Am uitat parola x Creaza cont nou   Home Exploreaza Upload

  Escarpament si vale

înclinarea straturilor

fruntea escarpamentului

calcar vale subsecventa

sisturi argiloase

sisturi verzi

argila

	Un graben care leaga doua margini ale escarpa-mentului. Faliile au arun-cat în jos straturile pe am-bele parti, astfel încât o fa-lie îngusta de pamânt se afla în centru.

Graben

marginea escarpamentului

falii

În regiunile uscate, cu terenuri plate, pricipalul agent de eroziune al solului este vântul. Solul nefixat, expus vântului, este adunat în creste si dune. Granulele miscate de vânt sunt sfarâmate, rezultând o pulbere fina, ridicata apoi în aer si purtata la distante mari.

Clima si eroziunea. În anii 1970 - 1980, foametea s-a abatut în repetate rânduri asupra unei parti a Africii, numita Sahel. Sahelul este o zona uscata, acoperita de ierburi care se întind de la est la vest, în nordul Africii, la sud de Sahara, cel mai mare desert din lume.

În anii 1950, precipitatiile în Sahel au fost mai intense ca de obicei, astfel s-a marit zona acoperita de pasuni. Locuitorii savanei sudice, dens populate, au început sa migreze catre Sahel. Animalele lor au pustiit pasunile, iar oamenii au taiat arborii, folosindu-i ca lemne de foc.

În anii 1970 - 1980 au urmat o serie de perioade secetoase si vegetatia din Sahel nu s-a mai putut regenera. Vânturile puternice au împrastiat solul arid, provocând eroziunea eoliana dezastruoasa a solului. Animalele au murit si oamenii au suferit de foame, deoarece întinderile acoperite odinioara de ierburi s-au transformat în desert sterp.

Planuri de viitor. Tragedia din Sahel, constituie un avertisment: solul nu este o resursa infinita. Astazi când populatia lumii este în continua crestere, fermierii trebuie sa gaseasca metode noi, prin care sa previna efectele nedorite ale eroziunii solului. Noile tehnici, majoritatea fiind adaptari ale metodelor traditionale, au fost puse la punct tocmai pentru a putea cultiva plante pe terenurile în panta si în regiunile cu sol mai putin fertil.

Cercetarea stiintifica poate veni în ajutor pentru o mai rationala si eficienta folosire a îngrasamintelor si insecticidelor care au un efect daunator asupra solului. Totodata se încearca înlocuirea acestora cu substante organice ecologice. Satelitii artificiali pot fi folositi în monitorizarea activitatii agricole, pentru a indentifica zonele în care solurile sunt administrate defectuos.

Eroziunea solului - definitie - fenomenul de eroziune a solului face parte din procesele de degradare a terenului; fenomenul respectiv situându-se pe primul loc în ceea ce priveste totalitate proceselor de degradare a solului.

Eroziunea solului - este actiunea de desprindere, transport si depunere a particulelor de sol sau roca, sub actiunea factorilor subaerieni (factori exogeni). Deci, din cele trei componente : desprindere, transport si depunere, arata ca fenomenul erozional este un proces mecanic, care implica actiunea unor forte care sa conduca, pe de o parte, la desprinderea si transportul (depasirea rezistentei particulei de sol, respectiv la atenuarea fortelor respective), fie sub aspectul reducerii fenomenului respectiv si a materializarii lui, în limitele (normale), admisibile.

Din punct de vedere al practicii agricole - fenomenul de eroziune, trebuie conceput ca un fenomen distructiv, care conduce la deprecierea calitatilor productive ale solurilor si în final, la degradarea completa a teritoriilor respective, ca urmare a proceselor de eroziune, a spalarii orizonturilor de sol.

În functie de agentul provocator, fenomenele de eroziune se clasifica în:

eroziunea prin apa;

eroziunea prin vânt;

eroziunea chimica;

eroziunea mecanica;

eroziunea biologica;

eroziunea prin saraturare;

eroziunea provocata sub actiunea ghetarilor;

eroziunea provocata sub actiunea valurilor.

În functie de intensitatea producerii fenomenului, procesele de eroziune se clasifica în:

eroziune normala (geologica);

eroziune accelerata (antropica).

Eroziunea normala - reprezinta procesul de desprindere, spalare, transport, ce are loc în conditiile în care, procesele de solificare, de acumulare a materiei organice si procesele de desprindere si transport (de dislocare a particulelor de sol) include si o discordanta, în sensul ca, procesul de acumulare, de formare a solului, este predominat fata de procesul distructiv al solului. Acest fenomen are loc în conditiile în care, factorii de mediu, de vegetatie, nu sunt modificati de interventia factorului uman (în consecinta, predomina elementele de acumulare).

Eroziunea accelerata - reprezinta procesul prin care, între rata de desprindere, de transport si rata de formare, de acumulare a materiei organice, se formeaza un dezechilibru, în sensul ca, volumul transportat (cantitatea de sol sau de roca transportata) depaseste volumul de acumulare (cantitatea de materie organica). De aceea, fenomenul de eroziune ce actioneaza asupra terenurilor (a solurilor) reprezinta un proces distructiv, de degradare a mediului, deoarece în situatia în care, nu se iau masurile corespunzatoare de atenuare a fenomenelor, poate conduce la disparitia orizontului de sol, al aparitiei rocilor si fundamentarii procesului de desertificare biologica.

Eroziunea accelerata, este o consecinta a interventiei brutale, nerationala a factorului uman asupra mediului de existenta a acestuia, materializat prin: defrisari masive, pasunat abuziv si excesiv, luarea în cultura a terenurilor cu pante necorespunzatoare, fara a se lua masuri de prevenire si conservare a solului.

În situatii specifice s-au introdus în cultura plante, ce asigura o mai slaba protectie a solului. Acest concept de eroziune antropica implica în mod explicit si factorul social-economic, ca element determinat în degradarea terenurilor, a solurilor, ca urmare a proceselor erozionale.

Conceptul de eroziune antropica, subliniaza, ca factorul uman poate si trebuie sa intervina în asemenea masura încât sa poata conduce la prevenirea fenomenului erozional, la atenuarea acestui flagel, în limite admisibile, tolerabile. Limitele adimisibile, tolerabile, reprezinta cantitatea de sol spalat, admisa, în asa fel încât, fenomenul erozional sa nu conduca la disparitia proprietatilor fundementale ale solului respectiv, sa nu degradeze gradul de fertilitate al acestuia, la degradarea însusirilor fizice si chimice ale mediului de sol.

Sub acest aspect, pornindu-se de la valoarea medie estimata a cantitatii de sol ce se poate forma si rata de sol ce se poate spala, s-a stabilit nivelul de toleranta  T.

Se considera ca, în medie, pe suprafata de 1 ha., în decurs de un an, se poate acumula circa 10 tone de materie organica (to./ha./an). Pornindu-se de la acest nivel de referinta, deoarece pe terenurile în panta fenomenul erozional nu poate fi eliminat, s-a recurs la stabilirea anumitor limite ale pierderilor respective. Cantitatea medie admisibila, exprimata în tone/hectar/an, trebuie sa fie sub 6 tone. Acest nivel T se diferentiaza de la zona la zona, în functie de grosimea stratului de acumulare cu humus, în functie de riscul producerii fenomenului erozional.

Pentru conditiile tarii noastre, pierderile admisibile, se recomanda a fi între 5 - 6 tone, cu particularitati în functie de zona.

Pentru a se stabili corect, acest nivel trebuie sa se recunoasca în fiecare zona fizico-geografica, în functie de conditiile pedo-climatice, în functie de structura culturilor, de cantitatea de materie organica ce se poate acumula în sol si coeficientul de transformare în humus. Acest coeficient se mai numeste si coeficient izohumic.

În functie de cantitatea admisibila a pierderilor de sol, se poate recurge la stabilirea strategiilor privind alegerea structurilor de cultura si a raportului acestora, a ponderii acestora în cadrul unui asolament a culturilor cu o foarte buna, buna sau slaba, de protectie a solului.

Formele de manifestare a eroziunii se clasifica în:

eroziune de suprafata;

eroziune de adâncime.

Eroziunea de suprafata - este un proces erozional ce se produce sub actiunea scurgerilor superficiale (de la suprafata pamântului).

În urma ploilor torentiale, scurgerile se produc sub forma unei pânze laminare, repartizata pe suprafata terenului. Ca urmare a acestor procese de scurgeri, odata cu suvoaiele de apa sunt antrenate particulele de sol si deplasate pe distante mai mari sau mai mici. Ca urmare a acestui proces, dupa un interval de timp, în functie de frecventa si durata ploilor torentiale care genereaza scurgerile de suprafata, în final, se conduce la spalarea totala a orizonturilor de acumulare cu humus si în final se ajunge la roca mama sau roca de fundare.

Eroziunea de suprafata se clasifica în mai multe categorii:

erosiunea de gradul I (slaba);

erosiunea de gradul II (moderata);

erosiunea de gradul III (moderata catre puternica);

erosiunea de gradul IV (puternica);

erosiunea de gradul V (foarte puternica, excesiva).

Eroziunea de suprafata, desi se produce relativ uniform totusi, ca urmare a denivelarilor de teren, a obstacolelor întâlnite pe aliniamentul de ape scurse, au loc concentrari ale apelor scurse pe suprafata, iar forta distructiva, forta de eroziune a acestor scurgeri se amplifica si afecteaza strate mai profunde de sol, manifestându-se sub forma unor excavatii de diferite profunzimi si forme.

Formatiunile elementare ale eroziunii de suprafata, sunt:

santulete (siroiuri), cu înaltimea (h) = 5 - 10 cm;

rigole, cu înaltimea (h) = 10 -25 cm.

Caracteristicile fundamentale ale eroziunii de suprafata sunt:

înaltimea (h) redusa, sub 20 - 25 cm;

sunt formatiuni ce pot fi eliminate prin lucrari simple ale solului.

Eroziunea de adâncime - este forma cea mai avansata de manifestare a eroziunii solului si este cea mai distructiva.

Caracteristica fundamentala a eroziunii de adâncime, este:

aceasta apare în urma scurgerilor concentrate;

Ca urmare a scurgerilor concentrate, forta de eroziune se amplifica, deoarece: E_c = (m x v²) / 2 (distructiva), este în functie de masa si viteza.

Sub aspectul arealului, eroziunile de adâncime ocupa o suprafata redusa, în limitele sectiunii respective, dar aceste formatiuni de adâncime, în functie de profunzimea si distanta dintre ele, pot avea consecinte foarte grave asupra zonei de manifestare.

Formatiunile erozionale de adâncime prezinta pericolul, ca se pot mainifesta simultan cu procesul erozional de suprafata si cu procesele de alunecari de teren, de unde rezulta deteriorarea excesiva nu numai a solului ci si a terenului.

Modul de formare a canalelor

Curentul deplaseaza

mici particule de-a

sol lungul zonei de de- Canalul este largit

Curent de apa marcatie dintre pe masura ce apa Prabusirea partiala

din interiorul sol si roca, freatica spala a canalelor creaza

solului aparut creând canale portiuni depresii în

dupa ploi abundente subterane. de suprafata zona de su-

din sol. prafata.

torent intermitent

roca erodata

"Canalele" apar atunci când exista un strat cimentat de pamânt sub suprafata solului, compus adesea din argila sau în cazul trecerilor bruste de la sol la roca erodata si care împiedica infiltrarea apei. Canalele ies la iveala doar atunci când straturile superioare se prabusesc.

Suprafetele afectate de eroziunea de suprafata, asociate cu cele ale eroziunii de adâncime si cu alunecarile de teren, transforma terenuri întinse în suprafete neproductive, în zone cu pamânturi rele (este stadiul cel mai avansat de degradare).

Spre deosebire de formatiunile erozionale de suprafata (santulete sau rigole), fromatiunile erozionale de adâncime nu mai pot fi desfiintate prin lucrari simple ale solului, ci implica masuri ingineresti, lucrari de terasamente, lucrari hidrotehnice constructive, ori de stopare, corespunzatoare formelor de manifestare a eroziunii de adâncime.

Formele de manifestare ale eroziunii de adâncime, sunt:

rigole adânci, cu înaltimea (h) = 25 - 50 cm;

ogase, cu înaltimea (h) = 0,5 - 2 m;

ravene, cu înaltimea (h) = 2 - 10 m (si chiar mai mult);

torenti, cu înaltimea (h) > 10 m.

V.2. LUCRĂRI ANTIEROZIONALE

Lucrari agrotehnice antierozionale - se pot aplica în bazinul de receptie al torentului si depind de cerintele fiecarei folosinte, iar cele mai importante sunt:

o       Lucrari de mobilizare a solului - sunt reprezentate prin lucrari de aratura, de desfundare, subsolajul, prasitul, raritatul, biloanele, copcile, trasarea brazdelor pe pasuni etc.

o       Lucrari de marire a fertilitatii solului - se asigura prin folosirea si aplicarea de îngrasaminte organice si chimice.

o       Aplicarea diferitelor sisteme de cultura în scop antierozional - se pot aplica la culturile agricole, sub forma de: cultura în fâsii, cultura cu benzi înierbate, culturi intercalate cu plantele prasitoare.

o       Lucrari de ameliorare a pasunilor - pentru ameliorarea pajistilor, este nevoie sa se foloseasca plantele ierboase corespunzatoare conditiilor ecologice, sa se amelioreze si sa se mentina covorul vegetal, prin aplicarea masurilor agrotehnice de suprafata sau radicale, dupa caz.

Lucrari silvice antierozionale - pe terenurile distruse de eroziune, cu ogase, râpe, ravene, precum si cele cu nisipuri, plantatiile silvice constituie, nu numai un mijloc de stavilire a eroziunii de lunga durata, un mijloc de ameliorare al terenurilor, dar si singura forma de folosinta economica, pe suprafete de teren dezgolite.

o       Împaduriri masive - sunt recomandate pe teritoriul agricol, în acele locuri unde terenul prezinta pante foarte mari, neutilizabile pentru nici un fel de trebuinta agricola, cu eroziune de suprafata excesiva, cu formatiuni ale eroziunii în adâncime foarte frecvente, pe terenuri alunecatoare foarte framântate sau pe nisipuri mobile.

o       Perdele de protectie - sunt folosite în agricultura sub forma de plantatii în fâsii lungi, care se amplaseaza pe terenul agricol in scopul stavilirii (stoparii) eroziunii solului, regularizarii scurgerii apelor si reducerii vitezei vântului;

o       Benzile de arbusti - aceste benzi au rol antierozional si pentru faptul ca sunt compuse din specii de talie mica, care nu dauneaza prin umbrire, pot fi aplicate cu succes în plantatiile de pomi si vita de vie. Pe lânga faptul ca protejeaza bine solul, ele joaca si un rol filtrant pentru scurgeri si regularizeaza în acelasi timp si scurgerea apelor de pe versanti. Ca si benzile din ierburi perene, ele se comporta ca niste benzi tampon. La plantatiile viti-pomicole se pot aplica pe marginea din deal a canalelor de coasta sau a drumurilor de exploatare. Contribuie în mod eficace la retinerea zapezilor pe versanti.

Lucrari de amenajare hidrotehnica antierozionala. Lucrarile hidrotehnice si anume: canale de coasta, valurile de pamant, terasele au rolul de a dirija în mod rational scurgerea apei de pe versanti, micsorând viteza de scurgere, pâna sub limita vitezei de erodare a terenului si evacueaza apele pe caile dorite, de a retine total sau partial, dupa cum este cazul, apele de scurgere, contribuind astfel la ridicarea umiditatii în solurile uscate de pe versantii înclinati - pe scurt - de a atenua în mod direct influenta pantei în dezvoltarea proceselor de eroziune.

o       Terasele - se aplica pe terenurile cu pante mai mari (peste 15 %), pe care urmeaza sa se planteze vita de vie si pomi, iar în unele cazuri chiar specii silvice de valoare în apropierea centrelor populate, iar pentru stavilirea eroziunii solului si pentru îmbunatatirea conditiilor de vegetatie se recomanda lucrari de terasare în trepte sau terase propriu-zise;

o       Consolidarea debuseelor - se poate face numai cu anumite ierburi. Înainte de însamântare se îngrasa terenul cu gunoi de grajd bine fermentat, în amestec cu îngrasaminte chimice. Se mai poate îmbunatati aceasta cosolidare prin, traverse din brazde de iarba sau din benzi de arbusti late de circa 5 - 7 metri, sau chiar din beton, îngropate la nivelul terenului.

o       Alte lucrari hidrotehnice de stavilire a eroziunii în adâncime - se refera la ravene si se refera la consolidarea vârfului ravenelor prin: plane înclinate, trepte sî console. Lucrarile transversale sunt sub forma de praguri si baraje. Conventional, sunt denumite praguri când au înaltimea de pâna la 1,5 metri, iar baraje, când sunt mai înalte. Au rolul de a provoca depuneri în spatele lor si de da fundului un profil longitudinal în trepte, cu panta între lucrari egala cu cea de proiectare. Prin depunerile formate în spatele acestor lucrari transversale se ridica cota fundului si deci, sunt consolidate atât fundul cât si malurile, care nu se vor mai surpa, având sprijinul de baza în aceste depuneri.

Profilul în trepte asigura micsorarea vitezei apei prin disiparea energiei curentului la fiecare cadere si prin pante de proiectare (panta de calcul) care este mai mica decât panta fundului pe care o avea canalul de scurgere pâna la executarea lucrarilor. Lucrarile transversale pe torenti por fi executate din lemn, lemn cu piatra, zidarie din piatra si din beton armat.

TEMĂ:

Din cele studiate si dezbatute la orele de curs, lucrari de laborator si seminarii, raspundeti la urmatoarele întrebari, dupa cum urmeaza:

Ce este eroziunea naturala?

Cum apare eroziunea naturala a solului?

Explicati cum apare eroziunea pe versanti.

Explicati relatia dintre clima si eroziune.

Explicati planurile de viitor în domeniul combaterii eroziunii solului.

Clasificati (în functie de agentul provocator) fenomenele de eroziune.

Ce este eroziunea normala?

Ce este eroziunea accelerata?

Ce este si cum se manifesta eroziunea de suprafata?

Ce este si cum se manifesta eroziunea de adâncime?

Care sunt principalele lucrari agrotehnice, silvice si hidrotehnice folosite în combaterea eroziunii solului?