MINISTERUL EDUCATIEI, CERCETARII, TINERETULUI SI SPORTULUI
INSPECTORATUL SCOLAR AL JUDETULUI SUCEAVA
COLEGIUL ANDRONIC MOTRESCU RADAUTI
PROIECT DE SPECIALITATE PENTRU CERTIFICAREA CALIFICARII PROFESIONALE
NIVELUL 3
PROFIL
RESURSE NATURALE SI PROTECTIA MEDIULUI
SPECIALIZAREA
TEHNICIAN ECOLOG PROTECTIA MEDIULUI
MODALITATI
DE
PROTEJARE A
CALITATII SOLULUI
Argument
Constienti de schimbarile care au loc in invatamantul romanesc accentul care se pune in invatamant in ceea ce priveste alinierea la standardele europene prezentul proiect face parte din cerintele impuse in acest sens.
Dobandirea cunostintelor in meseria noastra: Tehnician Ecolog, se reflecta prin asimilarea cunostintelor atat teoretice cat si practice, mi-am ales ca tema : Modalitặti de protejare a calitặtii solului , considerand ca fiind reprezentativa pentru domeniul nostru.
Proiectul este structurat pe patru capitole si subcapitole la care se adauga anexe.
In primul capitol este prezentat Solul caracteristici generale care cuprinde urmặtoarele subcapitole : Tipuri de soluri ,Proprietặti fizice ale solului . Capitolul defineste solul, formarea solului si factorii care stau la baza formarii lui, deasemenea sunt notiuni despre humusul, fertilitatea solului si proprietatile cele mai importante.
In urmatorul capitol este prezentata: Deteriorarea solului cu subcapitolele: Deteriorarea prin eroziune, Deteriorarea supraexploatare, Deteriorarea prin constructii de baraje si canale, Deteriorarea prin poluare cu toate tipurile de poluare a solului si sunt prezentate consecintele ecologice ce decurg de aici.
Capitolul trei cuprinde: Protectia calitặtii solurilor in care am vorbit despre metodele de prevenire a poluarii si deteriorarii solului si s-au adus in discutie si metode de depoluare.
Ultimul capitol este: pH-ul solului in care s-a prezentat metoda de determinare a ph-lui solului si s-a realizat si practic pe o proba de sol de pe un teren agricol supus poluarii cu pesticide si ingrasaminte in exces.
Caracteristicile solului sunt legate direct de productivitatea agricola. Din acest punct de vedere, adaosul de ingrasaminte chimice si pesticide poate fi considerat benefic.
Pe de alta parte, chimizarea in exces a agriculturii duce la tulburarea echilibrului solului ca si la acumularea in sol si in apa freatica a unor substante minerale (ex.: nitriti care au efect methemoglobinizant pentru om si animale si distrug bacteriile fixatoare de azot atmosferic). In consecinta, chimizarea in exces are efecte profund negative.
Utilizarea ingrasamintelor chimice se bazeaza pe faptul ca odata cu recolta sunt scoase din sol cantitati mari de elemente minerale nutritive pentru plante (N, P, K, Ca, Mg, alte oligoelemente).
Excesul de azotati, fosfati neconsumati de plante va fi antrenat de apa din precipitatii si ar putea polua apele de suprafata sau cele freatice, sau se va acumula in tesuturile plantelor si indirect, poate contamina produsele agricole si alimentele obtinute din acestea. Nitratii ajunsi in corpul omului si animalelor odata cu alimentele sunt redusi la nitriti (foarte toxici) sau nitrozamine - agenti cancerigeni.
Poluarea mediului inconjurator cu pesticide are drept urmare perturbari ecologice la nivelul speciilor, populatiilor si biocenozelor.
Efectele directe pot avea consecinte imediate asupra speciilor datorita toxicitatii acute a pesticidelor si produc moartea unei anumite parti din populatia de organisme vegetale si animale sensibile, cu atat mai mare cu cat doza de pesticid este mai ridicata. Ele se concentreaza in lanturile trofice # 818f57i 1;i se manifesta pregnant asupra speciilor de la capatul acestora. Efectele indirecte pot fi evidentiate atat la nivelul populatiei cat si la nivelul biocenozei.
Practicarea unei agriculturi durabile (ecologice) are ca scop realizarea unor sisteme agricole durabile, diversificate si echilibrate care sa asigure protejarea resurselor naturale si sanatatea consumatorilor.
Consider ca tema aleasa de mine si redactarea proiectului tip, anexele, indeplinesc conditiile profesionale si cerintele actuale care conduc la dobandirea capacitatilor de cunoastere si abilitatea in redactare obtinuta certificatului de competenta profesionala tehnician ecolog si protectia calitatii mediului.
Capitolul Solul caracteristici generale
SOLUL este materialul fragil si afanat care acopera, intr-un strat subtire, toata suprafata scoartei terestre. Fara el, continentele ar fi lipsite de majoritatea faunei si florei. De aici deducem faptul ca solul depinde mult de forma de relief deasupra careia se afla.
Constructia de baza a formelor de relief este creata de fortele care actioneaza in interiorul Pamantului. Aceste procese extraordinare produc zilnic schimbari in aceasta structura de baza, o deformeaza in mod continuu.
Solul se formeaza la suprafata uscatului din stratul superior al rocilor pe anumite elemente de relief. Acest proces este foarte indelungat si consta in interactiunea mai multor factori de pedogeneza, cum ar fi: roca-mama, organismele vii (animalele si microorganismele), clima, vegetatia, relieful, apele freatice si de suprafata, timpul geologic.
Cel mai important factor in formarea solului este alterarea rocilor, care este conditionata de existenta atmosferei. Rocile de la suprafata scoartei terestre, sunt supuse proceselor de dezagregare, care pot fi:
fizice, adica maruntirea;
chimice, reprezentand reactii chimice desfasurate sub influienta apei de suprafata sau din roca, a bioxidului de carbon, a sulfului sau a oxigenului;
- biologice, care insumeaza efectul distructiv al diferitelor vietati. Efecte majore pot fi produse si de influientele chimice ale unor organisme vegetale, cum ar fi unele alge si licheni care produc acizi ce fac suprfetele rocilor mai poroase.
Ca rezultat al dezagregarii, rocile de la suprafata scoartei terestre se sfaramiteaza in particule mai mici - nisip, praf, mal - si astfel participa la formarea structurii si compozitiei chimice si mineralogice a solului.
Un alt factor extrem de necesar in formarea solului este clima. Ea conditioneaza formarea diferitor tipuri de soluri. Datorita climei, formei si inclinatiei planetei noastre, pe glob se produc anotimpurile si se formeaza fasaile termice. Fasaile termice, numite si brauri termice, la randul lor contribuie la formarea zonelor climaterice, biogeografice. Este acesta modul in care se creeaza zonalitatea naturala.
Datorita acestor zonalitati, in fiecare regiune se formeaza anumite ecosisteme naturale, anumite biocenoze si anumite varietati de sol. De exemplu, solurile care se formeaza in conditii medii, reprezentative sau dominante in zona respectiva, se numesc zonale, automorfe, adica formarea lor nu este conditionata de anumiti factori specifici. In cazurile cand directia solificarii este conditionata de unele proprietati specifice ale rocilor materne (argile fine, calcare, etc.) se formeaza soluri litomorfe (conditionate de roca). In zonele cu un surplus mare de precipitatii atmosferice si unde apele freatice sunt prezente la adancimi foarte mici, se intalnesc solurile hidromorfe (conditionate de umiditate). Prezenta sarurilor solubile in rocile materne sau in apele freatice conduce la formarea solurilor sanilizate, halomorfe (influientate de saruri). In depresiuni, in vai si in luncile raurilor unde procesul de sedimentare este permanent in dinamica, se formeaza solurile dinamomorfe (care se formeaza pe sedimente contemporane). Solurile care traverseaza arealele solurilor automorfe si se imbogatesc cu parcele fine de argila si cu oxizi (Fe2O3, Al2O3, etc), devin iluviale (de acumulare).
Alt factor important sunt organismele vii (indeosebi vegetatia si microorganismele) care si ele conditioneaza formarea diferitelor feluri de sol.
Primele organisme la suprafata uscatului au fost algele monocelulare, care si astazi formeaza la suprafata solului pelicule sau pete verzi. Fiind autotrofe, adica avand capacitatea de a asimila energia solara si a insusi elemente minerale din mediul inconjurator, ele .produc prin fotosinteza substante organice. Aceasta materie prima se acumuleaza la suprafata rocilor, fiind partial descompusa de catre microorganisme in elemente minerale initiale (apa, CO2, elemente nutritive, etc).
Gratie stabilitatii conditiilor
vitale pe care le asigura, solul este cel mai populat mediu de
viata. Totalitatea animalelor ce traiesc in sol constituie pedofauna
acestuia. Pedofauna este si ea la randul ei impartita in
trei categorii: microfauna - organisme ce nu depasesc lungimea de
S-a
constatat ca o suprafata
de un hectar de sol contine
aproximativ 3 tone de bacterii, 3 tone de ciuperci microscopice, 1,5 tone de actinomicete,
Dupa pieirea organismelor vii din sol, resturile vegetale si animale sunt transformate in humus. Acesta este o parte esentiala a materiei organice a solului, si cel mai important component al lui.
Humusul prezinta un amestec de substante organice foarte complicate. Unii chimisti considera ca humusul este cea mai complicata substanta de pe planeta. Rolul de baza al humusului in procesul de solificare si in natura in general, consta in faptul ca el reprezinta o substanta conservata, un acumulator de energie solara, fixate in materia organica de generatiile precedente ale plantelor si animalelor. Aparitia humusului a stopat procesul de mineralizare, de descompunere totala a ramasitelor organice. Humusul a facut posibila acumularea pe viitor a energiei solare, a contribuit la formarea solurilor primitive initiale, deci la aparitia pedogenezei. In continuare evolutia organismelor terestre, a asociatiilor vegetale si animale s-a produs concomitent cu evolutia solurilor, contribuind astfel la evolutia ecosistemelor naturale. Humusul contine diferite elemente si substante nutritive, ce asigura fertilitatea solului.
Prin fertilitate se intelege proprietatea solului de a asigura plantele cu substante nutritive (compusi ai elementelor chimice cu care se hranesc plantele), apa si aer necesare dezvoltarii normale in perioada de vegetatie. Deci, solul este format atat din substante organice, cat si din substante minerale.
Fertilitatea este si ea de doua tipuri: fertilitate naturala si fertilitate economica.
Fertilitatea naturala (potentiala), a solului este un rezultat al fenomenelor naturale (fizice, chimice, biologice), neinfluientate de om. Ea se dezvolta continuu si este determinata de compozitia fizica si biochimica a solului, de conditiile de clima si relief si se manifesta prin capacitatea de reproducere spontana a vegetatiei.
Fertilitatea economica (antropogena) a solurilor apare ca urmare a unor activitati modificatoare a omului. Ea depinde de aplicarea corecta a tehnicilor agricole corespunzatoare (lucrari agrotehnice, ingrasaminte, irigatii, desecari, etc).
Solul contine si o anumita cantitate de apa. Apa dizolva unele substante nutritive pe care plantele le absorb impreuna cu ea. Solul contine si aer, care este necesar pentru respiratia radacinilor plantelor, animalelor si microorganismelor. Rezulta ca solul nu este solid. Aproximativ 2/5 din el este alcatuit din apa si aer.
Un alt factor este timpul geologic. Solul se formeaza intr-o perioada indelungata de timp. S-a constatat ca solurile contemporane s-au format in ultimii 8-10 mii de ani. De exemplu, un strat de sol cu grosimea de un cm, pe o suprafata neteda, se formeaza intr-o perioada de la cateva zeci de ani pana la 100 de ani.
Invelisul discontinuu al solului se
numeste pedosfera,
grosimea sa variind de la cativa centimetri pana la cativa metri. Stratul superior al solului este cel mai
productiv si are aproximativ
1.1 TIPURI DE SOL
Caracteristicile solului variaza de la o zona la alta in functie de numerosi factori, cum ar fi clima si altitudinea. In fiecare zona climatica predomina un tip de sol. In zonele calde se intalnesc solurile rosii (culoare rosie) si laterite (de culoare galbena), sarace in humus si saruri minerale.
Cernoziomurile
se deosebesc prin caracterul acumulativ, bine humificat (la adancimea de 80-
Mocirlele se formeaza in arealele cu exces de umiditate. Nivelul apei freatice se afla in profil, ajungand pana la suprafata. Solurile sunt mlastinoase, procesele pedogeneze au caracter anaerob.
Solurile turboase se formeaza in conditii permanent anaerobe, cand ramasitele plantelor hidrofile se descompun prea putin si se conserveaza in sol sub forma de turba.
Soloneturile se formeaza in conditii de stepa, pe rocile argiloase care contin saruri solubile (NaCl, Na2S04, etc
Solurile aluviale sunt cele mai tinere si se formeaza in luncile raurilor pe depunerile aluviale recente.
Solurile de padure se formeaza in conditii de silvostepa si sub paduri de foioase insotite de un covor ierbos. Se caracterizeaza prin faptul ca stratul de sol are o grosime mica si contine o cantitate mica de humus.
1.2. PROPRIETATI
ALE SOLURILOR
Culoarea - ofera informatii despre modul de formare si
despre compozitia solului. Astfel variatia de la alb , prin brun , pana la
negru reda cresterea continutului de humus . Culorile galben si rosu indica
prezenta unor compusi ai fierului (in zonele calde si umede)
Textura se refera la proportia in care nisipul , praful si argila participa la compozitia
solului . Datorita permeabilitatea solului , astfel cele mai bune sunt solurile lutoase .
Structura reprezinta de modul in care particulele solide din sol se grupeaza in agregate
de marimi si forme diferite cu ajutorul unor lianti din sol (humus, oxizi ) . Poate fi grauntoasa , prismatica , lamelara , fiind importante pentru capacitatea de absorbtie a apei.
PH ul reprezinta concentratia in ioni de H + din componenta solului , raportata la ionii de hidroxil (OH-) . Masoara aciditatea si alcalinitatea solului . Plantele , in functie specie , sunt adaptate la soluri cu PH diferit .
CAPITOLUL 2 Deteriorarea solului
Solul reprezinta stratul superficial de la suprafata scoartei terestre (stratul fertil) care impreuna cu atmosfera invecinata, constituie mediul de viata al plantelor. Grosimea stratului 'sol' este determinata de conditiile in care se formeaza. Datorita caldurii si ploilor abundente, la tropice se desfasoara intens procesele care favorizeaza formarea solului:
- roca este rapid descompusa;
- populatia animala si vegetala se dezvolta exploziv
conditii in care se
pot constitui straturi de sol cu grosimi care pot atinge chiar si 50 de
metri. In regiunile moderate solul fertil este rar mai adanc de un metru. Cel
mai adesea, grosimea solului nu depaseste 20 -
Indiferent de adancime, la majoritatea solurilor stratul cel mai apropiat de suprafata este cel mai fertil si, in acelasi timp, cel mai expus proceselor de degradare.
Importanta ecologica a solului rezulta din faptul ca:
Se afla in stransa legatura cu clima unei regiuni prin configuratia, structura si natura lui;
Influenteaza calitatea surselor de apa subterana si de suprafata;
Raspunde direct de cresterea si dezvoltarea vegetatiei aferente si indirect de poluarea alimentatiei omului;
Este un factor important in dezvoltarea socio-economica a asezarilor umane ;
Un
kilogram de sol contine
~
~
~
Substantele minerale din sol contin:
~ 1 % piatra;
~ 99 % pamant macinat ( huma, argila cu nisip fin), nisip ( cuart, mica, feldspat carbonati, oxizi de fier);
Substantele organice din sol contin:
~ 81% humus;
~
10% radacini din plante;
~
9% flora si fauna caracteristicile pamantului;
Indepartarea stratului de humus sau/si modificarea acestuia reprezinta procese de degradare a solului. Degradarea determina inrautatirea proprietatilor fizice ale solului si reducerea potentialului lui de productivitate.
Pot fi identificate
principalele modalitati de deteriorare a solului:
1. Deteriorarea prin eroziune
Deteriorarea prin supraexploatarea resurselor biologice
a) defrisarea
padurilor a)
defrisarea padurilor
b) suprapasunatului
3.Deteriorarea prin constructia de baraje si canale
4. Deteriorarea prin poluare
a) ploile acide
b) poluarea cu ingrasaminte chimice si pesticide
2.1. Eroziunea
Una dintre definitii numeste eroziune procesul complex de roadere si de sapare a scoartei terestre prin actiunea unor agenti externi.
O formulare mai completa defineste eroziunea ca procesul de degradare a solului sau a rocilor, prin desprinderea particulelor de solid neconsolidate si indepartarea lor sub actiunea vantului, a apei, a ghetii sau ca urmare a actiunii unor organisme vii. Acest din urma proces a primit numele de bioeroziune.
Actiunea acestor factori naturali a fost favorizata si de interventia omului care prin lucrarile agricole a distrus textura solului, si l-a dezgolit in fata radiatiilor solare si l-a saracit de asociatiile vegetale naturale.
Eroziunea solului, indiferent de tipul sau, este cu atat mai intensa cu cat solul este lipsit de vegetatie, in panta sau intr-o zona cu retea hidografica bogata.
2.2. Deteriorarea prin supraexploatare
a) defrisarea padurilor
Padurile reprezinta factorul determinant in mentinerea echilibrului ecologic, climatic si hidric, reprezentand ecosistemul cu o capacitate de regenerare de 3-5 ori mai mare, decat oricare alt ecosistem natural.
Vegetatia forestiera contribuie la incetinirea scurgerii de suprafata, pastrarea litierei, a covorului vegetal ierbos si la retinerea apei. Litiera este sursa principala de intoarcere a elementelor minerale in sol si a substantelor organice.
b) suprapasunatul
Distrugerea covorului vegetal dintr-un ecosistem poate fi si rezultatul unui proces de pasunare intensiva de catre animalele ierbivore. Pe pasunile naturale echilibrul se pastreaza printr-un sistem de autoreglare care limiteaza efectivele de animale in functie de natura lor si de capacitatea de regenerare a vegetatiei. Daca aceste limite sunt depasite, in populatiile animalelor salbatice apare autoreglarea, adica se intensifica activitatea pradatorilor sau creste frecventa bolilor, numarul si natura parazitilor. Agentii de autoreglare sunt populatiile de insecte fitofage care se gasesc in echilibrul relativ cu mediul, suferind oscilatii in functie de fluctuatiile acestuia.
In cazul animalelor domestice, care raman in afara factorilor ecologici si se supun factorului antropic, apare suprapopularea pasunilor si o dezgolire accentuata a biotopului, care isi pierde posibilitatile de regenerare.
2.3.Deteriorarea prin constructii de baraje si canale
Pentru asigurarea de apa potabila, irigatii, cai de comunicatii, producerea de energie electrica, omul a intervenit in ecosistemele acvatice prin constructia de canale si baraje.
2. 4 Deteriorarea prin poluare
Poluarea = procesul de modificare a factorilor de mediu biotici si abiotici prin introducerea in mediu a poluantilor, substante straine care modifica structura, perturbeaza echilibrele naturale si impiedica indeplinirea functiilor specifice.
Pot fi identificate stadii diferite de poluare a solului.
Prin contaminarea solului se intelege o crestere moderata a unor elemente/substante, nedaunatoare cresterii si dezvoltarii plantelor, dar care poate reprezenta faza incipienta a procesului de poluare.
Poluarea solului este un stadiu avansat in care cresterea continutului anumitor substante chimice devine daunatoare pentru soluri, ape, plante, animale, fiinte umane, pentru mediul inconjurator in general. Separarea domeniului de incarcare/contaminare de cel de poluare a solurilor se face prin indicele incarcare/poluare, care se stabileste in functie de continutul de substante poluante din sol si o valoare de referinta a acestuia. Evaluarea cantitativa a incarcarii solului cu diferiti poluanti se realizeaza prin compararea continutului substantei poluante cu continutul normal al acelei substante in sol, sau cu continutul maxim admisibil, care se stabileste in functie de unele insusiri ale solului cum ar fi compozitia granulometrica, continutul de materie organica, valoarea pH-ului etc.
Prin amplasare si caracteristici, solul este factorul de mediu cel mai vulnerabil in perspectiva poluarii. El este locul de intalnire a poluantilor:
- pulberile din aer si gazele toxice dizolvate de ploaie in atmosfera se intorc in sol;
- apele de infiltratie impregneaza solul cu poluanti antrenandu-i spre adancime,
- raurile poluate infecteaza suprafetele inundate sau irigate,
- aproape toate reziduurile solide sunt depozitate prin aglomerare sau numai aruncate la intamplare pe sol.
Solul poate fi poluat:
-direct prin deversari de deseuri pe terenuri urbane sau rurale, sau din ingrasaminte si pesticide aruncate pe terenurile agricole; .
-indirect, prin:
- depunerea agentilor poluanti ejectati initial in atmosfera,
- apa ploilor contaminate cu agenti poluanti 'spalati' din atmosfera contaminata,
- transportul agentilor poluanti de catre vant de pe un loc pe altul,
- infiltrarea prin sol a apelor contaminate.
In ceea ce priveste poluarea prin intermediul agentilor poluanti din atmosfera, se observa anumite particularitati. Spre exemplu, ca regula generala, solurile cele mai contaminate se vor afla in preajma surselor de poluare
In functie de natura poluarii pot fi identificate:
poluarea chimica;
poluarea biologica:
- poluarea radioctiva
Poluarea chimica
Cete mai frecvente si periculoase forme de poluare chimica sunt:
a) ploile acide
b) poluarea cu ingrasaminte chimice si pesticide
c) poluarea cu reziduuri.
a)Ploile acide
Ploile acide sunt determinate de prezenta in atmosfera a oxizilor de sulf si azot, care in prezenta vaporilor de apa si sub influenta radiatiilor ultraviolete, se transforma in acizi corespunzatori extrem de toxici ca: acidul sulfuric si acidul azotic.
Efectele nocive ale ploilor acide sunt:
- spalarea solului de substante nutritive, vitale arborilor(Ca, Mg, K)
- aluminiul existent in sarurile minerale din sol este pus in libertate de acizii continuti in apa de precipitatii si poate intra in competitie cu Ca, pentru a se fixa pe radacinile fine ale arborilor, reducand aprovizionarea acestora in Ca si incetinirea cresterii.
- distrugerea reducatorilor din sol prin pH-ul scazut al apei de precipitatii si prin concentratia mare in Al, impiedica sau diminueaza procesele de mineralizare, prin intermediul carora sunt repuse in circulatie elementele minerale necesare arborilor pentru realizarea sintezelor organice specifice.
b)Poluarea cu ingrasaminte chimice si pesticide
Caracteristicile solului sunt legate direct de productivitatea agricola. Din acest punct de vedere, adaosul de ingrasaminte chimice si pesticide poate fi considerat benefic.
Pe de alta parte, chimizarea in exces a agriculturii duce la tulburarea echilibrului solului ca si la acumularea in sol si in apa freatica a unor substante minerale (ex.: nitriti care au efect methemoglobinizant pentru om si animale si distrug bacteriile fixatoare de azot atmosferic). In consecinta, chimizarea in exces are efecte profund negative,
- Ingrasamintele chimice
Utilizarea ingrasamintelor chimice se bazeaza pe faptul ca odata cu recolta sunt scoase din sol cantitati mari de elemente minerale nutritive pentru plante (N, P, K, Ca, Mg, alte oligoelemente).
Pentru refacerea productivitatii solurilor, elemente minerale nutritive trebuie reintroduse in cantitati echivalente cu cele scoase prin biomasa vegetala.
Cele mai utilizate ingrasaminte chimice sunt:
cu azot: azotatul de amoniu, azotatul de calciu, sulfatul de amoniu, ureea,
cu potasiu: clorura de potasiu, azotatul de potasiu, fosfatul dublu de sodiu si potasiu;
cu fosfor: superfosfatul.
Actiunea poluanta a ingrasamintelor chimice comporta doua aspecte:
folosirea excesiva (suprafertilizarea) in scopul obtinerii unor randamente cat mai ridicate posibil;
purificarea redusa a fertilizantilor in procesul de fabricatie (contin impuritati toxice).
Consecinte ecologice
Excesul de azotati, fosfati neconsumati de plante va fi antrenat de apa din precipitatii si ar putea polua apele de suprafata sau cele freatice, sau se va acumula in tesuturile plantelor si indirect, poate contamina produsele agricole si alimentele obtinute din acestea;
Nitratii ajunsi in corpul omului si animalelor odata cu alimentele sunt redusi la nitriti (foarte toxici) sau nitrozamine - agenti cancerigeni;
Modifica structura fizica a solului si scade fertilitatea si productivitatea acestuia;
Perturba ciclul biogeochimic al elementelor biogene din sol (in special al azotului);
Excesul si folosirea indelungata determina acidifierea solului, proces insotit de excesul unor oligoelemente;
Impuritatile din ingrasaminte (arseniu, cadmiu, cupru, plumb, nichel, zinc, seleniu) se acumuleaza in orizontul superficial al solului de unde sunt preluate de radacinile plantelor si produc efecte fitotoxice.
- Pesticidele
Numele
de pesticide provine de la cuvantul
latinesc «pestis» , care semnifica plaga
infectie.
Pesticidele desemneaza produse utilizate pentru combaterea unor specii vegetale si animale daunatoare economiei sau sanatatii omului.
Se disting urmatoarele grupe de pesticide :
l.Fungicide care sunt: anorganice, organoleptice, derivati ai acidului carbamic, chinone, derivati ai benzenului si fenolului, anime, amide, antibiotice, produse biologice, diverse amestecuri ;
2.Insecticide, care sunt: organoclorurate, organofosforice, carbamati, inhibitori ai metamorfozei artropodelor, fumiganti, etc.;
3.Acaricide : sulfone si sulfonati, organofosforice, organometalice, diverse amestecuri;
.Nematocide si dezinfectanti ai solului,
5.Rodenticide, moluscocide si repelenti
6.Erbicide: benzonitril, carbamati, diazine, amide, toluidine, aminofosfati, ciclohexadione;
Defolianti si desicanti;
8. Regulatori de crestere
9. Feromoni
10. Produse diverse si auxiliare
Dintre acestea se disting trei grupe mari de pesticide dupa categoriile de organisme asupra carora actioneaza: insecticidele - actioneaza asupra insectelor daunatoare; fungicidele -actioneaza asupra fungilor care produc boli criptogamice; erbicidele - actioneaza asupra buruienilor.
Deosebirea dintre pesticide si alti poluanti se refera la faptul ca pesticidele sunt raspandite in mediu in mod voluntar, de catre om, in scopul protejarii culturilor vegetale de diferiti paraziti si daunatori, in vederea cresterii productiei agricole.
Caracteristicile pesticidelor si modul lor de actiune
1.Insecticidele
Reprezinta grupul cel mai numeros, ele fiind cel mai bine studiate si cunoscute de marele public. Dupa natura lor chimica ele pot fi grupate in doua categorii.
- anorganice (derivati ai arsenicului, fluorului, sulfului, acidului cianhidric).
- organice: sunt de doua tipuri: naturale ( decoctul de tutun, pyretrul - fabricat din specii ale genului Pyretrum; rotenonul, extras din planta din familia Leguminosae Lonchocarpus sp.) si de sinteza ( organoclorurate, organofosforice si carbamati).
In functie de natura lor si de starea de agregare, pot actiona asupra insectelor prin contact direct, strabat cuticula, ajung in mediul intern al acestora si le provoaca moartea. Cele care se aplica prin stropirea plantelor sunt ingerate odata cu biomasa vegetala, ajung in tubul digestiv al insectelor si produc intoxicatii acute si moartea insectelor.
2.Erbicidele
Sunt produse destinate eliminarii buruienilor si apartin la doua mari grupe de substante:
A.Grupa substantelor care inhiba fotosinteza buruienilor. Mai cunoscuta este simazina care blocheaza fotosinteza in faza reactiei luminoase; aceasta face sa creasca continutul in hidrati de carbon si scade continutul in proteine pana la 80 % din valoarea initiala.
B.Grupa agentilor ce perturba metabolismul buruienilor : derivatii acidului fenoxiacetic ( 2,4 - D sau 2,4 diclor -fenoxiacetic; 2,4,5 triclor fenoxiacetic), atrazina, demetonul, etc
3.Fungicidele
Sunt substante utilizate pentru combaterea ciupercilor parazite: taciuni, rugini, mucegaiuri, agenti responsabili de distrugerea semintelor. Dintre fungicide enumeram: zeama bordeleza (substanta pe baza de cupru, folosita la combaterea manei vitei de vie), captan, ferbam, zineb, etc.
3. Efectele ecologice ale pesticidelor
Poluarea mediului inconjurator cu pesticide are drept urmare perturbari ecologice la nivelul speciilor, populatiilor si biocenozelor.
Efectele pesticidelor pot fi: directe si indirecte.
Efectele directe pot avea consecinte imediate asupra speciilor datorita toxicitatii acute a pesticidelor si produc moartea unei anumite parti din populatia de organisme vegetale si animale sensibile, cu atat mai mare cu cat doza de pesticid este mai ridicata. Consecintele de durata se datoreaza toxicitatii cronice a acestora. Ele se concentreaza in lanturile trofice si se manifesta pregnant asupra speciilor de la capatul acestora, in special al carnivorelor, determinand diminuarea potentialului biotic al speciilor, prin scaderea coeficientului de natalitate, diminuarea fecunditatii, scaderea viabilitatii oualor sau prin conjugarea acestor mecanisme.
Efectele indirecte pot fi evidentiate atat la nivelul populatiei cat si la nivelul biocenozei.
Efectele demoecologice sau la nivel populational se manifesta, in primul rand, prin regresia populatiilor contaminate cu pesticide. Prin ingestia de hrana contaminata are loc disparitia aproape completa a speciilor sensibile, scaderea potentialului biotic al speciilor, scaderea coeficientului de crestere naturala a speciilor afectate.
Poluarea cu reziduuri
Indiferent de natura sa, o sursa importanta de
poluare a solului o constituie reziduurile.
- Poluarea cu dejectiile animalelor
Dejectiile animalelor sunt utilizate ca fertilizanti in agricultura datorita continutului ridicat de substante organice usor biodegradabile si a continutului ridicat de elemente nutritive pentru plante (azot, potasiu, fosfor, calciu, magneziu).
Ele mai contin unele substante (metale grele) introduse prin alimentatia administrata animalelor; substante utilizate pentru igienizarea padocurilor sau pentru combaterea daunatorilor.
Consecinte ecologice
Suprafertilizarea cu dejectii animale determina fenomenul de poluare a solului,
Modifica proprietatile normale ale solului( permeabilitate, continutul de oxigen din sol, capacitate de retinere apei);
Infesteaza apele freatice si cele de suprafata;
Excesul de azotati se acumuleaza in biomasa plantelor si prin intermediul lanturilor trofice ajunge in tubul digestiv al omului si animalelor unde se transforma in substante cu potential cangerigen sau mutagen.
- Poluarea cu namoluri de la apele uzate orasenesti
Namolurile rezultate in urma epurarii apelor uzate orasenesti ( provenite din industria alimentara, zootehnica, pielarie, industria chimica, etc.) au o anumita cantitate de substante organice (proteine, fosfor, etc.) motiv pentru care sunt utilizate ca fertilizanti. Aceste namoluri pot contine metale grele, agenti patogeni, de aceea aplicarea lor in exces poate avea efecte negative:
creste concentratia in sol a metalelor grele; acidifierea solului;
creste concentratia toxicitatii solului care influenteaza negativ cresterea plantelor si calitatea produselor agricole;
agentii patogeni din namoluri pot supravietui si pot infesta unele culturi.
- Poluarea solului cu substante din atmosfera
Toti poluantii atmosferici, mai devreme sau mai tarziu ajung pe sol, pe care il polueaza. Solurile cele mai poluate sunt cele din vecinatatea surselor de poluare. Principalii poluanti vehiculati de atmosfera sunt de origine naturala (praful cosmic sau din activitatea vulcanica) si umana:
industria extractiva (pulberi, metale grele);
industria siderurgica (cenusa, funigine, oxizi de fier, arseniu, acid azotic);
industria materialelor de constructii (ciment, fluor);
industria chimica (dioxidde sulf, hidrocarburi, solventi, negru de fum, mercaptani);
industria alimentara (pulberi, compusi ai plumbului);
termocentrale (praf, pulberi de carbune, cenusa, fum, hidrocarburi policiclice),
transporturi (plumb, hidrocarburi, pulberi de carbune, cenusa);
locuinte (cenusa, fum, detergenti, etc).
Capitolul 3 Protectia calitatii solurilor
Solul este asadar, suport si mediu de viata pentru ecosistemele naturale si antropice. Absolut toate formele de poluare a solului au efecte dezastruoase asupra ecosferei, iar refacerea calitatii solului este un proces de lunga durata, sau imposibil. Pentru prevenirea si combaterea poluarii solului trebuie avute in vedere tipurile de poluare la care acesta este supus.
Prevenirea eroziunii solului, datorita apelor sau a pantei terenului de 5 - 8 % se realizeaza prin:
culturi antierozionale;
executarea de culturi in fasii, cu sau fara benzi inierbate;
lucrari de terasare a terenului;
aplicarea asolamentelor;
executarea araturilor pe curbele de nivel;
plantarea de perdele forestiere;
realizarea de constructii pentru prevenirea si combaterea efectelor torentilor;
regenerarea pajistilor;
aplicarea odata la un an, sau la doi ani de ingrasaminte naturale;
suspendarea pasunatului pe timp nefavorabil, primavara timpuriu si toamna tarziu etc.
Astfel, pentru prevenirea degradarii fizice sunt necesare:
pregatirea solului in conditii de umiditate optima;
irigari efectuate la timp si in cantitatea corespunzatoare;
rotatia culturilor;
efectuarea lucrarilor agrare conform cerintelor si in graficul de timp.
Pentru prevenirea acidifierii trebuie:
utilizare corecta a fertilizantilor dupa analiza solului;
controlul pH-ului solului;
aplicarea de amendamente cu calciu in caz de sol acid.
Pentru prevenirea si combaterea poluarii prin exces de apa se executa:
retele de desecare si drenaj;
lucrari de afanare
la 70 -
irigarea va evita formarea de balti;
se vor cultiva specii de plante corespunzatoare zonei;
se vor practica asolamente;
se va controla cantitatea de apa pe zone.
Saraturarea secundara se poate preveni si combate prin:
mentinerea cantitatii de apa in sol la valorile optime;
prevenirea formarii de cruste prin executarea de lucrari agricole;
acoperirea cu covor vegetal pe durata cat mai indelungata;
efectuarea uneori, de irigari de spalare;
constructia de sisteme de drenaj si de desecare;
urmarirea continutului de saruri din sol.
Poluarea chimica, biologica si cu materiale radioactive se poate preveni prin controlul namolurilor aplicate, a conditiilor de depozitare a materialelor.
Poluarea cu pesticide a solurilor se poate preveni prin:
cultivarea de soiuri de plante rezistente la daunatori, care nu mai necesita tratamente cu pesticide;
selectionarea semintelor;
utilizarea asolamentelor;
utilizarea metodelor biologice, ca de exemplu insamantarea unei suprafete reduse, pe terenul de la care se urmareste o anumita cultura, cu un soi care atrage daunatorii, creandu-se astfel o zona capcana, in care se va realiza distrugerea locala a daunatorilor.
de utilizare de feromoni - substante chimice care perturba procesele naturale de reproducere a insectelor daunatoare (masculii nu mai pot identifica insectele femele).
atragerea unor pasari, a unor specii de insecte, sau de microorganisme, ce distrug parazitii de pe un teren cultivat. Combaterea integrata a daunatorilor (TPM - Integrated Pest Management) reprezinta o alternativa la tehnica utilizarii pesticidelor si totodata se asigura o agricultura echilibrata.
Depoluarea solurilor de pesticide se realizeaza prin:
- asolamente,
- degradarea pesticidelor in sol cu ajutorul altor substante;
- utilizarea de plante ce pot distruge unele ierbicide. Astfel se comporta porumbul, sorgul, trestia de zahar s.a.
Practicarea unei agriculturi durabile (ecologice) are ca scop realizarea unor sisteme agricole durabile, diversificate si echilibrate care sa asigure protejarea resurselor naturale si sanatatea consumatorilor.
Principiile
de baza sunt:
eliminarea oricaror tehnologii poluante;
realizarea structurilor de productie si a asolamentelor, in cadrul carora rolul principal il detin rasele, speciile si soiurile de inalta adaptabilitate; ^
sustinerea continua si ameliorarea fertilitatii naturale a solului;
integrarea cresterii animalelor in sistemul de productie a plantelor si produselor din plante;
Prevenirea poluarii solului cu deseuri solide se poate realiza prin :
Integrarea
in natura a deseurilor nerecuperabile din industrie,
continand material solid steril asigura totodata fixarea lor,
evita poluarea atmosferica, a apelor, solurilor si degradarea peisajului.
Pentru aceste considerente, depozitele se taseaza si se acopera
cu 10 -
Prelucrarea si tratarea deseurilor nereciclabile din orase. O problema dificila a marilor aglomerari urbane o constituie deseurile solide (gunoaiele), pentru a carei rezolvare, se actioneaza in doua directii :
a. pentru reducerea volumului: se face prin comprimare (in cazul spanului metalic, a resturilor de tabla, a carcaselor de autoturisme, a deseurilor de sticla); prin incinerare (in cazul materialelor combustibile).
b. pentru depozitarea pe termen lung. Depozitarea pe termen lung ridica problema gasirii locului proprice pentru depozitare.
O metoda des utilizata este depozitarea deseurilor solide pe terenuri virane, fie in gropi, fie in movile, care acoperite cu pamant devin noi forme de relief.
Pentru deseurile industriale se iau masuri speciale de protectie si siguranta (prezinta risc de contaminare a factorilor de mediu) etansarea bazei depozitului si acoperirea acestuia este obligatorie.
Tratarea deseurilor menajere se realizeaza prin trei metode clasice:
1. depozitarea controlata;
2. incinerarea;
3. compostajul.
1. Depozitarea controlata: se realizeaza prin asezarea deseurilor in straturi
succesive, depozitele pot atinge o inaltime de
Rampele ecologice de
depozitare se amenajeaza pe teren neutilizabil in agricultura, sunt
captusite la baza cu material plastic, apoi material textil. In
Romania sunt noua depozite ecologice de deseuri municipale, dintre
care trei sunt in Bucuresti si cite unul in orasele
Sighisoara , Piatra Neamt, Constanta, Braila,
Ploiesti, Sibiu. In mediul rural s-au realizat 2 depozite ecologice in
judetul Suceava:
2. Incinerarea: se realizeaza cu aer, un aer imbogatit in oxigen. In prealabil se recupereaza fierul continut, utilizand un separator electromagnetic. O astfel de instalatie utilizeaza fie cuptoare rotative, orizontale, fie cuptoare verticale.
gunoi→ Descarcare → Depozitare → Separare manuala de sticla → Separare electromagnetica de fier → Uscare → Incinerare → cenusa
Faza de incinerare decurge astefel: din buncarul de deseuri, gunoiul cade intr-o camera de uscare in trepte, de unde printr-un alimentator hidraulic ajunge in cuptorul vertical de incinerare. In cuptor (fig. 1), gunoiul arde in cadere verticala pe elementele basculante, cu un aport initial de caldura dat de gazele de ardere, rezultate din arderea pacurii. Deseurile trec apoi de punctul de autoaprindere si incep sa arda singure, transformindu-se in cenusa. Cenusa se raceste prin insuflare de aer si cade intr-o remorca de cenusa. Gazele de ardere se purifica intr-o baterie de cicloane, se racesc cu apa si apoi cu aer intr-un sistem de schimbatoare de caldura. Se obtine apa calda pentru necesitati urbane si aer cald utilizat la uscare si la ardere. Inainte de evacuarea in atmosfera, gazele sufera o ultima purificare, intr-un hidrociclon.
3. Compostarea presupune fermentatia gunoiului insamantat cu bacterii adecvate, in recipienti inchisi. Se formeaza biogaz, ce se utilizeaza la incalzirea recipientilor. Dupa fermentatie, reziduul se depoziteaza, sau se administreaza ca ingrasamant agricol, in cazul lipsei ionilor de metale grele si a unor substante
Capitolul 4 pH ul solului
PH-ul solului este determinat de natura solului, de procesele biologice si chimice care au loc in sol, de vegetatie, ingrasamintele care se folosesc, acizii minerali si organici de bioxidul de carbon care rezulta in sol prin respiratia vegetalelor, animalelor si descompunerea substantelor anorganice sub actiunea microorganismelor, etc.
In timpul verii pH-ul solului este mai mic, ca urmare a activitatii crescute a microorganismelor care determina acumularea sarurilor minerale si organice din sol, iar in anotimpurile mai reci si bogate in precipitatii pH-ul este mai crescut.
Reactia sau pH-ul solului este una din proprietatile fundamentale ale solului de a mentine o concentratie activa a ionilor de hidrogen in solutiile din sol.
Activitatea fizica, chimica si biologica a solului este direct influientata de reactia acestuia.
1.1 Determinarea pH-ului din sol
Metoda electrometrica
Principiul metodei: activitatea ionilor de hidrogen creeaza o tensiune electrica datorita diferentei de potential intre un electrod specific care-si pastreaza potentialul fix la o temperatura constanta (electrodul de calomel) si un alt electrod al carui potential se modifica in functie de activitatea ionilor de hidrogen. Determinarea pH-ului consta in masurarea acestei diferente de potential creata intre cei doi electrozi.
Reactivi si material necesar: solutii tampon pentru verificarea aparatului (se pot prepara sau insotesc aparatul);
pH-metru cu electrozii necesari;
pahare Berzelius de 100 cm3 ;
agitator magnetic,
clorura de potasiu (KCl) 0,1 N se
cantaresc
Modul de lucru: se
cantaresc
Se citeste direct pH-ul, concentratia ionilor de hidrogen, din suspensia de sol.
BIBIOGRAFIE
1. Gr.Obrejanu, Șt.Puiu Pedologie ; Ed.Did. si Pedagogica Buc.1972
2. Carmen Zaharia - Protectia juridica a mediului; Ed.Ecozone 2008
3. Rauta C.,Carstea S.- Prevenirea si combaterea poluarii solului ;
Ed.Universitara,Bucuresti 2003
4. Costache A.- Fizica solurilor agricole ;Ed.Ceres. Bucuresti 1990
5. Vladimir Rojanschi,Florina Bran,GHEORGHE Diaconu, -,,protectia si ingineria mediului'' Editura Econmica, Bucuresti 2002
6. Florea N.- ,,Degradarea,protectia si ameliorarea solurilor si a terenurilor'' Editura Universitara, Bucuresti 2003
Manual pentru clasa a12-a-Nicolae Galdean- ,,Ecologia si protectia mediului''- Ed.Economica Preuniversitara,Buc 2002
8.https://www.google.ro/#hl=ro&source=hp&q=solul
9. https://www.google.ro.poluarea solurilor.ro
10.https://yahoo.ro/degradarea solului.ro
11 .https://www.referate.ro
Stratificarea solului
O) Materie organica: strat de
litiera format din resturi de plante partial descompuse.
A) Suprafata solului: strat de sol format din minerale, materie
organica acumulata si organisme. Din acest strat sunt
eluviati fierul, argilele, aluminiul, compusii organici si
alti compusi solubili.
B) Subsolul: acest strat acumuleaza fierul, argilele, aluminiul si
compusii organici printr-un proces numit iluviere.
C) Substrat: strat neconsolidat de sol. Acest strat poate sa acumuleze
compusii mai solubili deplasati din orizontul 'B'.
FISA DE RECOLTARE
|
Tip de reactie |
pH |
|
Extrem alcalin |
> 11.0 |
|
Foarte alcalin | |
|
Puternic alcalin | |
|
Moderat alcalin | |
|
Usor alcalin | |
|
Neutra | |
|
Usor acid | |
|
Moderat acid | |
|
Puternic acid | |
|
Foarte acid | |
|
Extrem acid |
< 3.0 |
- data cand s-a facut recoltarea: 28.11.2009
- localitatea si denumirea locului de unde s-a recoltat: Milisauti,teren agricol cultivat cu varza
- adancimea la care s-a facut recoltarea: aprox. 20 cm.
-precipitatii atmosferice in ziua recoltarii: nu
-scopul analizei: determinarea ph-lui din sol
- numele celui care a facut recoltarea: Mariutiac Alina
- felul probei: medii
-felul poluarii la care a
fost supus solul:
poluarea cu ingrasaminte
si pesticide
Rezultat: ph=5,9- moderat acid
|
Tip de reactie |
pH |
|
Extrem alcalin |
> 11.0 |
|
Foarte alcalin | |
|
Puternic alcalin | |
|
Moderat alcalin | |
|
Usor alcalin | |
|
Neutra | |
|
Usor acid | |
|
Moderat acid | |
|
Puternic acid | |
|
Foarte acid | |
|
Extrem acid |
< 3.0 |
|
Tip de reactie |
pH |
|
Extrem alcalin |
> 11.0 |
|
Foarte alcalin | |
|
Puternic alcalin | |
|
Moderat alcalin | |
|
Usor alcalin | |
|
Neutra | |
|
Usor acid | |
|
Moderat acid | |
|
Puternic acid | |
|
Foarte acid | |
|
Extrem acid |
< 3.0 |
|
