Sit-urile contaminate si abandonate include: vechile gropi de gunoi si reziduurile produselor industriale, contaminanti proveniti de la facilitatile industriale, ariile din vecinatatea cosurilor de fum si a cosurilor de evacuare a gazelor, contaminarea cu impuritati si consecintele celui de-al doilea razboi mondial, vechile si noile instalatii militatare, scurgerile din conductele de transport a apelor industriale, si cladirile care au fost construite cu materiale care au efecte asupra sanat 444i88e 59;tii umane.
Dintr-o perspectiva reglementativa, terenurile abandonate sunt: “locuri pentru depozitarea deseurilor abandonate si inactive”, privite cu nepasare la momentul cand au fost transformate in terenuri inactive, locuri unde depozitarea deseurilor s-a facut ilegal inaintea adoptarii legilor privind depozitarea controlata a deseurilor. In aceata categorie a terenurilor abandonate si inactive intra si gramezile de moloz, haldele de steril, sau rambleerile. Pe de alta parte sit-urile contaminate si abandonate sunt “locurile vechilor instalatii (facilitati industriale si comerciale) care au folosit substante cu risc crescut fata de mediu.
Pe asemenea sit-uri industriale, rezidurile din exploatare erau deseori ingropate superficial, sau produse de intrare intermediare sau finale din productie erau depozitate fara masuri de protectie (vechile utilitati pentru gaze, fabricile de insecticide). Alte contaninanari ale subsolului au fost cauzate de scurgeri din conductele de transport a produselor petroliere si a unor produse chimice etc., sau scurgerile le suprafata solului din cisterne, adica rafinarii abandonate si aeroporturi. Scurgerile de ulei mineral, petrol, sau benzina din cisternele de sub pamant au cauzat poluari considerabile a solului (ex. Statiile de benzina).
Dezvoltarea programelor privind terenurile nefolosite sau redezvoltarea sit-urilor industriale abandonate in ariile dens populate precum si solurile contaminate intampina deseori dificultati care fac imposibila orice utilizare viitoare a terenului, pana la intreprinderea unor actiuni de remediere. Deseori apele subterane sunt deasemenea contaminate si in timpul drenarii acestori terenuri poluate, apa subterana care este pompata trebuie tratata inainte de a fi descarcata in apele de suprafata sau in sisteme sanitare severe. Este necesar in mod particular, in cazul prezentei unor concentratii ridicate de hidrocarburi halogenate in apa. Problema remedierilor si a celor care trebuie sa le realizeze este foarte actuala din prisma costurilor de remediere cerute si care sunt mai mari decat profitul care s-ar realiza din vanzarea acestor proprietati.
Ce ar trebui facut odata ce solul contaminat a fost descoperit? Avem cateva alternative valabile:
Lasarea acelui sol poluat in acel loc si limitarea folosintei acelui sit (amplasament);
Acoperirea sau incapsularea solului cu material impermeabil si aplicarea unui strat superior de sol curat;
Excavarea solului contaminat si asezarea lui pe un teren cu deseuri periculoase;
Remedierea solului poluat prin metode aplicate in-situ, ‘pe sit’, sau ‘in afara sitului’, pentru o instalatie localizata altundeva.
Pe termen lung, primele trei metode ar trebui folosite numai in cazuri exceptionale din moment ce contaminantii raman in acel loc.
Alegerea metodei de remediere este de asemenea importanta pentru folosinta ulterioara a sit-ului sau a solului. Intensitatea manipularii adica a transformarii solului creste de la “tratarea biologica”, spre “spalarea solului” pana la “tratarea termica a solului”. Este posibil ca prin unele metode de tratare a solului (biologice si de spalare) sa se schimbe proprietatile chimice ale solului prin adaugarea de substante chimice si nutrienti si prin intensificarea cresterii microorganismelor; proprietatile fizice ale solului oricum raman aceleasi iar biologia deranjata a solului poate sa se regenereze in cativa ani adaptandu-se din nou la conditiile sit-ului.
Restrictiile ultilizarii ulterioare a terenului pot fi consecintele unei poluari ale apelor subterane prin aplicarea nitratilor si prin punerea in libertate a azotului rezultat din descompunerea microorganismelor endogene.
Prin metoda spalarii “in-situ” a solului, rezidurile rezultate prin spalarea cu apa sau solventi pot polua temporar apa subterana. Prin metodele de spalare a solului “pe sit” sau in afara sit-ului, materialul grosier este liber de substante organice si argila; aceste mixturi nisipoase sunt in primul rand adecvate pentru rambleu sau folosirea ca fundatie pentru drumuri. Cea mai vasta schimbare a materialului din sol apare in timpul tratamentului termic. Metodele care folosesc temperaturi inalte distrug in mare masura componentii organici si mineralele argiloase, hidroxizii sunt transformati in oxizi iar mineralele primare sunt reduse la fractiuni fine. Valoarile pH-ului ale solurilor tratate termic, reduse la mal, sunt foarte mari (pH 11); produsele rezultate sunt problematice din punct de vedere ale unei viitoare utilizari. Solurile nisipoase si pietroase pot fi folosite ca rambleu; substratele argiloase cu o mare parte de material granular nu sunt adecvate pentru diferite sarcini de constructie. Pentru aceasta nu este folositor sa nazuim la o refolosire a subsolurilor remediate. Acoperirea terenului cu un sol putin poluat sau deloc poluat, daca destinatia lui va fi pentru agricultura sau horticultura, este o solutie mai simpla si mai economica.
Incepand cu mijlocul anilor ’80, a fost dezvoltata o abordare uniformizata pentru evaluarea depozitelor de deseuri abandonate, care incepe cu determinarea riscului potential si dezvoltarea unui concept de remediere. Dupa ce existenta poluarii a fost confirmata, urmatorul pas este de obicei o combinatie a masurilor de control la sursa (Fig.8.2) care de obicei se rezuma la o izolare la partea superioara ( in unele cazuri, s-a folosit capsularea cu un perete de conservare, dar nu exista exemple inca pentru un material de captusire a subsolului [sub deseuri]) si procese hidraulice. Durata primei perioade este de apoximativ zece ani. Este un indiciu faptul ca rezolvand aceste felurite probleme ale poluarii se impune o indatorire care va dura un secol ca sa fie indeplinita.
In fata acestei situatii complexe si a costurilor mari estimate pentru unele dintre cele mai mari depozite de deseuri abandonate, este incert daca ele se vor sfarsi in a doua faza sau in remedierea actuala.
Sit-urile suspectate de a fi poluate trebuie evaluate din punct de vedere al riscului potential asupra mediului in ordinea identificarii sit-ului cu cea mai mare prioritate pentru remediere.Din motive economice este necesara o abordare sistematica pentru evaluarea acestor sit-uri. Conditia obligatorie pentru acceptarea publica a deciziilor si masurilor include capacitatea urmaririi adevarului si puterea de a furniza raspunsuri viitoare corecte. Respectivul risc potential a unui sit suspect poate fi descris in functie de trei criterii diferite: “caracteristicile substantelor”, “caracteristicile sit-ului”, si caracteristicile folosintei”.
Pretutindeni criteriul caracteristicile substantelor este cel mai important deoarece fiecare substanta va gasi eventual o cale de migrare fara a tine seama de caracteristicile sit-ului. In special din perspectiva pe termen lung, criteriul “folosintei”este sortit dezaprobarii. Dintre informatiile despre mediu si in special la acelea cu efecte pe termen lung, “calea “ spre apele subterane, trebuie sa li se acorde prioritate. Calea spre sol –solul agricol-ar trebui sa fie a doua pe lista cu prioritati.
Cu privire la” caracteristicile substantelor” sunt disponibile date sigure pe baza carora se pot lua decizii – in special pentru componentii aposi dar si pentru poluantii solizi. Calea de acces a substantelor ar trebui sa aiba prioritate pe durata investigatiilor asupra sit-urilor poluate si abandonate.
Ca si exemplu pentru succesiunea pasilor facuti in timpul evaluarii sit-urilor poluate si abandonate, urmatoarele paragrafe descriu o abordare care a fost dezvoltata in Germania inca din 1985.
Faza 1–Colectarea datelor
Sursele pentru colectarea datelor pentru sit-urile poluate si abandonate sunt in mod curent fisierele companiilor, harti, documente si/sau planuri ale functionarilor din inspectiile asupra constructiilor, adica arhivele nationale, regionale, municipale si locale, interviuri cu fosti angajati si hartile analizelor mono-temporale si fotografiile aeriene. Slabiciunea acestor metode de colectare a datelor se afla in faptul ca adunate impreuna aceste date sunt aleatorii, incomplete si nu acopera intreaga arie, faptul ca nu urmaresc o anumita cronologie, si furnizeaza date inexacte asupra ariei de extindere a poluarii. A devenit din ce in ce mai clar ca numai fotografiile aeriene multi-temporale si analiza hartilor furnizeaza date obiective, cuprinzatoare, usor de identificat, si confirmate in mare masura asupra sit-urilor contaminate si abandonate.
Faza 2-Evaluarea comparativa
Bazata pe evaluarea intocmita dupa toate formele si pe metoda clasificarii, prioritatile pentru conducerea investigatilor asupra sit-urilor cunoscute sunt determinate. Criteriul evaluarii care trebuie cunoscut pentru a putea clasifica sit-urile poluate si abandonate sunt [8.3.1]:
Inventariul substantelor suspectate de a fi poluat zona;
Emisiile de la sit-ulsuspect de a fi poluat;
Folosinta terenului al sit-ului suspectat si a mediului potential afectat.
Evaluarea comparativa se bazeaza de obicei pe informatiile existente in lista cu sit-urile suspecte de a fi poluate. In completare unele state au inceput studiile preliminare asupra solului si apei subterane in scopul unui mai bun suport si pentru imbunatatirea capacitatatii de recunoastere a necesitatii actiunilor de urgenta immediate. In acest proces, o faza de apropiere este folosita acolo unde analizele chimice preliminare a catorva parametri sunt interpretate pentru a afla daca sunt anumite impacte asupra aerului, apei, sau solului, si, dupa rezultate pozitive ale cercetarilor, se apeleaza la studii mai detailate pentru determinarea cu o mai mare acuratete a tipului de contaminare. In folositul “Three-Step Analysis” (“sreening”, identificarea contaminantilor”, si “investigatii areale”), al treilea pas implica investigatii areale detailate (faza 3) si include adunarea de date care sa conduca la dezvoltarea unei evaluari specifice a sit-ului (faza 4).
Un exemplu de analiza in trei pasi “Three-Step Analysis” condusa de oameni de stiinta ai Institutului pentru Igiena Apei, Solului si Aerului al Biroului de Mediu German [8.3.3], este furnizat in Fig. 8.3. El arata rezultatele preliminare ale calitatii apei subterane pentru 33 de sit-uri contaminate abandonate. Screening-ul pentru bor, sulfat, AOX (haloizi organici absorbabili [pe carbon activ]), si cromatografie cu gaz “fingerprint”compararea substantelor organice reprezentative identificate, pentru majoritatea probelor, evidenta pozitiva a contaminarii apei subterane. Urmatoarea faza (identificarea poluantului) include analizele suplimentare pentru elementele urma organice si anorganice specifice depozitelor de deseuri, si care a avut ca efect scurtarea listei suspecte la 24 de sit-uri. Pentru aceste sit-uri a fost identificat un impact major asupra apelor subterane, investigatii zonale detailate ulterioare (faza 3) au fost dirijate.
Faza 3+4- Investigatii areale detailate si specifice sit-ului
Pe langa analizele chimice in vecinatatea sit-urilor suspectate de fi poluate si in preajma mediului inconjurator, sunt necesare conducerea unor investigatii geologice si geofizice pentru o evaluare zonala a sit-ului. Extinderea evaluarii depinde de conditiile locale si de urmatoareevaluare specifica a sit-ului. Parametrii importanti in apele subterane, sol si emisiile in aer ale sit-urilor poluate abandonate sunt similari cu caracteristicile cantitative care sunt importante pentru monitorizarea depozitelor de deseuri.
|
