În perioada ultimilor ani specialisti din diferite domenii ale economiei si industriei, precum si organizatiile ecologiste internationale au sesizat si trag serioase semnale de alarma încercând sa constientizeze opinia publica prin mesajul: poluarea nu are frontiere, ea este si va ramâne o problema globala a omenirii!
Preocuparea pentru protectia mediului a fost adusa în dezbatere 434h77e pentru prima oara la 1 iunie 1972, cu ocazia primei Conferinte Mondiale a ONU (Organizatia Natiunilor Unite), tinuta la Stockholm. La a 27-a sesiune a acestei conferinte, s-a fondat prima organizatie care a întocmit Programul Natiunilor Unite pentru Mediul Înconjurator, cu sediul la Nairobi (Kenya). Un an mai târziu, în 1973, organizatia avea deja un Consiliu de administratie compus din 58 tari membre, inclusiv România, un Secretariat, un Fond pentru mediul înconjurator si un Consiliu de coordonare privind problemele importante legate de mediu si posibilitatile de aderare a altor institutii si organizatii internationale.
Sub egida acestei organizatii, în colaborare cu alte organizatii internationale (UNESCO, FAO, OMS s.a.), s-au elaborat si aprobat o serie de programe internationale pentru: supravegherea la nivel mondial a poluarii oceanului planetar, planuri de monitorizare a contaminarii cu reziduuri radioactive, a contaminarii alimentelor, a nivelului degradarii solului si defrisarii padurilor, de evolutie ale efectivelor de animale si plante comparativ cu speciile pe cale de disparitie, precum si alte proiecte pentru monitorizarea nivelelor de poluare în toata lumea si efectelor lor asupra climatului.
A devenit din ce in ce mai evident faptul ca, problemele privind mediul înconjurator îsi au radacinile în modul în care a actionat si actioneaza economia fiecarui stat, precum si datorita faptului ca nu s-au evidentiat toate pagubele aduse mediului înconjurator în urma diverselor actiuni întreprinse asupra acestuia.
Este bine cunoscut ca multe activitati de productie si consum de pe glob determina degradarea mediului natural prin poluarea aerului, apei sau solului, degradare ale caror costuri nu au fost luate mult timp în seama. Aceasta a permis accentuarea unora dintre problemele majore ale mediului înconjurator cu care se confrunta omenirea azi, asa cum este irosirea resurselor naturale, defrisarea masiva a padurilor, accentuarea efectului de sera etc.
În consecinta, economia fiecarui stat trebuie sa joace un rol principal în asigurarea unui mediu înconjurator de calitate superioara, prin alocarea rationala a resurselor materiale si financiare, prin politici adecvate, precum si prin luarea unor decizii economice inteligente.
Dezvoltarea unei societati sanatoase si prospere, se poate baza numai pe o politica prin care se asigura protectia si ameliorarea mediului înconjurator, bazata pe eliminarea contradictiei artificiale dintre economie si ecologiei. Numai printr-o conlucrare strânsa a ecologiei cu economia se vor putea fundamenta stiintific masurile de dezvoltare social - economice în vederea protectiei si îmbunatatirii calitatii vietii generatiei de azi si mâine.
Pentru acesta toate sistemele industriale trebuie sa-si reconsidere toata activitatea urmarind cu precadere ca: reciclarea, reutilizarea materiilor, si reducerea gradului de poluare sa devina componente intrinsece ale procesului de productie materiala. Conlucrarea strânsa a ecologiei cu economia într-o actiune comuna, numita "ecodezvoltare" va permite obtinerea de beneficii maxime de pe urma exploatarii resurselor naturale (sol, apa, paduri, organisme animale si vegetale), fara a distruge baza materiala a acestora care este necesara continuarii dezvoltarii.
Ca actiuni imediate se impune dezvoltarea unui program vast de masuri care sa aiba în vedere:
v extinderea educatiei ecologice;
v elaborarea unei legislatii cuprinzatoare în domeniu (cu penalizari financiare, politie ecologica, aviz de mediu pentru functionarea tuturor unitatilor economice în conditiile protectiei mediului);
v orientarea spre tehnologii moderne nepoluante, care sa prezinte o productivitate mult mai ridicata, si acre sa asigure valorificarea integrala a materiilor prime;
v optimizarea consumurilor de apa si energie;
v transportul si depozitarea corespunzatoare a deseurilor si reziduurilor industriale;
v stimularea actiunilor de revalorificare a cât mai multe deseuri;
v investigarea corecta a gradului de periculozitate si a riscurilor pe care produsele chimice le implica pentru sanatatea omului si mediului ambiant;
v inventarierea precisa a tuturor activitatilor poluante si depistarea preventiva a tuturor posibilitatilor de aparitie a poluarii.
Problema protectiei mediului trebuie luata în considerare, înca din faza de proiectare a oricarei tehnologii, iar studiile tehnico-economice de fezabilitate trebuie sa prevada si variante antipoluante, chiar daca sunt mai putin profitabile. Pierderile de profit vor fi mai mici decât cele social-umane ce apar dupa instalarea unor dezechilibre în natura.
|
