SANATATEA MEDIULUI

Ce reprezinta "sanatatea mediului"?

"Sanatatea mediului" reprezinta un tip de preocupare si de atitudini colective, rezultate din constiinta faptului ca nu se mai poate vorbi despre sanatatea individuala, de grup sau colectiva in absenta unor raporturi echilibrate cu factorii de mediu.

"Sanatatea mediului" este un concept de sinteza, rezultat din contopirea sensurilor, deopotriva individuale si sociale, ale conceptelor continute in subsidiar, "sanatate" (umana) si "mediu" (inconjurator).

Preocuparea pentru aceasta categorie de relatii de determinare reciproca isi are originea in acumularea de semnale repetate de alarma privind degradarea accelerata a resurselor aflate la dispozitia activitatilor ce sustin dezvoltarea societatii umane.

Aglomerarea umana in crestere, expansiunea tehnologica si productia de deseuri, presiunea asupra surselor de hrana si energie sunt tot atatia factori cu potential agresiv c 757e43h are se manifesta, cu o intensitate in crestere, asupra relatiilor structurale ale sistemului om-mediul natural. Preocuparea pentru relatiile din interiorul acestui sistem sunt relativ recente, iar descoperirea legitatilor sistemelor naturale a favorizat aparitia perspectivei holiste de studiu a interdependentelor om-mediu.

Interesul pentru explorarea relatiilor de sistem prezente in orice interactiune dintre factorii antropici si mediul natural a determinat, cu incepere din anii '80, aparitia unui gen aparte de studii, studiile de impact. Ideea centrala acestor studii este de a explora, pe cat posibil in totalitate, suma de efecte produse de orice interventie umana in structurile de mediu. Prin aceste studii se abordeaza marile proiecte de investitii care urmeaza sa se implementeze prin modificarea unor relatii de mediu existente. In istoria recenta a Romaniei, putem avea acces la o astfel de directie de examinare a relatiilor de sistem mentionand doar neavizarea locatiei Dracula Land in perimetrul Sighisoara, Canalul Bastroe, proiectul Rosia Montana etc.

O alta expresie a maturitatii metodologice a aplicatiilor teoriei sistemelor este insasi conceptul ecosistem. El contine, in sfera sa de semnificatie, atat ideea sumei tuturor legaturilor intre componentele ce asigura continuitate vietii cat si reprezentarea echilibrelor dintre componentele unei arii determinate in care se manifesta diversitatea formelor de viata. De exemplu, biosfera- concept care include intreg sistem de relatii de care depinde viata pe Pamant- este cel mai larg ecosistem care poate sta la dispozitia omului pentru cercetare.

Dar si Delta Dunarii este un ecosistem - este drept, mai restrans-, care are o anumita specificitate particulara. Ideea de ecosistem a reprezentat, la vremea ei, o noutate absoluta pentru perceptia atributelor relatiilor om-mediu: legaturile intre componentele ecosistemului sunt unice iar disparitia unora dintre subsisteme poate afecta chiar ireversibil, echilibrul celorlalte subsisteme si, de aici, a insesi sistemului . Ideea de ecosistem are o larga aplicabilitate metodologica. Exemple: padurile, sistemul hidrografic, orasele.

Un exemplu de abordare sistemica il propune botanistul canadian Pierre Dansereau. El a putut reconstitui, printr-un complex model bio-geo-climatic, modul in care taierea masiva a padurilor din Mesopotamia (sec. II-V e.n.) a influentat evolutia negativa a factorilor climatici zonali asupra agriculturii, asezarilor umane, economiei in general. Modelul Dansereau este astazi predat in toate universitatile importante, pentru a ajuta studentii sa perceapa efectele pe termen lung ale interventiilor antropice asupra mediului.

Acelasi savant mai este citat pentru studiul de impact al realizarii aeroportului Mirabel din Montreal, Canada. Dansereau a studiat intensiv ecosistemele regionale si a propus o serie de interventii menita sa protejeze diversitatea si complexitatea acestora. Rezultatul a fost absolut uimitor: dupa 10 ani de la darea in functiune a aeroportului, numarul si varietatea speciilor de flora si fauna din ecosistemul zonal a crescut de circa opt ori iar legaturile dintre subsistemele respective s-au ameliorat sensibil fata de perioada de debut a studiilor.

Preocupari majore in sanatatea mediului

Prezenta efectului de sera sau modelul incalzirii globale in atmosfera isi face simtita prezenta unele gaze (produse de activitatile tehnologice umane) care nu mai au capacitatea naturala de a absorbi energia radianta a Soarelui. Astfel, cantitatea de radiatii la care este expus Pamantul creste. O parte din radiatiile directe pot fi absorbite de masa vegetala si de mediile condensatoare de energie (rocile, nisipurile, apa marilor si oceanelor). Alta parte se reflecta in atmosfera unde intalnesc acel strat de gaze, care le reflecta inapoi, spre sol.

Efectul cumulativ al acestor procese, insumarea radiatiilor, produce cresterea temperaturii medii la nivelul solului. S-a calculat, prin metoda mediilor multianuale, ca in urmatorii 100 de ani, prin topirea calotelor glaciare, nivelul apelor Oceanului planetar va creste cu circa 50 centimetri. Efectele sunt lesne de dedus.

Subtierea stratului de ozon. Din cauza acelorasi compusi chimici, rolul de filtru atmosferic al stratului de ozon diminueaza, permitand ca o parte din spectrul radiatiilor solare, agresiv fata de structurile minerale si biologice, sa ajunga pe Pamant si sa afecteze echilibrul oxigenului cu celelalte gaze specifice circuitului aerului, permitand eliberarea in exces a dioxidului de carbon.

In primul rand, amestecul de gaze necesar respiratiei faunei (inclusiv omului) se deterioreaza fara posibilitati de compensare. In al doilea rand, sunt afectate sisteme importante ale mediului mineral. In al treilea rand, in asociere cu efectul de sera, diminuarea stratului de ozon va produce restrangerea treptata a ariilor posibil de fi locuite sau exploatate. Principalul fenomen cunoscut azi ca relationat cu retragerea formelor de viata curenta, este cunoscut ca desertificare.

Pierderile in registrul biodiversitatii. Efectele degradarii mediului au o consecinta directa asupra ecosistemelor care au habitatul pe Pamant. Ele se afla in concurenta cu interventiile antropice, ale sistemelor de activitati umane. Utilizarea intensiva a resurselor naturale, defrisarile masive, deturnarea cursurilor marilor bazine hidrografice, productia (in crestere exponentiala) de deseuri produc efecte distructive asupra unor lanturi complexe de legaturi trofice si ecosisteme, pe suprafete din ce in ce mai mari. Multe din politicile economice actuale au in vedere doar considerentele de eficacitate economica si mai putin considerente de mediu.

Dincolo de exploatarea intensiva a resurselor naturale, societatea umana isi evalueaza evolutia mai curand in termeni de prosperitate imediata. Si, cu mult mai putin, in registrul evaluarii cantitatii si calitatii resurselor de mediu necesare dezvoltarii/supravietuirii pe termen lung. Principala victima a acestui dezinteres este biodiversitatea. S-a estimat ca rata de disparitie a speciilor din ultimul secol este de 10.000 ori mai mare decat rata naturala de disparitie a acestora din ultimul mileniu. Aparent reducerea biodiversitatii nu afecteaza direct evolutia umana. Dar in asociere cu celelalte efecte ale degradarii ecosistemelor, ele ingradesc din ce in ce mai serios ariile de viata si activitate umana.

Acumularea de reziduuri umane si deseuri si insuficienta dezvoltare tehnologica care sa permita procesarea transformativa a reziduurilor si deseurilor reprezinta o alta amenintare asupra sistemului om-mediu. In general procesul de eliberare de reziduuri si depozitare de deseuri, greu sau deloc asimilabile de catre mediu, este cunoscut sub numele generic de poluare.

In raport cu aceasta problematica, atentia specialistilor se concentreaza in general asupra a trei mari categorii de procese: poluarea apei, poluarea aerului, poluarea solului. Aceste procese sunt relativ universale intrucat circulatia tehnologiilor si a produselor are loc pe circuite din ce in ce mai largi, raportat la scara globului. Principalii agenti poluanti si principalele activitati poluante sunt indetificati/e in legislatia majoritatii tarilor dezvoltate. Dar respectivele legislatii (inclusiv a Romaniei) sunt extrem de tolerante atat cu limitele superioare ale eliminarii acestora cat si cu emisiile accidentale sau neautorizate. Legislatia anti-poluare sanctioneaza dar nu poate repara, pedepseste dar nu poate educa.

In afara de cele trei tipuri de poluare mentionata, in existenta cotidiana mai apar si alte categorii de agenti poluanti. De exemplu, poluarea radioactiva (naturala sau accidentala) care de cele mai multe ori este abordata ca o fatalitate. Sau poluarea fonica. Sau poluarea cu pulberi. Sau poluarea sociala. Nu este incorect sa vorbim despre expunerea omului la un mix de surse poluante. Unele sunt mai controlabile altele nu. Efectele insa sunt de cautat tot in ecuatii globale care descriu deteriorarea relatiilor omului cu ambientul sau natural.

La nivelul individului uman, prezenta vectorilor poluanti trece, in majoritatea cazurilor neobservata, pentru ca, pe de-o parte, acesta se adapteaza la cotidian , se acomodeaza cu mediul in schimbare si, de cealalta parte, nu exista o cultura adecvata a controlului unor astfel de agresiuni iar individul nu poate sa se responsabilizeze singur.

Privind problematica constientei agresiunilor de mediu ar fi potrivit sa subliniem aspectele ce tin de educatia pentru comportamente sanatoase in raport cu mediul chiar daca lipsa reflexului de autoaparare in fata agresiunilor acestuia provine din actiunea unor factori sociali structurali (constiinta sociala necristalizata, indiferenta fata de problematica viitorului apropiat, absenta interesului pentru modelarea atitudinilor preventive, eficacitatea extrem de scazuta a controlului de mediu s.a.).

In mod normal, subiectul sanatatii mediului este o tema care priveste in primul rand autoritatile -institutiile statului dar si alte organizatii, care par mai active desi au o functie numai de lobby social. Indivizii par constienti de aceasta necesitate dar sentimentul 'protectiei' si-l asuma doar ei. Adultii continua sa inspire aer poluat, sa bea apa poluata, sa manance produse alimentare ce isi au originea in soluri poluate.

In ultimii ani putem constata totusi ca un segment mic dar activ din populatie a inceput sa dea semne ca lipsa de control a poluarii ii afecteaza. O serie de comportamente de consum si de stiluri de viata incep sa se schimbe. In aceste schimbari sunt atrasi si copiii, elevii nostri. Dar aceasta categorie de populatie nu este tipica (diferenta o fac in primul rand resursele financiare ca si din ce in ce mai desele calatorii peste granite, unde preocuparea pentru mediu este mai evidenta) pentru intreaga populatie.

Necesitatea adoptarii unor atitudini educate in ce priveste preocuparea pentru starea mediului ca principal agent de influenta a sanatatii colective si individuale trebuie sa revina, unei institutii. Iar aceea este scoala. Elevii vor trebui sa ia la cunostinta ca exista probleme care se acumuleaza si ca viitorul pe care-l vor mosteni inca mai poate fi menajat de influente distructive.

Este important pentru ei sa stie tot atat de multe despre stratul de ozon si efectul de sera pe cat stiu si despre fractiile de gradul doi sau despre istoria nationala. Este la fel de important sa stie care este perioada de degradare a unui ambalaj alimentar aruncat la intamplare precum stiu despre viata vedetelor pe care le admira si doresc sa le imite. Este bine sa stie ce efecte au surplusurile decibelilor pe care le absorb sau cantitatile de pulberi pe care le inspira o data cu aerul de primavara. Este normal sa stie ca apa nu poate transporta orice nu ne trebuie si ca sortarea deseurilor trebuie facuta la sursa si, consecutiv, la groapa locala de gunoi.

Formarea prin educatie a atitudinilor favorabile unui mediu curat si sanatos este posibil numai prin transfer de cunostinte si responsabilizare comportamentala. Este indicat ca o data cu depinderea spalatului pe maini si pe dinti sa afle si de ce este nevoie de apa pura si de aer curat. Si ca sanatatea personala depinde in cea mai mare masura de un mediu curat.

Motivatia copiilor pentru comportamente sanatoase in raport cu mediul se poate instala repede daca ei vor intelege mai repede relatiile dintre componentele sistemului de mediu in care si omul, fie el parinte sau copil, este parte.

A respira o data cu planeta nu este doar un slogan ecologist.

A respira o data cu planeta poate fi si un comportament daca generatia ce ne va urma se va lasa convinsa ca, macar pe calea protectiei mediului, isi va putea face viitorul mai curat si sanatos.

Sursa : Materialul de la cursurile de educatie pentru sanatate.