ROLUL EDUCATIEI ECOLOGICE
IN FORMAREA CONSTIINTEI DE OCROTIRE A NATURII
Educatia cu privire la mediu trebuie sa dezvolte la nivelul intregii umanitati o atitudine de responsabilitate in folosirea si conservarea resurselor naturale. In acest scop invatamantului ii revine un rol tot mai important in educarea tineretului, caruia trebuie sa i se imprime o gandire e- cologica despre lume. Educarea in acest sens trebuie sa inceapa din copilarie si fie continuata pe tot timpul scolii si in afara ei. Adevarata educatie in materie de mediu inconjurator incepe in anii de scoala . Cadrele didactice trebuie sa-i invete si sa-i sensibilizeze pe elevi cu privire la frumusetile naturii, dezvoltandu-le gustul de a descoperi adevarurile care se petrec in jurul lor.
In gimnaziu si liceu elevii vin in contact cu biologia in mod continuu, deci educatia despre mediu trebuie sa se faca sistematic. Desi ecologia nu se preda decat in clasa a VIII a, sarcina profe- sorului de biologie este de a le da notiuni de ecologie elevilor la lectii si de ai educa in vederea ocrotirii mediului. Astfel din studiul biologiei vegetale , trebuie aratat elevilor ca datorita plantelor este posibila existenta celorlalte organisme , inclusiv a omului, ca fara plante viata pe pamant nu ar fi posibila. Tot din studiul botanicii elevii vor afla ca datorita unor actiuni ale omului unele plante si-au redus simtitor numarul, alte- le au disparut, iar locurile ocupate altadata de paduri si pasuni au devenit lipsite de viata. La lectiile de zoologie, odata cu cunoasterea animalelor, profesorul va arata rolul lor in natura si in viata omului. Astfel unele insecte contribuie la polenizarea plantelor, unele moluste, crustacei, pesti, pasari si mamifere sunt surse de hrana si de materie prima pentru om. Dar, prin vanatoare, pescuit si exploatare excesiva, unele specii si-au redus considerabil efectivele (dropia, cocosul de munte, cocosul de mesteacan, capra neagra ) , altele au disparut definitiv din fauna tarii (bourul, castorul, zimbrul, etc.). De aceea numeroase specii sunt declarate monumente ale naturii si sunt protejate prin lege. In urma studierii botanicii si zoologiei, elevii vor intelege ca orice organism are un rol bine definit in natura, rol ce s-a consolidat in cursul evolutiei sale multimilenare si orice specie disparuta va conduce la dereglari ireversibile in ecosistem.
Predarea lectiilor de anatomie si genetica poate fi legata de probleme ecologice. Dezvoltarea organismului uman este posibila numai intr-un mediu natural, ferit de poluare. Vicierea mediului incon- jurator prin zgomot, praf, substante toxice reprezinta cauza cresterii frecventei unor boli precum si aparitia unor mutatii cu consecinte uneori grave.
In concluzie , scoala , prin profesorii de biologie , are sarcina de a organiza si desfasura o vie si sustinuta miscare de ocrotire a naturii , elevii reprezentand aparatorii naturii. Este necesar ca omul sa invete cum trebuie sa se comporte fata de tot ce este viata pe planeta noastra . In acest sens vor trebui sa fie orientate toate eforturile noastre . Adevarata educatie ecologica isi va atinge scopul numai atunci cand se va reusi ca elevii sa fie convinsi de necesitatea ocrotirii naturii si pregatirii mediului , devenind factori activi in concilierea om - natura .
Educatia in problema mediului este procesul prin care se recunosc valorile si se clarifica ideile necesare competentei si atitudinii potrivite pentru a intelege si aprecia relatiile existente dintre om si natura. Procesul educational are drept sarcina sa sublinieze faptul ca , in contextul actual , nu este vorba sa conservam natura in dauna omului , ci sa se asigure in primul rand bunastarea omenirii . In aceasta privinta cunostintele ecologice constituie un element din ce in ce mai important in explicarea politicii de protectie a mediului inconjurator . Aceasta situatie are asupra educatiei in materie de mediu rezonante , care duc la cunoasterea gravitatii pericolelor existente , la intelegerea locului omului in biosfera si la datoriile ce decurg din aceasta . Este momentul in care distrugerea si dezordinea trebuie sa cedeze locul gospodaririi rationale .
Rolul educatorilor consta tocmai in aratarea pericolelor care deriva din degradarea mediului , unul din obiectivele vizate fiind acela de a face populatia sa ia cunostinta de aceasta , fara a crea o stare de teama .
Scopul educatiei ecologice este incitarea fiecarui individ in asa fel incat sa se simta direct angajat in aceasta problema , pentru a-i crea un sentiment de responsabilitate si vointa de a actiona personal. Pentru a fi eficace , educatia in domeniul protectiei mediului trebuie facuta intr-un sistem unitar care sa se adreseze copiilor , adolescentilor si adultilor si care sa comporte un invatamant metodic la toate nivelele scolare si extrascolare .
O educatie in materie de protectia mediului inconjurator este inseparabila de un concept global : trebuie ca toti cetatenii sa inteleaga ca nu exista decat o singura biosfera , care este bunul comun al intregii omeniri . In acelasi timp trebuie insistat asupra problemelor locale , pentru care fiecare cetatean sa aiba constiinta unui "mediu personal ", pe care sa-l iubeasca si sa-l utilizeze rational .
Omul a revolutionat mediul sau de viata , a dezvoltat agricultura si industria extinzand procesul de urbanizare in mod excesiv. A sosit momentul sa se inteleaga ca omul si societatea fac parte din biosfera si prezinta dependenta fata de resursele pe care aceasta le ofera .In consecinta degradarea biosferei va avea urmari nefaste asupra speciei umane .
Adesea oamenii uita ca natura este aceea care satisface direct sau indirect cea mai mare parte a nevoilor vitale . Abundenta si varietatea darurilor sale au dat nastere credintei ca natura este inepuizabila si ca omul poate dispune fara limita de resursele ei .Modificarile aduse de expansiunea societatii umane au de cele mai multe ori un caracter distructiv, multe fiind ireversibile pentru ca produc perturbari in sistemele ecologice si deterioreaza echilibrul natural .
Interventia omului in natura provoaca uneori traumatisme care determina disparitia unor plante si animale valoroase ducand la dezvoltarea in ecosistemele naturale a unor specii inferioare usor adaptabile, dar putin folositoare omului. Cel mai important fenomen il constituie insa ruperea echilibrului ecologic si a ritmului ciclului biogeochimic, procese cu profunde implicatii asupra naturii si a omului. De aceea , conservarea si stabilirea echilibrului dinamic al biosferei este o datorie imperioasa a omului modern .
Totusi , impactul crescand al omului asupra biosferei nu se soldeaza intotdeauna cu efecte negative : de exemplu realizarea unor sisteme de cultura intensiva .Aceasta reusita se datoreaza respectarii legilor ecologice fundamentale care dirijeaza ecosistemele naturale . Utilizarea eficienta a biosferei nu trebuie sa fie in contradictie cu procesele fundamentale ale fluxului energetic si ale ciclului geochimic . Cauzele esentiale ale perturbarii ecosistemelor sunt : degradarea solului, alterarea ciclului geochimic , salinizarea , schimbarea bilantului apei , schimbarea raporturilor biotice in biocenoza , etc. De aceea , consideram ca actiunea pentru conservarea mediului trebuie sa inceapa cu educarea tinerilor .
Tema fundamentala a oricarui program de educatie trebuie sa fie utilizarea de catre om a spatiului in care traieste de asa maniera incat sa nu degradeze solul , apa , aerul , sa nu epuizeze vegetatia si animalele prin exploatari excesive , fiindca aceasta va avea repercursiuni asupra sa.
Problema mediului , a conservarii si protectiei sale este o problema mondiala. Pe masura ce mijloacele de informare privind aceasta problema s-au acumulat, s-a desprins concluzia ca mediul inconjurator nu poate fi considerat ca obiect de studiu de aceesi maniera ca de exemplu : matematica , biologia , chimia . Este necesar sa se organizeze un astfel de program de educatie , incat sa se inteleaga ca o decizie sanatoasa in materie de mediu inconjurator presupune cunoasterea interrelatiilor complexului de factori ai mediului la scara locala sau generala .
In consecinta accentul trebuie pus pe caracterul interdisciplinar al educatiei privitoare la mediu. Principalul obiectiv al educatiei , in materie de mediu ambiant , trebuie sa fie marele public . Acest obiectiv trebuie sa fie atins pe doua cai :in primul rand in sectoare de educatie conventionala (scoli de toate gradele) dar care trebuie sa se adreseze in masura egala atat elevilor cat si profeso-rilor si in al doilea rand, intr-un sector de educatie informational cuprinzand colective de tineri si adulti din toate profesiile.
Educatia in materie de mediu inconjurator admite ca baza urmatoarele principii:
mediul inconjurator trebuie sa fie considerat in totalitatea sa : natural sau creat de om , ecologic , social , tehnologic , estetic , cultural .
educatia sa reprezinte un proces continuu pe parcursul perioadei scolare si extrascolare .
sa cuprinda principalele probleme ale mediului inconjurator
sa fie axata pe situatia actuala si viitoare a mediului
sa examineze problemele dezvoltarii si cresterii din punct de vedere al mediului inconjurator .
sa insiste asupra necesitatii unei cooperari locale si nationale in rezolvarea problemelor .
Educatia are rolul sa apropie unul de altul pe cercetatori si factorii de decizie in materie de mediu ambiant pentru ca scopul sa fie atins. Atat timp cat populatia nu va cunoaste esenta lumii vii de care este inconjurata si nu va fi sensibila la calitatea ei , nu va urmari mentinerea echilibrului ecologic.
In consecinta, educatia ecologica este o conditie fundamentala a realizarii unui echilibru intre om si natura , intre ecologie si economie.
|
