Specia (populatia)
Specia este unitatea fundamentala a sistematicii, o unitate functionala alcatuita din indivizi de origine comuna care realizeaza un travaliu geochimic si o anumita functie pe o suprafata numita areal si unde sunt localizate populatiile sale.
La fel ca si organismul, specia este caracteri 23523o147x zata de potential bioecologic (capacitatea speciei de a ocupa habitate si nise noi, de a evolua si de a rezista variatiilor factorilor de mediu prin realizarea homeostaziei). Despre speciile capabile de a ocupa nise ecologice noi spunem ca au plasticitate ecologica mare. Am evidentiat, de asemenea, la nivelul organismului ca o expresie a potentialului ecologic este valenta ecologica (masura eficientei speciei fata de variatiile factorilor de mediu) (de ex. ulmul american este plantat pe marginea apelor în Delta Dunarii si el rezista gerurilor foarte puternice, vânturilor si revarsarilor de ape; spunem ca are o valenta ecologica mare; ariciul nu poate rezista la temperaturile scazute din iarna si este nevoit sa hiberneze, el are o valenta ecologica scazuta).
Ca si în cazul organismului, diferentierea speciilor potrivit potentialului bioecologic provoaca aparitia a doua tipuri fundamentale de reactie fata de variatiile factorilor de mediu: euribioza (reactia de maxima rezistenta a speciei fata de variatiile factorilor de mediu, are o toleranta larga si suporta variatii largi ale acestora fara pierderea nisei ecologice ocupata în ecosistem) si stenobioza (reactia de minima rezistenta a speciei fata de variatiile factorilor de mediu, toleranta îngusta, suporta variatii înguste ale acestora si pierd nisa ecologica avuta în ecosistem, atunci când variatiile factorilor de mediu depasesc limitele de toleranta ale speciei).
Rezultat al interactiunii permanente dintre organism sau organisme cu mediul se remarca ecologic, doua trepte de diferentiere a speciilor:
☻ - ecotipul (cuprinde un grup de indivizi care se deosebesc de alti indivizi ai aceleiasi specii, prin nisa ecologica, habitat sau microhabitat ocupat, proprietati biologice si structura genetica; în ecologia plantelor se foloseste termenul de ecotip, sinonim cu soiul din agrobiologie, iar în ecologia animala cel de rasa ecologica)
☻ - ecospecia (este o treapta mai profunda a diferentierii ecologice a speciilor, constând în deosebiri de nisa ecologica între specii, corelat cu deosebiri morfologice, biologice si comportamentale pregnante; daca luam o specie de planta care traieste în mai multe habitate, se va constata ca existe diferente morfologice evidente, asa cum ar fi de exemplu marimea si forma frunzelor; la o specie animala pot sa existe sau nu diferente morfologice, dar în schimb pot aparea diferente biologice sau comportamentale
Specia, ca unitate taxonomica cu rol central în sistemele de clasificare, este o unitate naturala fundamentala ce grupeaza organismele vii. Asa cum spunea John Ray care a introdus termenul în biologie (sec. XVII) "specia este totalitatea indivizilor nascuti unii din altii sau proveniti din parinti comuni si a tuturor acelor care li-se aseamana atât de mult pe cât se aseamana între ei". Altfel pus specia este totalitatea indivizilor sau populatiilor ce apartin unei comunitati care se reproduce, are descendenti, structura, performante si modele comportamentale unitare si un spatiu caracteristic de raspândire.
Exista un numar mare de definitii care iau în considerare o serie de criterii (asemanare de forma, descendenta comuna, afinitate de viata, asemanare comportamentala, necesitati ecologice, fenomene de selectie, lupta pentru existenta, evolutie); (Comarov (1938) - "specia este totalitatea gneratiilor care provin dintr-un stramos comun si s-au diferentiat de celelalte vietyuitoare prin selectie, sub influenta mediului si a luptei pentru existenta; specia este o etapa dterminata în procesul evolutiei"). Sunt 4 criterii fundamentale care definesc specia (morfologic, etologic, ecologic si genetic) si alte 8 criterii de recunoastere.
Populatia este un sistem alcatuit din indivizi de origine comuna, din aceeasi specie, purtatori ai unei functii specifice, alcatuind o unitate functionala si reproductiva, atasata la un anumit biotop (fragment de spatiu populat si transformat de catre organismele vii) (Fig. 3-11).
Fig. 3-11. Specia = populatia, treapta a doua de iererhizare în ecologie, reprezinta totalitatea indivizilor care provin din parinti comuni. O imagine sugestiva a unei populatii de pinguini
Populatía reprezinta nivelul supraindividual de organizare a materiei vii, alcatuita dintr-un numar variabil de indivizi care apartin aceleiasi specii, organisme care se diferentiaza sub raport genotipic si fenotipic si formeaza grupuri de indivizi.
Populatia se refera la un grup de indivizi ai aceleiasi specii aflat într-o relativa izolare teritoriala fata de alte grupuri de indivizi, formeaza o unitate naturala de existenta, de adaptare, de stabilitate si evolutie a speciei în arealul respectiv (Tufescu si Tufescu, 1981).
Populatia este o parte concreta a biocenozei cuprinzând indivizi ai aceleiati specii cu o functie specifica în ecosistem (Stugren, 1965).
Pentru ecologi este important de înteles care sunt fenomenele naturale care determina marimea si componenta populatiei de plante sau de animale si mai ales ce schimbari pot avea loc sub influenta factorilor de mediu. Au fost evidentiate corelatii ale abundentei si schimbarii populatiei de organisme cu vremea (Davidson si Andrewartha, 1948). In studii experimentale în conditii de laborator s-a evidentiat ca temperatura si umiditatea au influentat rata intrinseca a cresterii naturale (Birch, 1953). De asemenea, studii efectuate în conditii de laborator asupra unor populatii a evidentiat o buna legatura (dependenta) la un model logistic de dezvoltare. Alte studii au evidentiat modelele de fluctuatie a populatiilor în conditii naturale.
Modelul de distributie a populatiilor (speciilor) sunt limitate de factorii fizici (abiotici) de mediu (umiditate, lumina, temperatura, pH, solul, apa etc. Populatia fiind un grup de indivizi, exista un model organismal de dezvoltare în relatie cu factorii de mediu, dezvoltarea speciei însciindu-se în limita de toleranta ca euritopa sau stenotopa, ilustrînd un interval optim si un maxim caracteristic.
Populatia este constituita din totalitatea indivizilor unei specii si care traiesc într-un spatiu de viata limitat. Indivizii din cadrul unei populatii alcatuiesc o comunitate de reproducere care are un fond genetic comun. Caracteristicile unei populatii sunt: structura pe vârste, raportul dintre sexe, rata natalitatii, rata mortalitatii, distributia indivizilor, densitatea populatiei, marimea relativa si absoluta a populatiei.
Populatii mici si populatii mari. In functie de spatiul în care se extind indivizii unei specii pot exista populatii mar si mici. Pentru o populatie mare a unei specii, daca studiul ei ecologic nu a fost corect facut, îl poate duce pe cercetator la a lua în considerare existenta mai multor populatii. Cresterea numarului de indivizi si ocuparea unui spatiu mare fac sa difere conditiile externe si interne si în acest fel evolutia este diferita în populatiile mari comparativ cu cele mici. Astfel, din punct de vedere genetic, în populatiile mici, cu genofond mic, noile mutatii aparute se impun mai repede în populatie (în aceste condtii populatiile mici se pot adapta mai repede dar pot si sa dispara mai repede). In populatiile mari genofondul este bogat, mutatiile spontrane se impun încet astfel ca adevaratele purtatoare ale evolutiei sunt populatiile mari
|