Regimul raspunderii pentru prejudiciul ecologic instituit prin Ordonanta de Urgenta nr. 195/2005

Regimul raspunderii pentru prejudiciul ecologic instituit prin Ordonanta de Urgenta nr. 195/2005

Legea - cadru are in vedere protectia mediului ca obiectiv de interes public major si asigurarea dezvoltarii durabile a societatii.. Legea instituie drepturi si obligatii pentru autoritatile publice, persoanele fizice si juridice si sanctiunile corespunzatoare in caz de neconformare.

Importanta acestei reglementari consta in aceea ca, avandu-se in vedere specifici 121e48b tatea daunei ecologice, s-a instituit o raspundere care revine autorului faptei pagubitoare, ce nu poate invoca lipsa culpei . Victima nu va fi obligata sa probeze culpa celui a carui raspundere incearca sa o angajeze in vederea repararii prejudiciului. Principiul raspunderii obiective este cel care pune in aplicare principiul”poluatorul plateste”, raspunderea fiind angajata pentru riscul pe care-l prezinta activitatea pe care acesta o desfasoara.

In cazul pluralitatii autorilor, raspunderea este solidara. In aceasta situatie victima nu este pusa in situatia de a demonstra contributia fiecarui poluator in parte, proba care ar presupune cunostinte si mijloace tehnice, care de cele mai multe ori ar depasi posibilitatile acesteia. Cu totul exceptional, raspunderea poate fi si subiectiva pentru prejudiciile cauzate speciilor protejate. In ceea ce priveste repararea prejudiciului, in Legea-cadru de protectie a mediului, se arata ca persoana vinovata,,suporta costul pentru repararea prejudiciului si inlatura urmarile produse de acesta, restabilind conditiile anterioare producerii prejudiciului” , potrivit principiului „poluatorul plateste”.

Dreptul la actiune in repararea unui prejudiciu adus persoanelor, bunurilor sau mediului apartine celui lezat direct. Instituind un regim special, legea, avand in vedere ca de cele mai multe ori victima este mediul insusi, recunoaste tuturor persoanelor”dreptul de a se adresa, direct sau prin intermediul organizatiilor pentru protectia mediului, autoritatilor administrative si/sau judecatoresti, dupa caz, in probleme de mediu, indiferent daca s-a produs sau nu un prejudiciu si dreptul la despagubire pentru prejudiciul suferit .

1. Raspunderea obiectiva, independenta de culpa

Tinand seama de riscurile tot mai mari pe care le prezinta activitatile umane pentru mediu, legea instituie pentru prejudiciu o raspundere „cu caracter obiectiv, independent de culpa”.

In consecinta, victima va trebui sa dovedeasca numai existenta prejudiciului si raportul de cauzalitate dintre fapta si paguba. Se elimina astfel obstacolul probei culpei, deosebit de dificila in materie ecologica, datorita investigatiilor pe care le presupun descoperirea si identificarea sursei precise a daunelor, inclusiv o anumita cooperare a poluatorului. In alta ordine de idei, intrucat dovada existentei culpei devine inutila, pentru a se angaja raspunderea, de acum inainte, asigurarea calitatii mediului nu mai apartine categoriei obligatiilor de mijloc, ci devine una de rezultat. Va interesa deci rezultatul final, protectia si calitatea mediului, nu numai diligentele depuse pentru evitarea poluarii sau degradarii mediului.

Necesitatea obiectivizarii raspunderii juridice in dreptul mediului a fost sustinuta de o serie de autori, fiind fondata pe ideea de risc[5], dupa care orice activitate desfasurata de o persoana creeaza un risc pentru alta, facand responsabil pe autorul sau pentru prejudiciul pe care-l poate cauza fara a mai fi nevoie de dovada culpabilitatii. Raspunderea celor care au determinat o actiune asupra mediului, modificand si afectand calitatile sale, se antreneaza sub forma obligarii acestora la repararea prejudiciilor provocate. Raspunderea pentru riscul ecologic se angajeaza in situatiile in care poluarea este determinata de activitatea generala a unor agenti economici .

Poluarea fiind rezultatul acumularii lente a unor efecte negative care produc latent consecinte negative, periculoase, grave asupra mediului, impune reguli particulare in privinta raspunderii pentru pagubele cauzate. Regimul raspunderii civile pentru risc impune indemnizatia victimei, indiferent de culpa autorului, singurul caz de exonerare a raspunderii fiind forta majora.

Alaturi de principiul special al raspunderii civile obiective independenta de culpa, Legea mediului consacra in materie de raspundere pentru prejudiciu si raspunderea soildara, in cazul pluralitatii autorului[7].

Prin instituirea acestor principii complementare, se urmareste satisfacerea cerintelor principiului fundamental „poluatorul plateste”.

Prin instituirea raspunderii obiective, independente de culpa, victima poluarii va trebui sa dovedeasca numai existenta prejudiciului si raportul de cauzalitate intre fapta si paguba[8], eliminandu-se proba culpei, care este deosebit de dificila in materie ecologica.

De asemenea, prin instituirea raspunderii solidare, in caz de pluritate de autori, coautorii prejudiciului ecologic vor raspunde solidar, independent de culpa lor. In ceea ce priveste obligatia de asigurare pentru daune in cazul activitatilor generatoare de risc major, problemele controversate in literatura de specialitate sunt legate de faptul ca nu exista o definitie clara si o identificare corespunzatoare a unor asemenea activitati .

Legislatia speciala cuprinde dispozitii care consacra, pentru anumite cazuri de degradare, sau poluare a mediului, raspunderea civila, bazata pe culpa autorului[10] aceasta reprezentand o exceptie de la regula instituita prin art. 81 din legea cadru. Acest fapt apreciem ca demonstreaza o necesitate a legilor succesive cu privire la consecintele produse mediului prin diferite activitati.

Caracterul obiectiv al raspunderii juridice pentru cauzarea prejudiciilor ecologice prezinta urmatoarele caracteristici:

poluatorul, parte a raportului juridic de raspundere civila, este responsabil indiferent daca este sau nu culpabil;

poluatorul este tinut responsabil in anumite conditii chiar si pentru cazul de forta majora,

poluatorul este exonerat de raspundere juridica in cazul unui cataclism natural exceptional si in cazul in care prejudiciul ecologic a fost cauzat prin fapta grav culpabila a victimei;

victima prejudiciului ecologic, parte si ea in raportul juridic de raspundere, are dreptul sa pretinda repararea prejudiciului suferit prin dovada pagubei cauzate;

indiferent de atitudinea subiectiva a poluatorului, victima prejudiciului ecologic are dreptul la despagubire;

culpa autorului nu trebuie dovedita, ea este prezumata, singurul raport cauzal dintre fapta ilicita si rezultatul ei daunator asupra mediului fiind un temei suficient pentru antrenarea raspunderii reparatorii, eliminandu-se astfel obstacolul probei culpei, fapt foarte dificil in materie ecologica;

proba existentei culpei fiind inutila, asigurarea calitatii si protectiei mediului este o obligatie de rezultat;

raspunderea civila obiectiva, prin dreptul mediului reprezinta o exceptie de la regula, dupa care se raspunde dependent de culpa, spre deosebire de raspunderea civila, din dreptul civil unde regula generala este raspunderea intemeiata pe greseala;

raspunderea civila obiectiva pentru daunele ecologice este in deplina concordanta cu caracterul variat al mijloacelor si cailor de poluare;

2. Raspunderea solidara in caz de pluralitate a autorilor

Prin art. 95 alin (1) din Ordonanta de urgenta nr. 195/2005[11] se introduce in sistemul legislativ romanesc cel de-al cincilea caz de solidaritate pasiva legala in materie de obligatii si spre deosebire de situatiile prevazute de art. 1003 C. Civ., cand „delictul sau cvasidelictul” trebuie sa fie imputabil mai multor persoane, in cazul prejudiciului ecologic, coautorii sai raspund solidar, independent de culpa, obiectiv, in raport cu victima. Aceasta inseamna ca victima poate sa se indrepte impotriva oricaruia dintre autori spre repararea totala a pagubei, iar aceasta ramane sa se indrepte impotriva celorlalti, intre care obligatia devine divizibila.

Principiul precautiei si raspunderea obiectiva

Rezolvarea acestei complicate probleme trebuie sa plece de la faptul ca principiul precautiei nu a fost construit ca un principiu de responsabilitate. El vizeaza orientarea procesului de luare a deciziei, constituind un principiu de procedura, care impune respectarea cerintelor precautiei in prezenta unui risc incert, a unei indoieli legitime asupra unui risc potential. Aceste masuri de precautie impun, de exemplu, adoptarea de proceduri de confruntare a intereselor concurente sau producerea de cunostinte asupra riscului in paralel cu dezvoltarea activitatii susceptibile de a fi creatoare de asemenea riscuri.

De aici, riscul alunecarii spre raspundere este evident. Ca atare, chiar daca principiul precautiei nu este un principiu de responsabilitate, judecatorul va fi inclinat in mod natural sa aprecieze raspunderea operatorului prin referinta la masurile de precautie pe care le-a intreprins sau a refuzat sa le adopte. Astfel, in mod traditional, s-a considerat ca autorizatiile administrative si prescriptiile care le insotesc sunt date sub rezerva dreptului tertilor, respectarea acestora nu constituie o cauza de exonerare de raspundere.

Asadar, operatorul actoneaza sub o dubla constrangere: pe de o parte, cea a interesului general pe care il exprima decizia administrativa si prescriptiile pe care aceasta le impune si care sunt sanctionate de dreptul penal sau cel administrativ, pe de alta parte, cea a intereselor private, care, la randul lor, sunt aparate prin angajarea raspunderii, al carei regim poate sa se supuna unei logici independente de cea aferenta masurilor preventive. Aceasta constructie traditionala prezinta o serie de avantaje, in frunte cu neobligarea victimei, pentru obtinerea reparatiei, de a proba culpa celui pe care il urmareste.

Concluzia care se impune este aceea ca principiul precautiei trebuie sa se aplice exclusiv in materia procesului de adoptare a deciziei si, in consecinta, sa nu aiba implicatii asupra regimului de raspundere.

4. Principiul „poluatorul plateste” si problema raspunderii pentru daune ecologice

Principiul presupune ca dauna sa fie imputabila unui agent economic care, pe aceasta cale, trebuie sa fie desemnat ca platitor. Astfel, stabilirea unei legaturi de cauzalitate devine una dintre conditiile punerii in practica a principiului „poluatorul plateste”. Acest principiu s-a bazat pe o idee negativa, respectiv ca bugetul national nu trebuie sa suporte costul pagubelor cauzate mediului prin activitati private, si, in consecinta, implica desemnarea unuia sau mai multor poluatori identificabili si obligarea la internalizarea costurilor externe.

O contributie semnificativa la realizarea efectelor principiului o are raspunderea contraventionala, astfel constituie contraventie si se sanctioneaza in consecinta, incalcarea obligatiilor persoanelor fizice si juridice de a suporta costul pentru repararea unui prejudiciu si de a inlatura urmarile produse de acesta, restabilind conditiile anterioare producerii prejudiciului.

Transpunerea in dreptul intern a Directivei nr. 2004/35/CE

Directiva 2004/35/CE a fost transpusa in dreptul intern prin Ordonanta de urgenta nr. 68/2007 privind raspunderea de mdiu cu referire la prevenirea si repararea prejudiciului asupra mediului[12], avand ca obiect declarat „stabilirea cadrului de reglementare al raspunderii de mediu, bazata pe principiul – poluatorul plateste -, in scopul prevenirii si repararii prejudiciului asupra mediului”.

Documentul preia prevederile actului normativ comunitar, prevazand, totodata, o serie de masuri nationale pentru aplicarea sa. Se precizeaza ca ordonanta se aplica fara a aduce atingere legislatiei comunitare si celei nationale care: a) reglementeaza mai sever desfasurarea oricaror activitati ce intra sub incidenta sa, b) prevede reguli in scopul conflictelor de juristdictie ( art. 3 alin. 3), nu aduce atingere prevederilor legislatiei speciale din domeniul gospodaririi apelor, protectiei speciilor, habitatelor naturale si solului (art.43), nu aduce atingeri prevederilor legislatiei privind recuperarea prejudiciului cauzat proprietatii sau persoanei (art.44).

Astfel, autoritate competenta pentru stabilirea si luarea masurilor preventive si reparatorii, precum si pentru evaluarea caracterului semnificativ al prejudiciului asupra mediului, a fost desemnata agentia judeteana pentru protectia mediului (art. 6).

Deciziile conducatorului agentiei privind stabilirea masurilor preventive sau reparatorii se motiveaza in fapt si in drept, se comunica operatorului in cauza in termen de 24 de ore de la luarea lor, iar litigiilor aferente li se aplica Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004[13]. Autoritatea competenta pentru constatarea prejudiciului asupra mediului, a unei amenintari iminente cu astfel de prejudiciu, precum si pentru identificarea operatorului responsabil este Garda Nationala de Mediu, prin comisariatele judetene (art.9).

Dreptul la actiune apartine oricarei persoane fizice sau juridice care este afectata sau posibil a fi afectatade un prejudiciu asupra mediului sau care se considera vatamata intr-un drept al sau ori intr-un interes legitim si consta in inditruirea: a) de a transmite comisariatului judetean al Garzii Nationale de Mediu oriceobservatii referitoare la producerea inui prejudiciu asupra mediului sau a unei amenintari iminente cu un astfel de prejudiciu, b) de a solicita agentiei judetene pentru protectia mediului, in scris sau prin mijloace electronice de comunicare, sa i-a masurile prevazute de ordonanta.

In situatia in care solicitarea si informatiile care o insotesc arata, intr-o maniera plauzibila, ca exista un prejudiciu asupra mediului, agentia judeteana pentru protectia mediului o analizeaza si cere, in scris, operatorului in cauza opinia sa asupra solicitarii si informatiilor anexate, in termen de 5 zile de la primirea acestei solicitari. In termen de 15 zile de la transmiterea cererii catre operator, agentia judeteana pentru protectia mediului informeaza persoanele fizice, juridice sau organizatiile neguvernamentale care au trimis comentarii, despre decizia de a actiona sau de a refuza sa actioneze, aceasta se motiveaza in fapt si in drept si se aplica regimul prevazut de Legea nr 554/2004.

Pentru a ataca, din punct de vedere procedural sau substantial, actele, deciziile sau omisiunile autoritatilor competente, persoanele care au dreptul la actiune se pot adresa instantei de contencios administrativ.

Ca o particularitate a regimului de raspundere instituit prin aceasta ordonanta, pentru asigurarea respectarii unora dintre regulile sale, se stabilesc o serie de contraventii (art. 40-41) si infractiuni (art. 42) in materie.

De asemenea se stipuleaza expres ca este interzisa recuperarea dubla a costurilor in situatia actiunii concurente a autoritatilor competente si a persoanei a carei proprietate a fost afectata de prejudiciul asupra mediului (art. 39)

Fig. 8. Important este rezultatul final, respectiv protectia si calitatea mediului, nu numai diligentele depuse pentru evitarea poluarii sau degradarii mediului.