alterarea exogena si solurile
Soluri. Definitie, formare.
Solul este una dintre resursele cele mai valoroase ale Pamântului. Cu ajutorul lui ne producem hrana, el suporta cresterea padurilor si ne da produse esentiale.
Materialele componente ale solului, organismele din sol si vegetattia reprezinta un sistem ecologic în care sunt reciclate cele patru ingrediente necesaare pentru cresterea plantelor. Cele patru ingrediente sunt apa, aerul, humusul (materie organica) si materia minerala.
Utilizarile multiple ale solului sunt reflectate de numeroasele definitii si scheme de clasificare dezvoltate pentru soluri.
Pentru inginer solul este un material m 19319i820t oale de la suprafata Pamântului, care poate fi excavat cu usurinta si pe care pot fi ridicate constructii.
Geologul si pedologul vad solul ca o roca alterata si granule minerale capabile sa sustina viata vegetala.
Un fermier, pe de alta parte, este interesat mai ales de tipul solului pe care pot creste diverse culturi si daca un sol este saracit din punct de vedere al humusului si al mineralelor.
Solurile se formeaza prin alterarea exogena a regolitului, adica materialul format din fragmente de roci de la suprafata Pamântului.
Prin studierea solurilor se poate deduce care au fost materialele parentale si climatul în care s-au format si se poate determina vârsta lor aproximativa.
Capacitatea portanta a planetei noastre depinde de disponibilitatea si de productivitatea solurilor. De aceea este atât de importanta reducerea eroziunii solurilor. Pentru toate scopurile practice, odata ce partea superioara, productiva a solurilor este îndepartata, ea este pierduta pentru totdeauna pentru uzul uman.
Dezvoltarea solurilor este determinata de cinci factori de mediu: climat, activitate organica, relief, material parental si marimea intervalului de timp în care au actionat procesele de formare a solurilor.
Sol (Cl, O, R, P, T)
Rata cu care solul se altereaza exogen este functie de climat. Pentru a întelege cum se formeaza solurile, cum se schimba cu timpul si cum sunt distribuite la suprafata Pamântului, trebuie mai întâi înteles cum sunt dezagregate de catre alterarea exogena rocile, mineralele si structurile, interactia lor cu apa si aerul.
Alterarea exogena
Profilul solului.
Roca moale si fragmentele minerale de la suprafata Pamântului sunt cunoscute sub numele de regolit. Regolitul poate fi format din sedimente care au fost transportate si depozitate de râuri sau vânt sau poate fi roca descompusa pe loc, fara a suferit vreun transport. Acolo unde alterarea exogena este suficient de avansata s-a format un strat superficial care poate sustine viata vegetala.
Clima este factorul cel mai important în formarea solurilor. Daca s-a scurs suficient timp, solurile formate pe roci diferite, sub o aceeasi clima, vor arata aproximativ la fel. Influenta materialului parental este cea mai evidenta la solurile tinere, cum ar fi granit descompus, care contine cuart si granule de feldspat, dintre care unele au fost alterate si transformate în minerale argiloase.
Profilul unui sol matur are câteva orizonturi de sol recognoscibile, ele reprezentând strate aproximativ paralele cu suprafata terenului, care sunt produse ale proceselor de formare a solului.
Orizontul cel mai de sus ("A") este zona de filtrare. Aici materia minerala este cel mai puternic dizolvata de apa care se percoleaza. Acest orizont poate fi acoperit de o zona formata din material organic (humus), de grosime variabila, numit orizontul "O", care este sursa de dioxid de carbon si compusi organici care fac apa care percoleaza mai acida. Odata cu deplasarea în jos a substantelor chimice, unele dintre ele sunt redepozitate ca minerale si compusi noi în orizontul "B", numit zona de acumulare. Acest orizont este, de obicei, mai deschis la culoare si mai dur decat orizontul A. Sub acest orizont se afla orizontul "C", zona de tranzitie alterata exogen care face trecerea la materialul parental nealterat. Orizontul "E" este prezent doar în solurile acide (paduri de conifere) si, de obicei, este de culoare alba.
Grosimea si dezvoltarea profilului solului sunt profund influentate de clima si timp. În regiunile aride, desertice, orizontul A poate fi subtire sau inexistent, iar orizontul B poate fi cimentat de carbonat de calciu alb, crustiform, cunoscut sub numele de caliche (orizontul "K").
Solurile reziduale sunt soluri formate în loc, pe roca existenta sub ele. Au nevoie de sute sau chiar mii de ani pentru a se forma si sunt subiect al eroziunii si îndepartarii de catre unul din numeroasele procese geologice care actioneaza la suprafata Pamântului.
Solurile transportate sunt soluri formate pe regolit transportat si sunt denumite în functie de agentii de transport:
soluri aluviale, agentul de transport al regolitului fiind apele curgatoare;
soluri eoliene, agentul de transport - vântul;
soluri glaciare, agentul de transport - ghetarii;
soluri vulcanice etc.
Clasificarea solurilor
Pedologii cunosc de multa vreme faptul ca solurile care se formeaza în climat tropical sunt diferite de cele care se formeaza în regiuni aride sau cu climat temperat. Acolo unde precipitatiile sunt foarte bogate, solurile sunt adânci, acide si dominate de alterarea chimica. Sarurile si mineralele solubile sunt spalate din sol, compusii de fier si aluminiu se acumuleaza în prizontul B, iar solul sustine o viata vegetala bogata. În regiunile aride, pe de alta parte, solurile sunt, de obicei, alcaline si mai subtiri, cu textura grosiera sau pietroasa si dominate de alterarea fizica. Datorita precipitatiilor reduse, sarurile nu sunt îndepartate din soluri, iar când umezeala din sol se evapora, în urma ramân saruri. Aceste saruri pot forma cruste si lentile de caliche (carbonat de calciu si alte saruri) în orizontul B.
Întelegerea acestor fenomene a dus la dezvoltarea unei clasificari "zonale" a solurilor, bazata pe climat, care apoi a evoluat într-un sistem al Marilor Grupe de Soluri.
Aceste grupe pot fi simplificate în patru tipuri majore:
Pedalfere, soluri care sunt bogate în aluminiu si fier si care sunt caracteristice pentru regiunile umede (precipitatii > 500 mm/an); sunt solurile bogate ale stepelor si preeriilor, care sustin cresterea padurilor si vegetatiei ierboase.
Pedocale, soluri bogate în calciu, întâlnite în regiunile desertice sau semiaride (precipitatii < 500 mm/an); sustin o vegetatie de tip desertic.
Laterite, soluri rosii, care sunt îmbogatite în oxizi de fier; sunt solurile reziduale din zonele ecuatoriale unde ploile abundente îndeparteaza mineralele solubile, lasând în urma mineralele argiloase si oxizi hidratati de fier si aluminiu, care îi dau culoarea rosie. Pe o roca parentala adecvata si cu o filtrare intensa se formeaza bauxite, principalele minereuri de aluminiu.
Soluri de tundra, solurile din zonele cu clima polara severa, întâlnite mai ales în emisfera nordica. Se formeaza în regiunile polare si subpolare si sustin o viata vegetala saraca, formata din licheni, muschi si arbusti pitici.
Problemele solurilor
1. Eroziunea solurilor - este problema majora a solurilor, deoarece solul determina capacitatea portanta a Pamântului. La nivel global, o suprafata de dimensiunile Chinei si Indiei la un loc este afectata de o degradare serioasa a solului.
Procesele care duc la eroziunea solurilor sunt eroziunea în pânza produsa de catre apele care siroiesc, atunci când este îndepartat un strat subtire de sol. Aceasta poate deveni eroziune pe ogase, atunci când în sol apar mici pâraie bine definite, care la rândul lor pot duce la eroziune sub forma de viroage si râpe. Primele doua tipuri de eroziune pot fi oprite, dar odata ce apar viroagele, micsorarea efectelor eroziunii este extrem de dificila si costisitoare.
Vântul erodeaza solul pe terenurile marginale care erau cândva cultivate si apoi au fost abandonate. Fara sistemul de radacini ale plantelor care sa tina solul fixat, eroziunea eoliana poate deveni extrem de puternica.
Pentru reducerea efectelor eroziunii solurilor se pot aplica practici agricole corecte, cum ar fi terasarea terenurilor în panta, araturi minime, rotirea recoltelor, recolte în benzi, în care se alterneaza plante care cresc în rânduri dese cu plante distantate.
2. Expandarea solurilor - unele minerale argiloase absorb apa si îsi maresc volumul, exercitând presiuni mari, care pot deteriora sau distruge constructiile.
3. Permafrostul - terenul permanent înghetat (sol sau roca) ocupa 20% din suprafata globului. Constructiile facute direct pe solul înghetat vor topi gheata, ceea ce va duce la tasarea solului. Pentru a preveni aparitia acestor fenomene, constructiile se vor face deasupra unui spatiu liber care sa nu deranjeze regimul termal al solului.
4. Tasarea solurilor - apare când încarcarea aplicata este mai mare decât puterea de suportare a solului. Evitarea aparitiei tasarii se poate face prin proiectarea corecta a constructiilor sau prin îmbunatatirea solului.
5. Alte probleme - salinizarea si ridicarea nivelului hidrostatic, indurizarea lateritelor datorita despaduririlor si asecarilor, orizontul B cimentat si prezenta sau absenta elementelor urma esentiale pentru sanatatea oamenilor.
|
