FACULTATEA DE PETROL SI GAZE
REFERAT
TEMA: MIJLOACE SI METODE DE RAZBOI CU EFECTE INTINSE GRAVE ASUPRA MEDIULUI NATURAL
1. PRINCIPIILE FUNDAMENTALE CARE GUVERNEAZA DREPTUL PARTILOR LA UN CONFLICT ARMAT DE A RECURGE LA MIJLOACE SI METODE DE RAZBOI.
Factorii care au determinat elaborarea de norme juridice de-a lungul timpului pentru limitarea dreptului statelor de a recurge directionar la metode si mijloace de razboi:
a) efectele distructive ale razboiului;
b) persoanele asupra carora sunt indreptate;
c) locurile si bunurile vizate.
Pe aceasta baza in Dreptul international au f 545d31f ost consacrate trei principii fundamentale:
a) in alegerea acestor mijloace si metode trebuie sa se faca intotdeauna o distinctie neta intre obiectivele militare, pe de o parte si populatia, persoanele civile si bunurile cu caracter civil, pe de alta parte atacurile sa nu fie indreptate decat impotriva primelor;
b) sa limiteze pe cat posibil suferintele pe care le-ar putea indura combatantii si proportiile distrugerilor.
Cele trei principii se traduc in interzicerea metodelor si mijloacelor de razboi care: produc raul superflu, cu efecte nediscriminante, cu efecte extinse asupra mediului natural si efecte de lunga durata.
Pana in secolul XIX era la libera alegere a statelor in a adopta si folosi metodele si mijloacele de ducere a razboiului. Pentru justificarea acestei conceptii au fost elaborate si puse in circulatie o serie de teorii cum sunt:
Ratiunea razboiului;
Starea de necesitate;
Necesitatea militara.
Necesitatea militara este unul din principiile fundamentale care impreuna cu principiul umanitatii, alcatuiesc osatura Dreptului international Umanitar al conflictelor armate.
Acestui principiui i s-a adaugat un corectiv ,,principiul necesitatii”.
Principiul limitarii dreptului de a recurge la forta a fost enuntat pentru prima oara in dreptul conventional la Conferinta de pace de la Haga din 1899.
Prin articolul 35 din Protocolul 1 de la Geneva din 8 iunie 1977 principiul a fost ratificat si dezvoltat conferindu-i-se urmatorul continut:
In orice conflict armat, dreptul partilor la conflict de a alege metodele si mijloacele de razboi este nelimitat;
Este interzis de a folosi arme, proiectile si materii precum si metodele de razboi proprii care pot cauza raul superflu;
Este interzis de a utiliza metode sau mijloace de razboi care sunt concepute a cauza, sau de la care se poate astepta sa cauzeze daune extinse, durabile si grave mediului natural.
2. METODE SI MIJLOACE DE RAZBOI INTERZISE
2.1. Criterii de ilegalizare:
Este interzisa folosirea intr-un conflict armat a metodelor si mijloacelor de razboi:
Care produc raul superflu (crude barbare si perfide);
Care au efecte nediscriminate (arme oarbe, chimice, bacteriologice, armele nucleare si termonucleare;
Armele care produc daune intinse, grave si durabile mediului natural.
a.) Mijloace si metode de razboi care produc raul superflu.
Orice proiectil cu o greutate mai mica de 400g care ar fi exploziv sau incarcat cu materii fulminante sau inflamabile ( Declaratia de la S. Petesburg – 1968 );
Gloantele care se dilata sau se turtesc usor in corpul omenesc, gloantele a caror camasa nu acopera in intregime miezul sau ar fi prevazute cu incizii (Decl. Haga – 1889);
Metodele interzise prin Conventia a -IV- din 1907 precum:
- A ucide un inamic care, depunand armele sau nemaiavand mijloace de a se apara, s-a predat fara conditii,
De a declara ca nimeni nu va fi crutat .
Gloantele explozive si asimilate;
Armele al caror efect principal este de a rani prin schije care nu sunt detectabile prin raze X in corpul omenesc.
b.) Mijloace si metode cu efect nediscriminat.
Principiul nediscriminarii, care guverneaza intreaga materie a dreptului umanitar, constituie ratiunea sa de a fi, inglobeaza o dubla interdictie:
de a folosi armele cu efect nediscriminat,
de a lansa atacuri fara discriminare.
Doua categorii de arme produc efecte nediscriminate:
armele chimice si bacteriologice,
armele nucleare.
b.1. Armele chimice si bacteriologice (biologice)
Def: armelor chimice - mijloace de lupta pe baza de substante lichide sau solide folosite in caz de conflict armat, producand efecte toxice directe asupra oamenilor animalelor si plantelor.
Def: armelor bacteriologice – mijloace de lupta concepute pe baza de agenti biologici si utilizate in caz de razboi cu scopul de a cauza imbolnaviri sau moartea in randul oamenilor, animalelor si plantelor, agenti biologici cu capacitatea de a se multiplica in contact cu mediul infectat.
Efectele armelor chimice si bacteriologice: prin efectele lor nediscriminate, armele chimice afecteaza in primul rand partea cea mai vulnerabila a populatiei civile: copii, femei, gravide, batrani, bolnavi. La intrunirea Consiliului Executiv al Federatiei oamenilor de stiinta din 28-29ianuarie 1966, ca urmare a analizarii consecintelor razboiului din Vietnam, acestia au declarat ferm ca aceste arme constituie un atac impotriva intregii populatii in cazul in care recoltele sunt distruse, impotriva combatantilor si necombatantilor.
Procesul de ilegalizare a armelor chimice : intrand subincidenta celor doua procese fundamentale ale dreptului umanitar ,,raul superflu” si ,,efectul nediscriminat “ utilizarea armelor chimice este ilegala de ,, legea lata”.
Incercarea de nominalizare a interdictiei armelor chimice a debutat efectiv in anul 1874, odata cu adoptarea Declaratiei de la Bruxelles privind legile si obiceiurile razboiului terestru. Intrucat declaratia nu a fost ratificata de nici un stat ea nu a dobandit forta juridica astfel ca la prima Conferinta de pace de la Haga 1889 (17-29 iulie) se adopta Declaratia privitoare lainterzicerea proiectilelor care nu au ca singur scop, de a raspandi gaze asfixiante sau vatamatoare.
Dupa primul razboi mondial statele invingatoare au hotarat interzicerea prin tratatele de pace de la Paris, statelor invinse a folosirii si importului de gaze inabusitoare, otravitoare si altele similare, lichide materii si alte procedee asemanatoare precum si materialelor special destinate fabricarii, pastrarii si folosirii. Totodata statele si-au propus sa adopte un instrument international cu o vocatie de universalitate care sa ilegalizeze definitiv folosirea acestor arme. O prima incercare s-a facut la Conferinta de la Washington asupra limitarii armamentelor (1921-1922) unde pe baza a doua proiecte initiate de S.U.A. a fost semnat la 6 februarie 1922 ,,Tratatul referitor la folosire submarinelor si a gazelor toxice in razboi”. Intrucat tratatul nu a fost ratificat acesta nu a intrat in vigoare.
Protocolul de la Geneva din 17 mai 1925 privind interzicerea folosirii in razboi a gazelor toxice, asfixiante sau similare – a constituit un factor de descurajare in folosirea acestor arme in cursul celui de al II–lea razboi mondial.
La 10 ianuarie 1969 Adunarea Generala O.N.U. a insarcinat pe secretarul sau general sa pregateasca cu ajutorul expertilor un raport asupra armelor chimice care sa fie comunicat Conferintei Comitetului de Dezarmare de la Geneva, Consiliului de Securitate, Adunarii Generale si statelor membre.
In anul 1970 raportul intitulat ,, Armele chimice si bacteriologice” a fost prezentat Adunarii Generale si examinat de Comitetul celor 18 state pentru dezarmare. In baza acestui raport, Adunarea Generala a adoptat Rezolutia 3603/XXIV in care se condamna utilizarea armelor chimice si bacteriologice ca fiind contrara dreptului international.
Incepand cu anul 1971interzicerea armelor chimice a facut obiectul unui punct separat pe ordinea de zi a Adunarii Generale. S-a demarat procesul unei Conventii internationale.
b.2. Statutul juridic al armelor bacteriologice (biologice )
Armele bacteriologice (biologice) sunt mijloace concepute pe baza de agenti biologici utilizati in conflictele armate cu scopul de a cauza adversarului imbolnavirea sau moartea in randul animalelor, oamenilor sau plantelor.
Regimul juridic: facand parte din aceeiasi familie cu armele chimice aceste arme cad sub influenta aceluiasi principiu al nediscriminarii si sunt reglementate de aceleasi norme juridice. In ceea ce priveste aceste norme s-a facut un pas inainte prin adoptarea la 11 aprilie 1972 a ,,Conventiei cu privire la interzicerea perfectionarii, producerii si stocarii armelor bacteriologice (biologice) si cu toxine si la distrugerea acestora”, ceea ce constituie primul document international ce prevede eliminarea din arsenalele statelor a unei intregi categorii de arme.
Din punct de vedere al Dreptului international, in preambulul Conventiei cu privire la interzicerea acestor arme, in paragrafele 9 si 10 statele parte la conventie isi exprima hotararea ca: ,,este in interesul intregii omeniri, sa se excluda complet posibilitatea ca agentii bacteriologici (biologici), toxinele sa fie folosite ca arme, cu convingerea ,,ca astfel de folosire ar fi contrara constiintei umanitatii si ca nu ar trebui precupetit nici un efort pentru diminuarea acestui pericol”.
b.3 Armele nucleare si termonucleare.
Def: reprezinta orice dispozitiv susceptibil de a elimina energie nucleara in mod necontrolat in al carui ansamblu de caracteristici il fac apt pentru a fi folosit in scopuri de razboi. Conceptul de arma nucleara inglobeaza:
bomba atomica;
bomba cu hidrogen (denumita termonucleara) ;
bomba cu neutroni ( o bomba cu neutroni de putere mai mica cu forta exploziva mai redusa dar cu emisiune sporita de radiatie neutronica).
Statutul juridic: armele nucleare constituie o categorie de arme, de mijloace de razboi specifica, diferita de celelalte mijloace atat sub raport cantitativ - producerea de distrugeri masive si pagube, cat si sub raport calitativ – efect termic masiv, efectul undei de soc si al otravirii masive prin radioactivitatea penetranta.
In dreptul international nu exista norme care sa interzica in mod expres utilizarea armelor nucleare ci numai unele interdictii partiale:
efectuarea de experiente in atmosfera, in spatiul cosmic, sub apa;
de a experimenta, utiliza, fabrica, produce sau achizitiona, primi,depozita, instala, monta sau poseda intr-o anumita zona;
de a plasa sau instala armele nucleare pe fundul oceanelor precum si in subsolul lor;
de a plasa pe orbita in jurul pamantului sau pe alte corpuri ceresti obiecte purtatoare de arme nucleare;
utilizarea lor pe Luna;
plasarea lor in Antarctica.
Adunarea Generala O.N.U. a adoptat pe 24 nov. 1961 ,,Declaratia cu privire la interzicerea armelor nucleare sau termonucleare” unde se declara:
a) Folosirea armelor nucleare si termonucleare este contrara spiritului literei si altor scopuri ale cartei O.N.U. si constituie ca atare o violare a Cartei.
b) Folosirea armelor nucleare si termonucleare ar depasi necesitatile de razboi si ar cauza umanitatii si civilizatiei suferinte si distrugeri oarbe si este in consecinta contrara regulilor Dreptului international si regulilor umanitatii.
c) Folosirea armelor nucleare si termonucleare este indreptata nu numai impotriva unui inamic sau unor inamici, ci contra omenirii in general dat fiind ca popoarele lumii neimplicate in razboi vor avea de suferit toate ravagiile cauzate de folosirea acestor arme;
d) Orice stat care foloseste arme nucleare si termonucleare trebuie sa fie considerat drept unul care violeaza Carta O.N.U. actionand cu dispret fata de legile umanitatii si admitand o crima impotriva umanitatii si civilizatiei.
Actionand in aceasta directie, in 1962 Adunarea Generala a O.N.U. a adoptat o noua rezolutie prin care ,,roaga Secretarul General sa consulte in continuare guvernele statelor membre in vederea obtinerii punctelor de vedere asupra posibilitatii convocarii unei conferinte speciale pentru semnarea unei conventii cu privire la interzucerea folosirii armelor nucleare si termonucleare in scopuri de razboi.
La 26 sept. 1972 U.R.S.S. prezinta un Proiect de rezolutie care dupa ce a fost revizuit a fost adoptat la 29 nov. prin Rezolutia 2936 care s-a intitulat: ,, nerecurgerea la forta in relatiile internationale si interzicerea permanenta a armelor nucleare”.
In aceasta ordine de idei trebuie consemnata si pozitia celor 127 de state nealiniate, de considerare unanima ca ilegala folosirea armelor nucleare.
In lipsa expresa a unei ,,legi lata “ – a utilizarii armelor nucleare, statele clubului nuclear, mai ales, darsi altele, considera utilizarea armelor nucleare, in special cele tactice, ca legala.
Toate acestea dovedesc faptul ca desi exista principii si norme de drept international aplicabile armelor nucleare si un consens aproape general la O.N.U. si in randul oamenilor de stiinta asupra caracterului ilegal al folosirii armelor nucleare, absenta unei norme exprese in acest sens a permis unor state sa se situeze si sa actioneze in sens contrar.
Mijloace si metode de razboi ecologic:
Criteriul ecologic: ca principiu de drept international umanitar a fost destinat sa ilegalizeze folosirea unor metode si mijloace de razboi si a fost consacrat pentru prima data in 1977 in Protocolul 1 aditional la cele 4 Conventii de la Geneva din 12 aug. 1949 cu privire la protectia victimelor conflictelor armate internationale. El a fost formulat in Art. 55 intitulat: ,,Protectia mediului natural” dupa cum urmeaza:
Razboiul va fi condus veghind la protejarea mediului natural, contra daunelor intinse durabile si grave. Aceasta protectie include interdictia de a utiliza metode sau mijloace de razboi concepute pentru a cauza sau de la care se poate astepta sa cauzeze asemenea daune mediului natural, compromitand datorita acestui fapt sanatatea sau supravietuirea populatiei.
Atacurile contra mediului natural cu titlul de represalii sunt interzise.
Acest protocol reglementeaza trei mari probleme si anume:
Ce se intelege prin ,, mediul natural” in sensul in Protocolului;
Care sunt mijloacele si metodele de razboi, care in timp de conflict armat afecteaza mediul natural, care datorita acestui fapt sunt interzise.
Ce sisteme de protectie sunt prevazute.
Mediul natural – conform dreptului international umanitar reprezinta:
Resursele naturale;
Padurile si alte invelisuri vegetale;
Fauna flora si alte elemente biologice, inclusiv climatice;
Dinamica, compozitia, sau structura Pamantului inclusiv biosfera, litosfera, hidrosfera, atmosfera si spatiul extraterestru.
c.1. Mijloace si metode de razboi cu efecte intinse grave asupra mediului natural
Mediului natural i se pot aduce daune intinse grave si durabile prin mijloace special concepute in acest sens, insa in timp de conflict armat, pot avea efecte asupra mediului natural si armele conventionale mai ales in structura de munitie exploziva sau munitie incendiara. Ex : razboiul din Vietnam.
Efecte mult mai distructive si de lunga durata au armele nonconventionale, din categoria celor de distrugere in masa. Dintre agentii chimici cu efectele cele mai distructive se numara: dioxina, agentii fitotoxici, armele bacteriologice, armele nucleare si termonucleare de modificarea mediului.
Aceste mijloace de razboi ecologic, au un caracter necontrolabil, care pot perturba echilibrul mediului natural, constituind o amenintare pentru toate componentele sale- pamant, apa, aer.
c.2. Masuri de protectie a mediului natural impotriva efectelor ostilitatilor.
Sistemul de masuri conceput pentru protectia mediului natural in caz de conflict armat vizeaza doua obiective fundamentale:
Protectia mediului natural ca atare fata de mijloacele si metodele de razboi care pot produce daune intinse, durabile si grave.
Protectia populatiei civile fata de efectele utilizarii eventuale a unor metode si mijloace de razboi.
Masurile vizand protectia mediului ca atare sunt prevazute in articolul 35, paragraful 3 din Protocolul I, in articolul 1 din Coventia cu privire la interzicerea utilizarii in scopuri militare sau a oricaror scopuri ostile a tehnicilor de modificare a mediului natural din 18 iun. 1977 si in paragraful 4 din preambulul conventiei asupra armelor clasice din 10 oct. 1980.
In paragraful 4 din preambulul Conventiei asupra interzicerii sau limitarii utilizarii anumitor arme clasice care pot fi considerate ca producand efecte traumatizante excesive sau ca lovind fara discriminare, de la Geneva din 10 oct. 1980, reaminteste in scopul precizarii efectului sau ,, ca este interzisa utilizarea de metode si mijloacede razboi, care sunt concepute pentru a cauza, sau de la care se poate astepta sa cauzeze daune intinse, durabile si grave mediului natural”
Masuri de protectie a populatiei fata de efectele razboiului ecologic sunt in stransa legatura cu cele vizand protectia mediului insa prin cateva norme speciale legiuitorul international a dorit sa ofere un plus de securitate populatiei.
Art. 51- din Protocolul I –enunta principiul fundamental ca ,,Populatia civila si persoanele civile se bucura de o protectie generala contra pericolului rezultand din operatiunile militare.
Art. 55 - are aplicabilitate directa la protectia populatiei civile in razboiul ecologic.
c.3. Mijloace perfide
Conceptul de ,,perfidie” in dreptul international umanitar, vizeaza numai faptele comise in caz de conflict armat, si corespunde numai unui anume comportament in lupta, care isi are fundamentul in criteriu de loialitate si umanitate.
Articolul 23 litera b din regulamentul anexa a Conventiei a-IV-a de la Haga din 1907 dispune: ,,in afara prohibirilor stabilite prin Conventii speciale, este mai ales interzis, de a ucide sau rani prin tradare si indivizi apartinand natiunii sau armatei inamice”
folosirea abuziva a drapelului alb;
utilizarea abuziva a pavilioanelor si uniformelor inamice.
Protocolul 1 de la Geneva din 1977 stabileste ca regula generala interzicerea: de a ucide, rani, captura un adversar recurgand la perfidie.
Actele urmatoare sunt exemple de perfidie:
simularea intentiei de a negocia sub acoperirea pavilionului parlamentar sau simularea predarii;
simularea unor incapacitati datorate unor rani sau boli;
simularea de a avea statutul de civil sau de necombatant;
simularea de a avea atatut protejat folosind, embleme sau uniforme de la O.N.U. ale statelor neutre sau ale statelor care nu sunt parti in conflict.
Art. 37, partea I din Protocolul de la Geneva din 1977 prevede: sireteniile nu sunt interzise. Constituie siretenii de razboi actele care au ca scop sa induca un adversar in eroare sau de a-l face sa comita imprudente insa care nu incalca nici o regula de drept international aplicabil in conflictele armate si care, nefacand apel la credinta adversarului in ceea ce priveste protectia prevazuta de acest drept, nu sunt perfide. Exemple: folosirea de camuflaje si de lumini, operatiuni asimilate, false informatii.
REGIMUL UNOR ARME CLASICE DE NATURA A PRODUCE ,,RAUL SUPERFLU” SI AL UNOR ARME NECONVENTIONALE.
Consideratii preliminare
Conferinte internationale care au interzis sau limitat anumite arme sau categorii de arme:
a.) Conferinta de la Sankt Petesburg – 11 dec 1868 (interzicerea de proiectile cu o greutate inferioara de 400 g, explozive incarcate cu materii fulminante sau inflamabile.
b.) Conferinta de pace de la Haga din 1889 si 1907 care auinterzis:
proiectilele explozive lansate din baloane – expirata;
proiectilele care au ca scop raspandirea gazele asfixiabile si vatamatoare – expirata;
gloantele dum-dum;
mine automatice maritime neechipate cu un mecanism de neutralizare (depasita)
c.) Conferinta de la Geneva din 1925 – ( privind interzicerea gazelor asfixiante otravitoare si a metodelor de razboi bacteriologic ) in vigoare;
d.) Adunarea Generala a O.N.U. prin rezolutia 2826 din 16 dec. 1971 interzice perfectionarea producerea si stocarea armelor bacteriologice.
Regimul unor arme conventionale specifice.
a. Preliminariile Conferintei N.U. asupra interzicerii sau limitarii folosirii anumitor arme clasice
La Conferinta din 1972 a Crucii Rosii internationale experti din 19 state au cerut examinarea cu ajutorul unor experti juristi, militari si medici problema interzicerii sau limitarii exprese a armelor traditionale de natura a comite suferinte inutile sau de a lovi fara discriminare.
La Conferinta Ntiunilor Unite de la Geneva din 1980 unde au luat parte 85 de state inclusiv Romania in urma actului final s-au stabilit urmatoarele:
Conventia asupra interzicerii sau limitarii utilizarii anumitor arme clasice care pot fi considerateca producand efecte traumatizante excesive sau ca lovind fara discriminare;
Protocolul privind schijele nelocalizabile;
Protocolul asupra interzicerii sau limitarii utilizarii de mine capcane sau alte dispozitive;
Protocolul asupra interzicerii sau limitarii armelor incendiare ;
Rezolutia asupra sistemelor de arme de mic calibru.
b. Armele clasice care pot fi considerate ca producand efecte traumatizante excesive sau ca lovind fara discriminare
Conventia care reglementeaza aceste arme, denumita si ,,Conventia armelor inumane” este documentul cel mai important adoptat de conferinta. Ea este alcatuita dintr-un preambul si 11 articole. Preambulul este plasat in preambulul Cartei O.N.U. fiind raportat si la alte documente internationale pertinente: ,,orice stat se arata in primul alineat al preambulului – are datoria in conformitate cu Carta Natiunilor Unite, de a se abtine in relatiile sale internationale de a recurge la amenintarea sau folosirea fortei”
In cele 4 alineate ale preambulului sunt reafirmate principiile generale ale Dreptului International Umanitar - al protectiei persoanelor civile impotriva ostilitatilor, limitarea dreptului de a alege metode si mijloace de razboi si interzicerea folosirii in conflictele armate de proiectile, materii si metode de razboi de natura a cauza raul superflu; interzicerea metodelor sau mijloacelor de razboi concepute a cauza daune extinse, durabile si grave mediului inconjurator.
Alte 4 alineate se refera la: destinderea internationala, incetarea cursei inarmarilor si la instaurarea increderii intre state, progresul pe calaea dezarmarii generale si complete, incetarea stocarii productiei si proliferarii acestor arme.
Ultimele doua alineate fac apel la Adunarea Generala O.N.U. si la Comisia de Dezarmare a N.U. de a decide examinarea problemei largirii posibile a conventiei.
a. Schijele nelocalizabile
Protocoluli referitor la schijele nelocalizabile, in interdictia prevazuta in protocol nu se face referire decat la armele al caror efect principal este ranirea prin schije nelocalizabile, care nu pot fi detectabile prin raze X, nu si alte arme care pot avea un asemenea efect cum sunt spre exemplu minele invelite in carcasa de plastic pentru a se evita detectarea lor.
b. Minele capcane si alte dispozitive
Restrictiile se refera la protectia populatiei civile si impune doua categorii de restrictii:
Restrictiile generale care: vizeaza o mai buna protectie a populatiei in mediul civil si anume se refera la faptul ca este interzisa interzicerea atacarii populatiei cu astfel de arme.
in prima situatie – este interzisa in toate imprejurarile de a se dirija armele la care se refera articolul contra populatiei civile in general sau contra civililor inindividual, nici cu titlu ofensiv, nici cu titlu defensiv si nici ca masura de represalii.
in a doua situatie se refera la utilizarea fara discriminare a acestor arme, a plasarii acestora.
De asemenea, Protocolul mai impune si restrictii cu privire la locurile de plasare a campurilor de mine si anume: ,,este interzisa folosirea lor in orase, sate, zone cu concentrari de populatie civila. Tot acest protocol mai prevede impunerea de restrictii in ce priveste folosirea minelor cu actiune de la distanta”.
Restrictii speciale: referitoare la interzicerea unor tipuri de capcane si a altor tipuri de dispozitive si impunerea unor conditii speciale utilizarii unor categorii de mine.
Interdictia se refera la trei categorii de capcane:
cele care sunt in mod special viclene sau perfide;
la cele concepute a cauza rani inutile sau suferinte superflue;
la cele atasate sau asociate diferitelor obiecte sau bunuri.
c. Arme incendiare
Def: orice arma sau munitie conceputa a pune foc obiectelor sau a produce arsuri persoanelor prin actiunea flacarilor, a caldurilor sau a unor combinatii de flacari si caldura, care degaja o reactie chimica dintr-o substanta chimica lansata asupra tintei.
Regimul utilizarii: interzicerea atacarii indirecte a populatiei civile cu arme incendiare este enuntata in paragraful 2.3. din Protocolul 1 de la Geneva din 1977 care prevede ,, este interzis in toate imprejurarile de a face dintr-un obiectiv militar situat in interiorul unei concentratii de civili, obiectul unui atac cu arme incendiare lansate din aeronave”
d.Proiectile de mic calibru: in aceasta problema Conventia din 10 oct. de la Geneva din 1979 nu a rezolvat nici una dintre problemele existentei armelor conventionale, insa a introdus noi elemente de moderatie.
REGIMUL JURIDIC AL UNOR ARME sI METODE DE RaZBOI CONVEN|IONALE
Consideratii preliminare:
Conferinta Natiunilor Unite pentru mediul natural de la Stocholm din iunie 1972 a adoptat un plan de masuri cu 109 recomandari ce trebuie intreprinse la nivel international pentru a impiedica deteriorarea mediului.
Un organism specializat al O.N.U. ,, Programul Natiunilor Unite pentru Mediul Natural creat de Adunarea Generala in 1972, a pregatit impreuna cu alte institutii specializate o serie de conventii internationale pentru protectia mediului impotriva activitatilor pasnice dar daunatoare.
Procesul de elaborare a unei conventii internationale:
Initiat in 1974 de S.U.A. si U.R.S.S. pe baza unei intelegeri difuzate ulterior la O.N.U. care prevedea adoptarea de masuri pentru a depasi pericolul utilizarii tehnicilor de modificare a mediului natural in scopuri militare.
In acelasi an, la cererea guvernului U.R.S.S. de a inscrie pe ordinea de zi a celei de a XXIX sesiuni a Adunarii Generale a O.N.U. a punctului intitulat ,,Interzicerea actiunilor de influenta a mediului inconjurator si a climei in scopuri militare sau incompatibile cu mentinerea securitatii internationale, bunastarii si sanatatii omului.
Dupa mai multe sedinte in cadrul Adunarii Generale O.N.U. la 10 dec. 1976 este adoptata ,,Conventia cu privire la interzicerea utilizarii tehnicilor de modificare a mediului inconjurator in scopuri militare sau in alte scopuri, iar la 8 iun. 1977 a fost deschisa spre semnare sau aderare.
Interzicerea mijloacelor de modificare a mediului in scopuri militare:
Conventia este alcatuita dintr-un preambul si 10 articole. Ea consemneaza obligatia statelor parti asupra:
De a nu se angaja in utilizarea in scopuri militare sau in orice alte scopuri ostile a tehnicilor de modificare a mediului natural cu efecte larg rasp@ndite, de durata lunga sau grave,, cu mijloace de distruge”
Sa nu acorde asistenta, sa nu incurajeze sau sa nuincite alt stat sau grup de state sau organizatiiinternationale la angajarea in activitati contrar prevederilor Conventiei.
Conventia a intrat in vigoare la 5 oct. 1978, la ea fiind parte 47 de state intre care si Romania.
Preocupari pentru interzicerea unor astfel de arme au existat si in Conferinta pentru reafirmarea si dezvoltarea dreptului international umanitar.In protocolul I adoptat, la 8 iunie 1977, s-a inserat un articol –55- care prevede: „… Razboiul va fi condus veghind la protejarea mediului natural contra pagubelor intinse, durabile ti grave. Aceasta protectie include interzicerea utilitarii de metode sau mijloace de razboi concepute a cauza sau de la care se poate astepta sa cauzeze astfel de pagube mediului natural, compromitand, prin aceasta, sanatatea sau supravietuirea populatiei.”
In prezent se discuta tot mai mult in diverse conferinte internationale despre o ordine internationala umanitara a mediului natural guvernata de un drept international umanitar al mediului.
|
