Poluarea apelor continentale

Poluarea apelor continentale

Poluarea apelor la nivel global a cunoscut o crestere semnificativa mai ales in ultimele decenii, ca urmare a cresterii numarului de locuitori ai planetei, dezvoltarii sociale si industriale, corelate cu lipsa unor masuri adecvate de protectie a diferitelor categorii de ape. Din acest motiv, uneori poluarea apelor, mai ales in zonele cu deficit hidrologic, nu mai este numai o problematica legata strict de protectia mediului, avand implicatii sociale, economice si chiar politice. Din acest punct de vedere, poluarea surselor de apa potabila sau cu folosinta agricola si degradarea cestor categorii de ape este un aspect stringent a vietii contemporane.

Sursele de poluare a apelor pot fi clasificate in mai multe moduri. Exista surse de poluare naturala a apelor, asa cum exista surse antropice (artificiale). In cadrul ultimei categorii, se poate aminti de surse de poluare organizate, al caror efect poluant este facilitat de existenta unor instalatii construite specia pentru evacuarea apelor uzate din localitatile urbane, divers 757d34h e industrii, zootehnie etc., precum si de surse neorganizate care determina, de exemplu, poluarea apelor din zonele rurale locuite sau localitatile fara sisteme de canalizare si drenaj al apelor uzate.

In functie de perioada de timp activa a diverselor surse de poluare, se pot aminti:

surse de poluare permanente;

surse de poluare cu functionare intermitenta sau sezonala;

surse de poluare accidentala.

Poluarea naturala a apelor se produce mai ales daca exista conditiile mediale favorizate. Dintre acestea, cele mai importante sunt prezentate in continuare.

Prezenta rocilor mai mult sau mai putin solubile constituite din minerale care solvite de ape contribuie la cresterea concentratiei diferitelor elemente chimice.

Prezenta solurilor instabile, mai ales cele afectate de eroziune, determina cresterea cantitatilor de material in suspensie in diferite categorii de ape curgatoare.

Prezenta vegetatiei in exces poate conduce la cresterea cantitatilor de substanta organica in suspensie.

Poluarea artificiala se datoreaza mai ales apelor uzate din industrie, agricultura sau menajere dar si accidentelor din diferite industrii sau transporturi. Apele uzate sunt incluse in cateva categorii, in functie de provenienta lor:

ape menajere provenite din centrele urbane sau asezarile rurale ca rezultat al consumului de apa pentru necesitati igienico-sanitare si alte activitati specifice;

ape uzate provenite din activitatile publice specifice aglomeratiilor urbane;

ape uzate industriale rezultate in urma consumului de apa in diferite tehnologii specifice unor industrii diverse;

ape uzate ca urmare a activitatilor zootehnice,

ape de precipitatie contaminate ca urmare a poluarii atmosferei si solului.

Poluarea apelor poate fi produsa si de catre deseurile toxice sau de reziduurile contaminante nedepozitate sau depozitate necorespunzator si care pot fi spalate sau antrenate de apele precipitatie.

O problematica foarte actuala este monitorizarea calitatii apelor curgatoare utilizate ca surse de apa pentru alimentarea zonelor urbane sau rurale cu apa potabila. Un exemplu, interesant in acest sens il ofera fluviul Dunarea. Calitatea apelor Dunarii este foarte importanta nu numai din punct de vedere strict ecologic, dar si din punct de vedere socio-economic si politic, deoarece Dunarea, al doilea fluviu ca marime in Europa traverseaza mai multe industrializate, cu densitate a populatiei ridicata si are un bazin hidrografic foarte intins (aproximativ 817 000 km²). Asociatia Internationala pentru Cercetarea Dunarii (IAD) a realizat in 1995 o estimarea calitatii apelor Dunarii si a afluentilor acestui fluviu pornind de la date statistice privitoare la calitatea apelor inregistrate incepand cu anul 1960, sub forma unui harti de calitate a apei (Fig. 62). Clasificarea calitatii apelor curgatoare aleasa ia in considerare diferite aspecte (biologic, ecologic, fizico-chimic) dar mai ales contaminarea apei cu poluanti de natura organica care sunt biodegradabili prin oxidare (Tab. 23). Desi selectarea parametrilor biologici luati in considerare, precum si metodele de determinare a unor indicatori de calitate nu sunt in intregime standardizate aceasta analiza ofera avantajul unei imagini generale asupra calitatii apelor curgatoare din bazinul hidrografic al Dunarii.

Tabel 23 . Clasele de calitate ale apelor curgatoare (modificat dupa IAD, 2000).

Acest studiu arata ca pe cursul superior al Dunarii aportul de nutrienti este inca destul de ridicat, fapt ce determina incadrarea acestor ape mai ales in clasa de calitate (C) C II-III sau chiar in C III. In Germania (Bavaria) deversarile datorate afluentilor cresc datorita unor afluenti ca Iller, Lech, Isar si Inn care se incadreaza in C II datorita mai ales masurilor de imbunatatire a calitatii apei luate in ultimul timp. Calitatea apei scade totusi local spre clasa II-III in zona Linz si Viena.

Cursul mediu al Dunarii considerat ca incepand cu locul de varsare al raului Enns, este incadrat in general in C II, desi in aval de Viena, raul March aporteaza ape cu o calitate mai redusa (C II-III). In aval de Bratislava Dunarea primeste cantitati mai mari de ape poluate ceea ce determina scaderea calitatii apei la C II-III pe cea mai mare parte a acestui sector.

Cursul inferior, considerat de la gura raului Timok in aval primeste mari cantitati de ape neepurate in prealabil prin intermediul majoritatii afluentilor. Totusi, datorita debitelor destul de mari ale apelor Dunarii si o viteza a curentului apei de aproximativ 1m/s capacitatea de autopurificare a fluviului ramane destul de ridicata. Acest fapt determina ca cea mai mare parte a acestui sector sa contina ape din clasele de calitate C II si C II-III, cu unele exceptii si situatii locale notabile, datorate afluentilor excesiv poluati si deversarilor caracteristice aglomerarilor urbane si centrelor industriale, fapt ce determina deteriorarea locala a calitatii apei pana la C IV, calitate scazuta ce se mentine de regula pe sectoare din aval lungi de 10-40 km.

Marii afluenti ai Dunarii din Romania si Bulgaria aporteaza cantitati mari, uneori excesive de poluanti de natura organica fapt ce determina deteriorarea cel putin locala a calitatii apei Dunarii. Calitatea apei principalelor rauri care deverseaza astfel de poluanti este incadrata in urmatoarele clase de calitate: Lom (C IV), Ogosta (C IV), Jiu (C IV), Iskar (C III), Vit (C III), Olt (C IV), Osam (C IV), Jentra (C III), Arges (C IV), Ialomita (C III) Siret (C III) si Prut (C III). Se considera ca printre alti afluenti, raurile Siret si Prut sunt responsabile pentru tendinta de scaderea calitatii apei bratului Chilia din Delta Dunarii spre clasa de calitate C II-III cu o tendinta accentuata uneori spre clasa C III.

Desi Delta Dunarii are mai ales ape situate in clasa de calitate II-III, volumul apelor poluate vehiculate care ajunge in Marea Neagra poate influenta pe termen lung ecosistemele marine specifice. Masurile specifice (implicand un volum ridicat de investitii financiare) luate in ultimele decenii pentru cresterea calitatii apei Dunarii in sectorul superior, au condus la realizarea obiectivelor propuse si anume asigurarea unor habitate relativ bune pentru biocenozele acvatice, caracteristice clasei de calitate C II (cu unele exceptii locale).

Pe cursurile mediu si inferior ale Dunarii este necesara inca aplicarea masuri energice care sa conduca la scaderea aportului de ape poluate de catre afluenti, masuri care presupun mai ales epurarea prealabila a apelor uzate industriale si menajere.

Figura 62. Harta calitatii apei Dunarii si a afluentilor (dupa IAD, 2000).

In afara de substante gazoase sau diferite tipuri de particule toxice, activitatile umane produc si permit acumularea in mediu a unei game diverse de deseuri, multe dintre ele cu potential toxic atat pentru om cat si pentru functionarea ecosistemelor.

Pe masura ce cantitatile de astfel de deseuri cresc, efectele acestora sunt din ce in ce mai importante si in acelasi timp o serie de industrii implicate in producerea acestora nu iau masurile corespunzatoare fie pentru limitarea producerii lor, fie pentru depozitarea lor corespunzatoare.

De regula industriile sau activitatile ce implica productia deseurilor incearca sa evite costurile suplimentare legate de reducerea, neutralizarea, prelucrarea sau depozitarea lor eficienta, aceasta atitudine conducand la acumularea unor deseuri toxice in zone care pot avea un impact sporit asupra unor ecosisteme dar si asupra sanatatii umane.

Anual sunt citate din ce in ce mai multe cazuri privitoare la efectul deversarii sau depozitarii deseurilor asupra sanatatii oamenilor. Se estimeaza ca un numar de peste 80 000 de substante chimice cu potential toxic sunt utilizate in prezent in diferite industrii si ca anual alte 1 500 de astfel de substante sunt descoperite si intra in diferite procese tehnologice.

Avand in vedere numarul mare de astfel de substante este dificil de studiat efectele pe care fiecare dintre ele separat sau in anumite combinatii le pot avea atat supra mediului cat si asupra fiintelor umane, fapt ce determina o posibilitate redusa a restrictionarii prin masuri legislative a utilizarii acestora.

In ciuda dificultatilor implicate de atenuarea efectelor deseurilor, au fost sugerate si uneori utilizate cu succes unele metode ce pot reduce atat cantitatea de deseuri produse cat si nocivitatea acestora. Astfel, ca si in cazul altor tipuri de poluanti, se pot controla cantitatile de deseuri eliminate de fiecare tip de activitate. Se pot lua masuri legislative care sa impuna modul adecvat de depozitare a acestora precum si cantitatile maxime de deseuri ce pot rezulta in diverse industrii. Chiar in cazul in care unele deseuri toxice au fost eliberate in mediu in mod deliberat sau accidental se pot lua masuri de tratare, de obicei chimica, care sa reduca potentialul lor toxic sau sa le neutralizeze.

Multi specialisti sunt de parere ca productia deseurilor poate fi redusa semnificativ (cu cel putin 30%) in cazul utilizarii eficiente a unor metode si tehnologii actuale si multe tari europene sunt preocupate de gasirea celor mai bune solutii la problema reducerii deseurilor eliminate in mediu.