LEGILE RASPANDIRII SOLURILOR PE GLOB. ASPECTE TAXONOMICE

LEGILE RASPANDIRII SOLURILOR PE GLOB. ASPECTE TAXONOMICE

7.1. LEGILE GEOGRAFICE ALE RASPANDIRII SOLURILOR PE GLOB

Zonalitatea, lege geografica generala, impusa de forma cvasisferica a Terrei si de inegalitatile existente in distributia latitudinala a radiatiei solare, duce la formarea zonelor de caldura (calda, temperate, reci) si implicit a celor climatice, de vegetatie, de soluri etc. Distributia solurilor sub forma unor benzi latitudinale este relativ uniforma fiind influentata si de pozitia uscatului in raport de mari, oceane sau mari lanturi montane. Daca uscatul Terrei ar fi continuu si format doar din campii si dealuri joase zonele s-ar desfasura egal in sens latitudinal si longitudinal. Legea zonalitatii  poate fi urmarita mai ales in interiorul Eurasiei, cu o larga desfasurare latitudinala.

Etajarea caracterizeaza regiunile montane. Succesiunea altitudinala a etajelor are la baza pedopeisajul zonal urmat de un numar diferit de etaje functie de latitudine si altitudinea muntilor. Comparativ cu fasiile zonale, etajele sunt mai bine individualizate, dar mult mai restranse ca suprafata (oricum suprafata lor scade pe masura ce altitudinile cresc). Expozitia, panta versantilor, fragmentarea sunt factori locali care perturba desfasurarea strict altitudinala a etajelor.

Manifestarea intrazonalitatii este guvernata de influenta excesiva a unuia sau a mai multor factori pedogenetici locali cu o pozitie indiferenta in raport cu zonele sau etajele de sol si anume: anumite categorii de roci sau materiale parentale (duc la formarea unor soluri litomorfe), ape freatice situate la mica adancime (duc la formarea unor soluri hidromorfe) etc. De asemenea influenta omului manifestata prin variatele sale activitati poate genera aparitia unor soluri cu caractere aparte. Din aceste motiv 939d36j e, pe suprafata uscatului Terrei s-a format o mare diversitate de soluri.

7.2. CONCEPTII REFERITOARE LA TAXONOMIA SOLURILOR

Clasificarea naturalista (genetico-geografica) rusa, initiata de Dokuceaev si completata apoi de Sibirtev (Florea, 1963) pune accentul pe raporturile existente intre factorii de mediu, procesele pedogenetice si proprietatile solurilor. Conform clasificarii, exista 13 tipuri genetice de sol, grupate in trei clase principale, zonale, intrazonale si azonale.

Solurile zonale (lateritice, loessice eoliene, castanii, cernoziomice, cenusii de padure, podzolice, de tundra) raspandite in regiunile de ses ocupa areale intinse si s-au format in special sub influenta factorilor bioclimatici.

Solurile intrazonale (soloneturi, de mlastina, humicocarbonatice) apar ca insule de marimi reduse, in interiorul arealelor solurilor zonale, iar formarea lor este influentata de conditiile locale.

Solurile azonale (scheletice, aluviale, de lunca) sunt cele care nu prezinta diferentieri ale orizonturilor de sol. In prezent, existentei acestei clase nu este aplicabila, deoarece se considera ca toate solurile sunt in diferite proportii, si rezultanta conditiilor de formare din zona in care se formeaza.

Tabelul nr. 12 Grupele de soluri de referinta, conform W.R.B. - S.R., 1998

In ultimele decenii ale secolului al XX - lea, Organizatia Natiunilor Unite pentru Alimentatie si Agricultura (F.A.O.-U.N.E.S.C.O.) si-a propus inventarierea resurselor de sol la nivel mondial. Acest proiect international a fost finalizat in anul 1981, prin editarea Hartii Solurilor Lumii, folosindu-se o legenda unica pentru toate continentele. Ulterior, legenda a fost revizuita (1988) si harta a fost reeditata (1993). Insa, ultima forma a sistemului de clasificare, denumita Baza Mondiala de Referinta pentru Resursele de Sol / World Reference Base for Soil Resources (W.R.B. - S.R.) a fost oficializata in anul 1998, ca sistem unic de referinta, la cel de al XVI-lea Congres Mondial de Stiinta Solului de la Montpellier-Franta.

Feralsolurile si plintisolurile sunt soluri minerale puternic alterate din regiunile tropicale umede. Climatul cald si umed, padurea tropicala si stabilitatea formelor de relief au favorizat manifestarea unei alterari intense. Solurile rezultate sunt profunde, relativ uniforme pe toata grosimea lor si bogate in oxizi si hidroxizi de fier, de unde culorile rosii si aluminiu. Oxizi de fier pot forma noduli sau chiar orizonturi intarite. In cazul plintisolurilor, plintitul (mixtura de cuart, argila si oxizi de fier) poate cimenta ireversibil cand este expus la aer.

Acrisolurile si alisolurile sunt soluri minerale acide formate in climat cald si umed (tropical, subtropical, musonic), dar cu manifestarea unui sezon mai uscat pentru o perioada scurta de timp. Caracteristicile lor principale sunt legate de formarea unui orizont B cu acumulare intensa a argilei (cu capacitate redusa de schimb cationic in cazul acrisolurilor si cu capacitate de schimb cationic ridicata in cazul alisolurilor) si de acidifierea intensa a profilului (in plus, la alisoluri se observa si o imbogatire in aluminiu).

Nitisolurile si lixisolurile sunt soluri minerale caracterizate printr-o acumulare intensa a argilei. Sunt raspandite in climatul tropical si subtropical. Alterarea intensa a mineralelor duce la indepartarea bazelor si silicei si la acumularea sescvioxizilor (oxizi si hidroxizi de fier si de aluminiu) si a mineralelor argiloase (predominant caolinit - cu capacitate de schimb cationic redusa). O parte din argila neoformata este preluata de apa din precipitatii si depusa pe fetele elementelor structurale, formand pelicule lucioase la nitisoluri. La unele lixisoluri peliculele de argila sunt mai putin evidente.

In cazul calcisolurilor, gipsisolurilor, solonceacurilor, soloneturilor si durisolurilor, conditiile bioclimatice determina in general procese de alterare slabe. In regiunile mai aride predominand procesele de dezagregare (termica, haloclastism). Oricum, cantitatile reduse de precipitatii, determina o slaba spalare a sarurilor solubile (cloruri, sulfati, carbonati), astfel incat acestea se acumuleaza in sol la diferite adancimi in raport de cantitatea de precipitatii. Calcisolurile, formate in climat arid si semiarid, prezinta acumulare de carbonat de calciu. Gipsisolurile sunt soluri cu acumulare de gips, din climate aride. Solonceacurile, specifice climatelor aride si semiaride sunt imbogatite in saruri usor solubile (care se dizolva usor in apa provenita din precipitatii). Soloneturile sunt caracteristice climatelor semiaride si semiumede si au un orizont de acumulare a argilei (B) bogat in sodiu. Durisolurile sunt soluri din climat arid si semiarid, cu acumulare de silice secundara care poate cimenta.

Kastanoziomurile, cernoziomurile si faeoziomurile au in comun un orizont de suprafata gros si inchis la culoare, bogat in humus, format sub o vegetatie ierboasa care lasa anual in sol o cantitate mare de resturi organice usor de descompus. Cantitatea anuala de precipitatii, relativ redusa, determina indepartarea din sol doar a sarurilor usor solubile, solul ramanand bogat in baze schimbabile. In stepa mai umeda si in silvostepa, umiditatea atmosferica suplimentara, determina o usoara migrare a argilei, formandu-se un orizont B argic (argiloiluvial). Kastanoziomurile sunt soluri de stepa uscata care au orizontul superior brun inchis si cu un continut moderat de humus; prezinta carbonati de calciu. Cernoziomurile sunt soluri de stepa, cu orizontul de suprafata negru si bogat in humus (mai bogat decat al kastaniozomurilor); prezinta carbonati de calciu. Faeoziomurile sunt soluri de stepa mai umeda sau silvostepa; orizontul superior este inchis la culoare (negru sau brun inchis) si bogat in humus; solul nu are carbonati sau acestia sunt situati in profunzime.

Luvisolurile, planosolurile, albeluvisolurile sunt caracterizate printr-un profil puternic diferentiat textural. Luvisolurile, formate in climat temperat umed (sub paduri de foioase), au orizont de acumulare a argilei, cu grad de saturatie in baze si capacitate de schimb cationic ridicate. Planosolurile sunt de asemenea bogate in argila, insa, la ele trecerea intre orizontul eluvial si cel argilos este brusca (trecere texturala brusca). La albeluvisoluri, orizontul eluvial, albicios, patrunde in pene in orizontul argilos, aflat sub el. Podzolurile, formate in climat temperat rece (sub paduri de conifere), mai ales in emisfera boreala au orizont eluvial cenusiu, bogat in silice reziduala si orizont de acumulare a oxizilor de fier si aluminiu si chiar si a humusului, de culoare bruna-ruginie. Umbrisolurile, formate in climat temperat umed si mai rece, au un orizont superior inchis la culoare si bogat in humus acid; ele nu prezinta procese de migrare a constituentilor, ci doar alterare in situ a materialului parental.

Criosolurile sunt soluri din climatul rece subpolar, care prezinta permafrost (sol inghetat permanent) la o adancime mai mica de 100 cm. La suprafata se acumuleaza (in sezonul de vegetatie foarte scurt) materie organica incomplet descompusa, sub forma de turba.

Cambisolurile sunt soluri cu orizont B cambic, cu diferentiere slab-moderata a profilului rezultata prin procese nu foarte intense de alterare a materialului parental. Cauza acestui stadiu relativ incipient de evolutie este timpul limitat de pedogeneza (determinat de echilibrul eroziune-solificare existent pe versantii moderat inclinati; relief si materiale parentale recente)

Proprietatile arenosolurilor, vertisolurilor si andosolurilor sunt influentate in principal de catre roca de solificare: - nisipuri (pentru arenosoluri - soluri nisipoase, foarte permeabile); - argile gonflante de tip smectitic (pentru vertisoluri - soluri foarte argiloase, cu procese de gonflare, la umezire si contractare, la uscare; prezinta crapaturi adanci); roci vulcanice (pentru andosoluri - soluri bogate in compusi coloidali amorfi, formate in climate umede, pe roci vulcanice).

O alta categorie, in cadrul solurilor minerale conditionate de alti factori decat cei climatici sunt solurile conditionate de relief (leptosolurile, regosolurile, fluvisolurile, gleisolurile), care se pot forma in conditii bioclimatice foarte variate zonal-altitudinal. Exista patru situatii. Prima este specifica leptosolurilor, fiind legata de versanti povarniti si roci dure aproape de suprafata; solurile, formate mai ales in areale muntoase sunt foarte subtiri si bogate in fragmente de roca. A doua situatie este cea a regosolurilor, formate pe materiale neconsolidate, dar unde solul se pastreaza subtire, datorita eroziunii manifestate pe versanti. Cea de a treia situatie este a fluvisolurilor, soluri tinere formate in regiuni inundabile, unde procesul de solificare este intrerupt prin depunerea de noi aluviuni. Ultima situatie, este cea a gleisolurilor, a caror formare este influentata de excesul permanent de umiditate, provenit dintr-o panza freatica situata la mica adancime.

Influenta antropica (aplicarea intensiva de ingrasaminte si lucrarea adanca a solului, irigarea cu ape bogate in maluri, fertilizarea cu gunoi de grajd, iarba, coceni etc.) de lunga durata a modificat partea superioara a solului si a dus la aparitia antrosolurilor

Histosolurile sunt soluri organice (materia organica se acumuleaza la suprafata solului sub forma de turba) formate in areale joase cu umiditate in exces sau in regiuni reci si umede. Ocupa cele mai mari suprafete (peste 50% din total) in regiunile subpolare boreale.

Clasificarea romaneasca. Initial, si in Romania, la inceputul secolului XX este promovata in studiul solurilor concepþia naturalista a lui Dokuceaev, de catre Gh. Munteanu-Murgoci. Ulterior, in ultimele decenii ale secolului XX este elaborat Sistemul roman de clasificare a solurilor (S.R.C.S.), care urmareste pe de o parte pastrarea conceptului genetico-geografic, iar pe de alta parte, (in spiritul clasificarii propuse de americani) accentul pus pe proprietaþile solului, definite prin orizonturi ºi caractere de diagnostic. Imbunataþirile ulterioare aduse acestui sistem, ca reflectare a progreselor inregistrate la nivel international in problemele de clasificare a solurilor sunt sintetizate in Sistemul roman de taxonomie a solurilor (S.R.T.S.).

Tabelul nr. 13 Echivalarea denumirilor solurilor din S.R.C.S. cu cele din S.R.T.S.

la nivelul clasei de sol (cifrele romane dintre paranteze indica ordinea in interiorul clasificarii/taxonomiei)

Tabelul nr. 14 Echivalarea denumirilor solurilor din S.R.C.S. cu cele din S.R.T.S.

la nivelul tipului de sol (cifrele romane dintre paranteze indica apartenenta la clasa, iar cele arabe ordinea in interiorul clasificarii/taxonomiei)