Protectia faunei terestre si acvatice - reglementari nationale

PROTECTIA FAUNEI TERESTRE SI ACVATICE - REGLEMENTARI NATIONALE

1. REGLEMENTARI NATIONALE

In legatura cu protectia faunei in Romania, putem distinge mai multe categorii de norme juridice si anume[1]:

- norme referitoare la protectia fondului cinegetic si a vanatului;

- norme referitoare la protectia faunei detinuta in captivitate, in gradini zoologice si acvarii publice;

- norme privitoare la protectia animalelor domestice;

norme ce au ca obiect protectia animalelor folosite in scopuri stiintifice sau experimentale;

- norme referitoare la acvacultura si protectia fondului piscicol.

A. Protectia animalelor salbatice supuse vanatului

a) Notiune, principii. Impreuna cu padurile si alte forme de vegetatie sunt supuse protectiei in conditiile legii, si fauna terestra si acvatica, bogatie a tarii cu rol important in mentinerea echilibrului ecologic si satisfacerea necesitatilor economiei si ale populatiei. Aceasta activitate poate fi asigurata atat prin protejarea speciilor insasi, cat si prin protejarea habitatului lor.

Pentru protectia faunei autohtone, legea interzice naturalizarea ori tinerea in captivitate a faunei salbatice fara autorizarea eliberata de organele de stat competente, comercializarea faunei salbatice, introducerea oricarei specii de fauna in natura salbatica a tarii, fara avizul organelor competente, combaterea daunatorilor, bolilor si rapitoarelor prin metode care ar putea provoca daune faunei.

Regimul juridic al fondului cinegetic si al protectiei vanatului este dat de Legea nr. 103/1996, republicata, care prevede in acest scop, o serie de masuri privind:

administrarea si gestionarea durabila a fondului cinegetic;

- obligatiile ce revin detinatorilor de terenuri pe care se arondeaza fonduri de vanatoare;

masuri prin care se stabilesc reguli cu privire la exercitarea vanatorii;

crearea fondului de protectie a vanatului;

- regimul sanctionator - raspunderea disciplinara, contraventionala, civila si penala, dupa caz.

Conform legii, fondul cinegetic al Romaniei este constituit din animalele salbatice de interes vanatoresc, denumite de lege vanat, expres mentionate in anexele 1 si 2, impreuna cu biotopurile acestora, fiind stabilite urmatoarele principii: fondul cinegetic este o resursa naturala regenerabila de interes national si international; vanatul este bun public de interes national; administrarea si gestionarea fondului cinegetic au ca scop conservarea biodiversitatii faunei salbatice, mentinerea echilibrului ecologic, exercitarea vanatorii, precum si satisfacerea altor cerinte social-economice.

Consacrarea acestor principii prezinta o deosebita importanta, mai ales din punctul de vedere al consecintelor pe plan juridic si anume: recunoasterea caracterului imperativ al reglementarilor in domeniu; administrarea, gestionarea si conservarea biodiversitatii faunei salbatice, a animalelor de interes vanatoresc au la baza principiile dezvoltarii durabile; aplicarea, pe langa reglementarile nationale si a celor internationale ratificate sau la care Romania a aderat; ca bun public de interes national, vanatul face parte din patrimoniul natural national, fiind supus unui regim special de gospodarire si protectie, de drept al mediului.

Fondul cinegetic este alcatuit din unitati de gospodarire cinegetica, denumite fonduri de vanatoare, constituite pe toate categoriile de teren, indiferent de proprietar, si astfel delimitate incat sa asigure o cat mai mare stabilitate vanatului in cuprinsul acestora[2].

Autoritatea publica centrala care raspunde de silvicultura, atribuie gestionarea fondurilor de vanatoare organizatiilor vanatoresti legal constituite din Romania, administratorului padurilor statului, unitatilor de invatamant si unitatilor de cercetare stiintifica cu profil cinegetic, denumite de lege, gestionari ai fondurilor de vanatoare.

b) Administrarea si gestionarea fondului cinegetic. Administrarea fondului cinegetic al Romaniei se realizeaza de catre autoritatea publica centrala care raspunde de silvicultura, in care scop, in cadrul acesteia s-a infiintat un organism distinct specializat, de avizare si consultare in domeniul cinegetic - Consiliul National de Vanatoare - care are, printre atributiile sale, si urmatoarele: a) avizeaza propunerile de acte administrative ale autoritatii publice centrale care raspunde de silvicultura privind: strategia in domeniul protectiei si dezvoltarii fondului cinegetic; criteriile si tarifele minime de atribuire a dreptului de gestionare a fondurilor de vanatoare si continutul modelului de contract; modificarea perioadelor de vanatoare a unor specii de vanat; omologarea si autorizarea armelor si munitiilor care se pot folosi la vanatoare in Romania; criteriile de acordare a licentei de functionare pentru gestionarii fondurilor de vanatoare s.a.; b) propune masuri de popularizare si de cunoastere a activitatii cinegetice, precum si a strategiei adoptate in scopul mentinerii biodiversitatii faunei cinegetice, pastrarii echilibrului ecologic si exercitarii rationale a vanatorii[3].

Atribuirea dreptului de gestionare a fondurilor de vanatoare, se face de catre autoritatea publica centrala care raspunde de silvicultura, prin contracte de gestionare, cu respectarea dreptului de preemtiune a fostului gestionar sau prin licitatie publica[4], pe o perioada de minimum 10 ani, cu respectarea urmatoarelor principii:

- realizarea cadrului tehnic si juridic necesar gestionarii durabile a faunei de interes cinegetic, in concordanta cu asigurarea folosintei de baza a terenurilor pe care sunt arondate fondurile de vanatoare;

- asigurarea conditiilor necesare pentru practicarea vanatorii in scop recreativ-sportiv, didactic si stiintific.

Fondurile de vanatoare destinate cercetarii stiintifice si procesului de invatamant se stabilesc si se atribuie prin ordin al conducatorului autoritatii publice centrale care raspunde de silvicultura.

Atribuirea fondurilor de vanatoare se face in maximum 60 de zile de la data incetarii din orice cauza a contractului de gestionare anterior (art. 12 alin. 5).

Pe perioada de la incetarea contractului de gestionare anterior, pana la preluarea efectiva a gestiunii de catre noul gestionar pe baza noului contract, gestionarea fondului de vanatoare se asigura de fostul gestionar, care exercita drepturile si obligatiile prevazute in contractul anterior.

La atribuirea fondurilor de vanatoare, dreptul de preemtiune nu poate fi exercitat in urmatoarele cazuri: a) atunci cand fostul gestionar al unui fond de vanatoare nu isi exprima acest drept; b) contractul de gestionare a fondului de vanatoare a fost reziliat la initiativa administratorului, din motive imputabile gestionarului; c) raporturile contractuale dintre administrator si gestionarul fondului de vanatoare au incetat ca urmare a solicitarii gestionarului; d) fostul gestionar al fondului de vanatoare nu mai indeplineste toate conditiile pentru a beneficia de atribuirea dreptului de gestionare a fondului de vanatoare.

Fondurile de vanatoare atribuite organizatiilor vanatoresti legal constituite din Romania, ramase necontractate timp de 6 luni, se atribuie administratorilor padurilor statului.

Gestionarii fondurilor de vanatoare pot face schimbul gestiunii in vederea comasarii, cu avizul obtinut in prealabil din partea autoritatii publice centrale care raspunde de silvicultura.

Intregul vanat dobandit in conditiile legii, in limitele cotelor de recolta aprobate, se valorifica de gestionarul fondului de vanatoare.

Vanatul rezultat in urma unor actiuni ilegale in care gestionarul nu este implicat, vanatul gasit mort si coarnele lepadate de cervide apartin gestionarului fondului de vanatoare.

c) Obligatiile gestionarilor fondurilor de vanatoare, obligatiile detinatorilor de terenuri pe care se arondeaza fondurile de vanatoare, detinatorilor de culturi agricole si silvice, precum si ale altor persoane.

Gestionarii fondurilor de vanatoare sunt obligati sa asigure gestionarea durabila a vanatului, pe baza unor studii de specialitate, intocmite pentru fiecare fond de vanatoare, in perspectiva perioadei de valabilitate a contractului, ocrotirea si paza acestuia.

d) Raspunderea civila pentru pagubele cauzate de vanat. Pentru pagubele cauzate de vanatul din speciile la care vanatoarea este permisa, raspunderea revine gestionarului fondului de vanatoare, iar pentru cele cauzate de vanatul din speciile strict protejate, raspunderea revine autoritatii publice centrale care raspunde de silvicultura. Pagubele produse de acestea din urma specii se suporta, in primul rand, din Fondul de protectie a vanatului.

Constatarea pagubelor se face la cererea persoanei pagubite, depusa la gestionarul fondului de vanatoare si Ia consiliul local in termen de maximum 3 zile de la data la care persoana pagubita a constatat producerea pagubei, de o comisie din care fac parte reprezentantul administratiei publice locale, imputernicitul gestionarului fondului de vanatoare si persoana pagubita, comisie care incheie in acest scop un act constatator.

Daca in termen de 48 de ore de la anuntarea sa, imputernicitul gestionarului fondului de vanatoare nu se prezinta, constatarea pagubelor se face de catre reprezentantul administratiei publice locale in prezenta a doi martori si a persoanei pagubite.

Solutionarea litigiilor se face de catre instantele judecatoresti[5].

e) Protectia vanatului. In scopul conservarii biodiversitatii, mamiferele si pasarile de interes vanatoresc, inclusiv cele pradatoare, se vaneaza numai in cadrul cotei de recolta aprobate, cu respectarea reglementarilor tehnice privind organizarea si practicarea vanatorii, prin metode care nu vatama animalul capturat si numai sub directa indrumare a personalului de specialitate.

Pentru cresterea efectivelor unor specii valoroase de vanat, se pot infiinta, cu acordul autoritatii publice centrale care raspunde de silvicultura, crescatorii de vanat, destinate popularilor, in care prin tehnologii adecvate, se asigura pastrarea caracterului salbatic ai acestora.

Tot astfel, pot fi luate masuri speciale de protectie pentru unele specii de animale salbatice periclitate sau pe cale de disparitie si a habitatului lor si/sau pentru mentinerea efectivelor de specii existente.

Legea prevede si o serie de interdictii cum sunt, de exemplu: popularea fondurilor de vanatoare cu vanat bolnav, debil, degenerat sau din crescatoriile de vanat destinate exclusiv consumului; tulburarea in mod nejustificat a linistii vanatului in perioadele de inmultire si de crestere a puilor; pasunatul in padurile statului, precum si infiintarea, intretinerea si recoltarea culturilor agricole fara asigurarea protectiei vanatului; tinerea in captivitate a animalelor salbatice, precum si infiintarea de crescatorii de vanat si complexe de vanatoare, inclusiv de interes comercial, fara autorizarea din partea autoritatii publice centrale care raspunde de silvicultura; distrugerea sau degradarea instalatiilor vanatoresti de orice fel; mutarea, distrugerea sau sustragerea hranei destinate vanatului, naturalizarea animalelor salbatice si a celorlalte produse ale vanatului, in scop de comercializare sau ca prestare de servicii, fara autorizarea autoritatii publice centrale care raspunde de silvicultura etc.

f) Fondul de protectie a vanatului. In conformitate cu art. 16 alin. 2 din Legea nr. 103/1996, republicata, Fondul de protectie a vanatului este constituit din: a) venituri realizate din atribuirea gestiunii fondurilor de vanatoare, in proportie de 50% din tariful de atribuire in gestiune; b) 25% din valoarea despagubirilor pentru daunele aduse fondului cinegetic prin fapte ilicite; c) venituri realizate din incasarea tarifelor pentru acordarea licentei de functionare pentru organizatiile vanatoresti si societatile comerciale care intermediaza actiuni de vanatoare; d) donatii si sponsorizari; e) alte venituri.

Fondul se administreaza de catre autoritatea publica centrala care raspunde de silvicultura si se utilizeaza pentru: actiunile de refacere a potentialului biologic al unor fonduri de vanatoare, combaterea unor epizootii la vanat; organizarea si desfasurarea activitatilor de prevenire si combatere a braconajului; stimularea persoanelor care sprijina direct activitatile de combatere a braconajului si al celor care depisteaza autorii unor asemenea fapte; organizarea, desfasurarea si participarea la actiuni stiintifice si de reprezentare la nivel national si international in domeniul cinegetic; finantarea unor proiecte, studii si cercetari in domeniul cinegetic; finantarea unor actiuni de pregatire profesionala in domeniul cinegetic.

g) Exercitarea vanatorii. Articolul 25 din Legea nr. 103/1996 defineste vanatoarea, ca actiune, ca fiind cautarea, starnirea, urmarirea, haituirea, ranirea, uciderea ori capturarea vanatului sau orice alta activitate cu aceeasi finalitate.

Vanatoarea este permisa la speciile de vanat, in conditiile, in locurile, in perioadele si cu mijloacele stabilite potrivit legii.

Exceptional, pentru mentinerea biodiversitatii faunei salbatice si pastrarea echilibrului ecologic, autoritatea publica centrala care raspunde de silvicultura poate stabili restrictii sau extinderea perioadelor de vanatoare la unele specii de vanat, precum si vanarea limitata a unor specii strict protejate.

Vanatoarea se exercita numai de catre vanatori, posesori de permise de vanatoare, vizate anual si de autorizatii eliberate de gestionarul fondului de vanatoare, in limitele cotei de recolta si a reglementarilor tehnice privind organizarea si practicarea vanatorii.

Permisele de vanatoare se elibereaza de catre organizatiile vanatoresti licentiate in conditiile legii, solicitantilor cu cetatenie romana sau cu domiciliul in Romania si rezidentilor in Romania care au implinit varsta de 18 ani, au efectuat un an de stagiatura, au luat parte la o instruire practica intr-un poligon de tir vanatoresc si au absolvit examenul de vanator sustinut in fata unei comisii de examinare, constituita la nivel judetean, la data stabilita anual de catre autoritatea publica centrala care raspunde de silvicultura (art. 27).

h) Raspunderi si sanctiuni. Incalcarea dispozitiilor legale atrage dupa sine raspunderea disciplinara, contraventionala, civila sau penala, dupa caz.

Infractiunea de braconaj se pedepseste cu inchisoare de la un an la trei ani sau cu amenda. Infractiunea are si o serie de agravante (art. 35).

Mai sunt considerate infractiuni si se pedepsesc cu inchisoare de la un an la doi ani sau cu amenda, urmatoarele fapte: a) scoaterea din tara a trofeelor medaliabile de vanat sau a vanatului viu fara respectarea dispozitiilor legale; b) transportul vanatului dobandit prin braconaj.

B. Protectia animalelor si pasarilor salbatice din gradinile zoologice[6] si a faunei piscicole din acvarii

Obiectul declarat al reglementarii legale[7] il constituie protejarea faunei salbatice si conservarea biodiversitatii prin prevederea unor masuri pentru organizarea autorizarii si inspectarii gradinilor zoologice, sporind rolul acestora la conservarea biodiversitatii (art. 1)[8].

Astfel, in ceea ce priveste infiintarea gradinilor zoologice, aceasta se poate face de catre persoanele fizice sau juridice, in baza acordului si autorizatiei de mediu, precum si a autorizatiei sanitare veterinare, eliberate de autoritatile teritoriale pentru protectia mediului si de autoritatile teritoriale sanitare veterinare, conform legislatiei in vigoare.

La nivelul autoritatii publice centrale pentru protectia mediului exista Registrul national al gradinilor zoologice si acvariilor publice, care se completeaza prin grija structurii care coordoneaza conservarea biodiversitatii, pe baza evidentelor existente la institutiile de mediu din teritoriu.

Gradinile zoologice si acvariile se pot afla in proprietatea publica sau privata a statului, a unitatilor administrativ-teritoriale, in proprietatea privata a persoanelor fizice sau a unor societati comerciale.

Functionarea gradinilor zoologice are loc pe baza unei autorizatii care contine conditiile specifice privind normele aplicabile gradinilor zoologice, prevazute de lege.

Inaintea acordarii, refuzarii, prelungirii perioadei de valabilitate sau modificarii semnificative a unei autorizatii de functionare se efectueaza o inspectie pentru a se stabili daca sunt indeplinite conditiile pentru eliberarea autorizatiei.

C. Masuri de protectie a animalelor domestice

Protectia animalelor domestice nu are inca o reglementare legala unitara, cu caracter special. Cateva dispozitii de protectie si conservare[9] privind animalele din crescatorii se gasesc in Legea zootehniei nr. 72/2002[10], in Legea sanitar veterinara nr. 61/1974, in Hotararea de Guvern nr. 614/1995 pentru aprobarea Programului de supraveghere, prevenire, combatere si asanare a bolilor la animale si a celor transmisibile de la animale la om, precum si de refacere a septelului, in Hotararea de Guvern nr. 1247/2002 privind stabilirea si sanctionarea contraventiilor la normele sanitare veterinare, precum si intr-o serie de ordine emise de ministrul agriculturii, alimentatiei si padurilor.

Astfel, Legea zootehniei reglementeaza activitatile de crestere, nutritie, ameliorare, reproductie si protectie, desfasurate de crescatorii de animale, pentru animalele din urmatoarele specii: taurine, bubaline, cabaline, ovine, caprine, porcine, iepuri, animale de blana, canide, feline, pasari, pesti, albine si viermi de matase (art. 2).

In alegerea sistemelor de crestere si a tehnologiilor de exploatare, crescatorii de animale sunt obligati sa previna poluarea si deteriorarea mediului ambiant si sa respecte regulile de protectie a animalelor, precum si masurile de aparare a sanatatii acestora.

In legatura cu acest ultim aspect, Hotararea de Guvern nr. 614/1995, republicata, consacra in art. 1 principiul potrivit caruia, pastrarea teritoriului tarii ca liber de boli epizootice grave, a starii de sanatate a animalelor si a sanatatii publice, prin aplicarea masurilor de supraveghere, profilaxie, combatere si asanare a efectivelor de animale purtatoare de boli epizootice sau transmisibile la om este o problema de stat si constituie o sarcina pentru toti detinatorii de animale.

Actiunile de asanare se realizeaza de catre proprietarii animalelor si pasarilor, sub supravegherea Agentiei Nationale Sanitare Veterinare din cadrul Ministerului Agriculturii, Alimentatiei si Padurilor, a directiilor sanitare veterinare judetene si respectiv, a Municipiului Bucuresti, a circumscriptiilor sanitare veterinare. Societatilor de protectie a animalelor, in cazul cand acestia solicita acest lucru, in baza unui program orar prestabilit (art. 11).

Alte masuri de „protectie” a cainilor fara stapan, privesc: capturarea lor de catre un personal calificat, cu uneltele si mijloacele prevazute de lege; transportarea in custi individuale; acordarea hranei proaspete administrata individual si in mod supravegheat.

D. Protectia animalelor folosite in scopuri stiintifice sau in alte scopuri experimentale

Protectia animalelor folosite in scopuri stiintifice se asigura prin[11]:

- masuri de protectie a animalelor in timpul efectuarii experientelor;

- protectia animalelor dupa finalizarea experimentelor;

- refolosirea animalelor, cu respectarea prevederilor legale.

Conform reglementarilor legale in vigoare[12], animalele pot fi utilizate numai pentru tipurile de experimente expres prevazute de lege si anume: a) obtinerea, fabricarea, testarea calitatii, eficacitatii si a sigurantei medicamentelor, alimentelor si a altor substante sau produse pentru: evitarea, prevenirea, diagnosticarea sau tratarea unor boli, afectiuni ori a altor anormalitati sau a efectelor acestora asupra omului, animalelor ori plantelor; evaluarea, depistarea, reglarea sau modificarea conditiilor fiziologice la om, animale sau plante; b) protectia mediului natural in interesul sanatatii si bunastarii umane si animale.

Legea (art. 4) interzice folosirea in scopuri stiintifice sau experimentale a unor animale salbatice deja protejate si expres mentionate in anexele unor conventii internationale la care Romania a aderat, cum sunt: Conventia privind conservarea vietii salbatice si a habitatelor naturale din Europa, Conventia privind comertul international cu specii salbatice de fauna si flora pe cale de disparitie, Conventia privind conservarea speciilor migratoare de animale salbatice, precum si in anexele 3 si 4 la Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 236/2000 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei si faunei salbatice, aprobata cu modificari prin Legea nr. 462/2001, cu exceptia cazurilor in care experimentele au ca obiectiv; a) cercetarea in scopul stabilirii masurilor adecvate pentru conservarea acestor specii, b) cercetari biomedicale foarte importante, in care speciile respective se dovedesc a fi singurele care corespund acestor scopuri stiintifice sau experimentale (art. 4).