Poluarea aerului

Poluarea aerului

Estimarile arata ca masa atmosferei terestre are valoarea de 5,2 x 10¹⁹ tone si ca 9/10 din aceasta masa se distribuie pana la o altitudine de circa 16 km, valoare corespunzatoare in principiu troposferei.

Compozitia chimica a atmosferei rezultata din analiza aerului uscat, prezentata in tabelul 18, reprezinta efectul activitatii continue a plantelor si animalelor de la aparitia lor, la care se adauga activitatea vulcanica precum si interactiunea dintre atmosfera si apa.

Tabel 18. Compozitia chimica normala a atmosferei (dupa Valley, 1965) .

In fiecare zi o persoana inhaleaza aproximativ 20000 l de aer. Valoarea ridicata a acestui volum determina riscul crescut al inhalarii diverselor substante poluante cu potential toxic de catre fiecare organism.

Sursele poluarii aerului sunt atat naturale cat si (mai ales) de natura antropica. Ca dovada existentei intr-o forma sau alta a poluarii inca de la inceputurile formarii societatii umane exista marturii istorice care atesta ca in Roma antica poluarea aerului mai ales cu fum putea fi o problema sesizabila pe plan local.

Efectele poluarii aerului sunt diverse si numeroase pornind de la afectarea sanatatii umane pana la deteriorarea grava a ecosistemelor. Datorita deplasarii maselor de aer poluarea atmosferica este o problema globala si adesea subiect de cooperare sau conflict intre diverse grupuri de populatii umane. In functie de conditiile locale anumite zone sunt mai mult sau mai putin afectate. Cele mai afectate in mod direct sunt aglomerarile urbane si zonele puternic industrializate.

Desi exista si surse naturale de poluare a atmosferei, poluarea datorata activitatii umane este principala cauza a degradarii calitatii aerului.

Potentialele surse naturale implicate in poluarea atmosferica sunt urmatoarele:

activitatea vulcanica poate aduce in atmosfera importante cantitati de cenusa vulcanica precum si gaze toxice reprezentate de oxizi ai sulfului, azotului si carbonului;

furtunile de praf si de nisip pot ridica in atmosfera de pe anumite tipuri de soluri, mai ales de pe solurile degradate (erodate) importante cantitati de pulberi terestre;

radiatiile cosmice sau terestre determinate de radioactivitatea rocilor care aduc in atmosfera diversi radionucleizi (²²⁶ Ra, ²²⁸Ra, ¹⁰Be, ³⁶Cl, ¹⁴C, ³H, ²²Na etc.);

arderea unor importante mase vegetale, mai ales ca urmare a incendiilor naturale ale zonelor impadurite, care degradeaza zonal calitatea aerului prin aportul de cenusa, fum diverse gaze rezultate in urma arderilor;

activitatea naturala a plantelor si animalelor prin eliberarea in aer a sporilor, diverselor forme de rezistenta, polenului, semintelor sau agentilor patogeni (bacterii, virusuri);

descompunerea naturala a detritusului de natura vegetala si animala ce determina eliberarea in atmosfera a unor substante cu caracter poluant cum sunt hidrogenul sulfurat, dioxidul de carbon, metanul, amoniacul etc.

Sursele antropice de poluare sunt mult mai diversificate si cuprind o gama mult mai larga de poluanti cu un efect mult mai accentuat asupra modificarii structurii calitative naturale a aerului atmosferic. In functie de anumite criterii aceste surse de poluare pot fi clasificate diferit. Astfel, dupa forma, sursele de poluare atmosferica pot fi:

surse punctiforme, atunci cand poluantii sunt eliberati in atmosfera prin anumite modalitati de dirijare cum sunt conductele sau cosurile care au dimensiuni in plan nesemnificative in raport cu aria poluata;

surse liniare, daca au dimensiune in plan suficient de mare pentru a afecta suprafete relativ mari, cum se intampla in cazul unor autostrazi intens utilizate de mijloacele de transport;

surse planiforme ale caror dimensiuni sub aspectul suprafetei este important pentru arealul poluat, cum sunt marile platforme industriale sau marile aglomerari urbane.

Exista desigur si alte modalitati de clasificare, cum sunt cele bazate pe criteriul altitudinii: surse situate la nivelul solului, surse joase de pana la 50 m, medii intre 50 si 150 m si surse inalte de peste 150 m.

In functie de regimul de activitate al sursei de poluare se pot identifica:

surse continue care elibereaza in mod permanent si constant emisiile poluante pe intervale de timp de ordinul lunilor sau anilor;

surse cu emisie intermitenta care polueaza numai in anumite perioade de timp de ordinul zilelor sau lunilor, dupa care emisia se intrerupe pentru a fi reluata dupa un timp de stationare;

surse accidentale sau instantanee, cand emisia de poluanti se produce de regula intr-un interval de timp foarte scurt dupa care se intrerupe, caracteristice accidentelor sau avariilor din activitatea industriala.

O clasificare mai importanta este insa aceea care ia in consideratie tipul de activitate umana implicata in procesul de poluare deoarece ofera posibilitatea evidentierii tipurilor de poluanti si a caracteristicilor modului in care fiecare afecteaza direct sau indirect organismul uman sau alte elemente ale mediului. Din acest punct de vedere, principalele tipuri de activitati umane si efluentii lor cu potential toxic sunt urmatoarele:

combustiile industriale care au la baza mai ales arderea combustibililor fosili cum sunt carbunii, produsele petroliere si gazele naturale care elibereaza in atmosfera pulberi, cenusa si gaze provenite de la arderile incomplete continand substante ca CO₂, CO, oxizi de sulf si de azot, diverse substante organice volatile;

functionarea motoarelor cu ardere interna determina poluarea cu CO, oxizi de azot, N₂O substante organice volatile, Pb si oxizi ai sulfului;

industria petrochimica si a produselor clorosodice este o sursa de poluare cu substante organice volatile, oxizi de sulf si azot, clor si compusi ai clorului diverse hidrocarburi;

metalurgia produselor feroase si neferoase care pe langa poluarea datorata arderilor combustibililor fosili elimina pulberi cu continut de metale grele ca Pb, Zn, Cd, As sau particule ale unor materiale cu potential nociv ca asbestul;

industria cimentului si a sticlei este o sursa importanta de poluare cu pulberi fine, oxizi de carbon, sulf si fluor;

industria petroliera cu toate componentele acesteia legate de transport, prelucrare si distributie a petrolului si gazelor naturale este cea mai importanta sursa de poluare cu hidrocarburi;

diferite industrii miniere care implica extractia metalelor pot provoca poluarea cu substante de tipul cianurilor;

obtinerea si utilizarea in diverse scopuri a unor substante cu efect asupra concentratiei de ozon atmosferic cum sunt tetraclorura de carbon, metilcloroformul si diverse cloroflorocarburi;

Majoritatea acestor surse de poluare cu efect direct asupra atmosferei reprezinta fie direct, fie indirect prin recadere principalele surse de poluare ale mediilor terestre si acvatice.