Specii pe cale de disparitie

I. Introducere:

Peste 19.000 de specii de plante si 5.000 de specii de animale de pe Glob sunt clasificate ca fiind pe cale de disparitie. Alte cateva mii de speciii ajung in pragul disparitiei in fiecare an inainte ca biologii sa le poata identifica.

Principalele cauze ale disparitiei speciilor de plante si animale sunt: distrugerea habitatelor, exploatarea comerciala (colectarea de plante, vanatul irational si braconajul), distrugerile produse de catre speciile aclimatizate si poluarea. Dintre aceste cauze, distrugerea habitatelor reprezinta cea mai mare amenintare pentru aceste specii.

De-a lungul erelor geologice, diferitele specii de plante si animale au evoluat incet si au disparut din cauza schimbarilor climatice radicale si a imposibilitatii de a se adapta competitiei pentru supravietuire. Totusi, din anii 1600, rata de disparitie a crescut progresiv, odata cu cresterea populatiei umane si consumarea resurselor naturale.

Multi oameni de stiinta considera ca de la disparitia dinozaurilor, in urma cu 65 de milioane de ani, astazi ne aflam in mijlocul celei mai mari perioade critice, de distrugere ireversibila a numeroase specii de plante si animale.Mentinerea ecosistemelor actuale, precum padurile, recifurile de corali sau mlastinile, depinde in mare masura de biodiversitatea lor. Disparitia uneia dintre speciile care alcatuiesc un astfel de lant trofic poate duce la declinul ecosistemului respectiv.

Scaderea ireversibila a biodiversitatii are un impact serios asupra nivelului de trai al oamenilor.

Ecosistemele sanatoase asigura hrana, aer curat, apa si soluri fertile pentru agricultura. De asemenea, 40% din medicamentele moderne provin de la plante si animale.

II. Cauze:

Distrugerea habitatelor de catre activitatile umane este cauza primara a disparitiei unor specii de plante si animale. Pe masura ce vietuitoarele evolueaza, ele se adapteaza unor habitate specifice, care le asigura conditiile optime de viata de care au nevoie. Poluarea, drenarea mlastinilor, defrisarea padurilor, urbanizarea si constructia de drumuri (Transamazonianul, Transsiberianul) duc la distrugerea sau fragmentarea acestor medii de viata. Astfel, speciile pierd contactul cu celelalte populatii, reducandu-se astfel diversitatea genetica si adaptandu-se mai greu la conditiile climatice schimbatoare. In unele cazuri, habitatul fragmentat devine o zona prea restransa pentru a suporta o populatie mare.

In ultimii 400 de ani, exploatarea comerciala mondiala a animalelor pentru hrana si alte produse a crescut simtitor. Multe specii de balene au ajuns in pragul disparitiei dupa ce au fost pur si simplu macelarite pentru ulei si carne. Un alt exemplu concludent este rinocerul negru african, ucis pe scara larga pentru cornul sau, care este pretuit ca medicament si afrodisiac. De asemenea, familii intregi de cactusi si orhidee sunt amenintate cu disparitia din cauza culegerii lor irationale.

Speciile aclimatizate introduse unui nou ecosistem au cauzat, de multe ori, declinul speciilor native. In 1959, colonistii britanici au introdus bibanul de Nil in lacul Victoria in Africa de Est. Acest peste de prada a redus drastic populatiile native de pesti si a cauzat disparitia a nu mai putin de 200 de specii endemice, care se hraneau cu alge. Astfel, vegetatia acvatica din lacul Victoria a crescut extrem de mult si echilibrul natural a fost dereglat, ireversibil pana in ziua de astazi.

O alta cauza majora care a dus si duce la diminuarea drastica a faunei si florei este poluarea mediului. Diferite chimicale toxice s-au raspandit tot mai mult in circuitul hranei in cadrul ecosistemelor. Poluarea apei si temperaturile ridicate ale apei au facut sa dispara numeroase specii de pesti endemici. Ploile acide au distrus, pana la sfarsitul sec.XX, 118 milioane m3 de material lemnos in Europa. De asemenea, deversarile chimice au afectat pentru mult timp si fundul oceanic.

III. Exemple:

Lista de specii de plante si animale recunoscute ca fiind pe cale de disparitie este mult prea lunga pentru a fi amintita fiecare specie in parte. Exemple mai concludente sunt:

Porumbelul pasager detinea candva suprematia absoluta ca numar de exemplare intre pasari si mamifere. In anul 1813, s-au numarat peste 1 miliard de porumbei in statul american Kentucky; peste un secol, in acelasi stat, a incetat din viata ultimul exemplar din aceasta specie.

Pasarea “dodo”, asemanatoare porumbelului, dar nezburatoare, a fost zarita prima oara in anul 1598, in insula Mauritius din Oceanul Indian; ultimul exemplar a disparut in jurul anului 1681.

Condorul californian, considerat ca cea mai mare pasare pe cale de disparitie, a intrat in atentia specialistilor care au luat ultimele exemplare din mediul lor natural si le-au trecut in rezervatii speciale, unde se incearca inmultirea lor.

Vulturul plesuv, cu capul alb si acoperit de pene, in ciuda numelui sau, a fost declarat in anul 1782 ca pasare simbol a S.U.A. Existenta sa a fost pusa in mare dificultate din cauza poluarii excesive, dar in urma masurilor energice luate de specialisti, numarul lui s-a redresat simtitor.

Multi papagali sunt grav amenintati de distrugerea nemiloasa a padurilor din habitatele lor tropicale si subtropicale, si de cererea mare de pasari de colivie. Printre speciile amenintate este ara lui Spix, din nord-estul Braziliei, din care se crede ca doar un singur mascul mai traieste in salbaticie. Kakapo din Noua Zeelanda este alt papagal amenintat, impins aproape la disparitie de pradatori ca hermeline, pisici, sobolani introdusi in habitatul lor de colonistii europeni.

Dintre cele 4600 specii de mamifere cunoscute, se considera ca peste 1000 de specii sunt puternic afectate, multe fiind pe cale de disparitie, printre care:

Lupul tasmanian, al carui ultim exemplar a murit in captivitate in anul 1936.

Ursul panda urias din China a devenit simbolul mondial al animalelor pe cale de disparitie si se fac eforturi pentru prezervarea lui.

Irbisul (leopardul zapezilor), avand habitatul in Himalaya si in zonele invecinate, isi are existenta pusa in pericol din cauza vanarii excesive pentru blana sa valoroasa.

Yakul tibetan, candva in numar foarte mare, a fost redus simtitor ca numar de exemplare datorita vanarii lui extensive.

Fiind vanate fara mila pentru pielea lor deosebita, speciile de crocodil american si crocodil de Nil isi vad astazi existenta periclitata.

Elefantii sunt la randul lor amenintati cu disparitia datorita comerciantilor de fildes care pun mare pret pe acest produs. In 1979 in Afica mai traiau in salbaticie 1,3 milioane de elefanti dar din cauza braconajului acest numar a scazut la 600.000 in 1989. Elefantul indian -ca specie- este intr-o situatie mult mai grea. Din cauza reducerii habitatului, in salbaticie mai traiesc 35000-54000 de exemplare, majoritatea lor in India. Alte 16000 de exemplare sunt tinute ca animale domestice in diferite tari din Asia.

Rinocerul s-a aflat si el mult timp in tinat vanatorilor, ceea ce a dus la o scadere drastica a numarului de exeplare ale speciilor lui. Rinocerul alb, rinocerul de Sumatera si de Borneo, rinocerul de Java si cel african se gasesc acum numai in cateva sute de exemplare

Focile sunt de asemenea amenintate datorita vanatorilor, care erau interesati doar de pielea si blana animalelor. Populatia de foci inelate a ajuns de la catev asute de mii la doar 10000 de exemplare in regiunea arctica-canadiana. Foca calugar, care traieste in ape calde, este cea mai rara dintre foci, in unele regiuni ea fiind deja disparuta.

Primatele se afla si ele pe lunga lista a animalelor amenintate cu disparitia, fapt datorat reducerii suprafetelor ocupate cu paduri tropicale. Specia cea mai periclitata este urangutanul. Numarul gorilelor de munte a scazut si el la doar 350 de indivizi ramasi in salbaticie.

Alte animale pe cale de extinctie sunt vidrele marine si cele uriase, soparla de Komodo, balenele ucigase si cele cu cocoasa, tigrul siberian, unele specii de hiene, jaguarul si unele specii de reptile si amfibieni, cum ar fi broasca testoasa uriasa de Galapagos, broasca aurie, tuatara sau iguana.

Situatia nu sta mai bine nici in tara noastra. Odinioara in numar foarte mare, bourul si acvila au mai ramas doar ca simboluri pe stema Moldovei si a Munteniei. Zimbrul nu mai figureaza decat in legendele legate de Dragos-Voda. Falnicul zagan a ramas doar in toponimia muntelui Zaganu. Dropia, care odinioara impanzea Campia Baraganului, a fost redusa numeric la cateva exemplare existente astazi in Dobrogea. Rasul, capra neagra si cocosul de munte sunt astazi animale ocrotite de lege. In acelasi regim legislativ se afla si multe plante din patria noastra, reduse multe cantitativ, printre care: floarea de colt, garofita Pietrei-Craiului, tisa, bujorul romanesc, sangele voinicului si altele.

IV. Eforturi de prezervare:

Situatia a devenit de-a dreptul dramatica. Specialistii considera ca astazi dispar zilnic de pe suprafata Pamantului numeroase specii de plante si animale, multe dintre acestea chiar inainte de a fi cunoscute de om.

Pentru a se curma aceasta stare intolerabil de fapte, atat pe plan mondial, cat si pe plan national, au fost elaborate o multitudine de acte normative care sa conduca la impiedicarea degradarii mediului, a ecosistemelor si implicit sa salveze de la pieire numeroase specii de plante si animale, printre care:

In anul 1973, 125 de natiuni au semnat Conventia Internationala privind Protectia Faunei si Florei aflate pe cale de disparitie (CITES);

Sub egida Natiunilor Unite, au fost constituite numeroase rezervatii naturale;

Au fost constituite organizatii (Greenpeace) si partide politice (partidele ecologiste) care militeaza impotriva poluarii mediului inconjurator si pentru salvarea faunei si florei, practic a planetei noastre, de la pieire.

Exista o tot mai mare presiune de a impune o interdictie totala asupra importului de papagali salbatici, si orcine vrea sa cumpere un papagal ar trebui sa se asigure ca a fost crescut in captivitate.

Din cauza ingrijorarii mondiale privind soarta soarta elefantilor in 1989 s-au introdus restrictii internationale privind comertul cu fildesul. Ca urmare a acestei masuri, numarul elefantilor africani care traiau in salbaticie a fost de 600000 in 1995.

Un sfert din mamiferele globului sunt pe cale de disparitie

A patra parte din mamiferele lumii ar putea disparea pana in 2030, conform unui studiu al ONU, publicat la sfarsitul lunii mai 2002. Printre mamiferele cele mai amenintate se numara cincila cu coada scurta din America de Sud, rinocerul negru, tigrul siberian, si leopardul de Amur. Sunt supuse aceluiasi risc al disparitiei 1200 de specii de pasari.

Noua atitudine

Este trist ca numeroase specii din ordinul crocodilienilor, dupa ce au reusit sa supravietuiasca timp de 200 milioane de ani acum in secolul XX au ajuns pe cale de disparitie completa din cauza omului. In ultimul timp, temutii vanatori au ajuns sa fie vanati, si acum sunt in pericol pe toate ariile ede raspandire- Africa, Asia, Australia si America de Sud. Inca din primele civilizatii, omul a avut un sentiment de teama si respect fata de crocodili si aligatori-in unele locuri i-au adorat ca zei. In Egiptul Antic, Sebek-zeul crocodil era printre zeii principali, iar in mormintele unor persoane importante erau ingropati si crocodili mumificati. In alte parti ale lumii,-Africa, India, Insulele Filipine si Sri Lanka- a existat reverenta fata de crocodili. Aborigenii din Australia credeau ca matca unuia dintre cele mai mari rauri din jur a fost sapat cu dintii unui crocodil.

Lacul Manta-Trecut, Prezent, Viitor

Este cel mai mare lac din Republica Moldova avand o suprafata de 2100 ha. A aparut in perioada postwiurmica, a evoluat deci pe parcursul ultimilor 10 mii ani ai holocenului, si-a pastrat forma naturala si componentii constituitivi pana in anii saizeci ai secolului XX, adica pana la intentia exasperanta a omului de a transforma intreaga zona a vaii Prutului de Sud in agrocenoze. Pana la acest moment lacul Manta avea o adancime a apei de 6-8 m, alocuri ajungea pana la 10 metri, apa fiind curata, transparenta. Era 'imbracat' pe deasupra cu plauri, ce constituiau insule plutitoare, create prin dezvoltarea pe parcurs de secole a rizomilor de stuf, inchegati cu radacinile multor alte specii de plante semiacvatice, in special ferigi de balta. La suprafata - plaurii erau acoperiti cu compusi anorganici si organici, aparuti in urma descompunerii de fiecare an a frunzelor de trestie si a altor componenti floristici. Plaurii cu suprafata pana la zeci de hectare divizau spatiul acvatic in mai multe lacuri mai mici, numite in popor: Rotunda, Coada Vulpei, Badelnic, Dracele Marioara, Fontan etc. Aici isi construiau cuiburile mii de pasari anseriforme, limicole, raliforme, cioconiforme si multe altele, iar din neamul mamiferelor se amplasau: vidre, nurci, bizami, arvicole, sobolani. Patrundeau si pisici salbatice, mistreti, unelocuri si caprioare din valea umeda de alaturi, acoperita cu arbori si stuharii, ce intra in zona de granit cu Romania. Apa lacului era plina cu peste. Actualii pescari batrani de pe aici afirma ca anual se pescuiau de la 3 pana la 5 mii tone de peste, care hranea sate din jur, capitala republicii - Chisinau, partial si alte orase. Dupa informatia stiintifica pe care o posedam in zona aceasta de vale umeda se intalneau si asa specii rare si foarte importante ca: soimul dunarean, acvila tipatoare, acvila pitica, pasari care la ora actuala au disparut.
Factorii negativi antropici de prin anii saizeci ai secolului XX au inceput an la an sa distruga complexul natural intrazonal al vaii Prutului, transformandu-l in suprafete agrare.
Inceputul anilor nouazeci s-ar fi parut ca-i perioada izbanzilor in lupta pentru restabilirea zonelor naturale, mai ales a celor umede, a complexelor biocenotice, a florii faunei. Acest inceput cu congrese internationale, conferinte stiintifice, zeci de legi primite de Parlamentul Republicii, cu aparitia institutiilor inalt puse de stat a caror misiune - protectia mediului, parea a fi cel mai importanta.
Astfel, in componenta complexului Bazinului Dunarean a fost incus si sectorul de jos al raului Prut, unde se afla si lacul Manta.

Pericol pe lac
Privind lucrurile din punct de vedere al finantarii proiectelor, am putea crede ca acest lac se afla la ora actuala intr-un stadiu de inflorire. Mai multe institutii internationale donatoare ca PNUD, TACIS etc. au oferit surse considerabile in realizarea problemelor ecologice acute ale vaii Prutului. Nu putem spune ce s-a realizat in alte sectoare, cert este insa ca lacul Manta a fost neglijat, deoarece lucrari de mastab mare, care se cer aici, nu au fost efecuate.
Are loc un proces de disparitie totala a acestui lac si de inlocuire cu imasuri uscate, acoperite cu saruri. Acesta contribuie la disparitia celor mai importante specii de plante si animale acvatice, semiacvatice si caracteristice spatiilor umede intrazonale.
Una din cauzele principale care duce la aceasta dezagreabilitate este nereglamentarea procesului de patrundere a apei din raul Prut in lacul Manta si de scurgere din lac in rau.
Recent procesul de scurgere a apei din lac in rau este mai intens si nereglamentat ceea ce duce la secarea rapida a lacului. Situatia determinata in luna iunie-iulie anul curent este urmatoarea:
suprafata acoperita cu apa venita din raul Prut s-a micsorat considerabil cu aproximativ 60%.
in interiorul spatiului acvatic au aparut suprafete mari inmalite, practic lipsite de apa;
adancimea maxima a apei in lac este de 50-60 cm;
o mare parte din suprafata lacului este lipsita complet de apa si transformata in zona uscata de imas pe alocuri marginita de suprafetele acoperite de trestie si papura.
Cercetarile florofaunistice efectuate de noi in situatia data au stabilit disparitia completa sau reducerea numerica a mai multor specii de plante si animale acvatice, dar si specifice vailor umede. Spre exemplu, din componenta algelor au disparut: Cladophora fructa, Rhiziolonium hieroglyphycum, speciile de Tribonema, oedogonium, care constituiau partea suficienta a nutritiei multor specii de pasari si pesti. In schimb, in locul lor au inceput sa se dezvolte in cantitati exagerate unele specii de cianofite ca: Microcystis aerruginosa, Aphanizomenon flos-aquae, Anabaena spiroides, care provoaca fenomenul 'infloririi apei' in timpul caruia majoritatea animalelor acvatice, in primul rand, pestii fitofili se intoxica. Tocmai din cauza aceasta s-a redus la minimum numarul unor specii de pesti (sazanul, platica, somnul) dar si de rati salbatice (rata cu ochi albi, rata lopatar, rata cantatoare).
Al doilea factor negativ este cel antropic, care influenteaza pe tot parcursul anului. In spatiul impadurit dintre lac si Prut, apreciat de noi ca sector de inmultire a multor pasari se transfera in bazinele acvatice din partea dreapta a Prutului. In situatie de disperare au ajuns vidrele, nurcile si bizamii, prinse de braconieri pentru blana lor scumpa, dar si lipsite de conditii de reproducere.

Primii pasi
Desigur, oricine ar citi acest articol va intreba: ei bine, dar ce ati reusit voi - savantii, specialistii in materie, sa realizati pe teren si ce credeti ca s-ar mai putea de intreprins.
Au fost introduse doua specii de alge verzi macroscopice - Enteromorpha prolifera si Chactomorpha linum, care produc o biomasa suficienta intr-un timp relativ restrans si sunt intens folosite de pesti fitofili si de pasari acvatice.
A treia specie noua introdusa a fost Spirulina plantesis, dar care nu s-a acomodat din cauza nivelului mic al apei. Alte trei specii de plante plutitoare din grupul Spirodella, Polyrhiza, Salvinia natans si Rhiccia fluviatilla, au fost aduse din zonele de mai la sud. Sunt specii cu inalte calitati trofice, continand 54-55% de proteine de cea mai inalta calitate. Au fost pregatiti rizomii de plantare in luna august a speciilor inalt pretuite, dar aflate pe cale de disparitie, ca Nimphaea alba si Nuphar luteum.
Cat priveste succesele dobandite in domeniul faunistic, ele sunt mai evidente, a fost ascendat cu aproximativ 30% numarul de rati salbatice. Aici intra si specii rare ca rata sulitar (Anas acuta), rata pitica (Anas crecca), rata lopatar (Anas clupata), rata cu ochiul alb (Aythia niroca). Cel mai important dupa parerea noastra este aceea ca, specia tiganusul (Plegadis falcinellus) inclusa in componenta pasarilor sfinte egiptene, ocupand cuiburile noastre din stuharie, a atins un numar stabilit de noi de peste 500 exemplare. Un atare efectiv numeric, aceasta specie inclusa in Cartea Rosie nu a atins niciodata. Cu mult a crescut si numarul egretei albe, dar si a starcului galben.

Un viitor Parc National Dupa parerea noastra pentru prelungirea existentei lacului si mentinerea biodiversitatii este absolut necesara constructia in capatul canalului de scurgere din lac in Prut a unui baraj cu lungimea de circa 200 m si inaltimea de 1,5-2 m. Aceasta in scopul reglarii nivelului apei in timpul vegetatiei.
Zona acvatica a lacului Manta necesita a fi transformata intr-o gospodarie piscicola de tip european, creandu-se toate conditiile pentru viata celor mai inalt apreciate soiuri de pesti. In cazul mentinerii constante a nivelului apei in lacul Manta anual s-ar putea creste in baza nutritiei naturale circa 500-600 tone de peste cu un efect economic de 3-4 mil. lei anual.
Crearea in situatia data a unei gospodarii piscicole de tip european cere cheltuieli mari: curatirea unor portiuni a lacului de mal, excluderea algelor otravitoare, care la ora actuala predomina, introducerea algelor nutritive pentru pesti ca suport trofic, introducerea si aclimatizarea speciilor, dar si a raselor de pesti cu inalte calitati gustative.
Desigur realizarea acestor lucrari necesita o suma considerabila, insa efectul final al lacurilor va acoperi sumele cheltuite intr-un rastimp foarte scurt transformandu-se in venituri esentiale. Ca exemplu, oferim situatia din Cehia, bugetul statal al careia include 19% de venituri din sursele cinegetice si piscicole.
Suntem de parere, ca zona vaii umede, care margineste Lacul Manta, inclusiv si gospodaria piscicola de mai la nord, incluzand in acest spatiu si o portiune relativ mica a lacului, sa fie transformata intr-un Parc National de tip occidental, in scopul restabilirii si mentinerii pe un timp indelungat a speciilor rare si pe cale de disparitie de plante si animale, tipice vailor intrazonale.

ARII PROTEJATE

REZERVATIA NATURALA DE STAT
'PLAIUL FAGULUI'

Rezervatia naturala de stat 'PLAIUL FAGULUI' a fost creata la 12 martie 1992 in scopul conservarii, regenerarii, redresarii ecologice, studierii uneia dintre cele mai pitoresti si mai reprezentative ecosisteme ecologice silvice din zona Codrilor.

Suprafata totala a rezervatiei constituie 5,571 mii hectare. In structura teritorial-administrativa sunt incluse 5387 hectare de arborele naturale, inclusiv formatiuni cu fag (272 ha), frasin (1163 ha), gorun si stejar pedunculat (1039 ha), tei (169 ha), alte specii (169 ha).

Suprafata acoperita cu paduri constituie 183 ha, inclusiv pamant arabil (7 ha), livezi (8 ha), plantatii multianuale (13 ha), pasuni (21 ha), mlastini (7 ha), iazuri (24 ha), constructii capitale (15 ha), terenuri neproductive (35 ha).
Suprafata este ocrotita de stat din 1975. Din 1976 acest landsaft - natura, inclusiv masivul de padure, a trecut in categoria rezervatie forestiera si cinegenetica.

Diversitatea landsaftica specifica rezervatiei: culmi inguste cu vai adanci, versanti abrupti (consecinte ale alunecarilor de teren), izvoare cu apa rece si cristalina, din care se alimenteaza paraiele, afluente ale rauletului Telita, ce se varsa in Bac.

Asigurarea stiintifica este efectuata cu colaboratorii Academiei de Stiinte, a altor institutii, cat si cu puterile proprii.

Colectivul rezervatiei este preocupat de asigurarea conservarii biodiversitatii si a regimului de rezervatie a ecosistemelor naturale, de mentinerea echilibrului ecologic, de elaborarea si aplicarea pe teren a metodelor privind efectuarea reconstructiei ecologice a arboretelor tuturor formatiunilor, in raport cu conditiile de crestere, reglarea numeric a formatiunilor faunistice in raport cu baza nutritiva, de educatia ecologica.

Rezervatia serveste ca model pentru gospodariile silvice in domeniul reconstructiei ecologice, aplicarii masurilor de contribuire la regenerarea naturala din seminte, la reinstaurarea formatiunilor silvice in dependenta de conditiile de crestere.

Formatiunile vegetale sunt prezentate prin paduri de tipul celor central-europene, in care s-au pastrat arboretele de provenienta naturala cu fag, gorun, tei, carpen, stejar pedunculat. Formatiunile cu fag ating varsta de pana la 150 de ani, cu o inaltime de pana la 40 m, cu un diametru al tulpinii de peste 100 cm. Fagul creste in amestec cu carpenul si gorunul. Aceste paduri se intalnesc pe altitudini mai sus de 200 m.

Au fost evidentiate si descrise 6 tipuri de padure: cu fag, edificator fagul european (Fagus sylvatica); cu fag si gorun; cu gorun si carpen; cu gorun si tei+frasin, edificator - gorunul (Quercus petraea); cu stejar pedunculat si artar+carpen; cu stejar pedunculat, plop si salcie, edificator - stejarul pedunculat (Quercus robur). Pe suprafetele mai inalte se intalneste vegetatia ierboasa mezofita cu elemente de stepa, iar pe sectoarele mai joase a versantilor si in vai - vegetatie de lunca, palustra si acvatica.

Flora include 909 de specii, inclusiv 645 de specii de plante vasculare, 151 de specii de ciuperci, 48 de specii de licheni, 65 de specii de muschi.
Plante unice. Din cele 270 de specii de plante, considerate ca rare pentru flora Republicii Moldova, 82 au fost evidentiate in rezervatie, dintre care Dryopteris austriaca, Lunaria rediviva, Orthilia secunda, Pyrola rotundifolia, Padus avium si Telekia speciosa sunt cunoscute numai pe teritoriul rezervatiei.

Fauna. Precum mentiona D.Cantemir, pe aceste meleaguri vietuiau cerbi, ursi, reni, jderi, lupi, mistreti… Extinderea suprafetelor arabile a contribuit considerabil la micsorarea spatiului impadurit, la reducerea numerica a plantelor si animalelor. Vanatul necontrolat a conditionat disparitia ursului, cerbului, rasului, lupului, cocosului-de-mesteacan etc.

La etapa actuala in rezervatie sunt inregistrate: 42 de specii de mamifere, circa 140 de specii de pasari, 7 - de reptile, 8 - de amfibii. Recent, fauna rezervatiei a fost imbogatita cu cerbul nobil, cerbul-cu-pete si cerbul lopatar. Efectivul numeric al vertebratelor e depasit substantial de efectivul numeric al insectelor.

Paracopitatele aborigene sunt reprezentate de caprior si mistret; mamiferele carnivore - vulpe, bursuc, nevastuica, pisica salbatica, jderul-de-padure; rozatoarele - 18 specii, inclusiv soarecele gulerat, soarecele scurmator, microtina sura; in locuri deschise populeaza 3 specii de pars si veverita; formatiunile silvice mai dese si umede sunt prielnice chitcanului; padurile luminoase creeaza conditii favorabile pentru dezvoltarea iepurelui-de-camp; chiropterele sunt reprezentate de 4 specii de lilieci.

Ornitofauna este foarte bogata, fiind conditionata de prezenta diferitor tipuri de habitate, inclusiv de lunca si acvatice. In perioada pasajului de primavara-toamna si de cuibarit rezervatia este preferata de pasari din 14 ordine. La pasaj si hrana poposesc corcodei, starci, lebede, rate, culici, cristei, multe pasari arboricole. Printre cele 7 specii de ciocanitori a fost observata si ciocanitoarea neagra. Padurile rezervatiei atrag la cuibarit acvila-tipatoare, viesparul, soricarul, gaia neagra, uliul porumbar, uliul pasarar. Speciile dominante si subdominante la cuibarit: cinteza, pitigoiul mare, presura aurie, muscarul gulerat, pitulicea, silvia-cap-negru, cioc-grosul, toiul.

Reptilele populeaza intreg teritoriul rezervatiei, insa luncile sunt cele mai solicitate. Din cele 7 specii inregistrate, 4 specii (broasca testoasa-de-balta, vipera comuna, sarpele-de-alun, sarpele tarator cu abdomenul galben) au fost incluse in lista celor rare si pe cale de disparitie.

In perspectiva de preconizeaza: asigurarea conservarii biodiversitatii si regimului de rezervatie; elaborarea masurilor si efectuarea reconstructiei ecologice a arboretelor in raport cu conditiile de crestere; reinstaurarea arboretelor autohtone; aplicarea masurilor de contribuire la regenerarea naturala din seminte; reglarea numerica a efectivului lumii animale in raport cu baza materiala; sporirea eficientei educatiei ecologice.

Pericolul incalzirii globale

Potrivit unui studiu efectuat recent, un sfert din populatia lumii este in pericol de disparitie in urmatoarele decenii datorita incalzirii globale
Studiul, publicat in ziarul englez “Nature”, afirma ca peste 100 de milioane de specii de plante si animale sunt pe cale de disparitie pana in anul 2050.

Oamenii de stiinta afirma ca industria si masinile sunt principalele vinovate pentru aceasta situatie prin eliberarea asa-numitelor gaze de sera, care determina incalzirea atmosferei pamantului.
Autorul articolului, Chris Thomas, un biolog din cadrul Universitatii din Leeds, cere actiunea imediata.

Acesta afirma: 'Singura posibilitate de a salva un milion sau chiar mai multe specii de la disparitie este schimbarea imediata si progresiva a tehnologiilor care produc putine gaze de sera sau chiar deloc, si care se implica activ in indepartarea dioxidului de carbon din atmosfera.

Echipa condusa de Thomas a studiat 6 regiuni bogate in biodiversitate, reprezentand 20% din suprafata Terrei: Australia, Brazilia, Costa Rica, Europa, Mexic si Africa de Sud.
Echipa prevede ca Australia va pierde mai mult de jumatate din cele 400 specii de fluturi pana in anul 2050.

Zona Cerrado a Braziliei, care este de tipul savanei, cuprinzand o bogatie de plante si animale, ar putea pierde intre 39si 48% din flora – mii de plante care au beneficii medicale sau stiintifice ce nu vor fi niciodata aflate.
Ingrjoraratoare esre si afirmatia unor oameni de stiinta care spun ca acest studiu subestimeaza pericolul real al schimbarii climei.

Presedintele Programului de Mediu al Natiunilor Unite, Klaus Toepfer, a afirmat ca studiul nu a luat in calcul efectul pe care l-ar avea disparitia anumitor specii asupra plantelor si animalelor dependente de acestea.

De asemenea, a adaugat: 'Daca dispar un milion de specii ca rezultat al incalzirii globale, nu vor avea de suferit doar regatul plantelor si al animalelor.
Milioane de oameni, mai ales din tarile in curs de dezvoltare, vor fi afectati intrucat ei depind de natura care le asigura bunuri si servicii esentiale precum hrana, adapost si medicamente.'

Mic dictionar enclopedic

A

Albatrosul Diomedea melanophris traieste in zona insulelor Georgia de Sud, Kerguelen, Heard, MacDonald si MacQuarie .
Culoare: alb cu aripi lungi, cioc galben stralucitor, cu pene cu irizatii galbui si argintii.
Exista 13 specii de albatrosi dintre care Diomedea melanophris este cea mai mica ca dimensiune.
Mananca de regula pesti de dimensiuni mici, dar in special krill care este de altfel si hrana favorita a balenelor.
Albina Albina este o insecta care traieste in colonii, in scorburile copacilor. Omul insa, le construieste stupi. Stupii sunt niste cutii de lemn, asezate fie in gradina, fie in rulote speciale cu care crescatorii de albine merg catre zonele in care exista plante inflorite.
In fiecare stup exista o matca ce depune oua. Dupa 3 zile de la depunerea oulelor, ies larvele (puii de albina) care sunt hranite cu laptisor de matca de albinele care au rolul de doici in stup.
Dupa inca trei zile, larvele primesc drept hrana nectar. Nectarul este de fapt un amestec de miere si apa.
Dupa o alte perioada de timp, larvee primesc polen.
Felurile albinelor: Matca - regina stupului, care depune ouale; Lucratoarele - albine care au sarcini diverse precum: hranirea larvelor, curatemnia in stup, paza, constructie, cauta surse de hrana, culeg nectarul, polenul; Trantorii - care asigura perpetuarea speciei, se imperecheaza cu matca.

Anaconda Anaconda face parte din ordinul Squamata, familia Boidae, numel stiintific fiind Eunectes murinus.
Distributie geografica: Venezuela, Guiana, Bolivia, Columbia si Brazilia.
Poate ajunge pana la 9 m lungime.
Perioada de gestatie este de 160 de zile.
Se hraneste cu mamifere mici.Este considerata a doua reptila ca marime in lume si a prima in Brazilia.

B

Broasca testoasa Broasca testoasa este o reptila din ordinul Chelonieni, cu corp scurt si latit orizontal care se afla inchis intr-o carapace cu ramurile maxilarelor lipsite de dinti si tapetate cu placi cornoase.
Broasca testoasa are o carapace foarte rezistenta, formata din solzi.
Broastele testoase sunt in functie de specie omnivore, carnivore sau ierbivore. Un carnivor feroce este testoasa de apa europeana.
Broasca testoasa are ca dusmani naturali: tigrul, pisica, jaguarul, vulturul sau alte specii de pasari, iar in mediul marin rechinii.
In Insulele Galapagos si in Insulele Oceanului Indian traiesc cele mai mari testoase - Testudo elephantopos - care au 1 m lungime si o greutate in jur de 250-400 Kg.
Broasca testoasa este cunoscuta pentru rezistenta ei la foame - speciile mari pot rezista cca 400 de zile fara sa manance - dar si pentru capacitatea ei deosebita de regenerare - in cca un an isi poate reface carapacea deteriorata in proportie de 70%.
Broasca
Broastele pot avansa prin salturi mai mari de 20 de ori decat lungimea corpului lor, reusind sa ,,o stearga’’ foarte repede.
Majoritatea broastelor au un camp vizual foarte mare. Pot vedea inainte, lateral, si chiar putin inapoi, putand supraveghea astfel atat o sursa de hrana, cat si eventualii atacatori.
Unele broaste hiberneaza, ingropandu-se pe timpul iernii in malul de pe fundul unei balti in asteptarea primaverii.

C

Cangurul Cangurii sunt mamifere cu marsupiu, o categorie foarte interesanta de mamifere, care au caracteristica o punga situata de obicei in zona abdominala, unde isi tin pui.
Marsupialele sunt foarte diverse ( 237 specii) si sunt raspandite in America, la sud de Canada pana in Patagonia si in continentul australian Tasmania, Noua Guinee.
Caracteristicile acestor mamifere este faptul ca gestatia este foarte scurta, 10 – 30 de zile , iar puii sunt nascuti incomplet dezvoltati. Un cangur nou-nascut are numai 2,5 centimetri lungime, aproximativ un gram in greutate si la nastere trebuie sa gaseasca singur pana in punga unde sunt sfarcurile mameloanelor de care trebuie sa se prinda. Puiul sta in punga mamei 190 de zile.
Cangurul rosu este cel mai mare din grupa acestor mamifere australiene.
Hrana sa este vegetala. Picioarele din fata sunt uimitor de mici, cu gheare puternice, iar picioarele din spate sunt lungi si impreuna cu coada formeaza un scaunel .
Cangurul poate face salturi imense, pana la 13 metri, atingand viteza de 80 de km la ora.

Calutul de mare Apartine Subordinului Teleost, Familia Syngnathidae.
Se pot camufla, ceea ce le foloseste calutilor de mare foarte mult avand in vedere ca se deplaseaza foarte incet. IN SUA sunt cunoscute 4 specii de caluti de mare: Hippocampus zosterae; Hippocampus reidi; Hippocampus ingens; Hippocampus erectus.
Traieste la tropice sau in apele de pe langa coastele temperate. Calutii de mare vaneaza intr-un stil care aminteste de o ambuscada.
Calutii de mare au un fel de coroana pe cap diferita de la individ la individ, asemenea amprentei pentru oameni. De regula se prind cu coada de bucatele de corali sau de plantele de pe fundul apei in care traiesc, de regula inoata in perechi, cu cozile legate una de alta.
Matlock a descoperit o relatie liniara care exista intre lungimea calutilor de mare Hippocampus erectus si varsta lor: L= 21.4 + 0.107 A, unde L = lungimea totala iar A = varsta in zile a calutului de mare.

Castorul Castorul este un mamifer cu capul relativ mic atasat la un corp compact si indesat, acoperit cu blana deasa, de culoare maro inchis. Ca si alte mamifere care isi petrec o mare parte din timp in apa, blana este alcatuita din doua tipuri de peri: firele dese si scurte asigura izolare si caldura, iar firele mai lungi de protectie sunt pentru aparare si camuflaj. Picioarele sunt scurte si atat labele anterioare cat si cele posterioare au patru degete cu gheare puternice. Labele posterioare sunt mai mari decat cele anterioare si sunt membranate, sugerand modul de viata acvatic al castorilor. . Castorii isi folosesc coada ca vasla si carma, pentru propulsie si putere de carmire.

Castorii sunt cunoscuti pentru ca isi construiesc casele, dar si baraje si canale eficiente. Scopul barajelor este de obicei de a asigura mentinerea nivelului apei in canalele care sunt sapate pentru ca bustenii sa poata fi dusi la elesteu, precum si de a mentine casa inconjurata de apa si astfel la adapost in fata atacurilor pradatorilor.
Casa castorului este o vizuina complicata, sapata relativ aproape de suprafata si aflata pe teritoriul foarte mic al animalului. Vizuina are o camera a cuibului relativ mare, captusita cu vegetatie, si un labirint de tunele, unele terminandu-se in camere pentru depozitarea hranei, altele fiind linii moarte, care se utilizeaza pentru excremente.
Aceste animale sunt in principal nocturne si, desi nici unul nu hiberneaza, adesea devin mai putin active pe timpul iernii. Ei se deplaseaza lent si stangaci pe uscat si par mereu atenti la pericole. El se catara in copaci la inaltimi de pana la aproximativ 7 m, pentru a taia si a aduna crengi mici.
Castorul este un animal ierbivor. Castorii isi obtin hrana lemnoasa in acelasi mod in care taie copacii pentru a-si construi casele - rozand trunchiurile cu incisivii inferiori, utilizandu-si dintii superiori drept parghii.

Crocodilul Crocodilii sunt reptile ce se inmultesc prin oua si care au pielea foarte frumos colorata, in figuri geometrice neregulate si atractive.
Crocodilidele sunt alcatuite din mai multe specii. Cele mai mari si mai cunoscute sunt cele din fluviile Africii centrale si vestice (Senegal, Niger), asa cum este Crocodilul cu platosa, precum si crocodilul de Nil, care traieste in apele din partea estica a acestui continent, fiind considerat cea mai temuta reptila, care ataca, de regula, in cursul noptii, toate categoriile de animale care stau in preajma unitatilor acvatice. De asemenea, foarte cunoscut este si Crocodilul cu creste, cu o lungime de 7 m, care traieste in toate apele curgatoare din sud-estul Asiei (Mekong, Irrawady, Salween, Sikiang s. a.), si din cele din nordul Australiei. Este foarte mancacios, hranindu-se cu mamifere si chiar si cu hoituri.

Aligatoridele includ speciile de aligatori si caimani. Aligatorii - raspanditi atat in apele fluviului Chang-Jiang sau Yang-Tse din China - au botul lat si sunt cunoscuti sub numele de Aligatorul de China, dar si in apele fluviului Mississipi, mai ales in delta acestuia, unde traieste aligatorul-stiuca sau Aligatorul american, care are si un bot ascutit, ca de stiuca. Este feroce si ataca si omul. In America Centrala si in America de Sud (Brazilia) se intalnesc caimani, care prefera locurile mlastinoase, ducandu-si viata mai mult in namol.
Crocodilul de Nil si Gavialul Gangelui ating aproximativ 7-8 m.

D

Delfinul Delfinul este un mamifer, avand inotatoarea dorsala triunghiular-curbata, ascutita si localizata in mijlocul spatelui, de culoare neagra spre gri-deschis cu marginea neagra.
Delfinul are de regula in jur de 2,3 - 2,6 m ajungand pana la 135 kg.
Se hraneste cu specii mici de peste, cu calamar.
Femela naste un pui de regule, pe care il hraneste cu lapte, pui care la nastere are lungime de 76 - 86 cm. Perioada de gestatie este de 10 - 11 luni.

E

Elefantul Elefantul este un mamifer care poate atinge chiar greutatea de 6 tone. Traieste in turme. Fiecare membru al turmei ajuta la cresterea puilor, in caz de pericol elefantii maturi se strang in cerc in jurul puilor.
Elefantii sunt animale foarte mari. Capul unui elefant cantareste cam un sfert din masa corpului.
Fildesii elefantilor sunt de fapt incisivii lor alungiti, pe care un elefant ii foloseste pentru scoaterea radacinilor, decojirea pomilor iar masculii ii folosesc in lupte.
Elefantii sunt ierbivori, se hranesc cu radacini, flori, tulpini moi, crengi, frunze. Intr-o zi elefantul consuma cam 25 kg de mancare, deci majoritatea zilei si-o petrece mancand, ceea ce nu este de mirare avand in vedere gabaritul acestor animale.
Trompa elefantului este de fapt nasul lui alungit, este foarte sensibila. Puii de elefant invata pana la 6 luni cum sa o foloseasca.
Elefantul traieste in jur de 75 de ani.

F

Furnica Furnica poate sa care o greutate cam de 5-20 de ori greutatea sa. Furnicile traiesc in colonii, conduse de regina.
Regina traieste in jur de 10 - 20 ani iar furnicile muncitoare in jur de 1-5 ani.
Furnicile mananca aproape orice, dar preferatele lor sunt dulciurile.
Au fost descoperite in jur de 4500 de specii de furnici, majoritatea sunt feroce, duc adevarate razboaie, unele luand chiar prizoniere furnici din specii mai mici pe care le pun la munca in coloniile lor. Unele specii invadeaza cuiburile speciilor mai mici si le fura ouale. Dupa ce furnicile astfel capturate ies din oua, ele sunt puse la munca in cadrul coloniei.
Stiinta care se ocupa cu studiul furnicilor poarte numele de Mirmecologie.

Foca Pe numele stiintific - Mirounga leonina, foca traieste pe coastele stancoase ale insulelor Antarctice.
Focile sunt mamifere de dimensiuni mari, cu un nas cu o trompa, foarte agile in apa, dar miscandu-se foarte greoi la suprafata.
Sunt carnivore, mancand in general pesti dar si pinguini de dimensiuni mai mici, focile neavand deloc sau foarte putini pradatori.

G

Ghepardul Ghepardul este un mamifer carnivor, felina avand cap mic, rotund, coada lunga, picioare inalte, blana de culoarea galbuie cu pete mici, intunecate.
El traieste mai ales in savanele din Africa si din sudul Asiei.
Este considerat cel mai rapid animal de pe pamant, atingand in jur de 95 km/h.
Femelele nasc in jur de 4 pui, iar dupa nastere mama muta culcusul din 2 in 2 zile. In primele luni de viata, multi pui de ghepard sunt ucisi de lei, vulturi sau hiene, mama ghepard putand cu greu sa-si apere puii.
Apartinand felinelor, ghepardul toarce asemenea pisicilor.

Girafa Numele stiintific al girafei este Giraffa camelopardalis, ea face parte din ordinul Artiodactyla, familia Giraffidae. Girafa traieste in savanele africane.
Picioarele din fata sunt mai lungi decat cele posterioare, gatul girafei masoara intre 3,60 si 4,00 metri, masculul este mai mare decat femela si in general un individ masoara in jur de 5 - 6,10 m inaltime si intre 950 - 1.300 Kg.
Perioada de gestatie dureaza intre 400 si 450 zile, dupa care girafa da nastere unui pui.
Hrana consta in frunze si fructe.
Ca o curiozitate, girafa doarme in picioare, numai in situatii in care se considera in deplina siguranta se aseaza pentru a dormi. Desi are organe perfecte pentru a scoate sunete, girafa rareori o face.

Gorila Gorila are corpul acoperit cu blana neagra, matasoasa, iar fata, palmele si talpile sunt lipsite. de blana, Primata cu maini foarte lungi, care poate ajunge pana la 200 kg, are o putere impresionanta, de care, in ciuda reputatiei sale de animal feroce, face uz foarte rar in special pentru a-si apara familia.
Masculii sunt cam de doua ori mai grei decat femelele si pentru a-si arata superioritatea fata de alti masculi ai speciei, isi bat pieptul cu pumnii itr-un gest amenintator.
Gorila mananca telina salbatica, bambus, scaieti, urzici, paie, fructe si alte plante. Gorilele tinere se catara in copaci, spre deosebire de cele mai batrane care isi fac pana si culcusul pe pamant.
Este o specie pe cale de disparitie, exemplarele speciei fiind cunoscuta drept rusinoase si retrase.

H

Hipopotamul Un animal foarte puternic, cu canini lungi si grosi, capabili sa distruga barcile de mici dimensiuni. Are si o marime impresionanta - 1800 kg -, fiind considerat cam al treilea animal de pe pamant din acest punct de vedere. Are in jur de 3 metri lungime si 1,5 metri inaltime.
Sunt ierbivori, hranindu-se cu iarba, fructe, trestie de zahar, porumb.
Majoritatea timpului si-o petrec in apa, preferand gurile de varsare ale raurilor cu apa dulce.
Urechile si narile sunt localizate spre varful capului si se inchid automat cand animalul este sub apa. Hipopotamul nu are par de loc, are piele neteda ce secreta un lichid rosu, uleios ce are rolul de a pastra pielea umeda si a o proteja cand este sub apa.
Traieste in Africa si sudul Saharei.

J

Jaguarul Nume stiintific: Felis pardalis.
Ordin:Carnivora
Familia: Felidae
Habitat: Cerrado, Caatinga, Pantanal, Padurile tropicale si sud tropicale.
Distributie geografica: Sud-Estul Texasului, din Vestul Mexicului pana in Nordul Argentinei.
Perioada de gestatie: intre 70 si 85 de zile. Naste intre 1 si 4 pui.
Inoata foarte bine si se catara in copaci cu rapiditate, traieste in medie 20 de ani.

K

Koala Seamana cu un ursulet de jucarie. Este adaptat vietii arboricole si se hraneste numai cu lastarii de eucalipt.
Numele “Koala“ vine din limba aborigenilor australieni, care inseamna “nu bea'.
Acest animal isi ia apa din hrana pe care o consuma, frunzele de la unele specii de eucalipt. Frunzele de eucalipt sunt tari si nedigerabile, dar ursuletul Koala are un apendice intestinal lung de aproximativ 2,50 m, unde sumedenia de bacterii celulozoice transforma frunzele de eucalipt intr-o hrana bogata in vitamine.
Se formeaza o substanta (pasta) care este adusa din nou in tubul digestiv ca nutriment si e digerata in final.
In perioada de imerechere, masculii au un mic grup de femele p care il pazesc si il apara cu hotarare.
Dupa o perioada de gestatie de 35 de zile, se naste un singur pui mic de cca. 2 cm si 5-6 grame greutate. Dupa 6 luni, creste in lungime pana la 18 cm. Puiul sta in punga ( marsupiul) mamei cam 6 luni , fiind hranit cu lapte .In ultimele 2 luni , inainte de a fi parasi punga , puiul este hranit suplimentar cu cecotrofi niste cocoloase de frunza ( care au fost stricate de bacterii sau viermi ) care ii sunt introduse in gura pana in stomac unde sunt digerate, apoi eliminate.
Figura lor cu capul rotund, nasul negru, urechile paroase constituie o aparitie placuta, mai ales pentru copii curiosi.
Se catara bine in copaci, unde isi petrec majoritatea timpului. Traiesc in Australia, deoarece acolo s-au adaptat bine cu mediul favorabil (padurile mari de eucalipt).

L

Lemurianul Pe numele stiintific: Lemur catta, lemurianul traieste in padurile din sudul Madagascarului.
Lemurianul are blana gri - argintie ce ii da aspectul de fantoma (in limba vorbita in Madagascar, lemur inseamna fantoma), alba pe burta, iar pe coada blana are inele de culoare inchisa.
Isi petrece majoritatea timpului in copaci, traieste in grupuri de peste 30 de indivizi impreuna cu care isi petrece majoritatea zilei in cautarea hranei: frunze, flori, scoarta de copac
Pe pamant, lemurianul merge pe toate cele 4 membre.

Leopardul Leopardul, frumoasa felina, traieste de regula in padurile de conifere de la altitudine din din muntii Altai si Himalaya.
Culoarea blanii: argintie cu pate maro inchis.
Sunt singuratici, vaneaza capre si oi salbatice, cerbi. Au fost intalniti si la altitudini de 6000 de metri in timpul verii.
Labele sale acoperite cu blana ii ajuta in zonele inzapezite. Leopardul este o specie in pericol de disparitie.

M

Morsa Acest animal masiv se distinge de celelalte neamuri de foci prin caninii superiori dezvoltati, cu colti uriasi.
Coltii ajuta morsa ca sa scurme pe fundul marii, in cautarea de hrana, mai ales scoici.
Greoaie pe tarm, ca si foca, morsa inoata lesne pe sub gheata si o sparge cu usurinta. De asemenea, cand iese din mare, traieste in colonii, in mari aglomerari.

Morsa este un alt animal care sufera din cauza reducerii considerabile a banchizelor, fiind in unele zone, amenintata cu disparitia.

O

Ocelotul Sub numele stiintific Felis pardalis, ocelotul este o felina de marime mica - avand o greutate de doua ori mai mare decat pisica domestica - , cu blana de culoare galbuie cu pete intunecate in forma de cerc.
Ocelotul este un excelent catarator, petrecandu-si majoritatea timpului in copaci, vaneaza in timpul noptii soparle, serpi, pasari sau mamifere de talie mica.
Pentru a prinde prada, ocelotii vaneaza in grup.
Spre deosebire de alte feline, ocelotului ii place sa inoate.
Ocelotul este astazi pe lista animalelor pe cale de disparitie.
Oposumul In America de Sud [Uruguay, Paraguay] traieste oposumul, un animal de marimea unei pisici, cu corpul asemanator cu unui sobolan.
Oposumul are botul ascutit, urechi mari si rotunde, fara par, tranparente ca niste foi. Coada este lunga agatatoare, cu varful galben-alb.
Punga marsupiala se afla in fata, intre picioarele posterioare .
Ziua doarme, iar noaptea iese la vanatoare, mancand de toate. Odata la 2 ani, dupa o gestatie ce dureaza 10-12 zile, femela da nastere la un numar mare de pui 8-18 si uneori 25, care au 0,15 grame greutate si 7mm lungime.
Aceste creaturi mici trebuie sa gaseasca drumul pana in punga protectoare ( 8 cm). In aceasta punga numai cei mai puternici vor putea ajunge si se vor prinde de sursa de lapte .Puii pot parasi prima oara punga la varsta de 10 saptamani , iar la 3-4 luni devin independenti de mama lor .Dar cel mai adesea mama cara puii in spate in caz de pericol. Cand pericolul este mare , oposumul o face pe “mortul”. Coada lui lunga foloseste pentru carat diverse obiecte( frunze ) .

P

Panda urias Este una din cele mai cunoscute si mai rare specii de animale din lume. In libertate mai traiesc doar cateva exemplare. In ultimii ani, cei ce se ocupa de protectia animalelor si mediului au depus eforturi mari pentru salvarea speciei.
Ursul Panda urias, numit si ursul de bambus este foarte popular datorita aspectului sau atragator si usor de recunoscut. El are o constitutie robusta, specifica ursilor. Culoarea de fond a blanii este alba, iar picioarele, umerii si toracele sunt de culoare neagra. Urechile si blana din jurul lor este de asemenea neagra. Ochii sunt mici, asemanatori cu ochii pisicilor, pupilele avand aspect de fanta verticala.
Una din caracteristicile particulare ale ursului Panda urias este asa-numitul „deget mare secundar”, prezent la nivelul fiecarei labe. Aceste degete au un rol indispensabil In apucarea hranei.
In libertate, Panda urias traieste doar In cateva puncte izolate ale unor paduri racoroase si umede, la altitudinea de 1200-1400m In muntii centrali ai Chinei de Sud. Aici creste hrana sa preferata, bambusul.
In mediul lui natural, Ursul Panda isi marcheaza teritoriul frecandu-si glandele odorante de scoarta copacilor. De regula ursii Panda se ocolesc unii pe altii, fiind animale solitare.
Ei duc o viata nocturna, umbland dupa hrana de la apusul soarelui pana In zori. In timpul zilei dorm sau se odihnesc. Ei nu au o locuinta permanenta si se adapostesc In diferite locuri protejate, de exemplu printre stanci sau printre radacinile unui copac.
Ursul Panda Urias este considerat un animal carnivor, dar meniul sau este format In mare parte din frunze, muguri si vlastari de bambus. El se aseaza In mijlocul unui grup de bambus si rupe cu labele din fata tulpinile pe care le mananca cu totul.
Ursul Panda Isi petrece majoritatea timpului cu procurarea si consumul hranei – aproximativ 16 ore pe zi si de aceea este atat de mare si greu.
In afara de bambus, Panda mai mananca si iarba, flori, ciuperci, bulbi de plante, radacini, scoarta de copac. Daca are posibilitatea, mananca si cate un mamifer mic, peste sau hoituri. La fel ca ceilalti ursi, jefuieste uneori fagurii de albina.
Perioada de reproducere dureaza de la mijlocul lunii martie pana In mai. In aceasta perioada Isi cauta pereche. O femela este curtata de cate patru sau cinci masculi, dar dupa Imperechere se reintorc la viata singuratica. Dupa 3-5 luni femela isi cauta un loc calduros si sigur, cum ar fi o scorbura sau un barlog, unde isi construieste un cuib si va naste un pui mic, nedezvoltat si neputincios. Cateodata se nasc si gemeni si tripleti, dar mama nu poate face fata in general sa creasca decat un singur pui.
Noul nascut este orb si aproape gol si cantareste cam 150 g. In primele 3 saptamani mama isi leagana mai tot timpul puiul, mai ales cand il alapteaza. Dupa o luna, puiul este mai mare si este acoperit de par. Doar la varsta de 3 luni invata sa umble. Pana atunci este purtat de mama.
La 5 luni puiul incepe sa manance bambus, iar la 6 luni este intarcat.
Pe la un an, puiul se desparte de mama si invata sa se descurce singur.
El va incepe sa se reproduca dupa 6 ani, femela nascand o data la 2-3 ani. Pentru ca se reproduc atat de rar si cu pui putini, raspandirea ursului Panda in libertate este foarte inceata.
 
Papagalul Papagalul, face parte din ordinul Psittaciformes, familia Psittacidae.
Poate fi vazut in plantatiile de eucalipt.
Traieste in Argentina, Uruguay, Paraguay si Brazilia, de la Sao Paulo pana la Rio Grande do Sul.
Depune intre 2 si 4 oua, perioada de incubatie dureaza intre 25 si 30 de zile.
Se hraneste cu fructe, seminte si flori. Pentru a le procura parcurge si 70 de km.
Pestele Leu Pestele Leu traieste in toate apele sarate, calde si putin adanci ale oceanelor din jurul lumii, langa recifurile de corali.
Are aripile fine ca niste voaluri largi si peste tot este plin de tepi lungi, veninosi care sunt foarte periculosi mai ales pentru oameni. Are dungi ca un tigru, colorate in rosu, rosu-maroniu, alb sau crem. Are cam de 38 de cm. La cat de mic este printre pesti, nu cantareste mai mult de cateva sute de grame.
Daca cineva ii face probleme, imediat isi pune in actiune tepii deosebit de veninosi. El este destul de agresiv. Daca un peste leu inteapa o persoana din greseala, durerea se simte imediat, ii amortesc membrele, apar probleme cu respiratia si chiar se poate sa-i trebuiasca luni de zile pana se recupereaza.
Provine din specia de pesti scorpioni, foarte veninosi. Ca el mai sunt si alti prieteni cu nume ciudate: pestele scorpion sau pestele curcan, pestele piatra. In aceasta familie sunt peste 300 de specii care au astfel de nume. Oamenii cred ca arata misterios, ciudat si chiar urat din cauza tepilor lungi.

Pinguinul regal Pinguinul regal - Aptenodytes patagonica traieste pe coastele Antarcticii, este al doilea ca marime din speciile de pinguini, dupa pinguinul imperial.
Pinguinii regali sunt foarte buni inotatori atingand viteza de 6 metri/h.
Pinguinul femela depune oua (cam 1-2 oua), pe care le cloceste tinandu-le pe labe si din care ies pui golasi la inceput. Pinguinii regali nu isi fac cuiburi.
In timpul clocirii, pinguinii traiesc in colonii de 10.000 de indivizi.
Pisica de mare Numele ei stiintific este Dasyatis americana. Traieste de regula in apele oceanului de-alungul coastei de la New Jersey pana in Brazilia.
Are culoarea maronie, importanta pentru camuflaj, are forma oval turtit, are o coada cu spini, iar burta este de culoarea alba.
Aluneca in apele oceanului precum un covor fermecat, cu gratie. Este inrudita insa cu rechinii.
Traiesc de regula singuratice, sau in grupuri mici, si in mod regulat viziteaza locurile in care traieste o specie de pesti care ii curata impuritatile.

Puma Nmele stiintific al pumei este Felis concolor, ea mai este cunoscuta si sub numele de Leul de munte. Face parte din ordinul Carnivora familia Felidae. Este a doua felina ca marime de pe continentul american.
PUma se intalneste pe continentul american, din Canada pana in Patagonia.
Puma poate atinge 70 de kg.
Perioada de gestatie dureaza cam 93 de zile. Puii raman un an de zile langa mama.
Puma este carnivora se hraneste cu pasari si mamifere mici.
Doarme in general in copaci.
Puma este un animal amenintat cu disparitia.

S

Strutul Strutul - Struthio camelus - din ordinul Struthioniformes, familia Struthionidae traieste in savanele din Africa.
Are un gat si picioare foarte lungi si un corp acoperit de pene.
Perioada de incubatie dureaza in jur de 40 de zile, numarul de oua fiind de 15-20.
Strutul este omnivor, mananca frunze, flori, fructe dar si mamifere mici.
Exista 4 subspecii principale: strutul de Sahara, strutul de Cabo, strutul de Somalia si strutul de Masai. Acestea difera dupa culoarea penajului.
Desi are aripi, acestea nu ii folosesc pentru zbor.

T

Tigrul

Unul dintre cele mai maiestuoase feline, tigrul populeaza in general padurile dar poate fi gasit si in campii, de obicei pe langa sursele de apa.
Sunt in general 5 specii de tigru, dintre care cel mai mare este tigrul siberian (Amur-ul).
Tigrul vaneaza de obicei singur, animale de talie mare.
Este un animal cu un puternic instinc al teritoriului, pe care si-l marcheaza. Masculii isi pazesc teritoriul de ceilalti masculi in timp ce femelele pot imparti mai multe acelasi teritoriu si pot vana impreuna.

Deosebit de rar este tigrul alb bengalez, care poate fi zarit destul de rar in libertate, cea mai recenta aparitie, potrivit site-ului efamilia.ro articol de autor Silviu Petre, fiind in anul 1951 in zona centrala a Indiei.
Tigrul alb are ochii albastri si de obicei are blana nu chiar alba ci ceva mai deschisa decat a celorlalti.

U

Ursul polar Locuitor al Polului Nord, ghetarilor, insulelor si coastelor inghetate, ursul polar are blana alba, peste un strat considerabil de grasime care ii regleaza temperatura corpului, dimensiuni impresionante, sunt printre cele mai mari animale carnivore de pe pamant.
Ursul polar vaneaza singuratic, in general foci, morse, pesti, are un simt al mirosului de 100 de ori mai dezvoltat decat cel al omului.
Una dintre tacticile folosite de ursul polar pentru a prinde o foca este aceea de a sta ore intregi deasupra copcilor in gheata, asteptand momentul in care foca s-ar ridica la suprafata apei pentru a respira.
Poate ajunge la o viteza de 40 de metri/h.
Sunt foarte buni inotatori, cand sunt suparati maraie ca si pisicile, sunt extrem de jucausi si inteligenti.
Urangutanul

De regula singuratici si nomazi, atunci cand locuiesc impreuna, urangutanii adopta o serie de comportamente comune.
Studiile si observatiile efectuate confirma faptul ca urangutanii din Suaq Balimbing (in nord-vestul insulei Sumatra, Indonezia) detin o bruma de 'cultura tehnica'.
Acesti urangutani se folosesc de un betisor pentru a extrage semintele fructului de Nessia in timp ce urangutanii de Kinabatangan (din nord-estul insulei Borneo) emit o vocaliza specifica, atunci cand se pregatesc sa-si construiasca un adapost cu crengi, in arborele in care isi vor petrece noaptea.
Altii isi pun un fel de manusi din frunze, atunci cand vor sa apuce fructe cu spini, sau chiar se protejeaza, de soare sau de ploaie,cu ajutorul unei umbrele facute din frunze.

Z

Zebra Numele stiintific: Equus burchelli
Zebra, animalul ce are pe corp dungi de culoare alba si neagra, traieste de regula in savanele din estul Africii.
Se hraneste cu radacini, frunze, flori, scoarta.
Sunt vanate de lei, hiene, dar din fericire zebrele au simtul vazului si simtul auzului foarte dezvoltate. Dungile de pe corpul zebrelor, le ajuta confuzand rapitorii.
Zebrele traiesc in grupuri conduse de un mascul, dar deseori mai multe grupuri se alatura si formeaza grupuri si mai mari.

IMPACTUL SCHIMBARILOR DE CLIMA ASUPRA FAUNEI  

Efectul de sera provoaca schimbari asupra faunei..Cele mai grave cause si efecte ar fi distrugerea padurilor tropicale.

Desi padurile tropicale acopera doar 8% din masa lemnoasa de pe pamant,in ele se adapostesc 40% dintre speciile de animale si plante de pe Terra.Ele protejeaza solul si lucreaza ca un burete, deoarece atrag apa din sol si o elimina in atmosfera prin frunze.Prin influenta lor asupra concentratiei de vapori de apa si bioxid de carbon in aer ele influenteaza atat clima locala cat si pe cea mondiala.

Multe specii de animale si plante sunt amenintate cu disparitia deoarece isi pierd habitatul natural sau acesta este distrus prin poluare.Se apreciaza ca astazi disparitia speciilor se produce de 400 de ori mai repede decat in trecut.Astfel unele animale si pasari Europene sunt acum in pericol.Vulturii aurii traiesc in paduri si se hranesc cu pasari mici,soareci,sau sobolani.Oamenii au taiat padurile masiv s-au le-au luat ouale din cuiburi contribuind astfel la disparitia lor.

Alunarul sau pasul traieste in paduri iar astazi este pe cale de disparitie din cauza poluarii sau a substantelor chimice folosite de om.

Veveritele rosii sunt si ele pe cale de disparitie deoarece omul le-a modificat habitatul.

Ursii cafenii sau lupii au ajuns animale rare astazi in Europa deoarece oamenii au taiat padurile si si-au construit locuinte distrugandu-le habitatul si implicit contribuind la schimbarile de clima.

Defrisarile masive au dus si la disparitia pasarii ibis calugar(Geronticus eremita)care era raspandita candva in Europa,Orientul Mijlociu si nordul Africii.Astazi au mai ramas doar 400 de exemplare.

Guvernul marocan a creat Rezervatia naturala Souss-Massa pentru ibisi.

Urangutanii sunt si ei pe cale de disparitie.Aproximativ 80% din habitatul lor a fost distrus prin defrisarile din Indonezia. Din 1996 taierile legale sau ilegale, au distrus doua milioane de paduri pe an. Toate efectele acestor defrisari asupra schimbarilor de clima se vor vedea in timp dar efectul cel mai imediat este disparitia unor specii de animale si plante.

Ciudatenii acvatice