Referat la ecologie resurse alimentare - campul si limitele raportului traditional – netraditional

REFERAT LA ECOLOGIE

TEMA:RESURSE ALIMENTARE

CAMPUL SI LIMITELE RAPORTULUI TRADITIONAL – NETRADITIONAL

La nivel macroeconomic – national, regional si international – oferta de alimente este evaluata din ce in ce mai mult in legatura cu calitatea vietii.

La elaborarea unor strategii pentru imbunatatirea ofertei de marfuri alimentare trebuie pornit de la relatia necesitati de consum – utilitate, in stransa legatura cu resursele traditionale sau netraditionale si luand in considerare grupele de populatie individualizate dupa cerintele biologice.

Profund influentat de antropogeneza, modul de alimentatie a omului s-a schimbat si a reflectat permanent noile descoperiri care au dus la imbunatatirea si diversificarea hranei, in raport cu modul de folosire a resurselor alimentare.

Conturarea tipului de alimentatie a unui popor depinde de:

factori naturali;

factori sociali.

Daca factorii naturali determina un caracter static, constant tipului de alimentatie, cei sociali reprezinta elementul dinamic, care modifica in timp alimentatia.

Procesul de dezvoltare a omului a modificat fundamental interactiunea om – planta si om – animal, cu efecte multiple asupra conceptiei despre alimentatie si comportamentului alimentar.

Extinderea si limitele accesului la sursel 747i87h e de alimente depind de:

factori de natura exogena (disponibilitatea alimentelor, a veniturilor);

factori de natura endogena (de ordin fiziologic, senzorial, psihologic).

Pe linia dezvoltarii productiei alimentare se inscrie si extinderea fabricarii de alimente neconventionale, fie din materii prime traditionale prelucrate diferit sau valorificate superior, fie din materii prime netraditionale.

Au fost astfel obtinute produse imbunatatite nutritional, cum este cazul celor fortifiate cu proteine, obtinute din surse  de origine animala, vegetala, din resurse acvatice sau prin biotehnologii.

De asemenea, in consumul alimentar al unor tari au fost asimilate produse netraditionale, cum este cazul fructelor  netraditionale, a diferitelor vietati acvatice.

Cresterea consumului de produse neconventionale a incurajat specialistii din industria alimentara in folosirea unor noi modalitati de realizare a produselor alimentare, iar un exemplu in acest sens il constituie produsele obtinute din organisme modificate genetic, care reprezinta, la ora actuala, un controversat subiect pe plan international.

Produsele obtinute prin manipulari genetice, care modifica intr-o mare masura conceptia despre alimentatie, intampina o serie de contestatii ce vin atat din partea unor consumatori, dar si a unor specialisti. Este de dorit ca, pentru evitarea unor riscuri, fie ele cat de mici, a unor efecte negative asupra populatiei, autoritatile sa intervina prin mijloacele ce le stau la dispozitie si sa impuna un control riguros asupra acestor produse.

De altfel, un prim pas a fost facut prin largirea notiunii de valoare igienica a marfurilor la conceptul de inocuitate.

Legislatiile nationale si internationale trebuie sa se adapteze rapid la realitate, de care de multe ori au fost depasite si sa gaseasca o solutie care sa satisfaca atat cerintele de securitate a alimentelor, cat si interesele consumatorilor, producatorilor si comerciantilor.

Practica a demonstrat ca diversitatea alimentelor netraditionale este in crestere, iar intrebarile pe care le ridica viitorul sunt:

“ce modificari se vor inregistra in stilurile de alimentatie?”;

“cum vor arata alimentele pe care le vom consuma?”;

“ce resurse vor fi folosite in industria alimentara?”.

Stilurile de alimentatie se vor putea schimba numai printr-o sustinuta educatie nutritionala, iar evolutia, dorita de specialisti, va fi orientata spre cresterea caracterului rational ale acestora, deci spre asigurarea unei alimentatii care sa realizeze un permanent echilibru intre necesarul organismului si alimentele consumate.

Desigur, alimentele viitorului previzibil nu vor diferi substantial de cele consumate in momentul actual. Ideea artificializarii pronuntate a hranei si a acoperirii necesitatilor alimentare cu concentrate de volum foarte redus (pastile) apartine literaturii stiintifico – fantastice, avand putine sanse de a fi transpusa in realitate.

Este cert insa ca diversitatea alimentelor va creste, la fel ca si gradul de prelucrare si nivelul lor calitativ.

Industria alimentara va oferi consumatorilor tot mai multe produse semifabricate sau procesate care vor necesita foarte putine operatii de pregatire inainte de a fi consumate, produse astfel concepute incat sa raspunda nevoilor diverse ale populatiei.

Tot mai multe produse care au un continut ridicat de apa vor fi prelucrate, obtinandu-se concentrate si produse de tip instant, necesitand astfel spatii mai reduse de depozitare, transport, iar pastrarea lor va fi mai sigura. De asemenea, conservabilitatea alimentelor va creste prin perfectionarea modalitatilor de pastrare, a ambalajelor si a lanturilor frigorifice. Prin toate acestea calitatea produselor alimentare va creste, inclusiv valoarea lor nutritiva.

Alegerea si folosirea resurselor de materii prime este legata de valorificarea lor superioara, iar posibilitatile de imbunatatire sunt de natura cantitativa si calitativa, dar vizeaza si noi directii de utilizare.

Resursele agroalimentare traditionale fac obiectul unei preocupari prioritare, dar in acelasi timp, noi resurse neconventionale sunt identificate, recoltate ori reproduse si li se exploreaza accelerat potentialul biologic, tehnologic si merceologic. Acestea vor fi probabil utilizate pe scara tot mai larga, in mod selectiv si asociativ, pentru sporirea si diversificarea hranei oamenilor.

In viitor, exigentele vizand marfurile alimentare vor creste, apropiindu-se de cele pentru produsele farmaceutice, cel putin in ceea ce priveste amploarea informatiilor legate de specificul valorii de intrebuintare, a modului de pastrare si utilizare, pentru simplul motiv ca problema dozei si a modului de administrare este la fel de valabila in ambele cazuri.

Ponderea produselor noi – cu reteta complexa si echilibrate din punct de vedere nutritiv – va creste in structura sortimentala a ofertei de marfuri alimentare. Noile produse vor fi destinate sa satisfaca selectiv cerintele nutritionale ale unor segmente mai bine delimitate de consumatori.

Cerinta principala a produselor alimentare ale viitorului consta in proiectarea lor nutritionala, capatand astfel o valoare nutritiva bine definita din punct de vedere psihosenzorial, energetic, biologic si igienic, avand o reteta complexa care incorporeaza diverse materii prime – conventionale si neconventionale si satisfacand cerinte bine determinate de alimentatie.

Produsele noi, cu valoare nutritiva bine determinata pe toate cele patru laturi ale ei, vor putea dispune si de o etichetare nutritionala adecvata, care sa contribuie la o mai buna informare a consumatorilor.

Obtinerea de produse neconventionale implica si schimbari tehnologice importante. Tehnologia alimentara clasica a urmarit si urmareste prioritar mentinerea sau ameliorarea calitatii unei resurse agroalimentare. Tehnologia alimentara moderna are ca punct de plecare necesitatea unui aliment, dedusa din investigatii de piata, si proiectarea lui nutritionala. Pentru a obtine un produs netraditional devin necesare: selectarea materiilor prime (conventionale si neconventionale), a aditivilor, a tipurilor de transformari tehnologice cele mai eficace si corelarea componentelor retetei cu operatiunile tehnologice pentru a obtine un produs finit cu proprietatile proiectate.

Tehnologiile clasice de prelucrare a alimentelor vor coexista cu tehnologiile netraditionale, insa , aflandu-se in noi raporturi:

tehnologiile clasice vor prelucra materii prime agroalimentare traditionale si vor furniza in continuare produse procesate traditionale, dar vor furniza si semifabricate care sa constituie materii prime pentru unele tehnologii neconventionale;

tehnologiile netraditionale vor include principii noi, cum sunt biotehnologiile alimentare, si vor furniza produse netraditionale, proiectate nutritional.

O problema controversata ramane in continuare raportul, pe plan cantitativ si structural – sortimental, dintre alimentele naturale, alimentele neconventionale si alimentele cu constituenti de sinteza.

Rezolvarea acestei probleme va depinde intr-o masura decisiva de studierea si reliefarea efectelor asupra sanatatii generate de utilizarea surselor alimentare netraditionale si de sinteza.

Un alt aspect al solutionarii acestei probleme priveste valoarea igienica a produselor netraditionale, largirea notiunii de inocuitate, care limiteaza folosirea anumitor materii prime la obtinerea produselor netraditionale.

In aceste conditii, raportul dintre materiile prime traditionale si netraditionale conditioneaza optiunile strategice privind structurarea sortimentului de marfuri alimentare.

Analiza structurii ofertei de produse alimentare, la ora actuala, in functie de natura compozitionala a materiilor prime, de tipurile fundamentale de materii prime incorporate, dezvaluie deplasarile care au avut loc in timp, dar si coexistenta unor tipuri de alimente.

Raportul dintre produsele alimentare traditionale si cele netraditionale este influentat si de disponibilitatile de resurse alimentare, insa combinarea in diferite proportii a celor trei tipuri de materii prime este dictata si de considerente economice, biologice, dar si de asigurarea protectiei consumatorului.

Din experienta de pana acum s-a observat ca acceptabilitatea si inocuitatea alimentelor care contin materii prime neconventionale peste o anumita marja intampina o oarecare reticenta din partea anumitor categorii de consumatori, legata de inocuitatea lor.

Evolutia raportului traditional – netraditional in oferta de alimente este deci influentata in mod hotarator si de gradul de acceptabilitate a produsului de catre consumatori, care este conditionat de calitatea lui.

Gradul de acceptare a produselor este determinat de masura in care acesta satisface cerintele consumatorilor.

Comportamentul alimentar al omului este determinat de un complex de factori exteriori si interiori intre care se stabilesc relatii de interdependenta (figura nr.1).

v    factori exteriori – alimentele (cu valoare nutritiva ce implica tonusul emotiv) si obiceiurile, deprinderile, educatia si informarea;

v    factori interiori  – de ordin fiziologic (foamea);

de ordin psihosenzorial (apetit);

de ordin psihologic si socio–cultural (simbol).

Figura nr.1 Interactiunea factorilor ce determina decizia consumatorului de acceptare a alimentelor

Explozia sortimentala din ultimii ani a generat, odata cu aparitia de noi produse si o reinnoire a alimentelor traditionale.

Un alt factor hotarator in evolutia raportului traditional – netraditional in oferta de alimente il reprezinta legislatiile nationale si internationale din domeniul alimentar.

Este remarcat faptul ca legislatiile igienice ce reglementeaza productia de alimente, precum si legislatiile privind protectia consumatorilor admit, sunt indiferente, limiteaza si numai in rare cazuri interzic utilizarea resurselor neconventionale.

Atat legislatiile nationale, cat si alte norme internationale, inclusiv cele ale asociatiilor pentru protectia consumatorilor, obliga, fie in cadrul etichetei, fie separat, declararea nominala a ingredientelor utilizate si a aditivilor, fara insa a obliga declararea lor cantitativa.

Guvernele, ca si organizatiile nationale si internationale din domeniul alimentatiei s-au sesizat si au adaptat legislatia pentru a corespunde noilor realitati din industria alimentara si pentru a reglementa comercializarea produselor neconventionale. Este si cazul produselor obtinute din organisme modificate genetic.

Iata cateva exemple:

a)     Reglementari la nivel national

S.U.A. : din cauza ca multe organisme modificate genetic destinate productiei agroalimentare au fost realizate in S.U.A., deciziile FDA (Administratia Statelor Unite pentru Alimentatie si Medicamente) au avut o influenta majora asupra politicii internationale. FDA a propus in 1992 etichetarea sistematica a alimentelor fabricate prin biotehnologie;

Autoritatea Alimentara a Noii Zeelande a luat decizia ca produsele alimentare sa fie etichetate ca atare doar daca contin peste 5% materie prima pe baza de organisme modificate genetic;

b)     Reglementari la nivel international

- grupul de specialisti pentru problemele biotehnologiilor al Comisiei Europene a recomandat in 1995 ca “alimentele sa fie etichetate pentru a informa consumatorii atunci cand compozitia si caracteristicile acelui produs au fost modificate substantial prin intermediul tehnologiilor genetice”. In acelasi timp, etichetarea nu este considerata necesara daca modificarile nu sunt substantiale.

Acelasi grup a recomandat ca informatiile furnizate consumatorilor, despre compozitia sau provenienta produselor respective , sa fie: utile, adecvate, cuprinzatoare; clare, usor de inteles, fara termeni tehnici; oneste, complete, urmarind evitarea fraudei; usor de verificat.

- Organizatia pentru Cooperare Economica si Dezvoltare (OECD) a propus in 1994 “principiul echivalentei substantiale”. Acest principiu presupune utilizarea organismelor existente (folosite ca hrana sau surse de hrana) ca baza de comparatie in reglementarea sigurantei alimentelor.

- in anul 1999, cei 15 ministri ai mediului din tarile Uniunii Europene au convenit sa modifice legislatia comunitara, in sensul unui control mai riguros asupra comercializarii produselor ce contin organisme modificate genetic pe piata vest – europeana. Franta a propus chiar redactarea unei declaratii menita sa sublinieze refuzul comun al celor 15 de a acorda autorizatii de import pentru aceste produse, dar aceasta initiativa a esuat.

In concluzie, trebuie gasit un echilibru intre dreptul consumatorilor de a fi informati si evitarea informatiilor inutile, care pot crea confuzie in randul consumatorilor, legat de ceea ce este important pentru dieta lor. Ramane o problema deschisa daca aceste informatii ar trebui sa apara sub forma unei etichete sau  a unei liste. Va fi totusi greu sa se gaseasca o formula care sa apere atat interesele producatorilor (care invoca secretul profesional), cat si interesele consumatorilor.

Raportul traditional – netraditional in oferta de alimente poate fi modificat intr-o mare masura de publicitate si de activitatile de promovare a produselor pe piata.

Modelarea mesajului publicitar in functie de piata – tinta si de motivele de cumparare ale consumatorilor reprezinta punctul cheie in asigurarea receptarii lui corecte.

Decizia referitoare la mesajul aferent unui produs trebuie sa se constituie ca o latura a conceptului produsului respectiv, el trebuie sa exprime avantajul principal pe care il ofera produsul respectiv. Mesajul informational trebuie sa contina elemente convingatoare, sa reflecte virtutile produsului, indeosebi in ceea ce priveste potentialul biologic util si inocuitatea lui.

Publicitatea ofera consumatorilor un motiv pentru a cumpara, iar promovarea vanzarilor ofera un stimulent de a cumpara. Actiunile promotionale de tip stimulativ pot atrage noi consumatori care sa incerce produsul, convingandu-i astfel de calitatile lui reale.

In atentia specialistilor din alimentatie trebuie sa stea si problemele legate de:

cunoasterea gradului de informare a populatiei in probleme de nutritie si igiena alimentara;

depistarea obiceiurilor si traditiilor alimentare, dar si combaterea prejudecatilor si parerilor gresite;

orientarea metodologiei actiunii de educatie in raport cu carentele comportamentale;

publicarea sistematica a informatiilor despre normele moderne de nutritie si cultivarea unei opinii de masa pentru insusirea unor astfel de cunostinte.

Toate aspectele analizate anterior vor avea impact asupra distributiei, ofertei si consumului de alimente.

Campul si limitele raportului traditional – netraditional in evolutia probabila a ofertei de alimente depind, deci, de urmatorii factori:

studierea si reliefarea efectelor asupra sanatatii generate de utilizarea surselor alimentare neconventionale si de sinteza;

cercetarea valorii igienice a produselor netraditionale;

disponibilitatile de resurse alimentare si de distributia lor;

dezvoltarea unor tehnologii alimentare moderne;

necesitatea asigurarii protectiei consumatorilor;

gradul de acceptabilitate a produselor netraditionale de catre consumatori;

reglementarile legislatiilor nationale si internationale din domeniul alimentar;

activitatile de promovare a produselor neconventionale pe piata.

Acceptarea produselor neconventionale in dieta zilnica este facilitata de activitatile de promovare ale acestor alimente, insa ele trebuie asimilate treptat, pentru a nu constitui un soc pentru consumatori.

Extinderea si generalizarea lor in alimentatie vor avea loc in timp, pe masura ce factorii sociali si practicile traditionale se vor schimba, dar aceasta implica un proces de perspectiva.

Bibliografie: