ALTE DOCUMENTE
|
||||||
Geologia ambientala si existenta umana
Geologia este stiinta care se ocupa cu studiul Pamântului, iar geologia ambientala este o subdisciplina care se concentreaza pe relatiile dintre oameni si mediul lor terestru.
Geologia ambientala cuprinde multe aspecte esentiale ale vietii noastre zilnice: resursele utilizate pentru a fabrica bunurile noastre materiale, apa pe care o bem, solul pe care stam si calatorim. Multe dintre alegerile noastre de viata au ramificatii geologice. Decizia asupra locului unde vom locui, de exemplu, ar trebui sa includa întrebari de ordin geologic. Este locul ales pentru casa stabil din punct de vedere al alunecarilor de teren? Ar putea un cutremur sa deterioreze casa?
Geologia ambientala se ocupa cu studiul interactiilor umane cu Pamântul, cu toate ramificatiile sale sociologice, economice si politice. Este aplicarea stiintelor geologice la rezolvarea problemelor care apar din interactia celor cinci sisteme ale Pamântului: apa, gheata, aer, Pamântul solid si viata. Astf 15415r1716p el, geologia ambientala cuprinde toate ramurile traditionale ale geologiei: mineralogie si geologie economica (studiul resurselor), petrologie (studiul rocilor), geologie inginereasca (constructia structurilor pe terenuri), sedimentologie (originea si interpretarea sedimentelor), geologie structurala (cum se deformeaza rocile), geofizica si geochimie (fizica si chimia Pamântului) si hidrologia (studiul apei). Geologia ambientala studiaza tot ceea ce este cunoscut în geologie ca fiind important pentru problemele existentei umane, în particular problemele ridicate de hazardele geologice si de modul în care pot fi utilizate cel mai bine resursele Pamântului.
Într-o societate tehnologica, unde relatiile dintre stiinta, economie si politica sunt foarte strânse, întelegerea modului în care opereaza stiinta este de mare importanta. Prin educatie, elevii de azi ar putea deveni administratori ai planetei mai bunidecât predecesorii lor, tinzând catre un management mai atent al terenurilor si al populatiei si un control al exploatarii nechibzuite a mediului si resurselor care are loc acum. Un avantaj în plus este ca întelegând Pamântul, viatile noastre sunt îmbogatite, deoarece putem aprecia mai bine frumusetea si complexitatile Pamântului si, de asemenea, îi putem recunoaste limitarile. Pentru a atinge aceste scopuri este esentiala întelegerea urmatoarelor concepte:
planeta Pamânt este unica în sistemul nostru solar;
Pamântul ca planeta este batrân. El exista de cel putin 4,6 miliarde de ani si a suferit multe cicluri de ridicare si eroziune a muntilor, formare si distrugere a bazinelor oceanice, acretie si separare a continentelor si reciclare a gazelor si lichidelor;
cele cinci sisteme ale Pamântului - apa, aer, gheata, pamânt solid si viata - interactioneaza unul cu celalalt de o maniera foarte complexa.
resursele Pamântului sunt limitate, iar estragerea si utilizarea lor trebuie sa fie controlata si judicioasa.
Desi popoarele lumii au aplicat de mii de ani principiile generale ale geologiei ambientale fara a se gândi prea mult la ele, termenul "ambientala" este o adaugire recenta la studiul formal al geologiei. În Europa si în alte locuri, multe manastiri, catedrale, castele si fortarete vechi sunt construite în locatiile cât se poate de sigure. Pâna aproximativ în anul 1000 î.C., marele Lac Texcoco ocupa Valea Mexico, leaganul civilizatiei aztece. Aztecii au secat lacul pentru a îmbunatati conditiile de fundare si au construit pereti îngropati impermeabili pentru a împiedica amestecarea apelor contaminate cu sulf cu apa subterana dulce. Fundul uscat al vechiului lac este acum ocupat de Mexico City, unul dintre cele mai mari orase ale lumii. si exemplele ar putea continua. Cu toate acestea, si stramosii nostri au facut alegeri gresite, netinând seama sau nerecunoscând de conditiile geologice hazarduoase. Acest fapt explica de ce, de exemplu, mai multe turnuri din Italia acum se înclina datorita conditiilor nefavorabile de fundare. Multe structuri stravechi care au fost construite în acord cu mediul servesc înca si astazi nevoilor umane. Altele, care au fost facute ca sa copleseasca sau sa supuna mediul, sunt în ruine.
Unul din scopurile majore ale celor care lucreaza în geologia ambientala este identificarea din timp a conditiilor geologice adverse prin colectarea de date de suprafata din aflorimentele de roci si de date de sub suprafata din foraje si prin utilizarea tehnicilor geofizice.
Aceasta necesitate de a identifica problemele geologice potentiale a fost recunoscuta în anii 1950 în Statele Unite datorita intensificarii cresterii urbane.
Terenurile marginale care erau afectate de alunecari de teren, cutremure si inundatii au început sa fie folosite pentru uzul uman. În plus, cererea de resurse crestea odata cu orasele, ceea ce cerea planificarea în avans a surselor locale de materiale de constructie, aprovizionarea cu apa de baut de buna calitate si decizii cu privire la cel mai bun mod de utilizare a parcelleor de teren. Cele mai multe probleme de planificare atunci, ca si acum, devin în ultima instanta probleme de inginerie sau geologice. Astfel, domeniul geologiei ingineresti s-a extins, devenind geologie urbana, iar pe masura ce comunitatile deveneau din ce în ce mai complexe s-a nascut geologie ambientala.
Desi definitia originala a geologiei ingineresti era restrânsa la "aplicarea datelor si principiilor geologice la proiectarea si constructia lucrarilor ingineresti", ea fost extinsa pentru a include "dezvoltarea, protectia si remedierea (curatarea) resurselor resurselor de apa subterana". Aplicatii ambientale ale geologiei, precum curatarea apelor si solurilor de substantele toxice ramase de la fostele activitati industriale si comerciale, sunt acum activitati majore ale firmelor geologice care cândva se ocupau doar de constructii grele si dezvoltarea terenurilor.
Hartile cu scopuri multiple ale ariilor luate în considerare pentru a fi dezvoltate sunt esentiale pentru planificare, iar aceste harti trebuie puse la dispozitia planificatorilor cu mult timp înainte de începerea lucrarilor de constructie. Astfel de harti pot fi harti cu duritati ale terenului, harti seismice etc., toate având la baza harti geologice.
Natura este un bun învatator, iar multe dintre progresele semnificative în geologia ambientala au avut la origine studiile de caz, adica încercari foarte serioase de a descrie si analiza evenimentele care au avut loc.
Problema populatiei
Conceptul de capacitate portanta - adica ideea ca o anumita suprafata de teren sau o alta resursa critica poate sustine un numar limitat de oameni sau animale - i-a intrigat pe oamenii de stiinta, pe economisti si pe filozofi de secole. Thomas Malthus a postulat în 1812 ca populatiile cresc geometric, în timp ce rezervele de hrana cresc doar linear, ceea ce duce la o diferenta între cerere (populatie) si rezerve (hrana), care, în final, va duce la aparitia foametei.
Oamenii sunt inextricabil legati de utilizarea resurselor, calitatea mediului si bunastarea economica. Astfel, un bun punct de plecare pentru orice studiu de mediu este aflarea modului în care cresc populatiile, studiu numit dinamica populatiei. Populatia Pamântului a crescut dramatic în ultimul secol. În 1900, populatia era estimata la 1,6 miliarde de oameni. În 1990, acest numar era mai mult decât triplu, de 5,2 miliarde, iar acum este de peste 6,5 miliarde.
Rata de crestere apopulatiei se determina scazând rata deceselor unei populatii din rata nasterilor, cu rata deceselor si cea anasterilor exprimata în morti si nasteri la 1000 de oameni / an. Rata de crestere la nivelul planetei era scazuta (cca. 0,8%) la începutul secolului, iar ele au fluctuat cu timpul, atingând 2,06% în anii '60 I secolului trecut.
La o prima privire o rata de crestere de 1% ar duce la un timp de dublare a populatiei de 100 de ani (1% x 100 = 100%). Totusi, nu este asa. Populatia creste ca si depozitele bancare cu dobânda capitalizata. La fel cum la banca se adauga dobânda la dobânda, oamenii care se adauga produc mai multi oameni, ceea ce duce la un timp de dublare mai scurt. O aproximare destul de buna a timpului de dublare poate fi obtinuta cu "regula lui 70", adica:
Timpul de dublare = 70 rata de crestere (%)
Astfel, timpul de dublare pentru o rata de crestere de 1% (la 1 iulie 2006 rata era de 1,14%) va fi de 70 de ani; pentru o rata de crestere de 2% timpul de dublare ar fi de 35 de ani s.a.m.d.
În prezent, populatia Pamântului prezinta o crestere exponentiala, ea crescând de mai mult de trei ori în ultimii 100 de ani.
În timp ce populatia a crescut si a cerut mai mult de la Pamânt, 20% din terenul arabil a suferit o eroziune serioasa, 20% din padurea tropicala a fost distrusa si mii de specii de plante si animale au disparut.
Odata cu cersterea populatiei, terenurile marginale sunt arate datorita nevoii de hrana si astfel practicile agricole gresite sunt exagerate.
În plus, nivelul de CO2 atmmosferic a crescut cu 13% în ultimii 50 de ani, ceea ce poate avea implicatii în încalzirea globala, iar stratul protector de ozon s-a redus cu 2% în aceeasi perioada. Niciuna din aceste probleme nu este insurmontabila, dar ingeniozitatea umana va fi pusa la încercare pentru a depasi provocarile pe care le prezinta.
Societatea durabila
O societate durabila este aceea care îsi poate satisface nevoile fara a pune în pericol necesitatile generatiilor viitoare. Generatia prezenta trebuie sa reuseasca sa transmita mostenirea de hrana, combustibil, aer si apa curate si resurse minerale pentru nevoile materiale ale generatiilor viitoare. stim ce este de facut, dar a sti ce este de facut si a implementa un plan pe termen lung care sa duca la realizarea acestui lucru sunt lucruri diferite. Un motiv de optimism îl reprezinta ratele nasterilor din Europa si Statele Unite; ele se apropie de reproducerea de înlocuire, adica rata cu care se nasc doar atâti copii cât sa-i înlocuiasca pe parinti. De semenea, sunt încurajatoare evolutiile ratelor de crestere apopulatiei din tari ca India, Bangladesh, Indonezia, Egipt si China. O dezvoltare promitatoare la natiunile industrializate este cresterea respectului pentru bazarea economiei mai degraba pe conditii stagnante decât pe crestere continua. Idealul conceptual este uneori numit economie de nava cosmica, deoarece într-o calatorie spatiala toate resursele trebuie conservate, împartite si reciclate.
|