea acida
sulfurica a acestuia (in zonele tropicale umede si zonele temperate),
facandu-le total neproductive.
Pe masura extinderii dezvoltarii urbane,
constructiile, strazile si pavajele acopera terenuri (unde mai inainte apa
patrundea in sol si se scurgea apoi lent), care devin tot mai impermeabile la
precipitatii. Ca urmare, scurgerile de apa devin mai rapide si mai mari,
favorizand eroziunea solului si producerea de inundatii. Are loc totodata si o
reducere a rezervei de apa
Un alt factor ar fi cresterea populatiei globului, care are drept urmare pierderi suplimentare de teren folosit initial pentru productia vegetala. Efecte nedorite asupra calitatii solului il au deseurile si reziduurile menajere din industrie, comert si agricultura. De fapt, degajarea acestora, pe langa substantele chimice folosite in agricultura, prezinta cea mai importanta sursa de poluare a solului. Metalele grele (plumb, cadmiu, mercur, crom, cupru, zinc, nichel, arsen, seleniu etc.) provenite din diferite surse si ajunse in sol, pe diferite cai, se pot acumula, de unde trec in plante cu efecte daunatoare. Odata ajunsi in sol sau in mal, majoritatea compusilor de mercur pot fi convertiti in forma cea mai toxica dintre toate-metilmercur, care este foarte toxica pentru plante de porumb. Nu este exclusa primjdia de poluare a solului cu cupru ca urmare a tratarii vitei de vie cu saruri cuprice. Unele probleme de poluare a solului sunt legate si de folosirea in cantitati mari, an de an, a pesticidelor si a ingrasamintelor chimice. Astfel, superfosfatii contin o serie de impuritati (metale si metaloizi toxici) care, in ansamblu, constituie un risc potential foarte serios de poluare a solului. De asemenea, abuzul de ingrasaminte cu azot la culturile de legume, cum este spanacul, provoaca aparitia unor concentratii excesive de azot nitric in aceasta planta, care pare sa aiba o tendinta speciala de a acumula nitrati in tesuturi. Un pericol potential important si generalizat poate fi legat de nitriti, substante foarte toxice dintre care multe, in concentratii foarte mici, sunt cancerigene.
O alta forma de poluare a solului, tot mai importanta in zonele aglomerate o constituie poluarea solului de catre agentii biologici daunatori, reprezentati prin microorganismele patogene eliminate de om si transmise acestuia in urma contactului direct cu solul contaminat ori a consumului de alimente obtinute pe solul contaminat.
Solul mai poate fi poluat cu materiale radioactive cazute din atmosfera, ori in urma evacuarii reziduurilor radioactive, lichide sau solide, din industrie sau din cercetarile nucleare. Degajarea reziduurilor radioactive de la instalatiile de producere a energiei atomice poate duce la poluarea solului in anumite zone, periclitand starea de sanatate a oamenilor daca nu se iau masuri atente de supraveghere si combatere.
In concluzie, prevenirea unor asemenea situatii, care au ca efect degradarea solului, necesita, in primul rand, o fundamentare stiintifica, bine realizata, pe baza de cercetari interdisciplinare cuprinzand pedologi, hidrologi, biologi, agronomi, silvicultori, arhitecti, sociologi, economisti etc., care sa studieze, pe variante, efectele folosintelor de teren alternative si multiple in relatia sol-protectia mediului inconjurator-bunastarea populatiei, precum si masurile si metodele de protectie a terenurilor agricole.
Combaterea integrala a daunatorilor plantelor,
ca masura de prevenire a poluarii solului cu pesticide
Pesticidele ca si alti poluanti, prin
efectele directe si indirecte, au o
actiune daunatoare asupra ecosistemelor, provocand schimbari in compozitia speciilor si numarul populatiilor care
constituie sistemul viu.
Efectul daunator al reziduurilor de pesticide se manifesta prin modificari aduse numarului de specii si populatiilor acestora dintr-un sistem viu dat, fiind afectate insesi functiunile acestuia de a mentine elementele biogenetice care se recicleaza in mediul inconjurator. Dar folosirea pesticidelor ridica si alte probleme deosebit de importante. Exista unele pesticide care sunt considerate cancerigene, din punct de vedere chimic, sau producatoare de mutatii sau malformatii nou-nascutilor.
Pentru protectia mediului inconjurator este necesar ca in actiunea de combatere a daunatorilor sa se foloseasca, in principal, fortele naturale si numai ca un ajutor suplimentar, substantele chimice. Prin sistemul de combatere integrata a daunatorilor nu se urmareste eradicarea totala, ci mentinerea populatiei de daunatori intr-un numar destul de redus, corespunzator cerintelor omului si cu deranjarea cat mai putin posibila a echilibrelor naturale. Combaterea integrata mentine daunatorii in cadrul limitelor necesare printr-o serie de masuri, cum sunt: carantina la intrarea in porturi, producerea de seminte fara buruieni, ameliorarea unor plante rezistente la boli, lucrari de intretinere corespunzatoare, combateri biologice, inclusiv folosirea inamicilor naturali ai daunatorilor. Combaterea integrata a daunatorilor este mai eficace, mai ieftina, si ridica mai putine probleme in privinta mediului inconjurator decat folosirea in exclusivitate a produselor chimice.
Putem aminti foarte multe masuri minime de protectie a calitatii solului, care ar putea fi intreprinse. Astfel pentru cunoasterea tendintei de evolutie a calitatii solului de catre factorii de decizie la diferite niveluri, este recomandata intocmirea periodica a evidentei starii de calitate a solurilor, cu efectuarea de prognoze si avertizari asupra eventualelor fenomene sau pericole de degradare a solurilor.
Dar pe langa toate aceste masuri pe care deseori le cunosc doar specialistii, exista o serie de alte masuri pe care, fiecare cetatean, constient de necesitatea participarii lui la protectia mediului inconjurator ar trebui sa le cunoasca. Iata cateva dintre ele:
Construirea unor cosuri cat mai inalte in fabricile in care se produc gaze nocive, pentru a elimina gazele cat mai sus in atmosfera; unele gaze sunt arse la inaltimi, in atmosfera.
Fixarea de filtre moderne in fabricile de negru fum, ciment, var etc, care sa retina particulele solide.
Imbunatatirea calitatii carburantilor, care sa reduca procentul de oxid de carbon din gazele arse.
Fixarea de filtre catalitice la motoarele autovehiculelor, care sa retina oxidul de carbon.
Folosirea pentru uzul casnic numai a acelor detergenti care nu sunt toxici pentru organismul uman, sau care se distrug pe cale naturala (biodegradabili).
Purificarea apelor prin procedee de separare sau distrugere a substantelor nocive.
Reducerea spatiului ocupat cu resturi menajere si resturi de ambalaje, care polueaza mediul si care ocupa spatiul terestru de cultura al omului.
Impadurirea coastelor golase.
Amenajarea de cat mai multe spatii verzi, perdele de arbori care reprezinta adevarate filtre pentru aerul poluat.
Obligativitatea reglarii corespunzatoare a combustiei motoarelor, astfel incat gazele evacuate sa aiba un continut cat mai redus de componente poluante.
|
