Raspunderea penala pentru dauna ecologica
In domeniul raspunderii pentru atingerile aduse mediului, rolul principal revine mijloacelor de tip preventiv, celor de natura civila sau administrativa, cele de drept penal, au un preponderent caracter represiv, jucand un rol subsidiar si fiind guvernate de principiul interventiei minime. Contributia dreptului penal la realizarea obiectivului protectiei mediului si conservarii naturii nu poate fi ignorata, mai ales din perspective adaptarii sale la nevoile noilor realitati si sporirii pericolului actiunilor distructive pentru patrimonial natural. „Valoare fundamentala, precum viata ori proprietatea privata si publica, mediul trebuie sa fie protejat cu acelasi titlu de dreptul penal: alaturi de omor sau de furt, fiecare cod penal trebuie sa cuprinda una sau mai multe incriminari de poluari, vatamari, distrugeri, degradari ori alte atingeri aduse naturii.“ .
In conditiile reglementarilor penale actuale, raspunderea penala pentru incalcarea normelor juridice privind protectia mediului manifesta unele particularitati in raport cu natura obiectului ocrotit si cu specificul consecintelor faptelor incriminate. Pentru angajarea raspunderii penale, faptele incriminate ca infractiuni trebuie savarsite cu vinovatie. Caracterul penal este conferit de gradul de pericol social deosebit pe care il reprezinta fapta savarsita aceasta trebuie sa exprime o serioasa amenintare pentru „sanatatea umana, animala sau vegetala”. Infractiunile „ecologice” propriu-zise vizeaza atingeri aduse nu atat intereselor indivizilor, bunurilor si drepturilor lor, ci unor interese colective, sunt protejate elementele naturale independent si fara a fi necesara o vatamare suferita de catre victime identificabile.
Tehnicitatea excesiva a dreptului mediului si multitudinea textelor legale nu faciliteaza nici interpretarea si nici abordarea riguroasa a ceea ce este calificat drept infractiune, in situatia in care pricipiul legalitatii pedepselor (nulla poena sine lege ) este deosebit de riguros.[2] In privinta urmaririi infractiunilor ecologice apar o serie de dificultati legate de necesitatea existentei unor mijloace si dotari speciale de constatare si de proba, de o anumita calificare a agentilor instrumentatori, de caracterul difuz ori dificil, de constatat al efectelor poluarii. La nivelul dreptului pozitiv, toate legislatiile nationale incrimineaza faptele grave de poluare ca infractiuni, o atentie particulara acordandu-se raspunderii persoanelor juridice.
Raspunderea penala a indivizilor pentru fapte de poluare este prevazuta si la nivelul reglementarilor internationale. Cum insa dreptul international nu poate aplica direct masuri penale in afara crearii de jurisdictii internationale speciale, tratatele incredinteaza, in unele cazuri, statelor-parti dreptul de a adopta si a aplica legislatia necesara pentru asigurarea respectarii lor.[3]
Raspunderea penala pentru incalcarea legislatiei mediului, se inscrie in cadrul raspunderilor infractionale, specificul angajarii ei in domeniul protectiei mediului fiind determinat de natura obiectului ocrotit de lege, respectiv factorii de mediu, a caror atingere este adusa prin infractiunea savarsita. Infractiunea de mediu reprezinta o categorie relativ noua, de ultima generatie, in cadrul general al infractiunilor. Ea are ca rezultat afectarea obiectiva a calitatii mediului sau punerea in pericol a acestei valori sociale. Infractiunile de mediu pot fi fapte comisive sau omisive savarsite cu vinovatie sub forma de intentie sau culpa sub toate modalitatile lor, ce reprezinta o amenintare a intereselor societatii in domeniul protectiei mediului, a vietii si sanatatii oamenilor. Raportul juridic penal 838c25i de mediu cuprinde: subiectele, continutul si obiectul.
Subiectele raportului de raspundere penala in dreptul mediului sunt: subiectele active (persoane fizice si juridice) si subiectele pasive (statul). Persoana fizica este subiect activ daca indeplineste conditiile generale de responsabilitate juridica penala. De regula, subiectii activi sunt calificati. Subiectul pasiv general la infractiunile de mediu este stabil, deoarece el este chemat sa asigure respectarea ordinii de drept pe teritoriul asupra caruia isi exercita suveranitatea, respectiv, respectarea calitatii mediului. Subiecte pasive secundare sunt acele persoane fizice sau juridice care sunt titulare ale valorii sociale protejate. Obiectul raportului juridic de mediu il reprezinta actiunea-inactiunea prin care se incalca dispozitiile legale cu privire la mentinerea, dezvoltarea si protejarea durabila a mediului, la respectarea dreptului fundamental al omului la un mediu sanatos. Raspunderea penala pentru infractiunile ecologice atrage sanctionarea penala.
In temeiul unor reglementari nationale si internationale cu privire la raspunderea penala in domeniul mediului[4], s-a format o legislatie penala, speciala, iar in doctrina s-a consacrat un drept penal al mediului.
Pentru angajarea raspunderii penale in dreptul mediului, infractiunea ecologica trebuie sa aiba un pericol social ridicat si sa prezinte o serioasa amenintare a intereselor globale ale oamenilor, plantelor si animalelor, a bunurilor materiale.
Raspunderea penala in acest domeniu se aplica ca ultima masura si are ca sarcina protejarea relatiilor sociale de mediu prin reprimarea infractiunilor ecologice.
Situatia din dreptul romanesc
Situatia regimului raspunderii penale de mediu in dreptul romanesc este marcata de o multitudine de factori de ordin istoric, conjunctural si de perspectiva integrarii Romaniei in Uniunea Europeana.
Astfel, primele „infractiuni de mediu” au fost inserate in prima lege-cadru privind protectia mediului cu toate limitele aferente timpului (obiective de natura socio-politica), treptat fiind particularizate in legislatia specifica. Legislatia de mediu a acreditat astfel pentru prima data raspunderea contraventionala (penala) a persoanei juridice in dreptul roman, pentru atingerile aduse mediului, evident cu limitele de rigoare.
Aceasta practica s-a pastrat pani astazi, cand cel de-al treilea act normativ-cadru in domeniu Ordonanta de Urgenta nr. 195/2005 a pastrat acelasi sistem de raspundere penala in materie, cu o serie de ajustari impuse de evolutia dreptului comparat, a doctrinei si a jurisprudentei aferente. In prezent regimul juridic general al infractiunilor ecologice este confuz si, in unele privinte, chiar contradictoriu.
Intr-adevar, in contextul procesului de modernizare a legislatiei penale si de armonizare a reglementarilor de mediu cu exigentele comunitare, ca o masura pozitiva Noul Cod penal[6] a preluat (desi nu inspirat, pe continut) din legea-cadru sediul principal al acestei categorii de infractiuni, prevazand capitolul V intitulat”Crime si delicte contra mediului”, in titlul VIII”Crime si delicte de pericol public” al Partii speciale. Asa cum rezulta din chiar denumirea capitolului, unele infractiuni de mediu au fost considerate crime, ca expresie a gradului ridicat de pericol social recunoscut astfel.
Optandu-se pentru o colaborare sectoriala, au fost prevazute crime si delicte privind incalcarea regulilor privind protectia atmosferei (art. 395), incalcarea regulilor privind protectia apei (art. 396), incalcarea regulilor de gospodarire a apelor (art. 397), incalcarea regulilor privind utilizarea apei potabile (art. 398), distrugerea lucrarilor de protectie a apelor (art. 399), incalcarea regulilor privind protectia fondului forestier (art. 401), poluarea fonica (art. 402), poluarea accidentala (art. 403).
Ca o particularitate, persoana juridica se sanctioneaza pentru infractiunile contra mediului. Totusi, actul normativ nu a reusit sa ofere un cadru general adecvat domeniului, sa creeze o infractiune ecologica tip, pe baza carora sa se configureze intregul edificiu penal de protectie a mediului. In plus, amanarea, practic (sine die), a intrarii in vigoare a Legii nr. 30/2004 face sa ramana la faza de tentativa, ridicarea ilicitului penal ecologic la nivelul codului penal, sediul principal al infractiunilor ecologice ramanand astfel reglementarea-cadru in materie, respectiv Ordonanta de Urgenta nr. 195/2005.
Constatarea si cercetarea infractiunilor prevazute de acest act normativ se fac din oficiu de catre organele de urmarire penala, conform competentelor legale[7]. ca o particularitate, in cazul descoperirii si stabilirii savarsirii lor de catre Comisarii Garzii Nationale de Mediu, Comisiei Nationale pentru Controlul Activitatilor Nucleare, jandarmi si personalul imputernicit din cadrul Ministerului Apararii Nationale, faptul se aduce de indata la cunostiinta organului de urmarire penala competent potrivit legii de procedura penala.
In actul normativ in cauza sunt prevazute 25 de infractiuni tip si 4 agravante, grupate in functie de pedepsele stabilite, in patru categorii si forme agravante, in marea lor majoritate faptele stabilite sunt incriminate”daca au fost de natura sa puna in pericol viata ori sanatatea umana, animala sau vegetala”[9] intervin in situatia cand infractiunile au pus in pericol sanatatea sau integritatea corporala a unui numar mare de persoane, au avut vreuna din urmarile prevazute Codul penal ori au cauzat o paguba materiala importanta, sau in cazul in care s-a produs moartea uneia sau mai multor persoane sau pagube importante economiei nationale, in aceste cazuri tentativa se pedepseste.
Sub raportul manierei de incriminare, in unele situatii persista dependenta administrativa, precum infractiunile de continuare a activitatii dupa suspendarea acordului de mediu sau autorizatiei /autorizatiei integrate de mediu ,continuarea activitatii dupa dispunerea incetarii acesteia incriminarea depinde de respectarea normelor tehnice instituite infractiunea de producere de zgomote peste limitele admise sau de cea a restrictiilor sau interdictiilor stipulate de lege, precum cele pentru protectia apei si a atmosferei ori vizand vanatul si pescuitul unor specii protejate . Se intalnesc si infractiuni ecologice propriu-zise ca poluarea prin evacuare, cu stiinta, in apa, in atmosfera sau pe sol a unor deseuri sau substante periculoase arderea miristilor, stufului, tufariselor si a vegetatiei ierboase din ariile protejate si de pe terenurile supuse refacerii ecologice .
Concluzii
Notiunea generala de raspundere este intalnita in toate ramurile dreptului, s-a format si a evoluat odata cu dinamica societatii umane, impunand o anumita conduita a oricarui subiect, pe care il obliga sa nu aduca atingere intereselor generale sau drepturilor legitime ale unei persoane si sa nu provoace un prejudiciu. Orice abatere de la regulile de conduita, urmata de producerea unui prejudiciu sau de crearea unei stari de pericol, atrage responsabilitatea autorului faptului ilicit. In conditiile existentei vietii pe pamant, in contextul preocuparilor permanente de asigurare a supravietuirii omului ca specie intre specii, protectia mediului vizeaza ocrotirea, conservarea si dezvoltarea acestuia. In sprijinul acestui deziderat, protectia juridica a mediului este inseparabila de existenta raspunderii juridice a celui ce a cauzat producerea unui prejudiciu sau a unei daune.
Recunoasterea si garantarea dreptului la un mediu sanatos si echilibrat din punct de vedere ecologic are loc atat la nivelul legislatiilor nationale, cat si in planul reglementarilor internationale.
Dreptul mediului nu se poate incadra perfect in diviziunea fundamentala traditionala a dreptului in drept privat si drept public. El cuprinde elemente semnificative de drept administrativ, dar si drept civil, penal etc.
In activitatea generala de realizare a legislatiei privind protectia si dezvoltarea mediului un rol deosebit revine actelor juridice emanate de la organele administratiei de stat. Dintre toate ramurile sistemului juridic, dreptul mediului este cel mai legat de dreptul administrativ datorita mai ales, importantei regulilor de politie administrativa si rolul statului in materie problemele mediului au avut un impact direct si asupra evolutiei dreptului administrativ. Mai intai, formularea si aplicarea unei politici in domeniul mediului au determinat instituirea unei administratii special organizate si cu atributii specifice. Apoi, treptat s-au format si s-au dezvoltat institutii de drept administrativ specifice, precum serviciul public al mediului sau tehnici juridice, ca de exemplu consultarea publicului si, mai ales, concertarea si contractualizarea activitatilor din domeniul mediului. La nivelul masurilor menite sa serveasca ocrotirea mediului sunt enumerate: obligarea unitatilor la aplicarea (montarea si folosirea ) de instalatii de filtraj si purificare, aplicarea de amenzi si in cazuri grave, oprirea sau suspendarea activitatilor uzinelor in cauza, autorizarea activitatilor cu impact asupra mediului si a actelor administrative aferente.
Dreptul administrativ ramane si in domeniul dreptului mediului, drept comun, si ca atare, in masura in care reglementarile speciale nu dispun, se aplica regulile regimului administrativ.
Din punctul de vedere al apropierilor dintre cele doua ramuri de drept, o prima constatare priveste faptul ca, atat in raporturile juridice administrative, cat si in cele de drept al mediului, partile se afla in pozitii de subordonare, adesea una dintre ele fiind un organ al administratiei de stat.
Principala diferenta rezida in aceea ca, pe cand dreptul administrativ reglementeaza relatiile sociale nascute in cadrul si pentru realizarea activitatii executive, avand la baza subordonarea in temeiul puterii de stat a unuia dintre subiecte fata de celalalt, raporturile de drept al mediului iau fiinta in vederea infaptuirii protectiei, conservarii si dezvoltarii mediului problema de interes general.
Elaborarea unei lucrari cu privire la raspunderea civila pentru dauna ecologica poate fi privita drept un demers ce implica un anumit grad de dificultate, in conditiile in care conceptele legislatia si jurisprudenta sunt inca in curs de cristalizare. Cu toate dificultatile pe care le implica, demersul este util si necesar pentru asimilarea, in peisajul juridic contemporan a unor realitati ce nu pot fi ignorate si care exercita ele insele o presiune constanta pentru aflarea raspunsurilor la multiple si uneori grave probleme, antrenand nu numai prezentul, ci si viitorul planetei insesi.
A opera cu notiunile de dauna ecologica si raspundere civila pentru aceasta devine tot mai mult o cerinta a doctrinei juridice si jurisprudentei actuale si viitoare.
Inflatia de reglementari, instabilitatea legislativa, neaplicarea normelor adoptate sunt pacate originare ale legislatiei romanesti din ultimii 16 ani, inclusiv ale celei privind protectia mediului. „In Romania, subiecte precum ecologia si dezvoltarea durabila, economia curata alterglobalismul si efectele sociale si economice ale crizei mondiale raportul dintre vechile sau noile libertati (de la libertatea presei si a opiniei pana la drepturile minoritatilor sau drepturile consumatorilor) raman inca departe de lumea dezlantuita”. Exemplul cel mai semnificativ al instabilitatii in domeniu il reprezinta chiar situatia Legii-cadru 137/1995.
Dupa ce a fost modificata de mai multe ori (practic fiecare ministru al mediului a operat modificari la aceasta lege) aceasta a sfarsit prin a fi abrogata integral la 30 decembrie 2005 si inlocuita cu o noua reglementare [21], sub pretextul accelerarii procesului de preaderare la UE, dar in realitate fara ca o ratiune importanta sa fi impus o asemenea solutie radicala! Acum exista peste 300 de acte normative referitoare la mediu (legi, ordonante si hotarari guvernamentale, ordine ministeriale) la care se adauga zeci de conventii internationale ratificate, reunite intr-un corpus masiv, nestructurat, dezordonat si ineficient.
Rezolvarea multiplelor probleme ale crizei ambientale ramane un deziderat iluzoriu atata timp cat nu exista constiiinta de mediu, accesul la informatii privind calitatea mediului se realizeaza formal, iar asociatiile neguvernamentale nu constientizeaza rolul lor in lupta impotriva poluarii, cel mai mare rau al secolului.
Astazi, cand poluarea este mai puternica decat lupta impotriva ei,pretutindeni in lume se impune sa se intensifice actiunile de protectie a mediului inconjurator, pentru a se respecta dreptul generatiilor prezente si viitoare la un mediu sanatos si prosper.
Fig. 13. Conform noilor reglementari din domeniu protectia mediului a devenit o prioritate, iar un aspect deosebit de important il constituie asumarea raspunderii pentru daunele ecologice.
Studiu de caz
Elaborarea acestei lucrari se datoreaza in principal necesitatii de a scoate in evidenta efectele negative ce pot avea repercusiuni asupra locuitorilor in cazul poluarii mediului in care acestia traiesc. In vederea efectuarii acestui studiu, am ales „cazul Protan”.
Prin lucrarea pe care am realizat-o, am incercat sa scot la lumina problema caliatii mediului, privita din perspectiva poluarii aerului, a apei si a solului, cu urmari atat din punct de vedere medical, cat si social.
Preocuparile pentru protectia mediului natural s-au facut resimtite inca de la sfarsitul secolului al XIX lea, cand s-a facut tranzitia de la atitudinea de admirare pasiva a frumusetilor naturii la cea activa de actionare pentru protectia ei si de prevenire a exploatarii abuzive a bogatiilor naturale.
Axul central al politicilor actuale de mediu il constituie asigurarea unui mediu curat pentru sanatatea locuitorilor tarii, evitarea deteriorarii mediului, si armonizarea legislatiei specifice de mediu din Romania cu cea a Uniunii Europene.
Micul Dictionar Enciclopedic, editia 1986, defineste mediul drept „complex teritorial in care se imbina elementele de relief, structura geologica si resursele din subsol, apele si conditiile de clima, solul, vegetatia si fauna, care constituie cadrul natural de desfasurare a vietii materiale a societatii omenesti”.
Prin mediu inconjurator sau mediu ambiant se intelege ansamblul de elemente si fenomene naturale si artificiale de la exteriorul Terrei, care conditioneaza viata in general si pe cea a omului in special. Sensul dat acestei notiuni in cadrul Uniunii Europene este cel al unui ansamblu de elemente care, in complexitatea relatiilor lor, constituie cadrul, mijlocul si conditiile de viata ale omului, cele care sunt ori cele care nu sunt resimtite. O alta definitie o gasim in Legea protectiei mediului, in care mediul inconjurator este ansamblul de conditii si elemente naturale ale Terrei: aerul, apa, solul si subsolul, toate straturile atmosferei, toate materiile organice si anorganice, precum si fiintele vii, sistemele naturale in interactiune, cuprinzand elementele enumerate anterior, inclusiv, valorile materiale si spirituale.
Cerintele existente la nivelul Uniunii Europene impun o noua abordare a problemelor globale de mediu, din punct de vedere al efectelor si presiunii asupra mediului si a tuturor consecintelor dezvoltarii socio-economice.
Starea factorilor de mediu in Romania nu poate fi ameliorata, daca nu se au in vedere urmatoarele aspecte:
1. faptul ca protectia mediului este o obligatie ce revine tuturor celor care organizeaza si desfasoara o activitate, iar normele si standardele de mediu existente trebuie respectate de toti si in primul rand, de cei care desfasoara activitati industriale.
2. in toate activitatile industriale trebuie acordata prioritate protectiei mediului, calitatii vietii umane si abandonata conceptia multor factori care pun in prim plan productia, fara a lua in calcul si consecintele negative asupra mediului in care traim.
3. institutiile statului, centrale si locale, trebuie sa isi exercite, cu exigenta necesara, atributiile pe care le au in aplicarea legilor.
4. resursele financiare trebuie sa fie cat mai bine folosite si focalizate pe solutionarea problemelor de mediu din zonele critice.
5. trebuie continuata introducerea instrumentelor economice, financiare si juridice care sa-i stimuleze si, dupa caz, sa-i constranga pe agentii economici sa investeasca in tehnologii noi, in performante economice si ecologice. In acest cadru, aplicarea efectiva a principiului”poluatorul plateste” va conduce la rezultate pozitive.
6. mai sunt necesare si unele adaptari ale politicii nationale, care sa tina seama, intre altele, de faptul ca, in perspectiva integrarii in Uniunea Europeana, performanta economica va fi nemijlocit legata de performanta ecologica.
Romania a facut pasi importanti prin implementarea elementelor legislative specifice Uniunii Europene, cat si a unor programe si proiecte dedicate protectiei mediului si conservarii biodiversitatii, elaborate tinandu-se cont de conventiile si protocoalele internationale la care Romania este parte si de aquis-ul comunitar de mediu privind calitatea aerului si controlul poluarii industriale.
a) Protocolul de la Gotheburg din 1 decembrie 1999 al Conventiei din 1979 asupra poluarii atmosferice transfrontiere pe distante lungi, referitor la reducerea acidifierii, eutrofizarii si nivelului de ozon troposferic.
Plafoanele de emisii, aferente anului 2010, angajate de Romania sunt de 918 kilotone pentru dioxid de sulf (SOB2B) si 437 kilotone pentru oxizi de azot (NOBxB), din care aportul instalatiilor mari de ardere (IMA) este prognozat a fi de 36,6% (336 kilotone) pentru dioxid de sulf (SOB2B) si 26,08% (114 kilotone) pentru oxizi de azot (NOBxB),
b) Directiva 2001/80/CE privind limitarea emisiilor anumitor poluanti in aer proveniti de la instalatiile mari de ardere. Romania a optat pentru aplicarea primei variante constand in respectarea de catre fiecare IMA a valorilor limita de emisie (VLE).
Conformarea IMA din Romania la valorile limita de emisie nu este posibila incepand cu data de 1 ianuarie 2008, asa cum prevede Directiva, situatie in care s-au solicitat perioade de tranzitie in vederea conformariii la valorile limita de emisii, cuprinse intre 1 ianuarie 2008 si 31 decembrie 2013 si 1 ianuarie 2016 si 31 decembrie 2017.
c) Directiva 2001/81/CE privind plafoanele nationale de emisii pentru anumiti poluanti atmosferici. Aceasta Directiva are ca scop limitarea emisiilor de poluanti cu efect de acidifiere, eutrofizare si de precursori ai ozonului, pentru a imbunatatii calitatea factorilor de mediu si sanatatii umane.
Directiva impune stabilirea de plafoane nationale de emisie, considerand ca ani de referinta 2010 si 2020,astfel pana in anul 2010 Statele Membre se angajeaza sa reduca emisiile de dioxid de sulf, oxizi de azot, compusi organici volatili si amoniac.
d) Directiva IPPC 96/61/CE privind prevenirea si controlul integrat al poluarii, prin care se stabileste o abordare integrata a masurilor necesare reducerii si controlului poluarii. in contextul in care instalatiile mari de ardere sunt in totalitate instalatii IPPC, conform prevederilor articolului 5, aceste instalatii vor trebui sa indeplineasca cerintele Directivei 96/61/CE pana la data de 30 octombrie 2007.
e) Directiva 96/62/CE este directiva cadru pentru calitatea aerului, privind evaluarea si managementul calitatii aerului si Directiva 99/30/CE privind valorile limita pentru dioxid de sulf, oxizi de azot, materii in suspensie si plumb in aerul atmosferic, prevad obligatii de: monitorizare si evaluare a calitatii aerului, informarea publicului privind calitatea aerului inconjurator, elaborarea de planuri de gestionare a calitatii aerului in vederea atingerii valorilor limita intr-un timp stabilit, mentinerea calitatii aerului inconjurator acolo unde este corespunzatoare standardelor sau imbunatatirea acesteia in cazuri necorespunzatoare.
f) Directiva 99/32/CE privind reducerea continutului de sulf din anumiti carburanti lichizi prin care se impune un continut standard de sulf de pana 1% pentru combustibili grei si 0,2% continut de sulf pentru combustibili usori.
Cadru legislativ in Romania:
In scopul aderarii Romaniei la Uniunea Europeana, s-a transpus in legislatia nationala mare parte a acquis-ul comunitar de mediu. Astfel, activitatea instalatiilor mari de ardere este reglementata de urmatoarele acte normative:
a) Legea 271/2003, care ratifica Protocolul de la Gothenburg,
b) HG 541/2003, modificata si completata de HG 322/2005 privind stabilirea unor masuri pentru limitarea emisiilor in aer ale unor anumiti poluanti proveniti de la instaltiile mari de ardere, prin care se transpun prevederile Directivei 2001/80/CE,
c) Ordinul comun 712/2003 al Ministrului Agriculturii, Padurilor, Apelor si Mediului, nr. 199/2003 al Ministrului Economiei si Comertului si nr. 126/2004 al Ministrului Administratiei si Internelor, care aproba „Ghidul privind elaborarea propunerilor de programe de reducere progresiva a emisiilor anuale de oxizi de azot si pulberi provenite din instalatiile mari de ardere”,
d) OUG 34/2002 privind prevenirea, reducerea si controlul integrat al poluarii, aprobata si modificata prin Legea 645/2002 prin care se transpun prevederile Directivei IPPC 96/61/CE,
e) Ordinul MAPAM 818/2003 pentru aprobarea procedurii de emitere a autorizatiei integrate de mediu,
f) OUG 243/2002 privind protectia atmosferei, aprobata si modificata prin Legea 655/2001, prin care se transpun prevederile Directivei 96/62/CE,
g) Ordinul MAPAM 592/2002 pentru aprobarea normativului privind stabilirea valorilor limita, a valorilor prag si a criteriilor si metodelor de evaluare a SOB2, BNOB2B, NOBxB, a pulberilor in suspensie, Pb, benzenului, CO si a azotului in aerul inconjurator, prin care se transpun prevederile Directivei 99/30/CE,
h) HG 142/2003 privind limitarea continutului de sulf din combustibili lichizi prin care se transpun prevederile Directivei 99/32/CE, conform careia incepand cu 1 ianuarie 2007 continutul maxim de sulf trebuie sa fie de 1% din greutate.
Poluarea reprezinta modificarea componentelor naturale prin prezenta unor componente straine, numite poluanti, ca urmare a activitatii omului, si care provoaca prin natura lor, prin concentratia in care se gasesc si prin timpul cat actioneaza, efecte nocive asupra sanatatii, creeaza disconfort sau impiedica folosirea unor componente ale mediului esentiale vietii. (Conferinta Mondiala a O.N.U., Stockholm, 1972)
Din cuprinsul definitiei se poate constata clar ca cea mai mare responsabilitate pentru poluarea mediului o poarta omul, poluarea fiind consecinta activitatii mai ales social – economice a acestuia.
Privita istoric, poluarea mediului a aparut odata cu omul, dar s-a dezvoltat si s-a diversificat pe masura evolutiei societatii umane, ajungand astazi una dintre importantele preocupari ale specialistilor din diferite domenii ale stiintei si tehnicii, ale statelor si guvernelor, ale intregii populatii a pamantului. Aceasta, pentru ca primejdia reprezentata de poluare a crescut si creste neincetat, impunand masuri urgente pe plan national si international, in spiritul ideilor pentru combaterea poluarii.
La nivel national exista de asemenea numeroase organizatii al caror scop este de a atrage interesul populatiei asupra protectiei mediului: Ministerul apelor, padurilor si protectiei mediului, Comisia pentru ocrotirea monumentelor naturii din cadrul Academiei Romane, ECOSENS (Bucuresti), ALBAMONT (Alba Iulia), ECOTUR (Sibiu), MARENOSTRUM (Constanta), PRIETENII PAMANTULUI (Galati), CENTRUL CARPATO – DANUBIAN DE GEOECOLOGIE (Bucuresti): coord. proiect ECO – SCHOOLS, OAMENII SI MEDIUL INCONJURATOR (Tg. Mures), FOCUS ECO CENTER (Ploiesti), ECO – LIFE (Bacau).
Cazul Protan – scurt instoric:
SC Protan SA se ocupa cu reciclarea carcaselor de animale, transportul apelor uzate de la fabrici de carmangerie, dar si cu diferite actiuni de ecarisaj.
Reteaua „Ecarisajul” a fost infiintata in anii ’50 iar la inceputul anilor ’80 compania a luat numele „Protan”, termenul provenind de la „proteina animala”. Menirea sa, inca de la inceput, era colectarea deseurilor de origine animala din toata tara si neutralizarea lor prin transformarea in fainuri proteice.
In 2002, SC Protan SA a fost privatizat de APAPS, pachetul majoritar fiind preluat de compania Phoenix-Farm.
In mai 2006, SC Protan SA, a participat in parteneriat cu ATEV (Ungaria), la licitatia organizata de Agentia Domeniilor Statului, si a castigat concesiunea ecarisajului la nivel national.
In primul an de concesiune, SC Protan SA a investit peste 13,5 milioane euro in modernizarea ecarisajului.
In ianuarie 2008, SC Protan SA avea contracte de colectare si neutralizare a deseurilor de peste 4592 de agenti economici si cu peste 2238 de consilii locale si primarii.
In momentul castigarii licitatiei pentru ecarisarea la nivel national, SC Protan SA, si-a asumat aducerea acestei activitati la nivel european din toate punctele de vedere: respectarea normelor sanitar-veterinare si de mediu, capacitate de transport, tehnologie.
Uniunea europeana conditioneaza exportul romanesc de carne si produse derivate catre tarile membre UE, de respectarea unor norme stricte de colectare si neutralizare a deseurilor animale. Uniunea Europeana acorda o atentie deosebita acestui domeniu, deoarece activitatea de ecarisaj are legatura cu controlul bolilor la animale pe teritoriul Romaniei, domeniu prioritar pentru UE.
Pentru lipsa sistemului de ecarisaj, Romania a primit la raportul din luna mai 2006 stegulet rosu si a fost criticata si in raportul de tara din luna septembrie, in 2006, chiar daca nu a mai primit stegulet rosu.
Zilnic, firma de ecarisaj deverseaza sase litri de ape reziduale pe secunda, provenite din spalarea utilajelor de procesare a deseurilor.
Documentul semnat de Protan in iulie 2006, cu Agentia de Mediu, obliga fabrica de ecarisaj sa faca utilizabila statia de epurare, pana la data de 30 septembrie 2008.
Din cauza reclamatiilor primite de la cetateni, legate de mirosul insuportabil, conducerea fabricii a preferat sa puna in functiune aparate noi de neutralizare a mirosului.
Protan neutralizeaza, zilnic, circa 150 de tone de deseuri animale.
In jurul Bucurestiului nu exista nici o alta institutie care sa poata sa preia deseurile animale, cea mai apropiata unitate aflandu-se la Codlea.
Fabrica Protan este singura din tara care neutralizeaza deseurile de categoria I, care prezinta risc maxim de contaminare.
Aplicarea prevederilor legii:
Orice persoana fizica sau juridica, poate fi trasa la raspundere juridica pentru nerespectarea legislatiei mediului.
La inceputul lunii octombrie 2008, Garda Nationala de Mediu a amendat SC Protan SA cu 100.000 lei, ca urmare a nerespectarii obligatiilor asumate privind realizarea statiei de epurare a apelor uzate.
'In urma verificarilor efectuate de Garda Nationala de Mediu in data de 1 octombrie 2008 la SC Protan SA Bucuresti, sucursala Popesti Leordeni, s-a constatat ca nu au fost executate lucrarile rezultate in urma studiului de solutie privind optimizarea epurarii corespunzatoare a tuturor apelor uzate evacuate de pe amplasament', precizeaza comunicatul Garzii Nationale de Mediu.
In plus, Garda a trimis o notificare Agentiei Regionale pentru Protectia Mediului (ARPM), in care solicita ca, daca Protan nu-si rezolva deficientele in epurarea apelor uzate pana la 30 octombrie 2008, aceasta sa-i suspende autorizatia integrata de mediu pentru sase luni.
Intrucat litigiile generate de eliberarea, revizuirea sau suspendarea acordului/ autorizatiei de mediu se solutioneaza potrivit legii contenciosului administrativ, conform art. 9 din Legea nr. 29/1990, in cazuri bine justificate si pentru a preveni producerea unei pagube iminente, reclamantul poate cere instantei sa dispuna suspendarea executarii actului administrativ pana la solutionarea cererii.
Tribunalul Bucuresti a respins ca neinteimeiata actiunea intentata Autoritatii Regionale pentru Protectia Mediului de catre Protan, in care firma cere anularea deciziei prin care i-a fost suspendata autorizatia integrata de mediu pentru sase luni.
Decizia a fost luata pentru ca fabrica de ecarisaj a incalcat termenul de punere in folosita a noului sistem de epurare a apelor reziduale.
Conform normelor in vigoare, desfasurarea activitatii pe perioada de suspendare a autorizatiei integrate constituie infractiune si se pedepseste cu inchisoare de la 3 luni la un an si cu amenda penala de la 30.000 lei la 60.000 lei.
Prin sanctionarea juridica a faptelor anti-mediu, pe langa scopul firesc respectiv, se urmareste educarea celui sanctionat si a celorlalti cetateni pentru formarea acelei constiinte ecologice, de mediu in general, fara de care nu se pot realiza sarcinile complexe ale prevenirii poluarii, depoluarii si imbunatatirii conditiilor de mediu.
Raportul juridic de constrangere, care are in continutul sau o pluralitate de drepturi si obligatii, de drept material (substantial) si de drept procesual, apare ca rezultat al savarsirii unor fapte ilicite si duce la aplicarea sanctiunilor juridice.
Astfel, orice incalcare a normelor juridice poate da nastere unui raport juridic de constrangere care se stabileste intre stat si autorul faptei ilicite.
In legea nr.265/2006 privind protectia mediului, nu se gaseste o definitie clara a poluarii mediului, spre deosebire de vechea lege nr.9/1973, care in articolul 5 stabilea: poluarea mediului „consta in acele actiuni care pot produce ruperea echilibrului ecologic sau sa dauneze sanatatii, linistii si starii de confort a oamenilor ori sa provoace pagube economice naturale, prin modificarea calitatii factorilor naturali sau creati prin activitatile umane”.
Poluarea este deci, in esenta, actiunea de intoxicare produsa de poluanti.
In ordonanta de urgenta a guvernului nr 195/2005, art.2 punct 50, prin poluant se intelege „orice substanta solida, lichida, sub forma gazoasa sau de vapori ori forma de energie (radiatie electromagnetica, ionizanta, termica, fonica sau vibratii) care, introdusa in mediu, modifica echilibrul constituentilor acestuia si al organismelor vii si aduce daune bunurilor materiale.”
Cu titlu de exemplu avem, art.6 alin.1 din Legea nr.265/2006 in care se stipuleaza urmatoarele: „protectia mediului constituie obligatia si responsabilitatea autoritatilor administratiei publice centrale si locale,precum si a tuturor persoanelor fizice si juridice”, coroborat cu art. 35 alin.3 Constitutie „persoanele fizice si juridice au indatorirea de a proteja si ameliora mediul inconjurator „.
Raspunderea contraventionala reprezinta acea forma a raspunderii juridice care consta in aplicarea de sanctiuni contraventionale persoanelor vinovate de incalcarea dispozitiilor legale care prevad si sanctioneaza contraventiile.
Se recurge adesea la raspunderea contraventionala pentru prevenirea sau combaterea nerespectarii prescriptiilor legale in materie.
Aceasta forma de raspundere prezinta avantaje in sensul ca procedura de constatare si aplicare a sanctiunilor contraventionale este mult mai rapida in raport cu celelalte proceduri judiciare iar masurile impuse sunt executorii, permitand o interventie urgenta.
Aplicand prevederile legii, Garda de Mediu Prahova a amendat SC Protan SA cu 20.000 de lei dupa ce s-a constatat ca firma a poluat, raul Prahova, in dreptul podului Stoienesti, prin deversarea cu vidanja a unor substante nocive.
Reprezentantii Garzii de Mediu, au declarat ca cisterna apartinand firmei Protan continea un amestec de sange de animale si ape uzate de la fabrici de carmangerie. Cisterna a fost gasita abandonata pe albia raului, soferul acesteia abatandu-se de la traseul stabilit si ramanand blocat cu masina in noroi. Totodata, au fost sesizati si lucratori ai Garzii Nationale de Mediu - Comisariatul Judetului Prahova si Administratia Nationala Apele Romane, SC Protan SA urmand sa plateasca in urmatoarele sase luni amenda contraventionala de 200 de milioane de lei vechi.
Din punct de vedere legal (art.1, Legea nr. 32/1968), contraventia desemneaza acea fapta savarsita cu vinovatie, care prezinta un pericol social mai redus decat infractiunea si care este prevazuta si sanctionata ca atare prin acte normative.
Este vorba despre incalcarea reglementarilor juridice vizand protectia mediului cu vinovatie, fiind exclusa raspunderea fara culpa.
Obiectul contraventiei este reprezentat de valorile sociale, bunurile sau interesele legitime aparate prin norme de drept, carora li se aduce atingere ori sunt puse in pericol de fapta savarsita.
In legea cadru nr.137/1995 se consacrau o serie de categorii de contraventii, sanctionate cu amenda, al carei cuantum se actualiza anual prin hotarare a Guvernului (art. 83 pct. 4 din legea cadru), acum aceste contraventii nu se mai actualizeaza, valoarea acestora ramanand fixa art.96 din ordonanta de urgenta a guvernului nr.195/2005.
Amenda contraventionala este cea mai frecvent utilizata sanctiune pentru incalcarea normelor dreptului administrativ. Este prevazuta de lege pentru toate situatiile de incalcare a acestor norme, cu exceptia situatiei in care fapta ilicita constituie infractiune.
Amenda contraventionala consta intr-o suma de bani pe care contravenientul trebuie sa o plateasca. Legea stabileste o limita minima si o limita maxima a amenzilor.
In Ordonanta de urgenta a Guvernului, articolul 96, punctele 1, 2 si 3, sunt prevazute faptele care constituie contraventii si sanctiunile care se aplica.
Protan a anuntat suspendarea activitatii din 17 noiembrie 2008, in semn de protest fata de faptul ca autoritatile statului refuza sa ii achite taxa de neutralizare, in valoare totala de peste patru milioane euro, restanta din 2006.
Activitatea prestata pentru administratiile locale se face gratuit, urmand ca societatea sa isi recupereze banii de la bugetul de stat, conform contractului de concesiune semnat in 2002.
Agentia de Plati si Interventie pentru Agricultura (APIA) nu a autorizat la plata suma de 2,64 milioane lei (723.759 euro) pentru Protan, deoarece societatea nu avea toate autorizatiile sanitar-veterinare si de mediu (pentru sucursalele Roman, Suplacu de Barcau, Ploiesti si Gorj) si nu a prezentat dovada incinerarii fainii proteice.
APIA a aprobat si a solicitat fonduri pentru toate activitatile de neutralizare care au indeplinit criteriile de eligibilitate. Potrivit legii, APIA poate sa autorizeze la plata doar sumele aferente activitatilor desfasurate prin centrele de colectare/procesare ale concesionarului care detin autorizatii sanitar-veterinare si de mediu.
Potrivit directorului general al Protan, au fost facute eforturi mari pentru a se realiza mai repede decat era prevazut modernizarea instalatiei de neutralizare de la Popesti Leordeni, responsabila de mirosul urat emanat in zona, dar societatea nu mai dispune de fonduri pentru a continua investitia, care a fost realizata doar in proportie de 98 la suta. Termenul de finalizare a realizarii statiei de epurare a apelor la sucursala Popesti Leordeni a fost 30 septembrie 2008.
Protan face demersuri la autoritatile de mediu pentru a muta cu un an termenul limita de realizare a statiei de epurare a apei, pentru ca noua linie tehnologica de neutralizare, aflata in stadiu avansat de montaj si al carei termen de finalizare va fi decalat din septembrie 2010 in semestrul 1 din 2009, necesita o statie de epurare cu o alta capacitate si tehnologie decat cele prevazute in programul initial de etapizare.
Societatea Protan, a oprit in noiembrie 2008, temporar, unitatea din Popesti Leordeni, acest fapt avand repercusiuni grave asupra mediului din zona localitatii Popesti Leordeni.
Deseurile nu au mai putut fi prelucrate, deoarece fabrica a fost inchisa dupa ce canalizarea ei a fost astupata de o firma de constructii.
Compania a notificat Guvernul si toate autoritatile statului din domeniile sanitar-veterinar, mediu si al sanatatii publice asupra sistarii activitatii de colectare a deseurilor de origine animala.
“Desi obiectul de activitate al companiei Protan SA, ecarisajul, a fost declarat activitate publica de interes national, conform Legii 73/2006, persoane cu interesele imobiliare in zona Popesti Leordeni saboteaza in mod repetat activitatea companiei' a declarat atunci, Cristina Miu, director general al Protan SA.
Ministerul Mediului si Dezvoltarii Durabile considera ca activitatea centrelor de ecarisaj din Romania ale SC Protan SA trebuie sa continue, deoarece exista niste obligatii contractuale pe care compania trebuie sa le respecte, astfel incat sa fie asigurata continuitatea activitatii de neutralizare a deseurilor de origine animala.
Exceptie face sucursala Popesti - Leordeni, pana la indeplinirea masurilor impuse de autoritatile de mediu.
Motivul suspendarii Autorizatiei Integrate de Mediu pentru sucursala Popesti – Leordeni la reprezentat nerealizarea masurii din planul de actiuni referitoare la realizarea statiei de epurare.
Concluzia
Romania a facut pasi importanti prin implementarea elementelor legislative specifice Uniunii Europene, cat si a unor programe si proiecte dedicate protectiei mediului si conservarii biodiversitatii, elaborate tinandu-se cont de conventiile si protocoalele internationale la care Romania este parte si de aquis-ul comunitar de mediu privind calitatea aerului si controlul poluarii industriale.
Problemele de protectie a mediului sunt deosebit de complexe si vizeaza toate sectoarele de activitate: economice, sociale si politice. Rezolvarea acestor probleme reclama participarea tuturor celor implicati in poluarea factorilor de mediu: agenti economici, departamente, ministere, dar si a acelora care sunt interesati in ocrotirea mediului: in primul rand populatia si reprezentantii ei alesi in diverse organisme, organizatii neguvernamentale, intreaga structura statala.
Amenda este, de obicei, o sanctiune ineficace. Impotriva procesului verbal de constatare a contraventiei si de aplicare a sanctiunii, se poate face plangere in termen de 30 de zile de la data comunicarii actului. Plangerile se solutioneaza de catre judecatorie, aplicandu-se prevederile legii 265/2006 cu privire la protectia mediului.
Mediul inconjurator ne asigura conditiile necesare vietii, insa depinde de noi daca dorim sa folosim aceste elemente esentiale cat mai util sau daca vrem sa ocolim acest aspect al vietii noastre.
BIBLIOGRAFIE:
Simona-Maya Teodoroiu, Raspunderea civila pentru dauna ecologica, Editura Lumina Lex, 2003,
Mircea Dutu, Dreptul Mediului editia 2, Editura C.H. Beck 2008,
Marilena Uliescu, Curs de Dreptul Mediului, Editura Economica 2001,
Gheorghe Durac, Laura Bauriand, Raspunderea juridica pentru dauna ecologica, Editura Junimea, Iasi 2004,
Mihaela Patraus, Raspunderea civila pentru dauna ecologica, Editura Lumina Lex, Bucuresti 2005,
Liviu Pop, Teoria generala a obligatiilor, Editura Chemarea, Iasi 1993,
Ernest Lupan, Dreptul Mediului, partea speciala – tratat elementar, II., Editura Lumina Lex 1996,
Mircea Dutu, Tratat de Drept al mediului, vol. I si II, editura Economica, Bucuresti, 2007,
Mircea Dutu, Dreptul Mediului – Tratat, vol. I, editura Economica, Bucuresti, 2004,
Achim Gheorghe, Legislatia mediului, Editura Omnia, Brasov, 2002,
Anton Parlagi, Dictionar de Administratie Publica, Editura Economica, 2000,
Site-uri internet:
UICN – https://www.iucn.org,
Ecolex – https://www.ecolex.orglindex.htm,
Agentia Europeana pentru Mediu – https://www.eea.dk,
CEDO – www.scj.coe.int,
www.green-report.ro,
Ministerul Mediului – www.mmediu.ro,
Agentia Nationala pentru Protectia Mediului - www.anpm.ro,
|
