ALTE DOCUMENTE
|
|||||
Muntii Vrancei sînt situati în partea de est a Carpatilor de Curbura, la rascrucea dintre Moldova, Transilvania si Muntenia. Ei se marginesc cu Valea Oituzului, la nord, Depresiunea Brasovului, la nord-vest, Muntii Penteleu, la sud-vest, si Depresiunea subcarpatica Vrancea, la est.
Substratul geologic al acestui teritoriu a început sa se formeze în urma cu circa 140 milioane ani pe seama formatiunilor sedimentare de vîrsta cretacica si paleogena, care alcatuiesc unitatea flisului carpatic. Cele cretacice sînt sariate (încaleca) peste formatiunile paleogene, iar ambele au fost supus orogenezei alpine.
Mozaicarea petrografica, diversitatea structurala si tectonica activa a depozitelor sînt trasaturile caracteristice ale Muntilor Vrancei. Raspîndirea cea mai larga o au gresiile (între care se remarca gresia de Kliwa si gresia de Tarcau), în alternanta sau intercalate cu marnocalcare, calcare cu silicifieri, mame, conglomerate, sisturi marnoase, menilite si multe alte roci dispuse în straturi cu grosimi variabile si putemic cutate.
Priviti în ansamblu, Muntii Vrancei sint alcatuiti din doua flancuri, cu orientari opuse si extindere diferita, unul rasaritean, mai extins si prelung, si altul apusean, mai scurt si povîrnit Ele se îmbina pe un aliniament major, desfasurat între Masivul Lepsa (1 390 m), la nord, si culmea Pietrele Insirate (1 476 m), la sud.
Culmile Muntilor Vrancei, care formeaza structura caracteristica a reliefului, se dispun pe trei aliniamente principale, aproximativ paralele, cu orientare generala nord-sud. Astfel, de la vest catre est, se succed: ereasta apuseana (cu trei culmi secundare mai importante), creasta mediana (cu trei ramificatii mai Insemnate) si bordura montana. Acestei geometrizari nu i se integreaz 24124c218y a Masivul Coza (1 629 m), el fiind considerat o individualitate.
Creasta apuseana are o altitudine medie de aproape 1 500 m, masoara aproape 50 km lungime, este fragmentata de numeroase înseuari largi si se desfasoara pe aliniamentul Lepsa (1 390 m, în extremitatea nordica) - Musat (1 503 m) - Stogul Mare (1 527 m) - Baba (1 544 m) - Lujerul (1 517 m) - Arisoaia (1 725 m) - Lacauti (1 777 m) - Goru (1 785 m) - Giurgiu (1 721 m) - Musa Mare (1 497 m) - Musa Mica (1 434 m) - Pietrele Insirate (1 478 m) - Nehîrna Mica (1 318 m, în extremitate sudica). Sectorul dintre Musat si Lujerul corespunde interfluviului Siret-Olt, înscriindu-se culmii centrale a Carpatilor Orientali. Totodata, masivele Arisoaia, Lacauti, Goru si Giurgiu, concentrate în partea centrala a crestei apusene, alcatuiesc nucleul celor mai mari altitudini din partea de rasarit a Carpatilor de Curbura, atingînd recordul de înaltime, 1 785 m, în vîrful Goru.
Creasta mediana a Muntilor Vrancei se detaseaza la 5-7 km est de precedenta, unica lor legatura directa facîndu-se prin saua Poienita (1 409 m) situata între culmile Arisoaia si Paisele. Ea are o altitudine medie de aproximativ 1 450 m, masoara circa 40 km lungime si se individualizeaza pe aliniamentul Tisarul Mic (1 263 m) - Tisarul Mare (1 285 m) - Dealul Crucilor (1 273 m) - Condratu (1 455 m) - Zburatura (1 590 m) - culmea Paisele-Pietrosul (1 676 m) - Zboina Frumoasa (1 657 m) - culmea Laposul (de Sus, 1 455 m, si de Jos, 1 256 m). Aceasta creasta defineste cumpana apelor dintre bazinele Putna, Zabala, Tisita si Naruja.
Bordura montana închide la rasarit Muntii Vrancei si marcheaza transant contactul lor cu Depresiunea Vrancea. Faptul ca aceasta rama marginasa este strapunsa perpendicular de vaile Putna si Naruja permite distingerea a trei compartimente: de nord, între Muntele Zoina Neagra (1 359 m) si albia Putnei, jalonat de înaltimile Ţiua Neagra, Ţiua Golasa si Fîntîna lui Bucur; central, între Putna si Naruja, format din culmea Muntisoarele (1 395 m); de sud, între Naruja si culmea Laposul de Jos (1 256 m), unde se evidentiaza Dealul Secaturii (1075 m, vîrful Ţiganasul).
Reteaua hidrografica a Muntilor Vrancei este încrustata pe ambele flancuri montane si are o distributie radiala. Vaile dirijate catre rasarit apartin bazinului hidrografic Siret iar cele orientate spre apus sînt colectate de Olt Exceptie face Bîsca Mare, care, desi se înjghebeaza pe flancul transilvan, vestic, este aferenta tot Siretului.
Din cuprinsul Muntilor Vrancei, Siretul colecteaza multe cursuri de ape constituite în cinci bazine hidrografice proprii, si anume Oituz, susita, Putna, Rîmnicul Sarat si Buzau. Dintre acestea, bazinul hidrografic al Putnei este mult mai însemnat întrucît ocupa aproape întregul versant rasaritean al Muntilor Vrancei. La alcatuirea bazinului sau participa si Zabala unita cu Naruja.
Spre bazinul Oltului, Muntii Vrancei trimit foarte putini afluenti. Acestia sînt colectati, rînd pe rînd, prin intermediul Rîului Negru, care aduna apele Ojdulei si Ghelintei. Muntii Vrancei adapostesc cîteva cuvete lacustre sau lacustro-mlastinoase. Dintre ele, remarcabile sînt Lacul Fara Nume (de baraj natural, situat pe albia Zabalei) si Lacul Negru (ocupat de o mlastina oligotrofa, amplasat în bazinul Narujei). De asemenea, teritoriul montan contine o abundenta de izvoare, multe dintre acestea avînd ape puternic mineralizate.
Fiind situati în curbura externa a arcului carpatic, si avînd altitudini medii de aproximativ 1 500 m, Muntii Vrancei prezinta aspecte climatice specifice pozitiei geografice si etajarii reliefului. Astfel, temperatura medie a aerului este de 2 -4°C în zona înalta, si de 6 -8°C în zona muntilor josi. La rîndul lor, precipitatiile anuale variaza tntre 600 si 800 mm, în zona mai joasa, crescînd pîna la 1 200-1 400 mm la înaltimi de peste 1 400-1 500 m. În schimb, întregul teritoriu este supus, cu precadere, circulatiei maselor de aer vestice.
Muntii Vrancei sînt învesmîntati cu paduri (de amestec si rasinoase) si pajisti montane. Padurile de amestec ocupa îndeosebi jumatatea rasariteana a teritoriului, unde foioasele prefera versantii însoriti, iar rasinoasele versantii umbriti. La rîndul lor, padurile de conifere sînt preponderente în jumatatea apuseana a spatiului muntos urcînd, frecvent, pîna în vecinatatea celor mai înalte vîrfuri. Dintre speciile cu frunza cazatoare, fagul este dominant si alcatuieste pe alocuri arborete pure. De multe ori, el se asociaza cu paltin, carpen, mesteacan, frasin si mai rar cu ulm, gorun si anin.
La alcatuirea padurilor vesnic verzi, rolurile principale revin molidului si bradului, în timp ce pinul silvestru se situeaza pe locul secund. Cu caracter insular se dezvolta molidisuri pure, bradete si pinete.
Pajistile montane ("golurile") sînt destul de dispersate si în buna parte ele reprezinta o consecinta a substituirii padurii. Cele spontane se întîlnesc pe vîrfurile mai înalte si sînt alcatuite din asociatii de taposica, paius, trestioara, firuta, afin, merisor, iarba neagra, ienupar. Cu totul local cresc stevia, rogozul, brusturele caprei s.a.
Pe vîrful Goru (1 785 m) îsi face aparitia - de altfel unic în Vrancea muntoasa - jneapanul.
Aceasta este alcatuita dintr-o mare diversitate de specii. Apele sînt mediu propice pastravului, mrenei, boisteanului si cleanului. În paduri lumea pasarilor este variata. Dintre acestea amintim cocosul de munte, ierunca, cocosul de mesteacan, acvila tipatoare, corbul, buha, ciocanitoarea neagra, gaita, huhurezul mic. Tot padurile adapostesc cerbul carpatin, ursul, mistretul, rîsul, viezurele, jderul, pisica salbatica, lupul, vulpea si multe alte vietuitoare. În fauna Muntilor Vrancei figureaza, la loc de cinste, capra neagra, adusa din muntii Fagaras, Bucegi si Retezat.
Muntii Vrancei tezaurizeaza multe podoabe ate naturii, ce se recomanda prin originalitate, raritate si prin interes stiintific, cîteva fiind deja puse sub protectia unor acte normative speciale. O parte din aceste comori sînt solitare, iar altele se asociaza pe spatii cu dimensiuni variate constituindu-se în 13 rezervatii naturale. De regula, valoarea rezervatiilor este conferita de asocierea a doua sau mai multe din urmatoarele elemente: floristice, forestiere, peisagistice, geologice, hidrologice, geomorfologice, hidrogeo-morfologice.
Teritoriul muntos vrîncean detine rezervatiile Cascada Putnei, Tisita, Lacul Negru-Cheile Najurei l, Cheile Najurei ll, Strîmtura, "Caldarile" Zabalei-Zîrna Mare, vîrful Goru, Lacauti-Izvoarele Putnei, Verdele, Raoaza -Lacul Fara Nume, Purul Mare, Monteoru-Ursoaia, Stejicul Mare si Mic, suprafata totala a lor masurînd aproximativ 11 100 ha.
Accesul spre Muntii Vrancei este permis, în primul rînd, de existenta unor artere principale de trafic cu distributie circumvrînceana, alcatuita din cai rutiere de importanta nationala, dublate, pe alocuri, de linii ferate - unele magistrale. De-a lungul lor sînt rînduite asezaminte rurale si urbane. Din caile rutiere nationale se ramifica drumuri judetene, prelungite cu drumuri comunale si forestiere ce patrund adînc în interiorul spatiului muntos. La toate aceste aspecte se adauga si functia transcarpatica a drumului national Focsani-Tîrgu Secuiesc (DN 2D) lung de circa 120 km, dirijat prin valea Putnei si pasul Musat (1 157 m).
CĂILE FERATE, care înlesnesc accesul spre Muntii Vrancei, se prezinta astfel:
în est, magistrala feroviara Bucuresti-Suceava (linia 500) între Rîmnicu Sarat si Adjud are ca statii mai importante localitatile Focsani si Marasesti;
în nord, calea ferata Adjud -Onesti (linia 501);
în vest, magistrala feroviara Brasov-Sfîntu Gheorghe (linia 400) din care se ramifica liniile 401 (Sfîntu Gheorghe-Bretcu, unde statia Covasna ofera cele mai bune conditii accesului spre zona montana) si 403 (Brasov-Intorsura Buzaului);
în sud. calea ferata Buiiu-Nehoiasu(linia 504).
CĂILE RUTIERE, care asigura abordarea traseelor muntoase vrîncene, sînt reprezentate de cinci drumuri nationale (DN 2, DN 2D, DN 10, DN 11 si l DN 11 A) si mai multe drumuri judetene prelungite cu drumuri comunale si forestiere:
drumul national Focsani-Tîrgu Secuiesc (DN 2D), desprins din DN 2 la Focsani, înlesneste abordarea traseelor 1,6 (Ia Tulnici), 7 (Ia Lepsa), 9 (Ia Gresu) si 14 (în pasul Musat);
drumul judetean Valea Sirii-Vetresti-Herastrau (DJ 205D), ramificat din DN 2D la Valea Sarii, prin Naruja, intersecteaza traseul 6 si permite parcurgerea traseului 2. Prelungirea lui cu un drum forestier asigura abordarea traseelor 5 si 8;
drumul judetean Focsani-Odobesti -Nereju (DJ 205A), desprins din DN 2D la Focsani, ajunge prin valea Milcovului în valea Zabalei, la Nereju, unde întîlneste traseele 1 si 6; la Nereju, el se prelungeste cu DC 102, continua apoi cu un drum forestier ce însoteste valea superioara a Zabalei, permitînd patrunderea pe traseele 5 si 12;
drumul judetean Marasesti-Soveja-Lepsa (DJ 205F), ramificat din DN 2 în punctul "Tisita", urmeaza mai întîi valea pîriului susita, pîna la Soveja- de unde porneste traseul 13 - iar apoi patrunde pe valea Putnei, catre Lepsa, ajungînd în apropierea traseului 7;
drumul judetean Dumbraveni -Dumitresti (DJ 204C), ramificat din DN 2 la Dumbraveni, continuat cu DJ 204H, ajunge pînâ la Vintileasca si înlesneste abordarea traseului 12;
drumul judetean Tîrgu Secuiesc-Covasna (DJ 121), desprins din DN 11 la Tîrgu Secuiesc, asigura intrarea pe traseul 15.
Baza materiala a turismului montan vrîncean dispune de cinci unitati amplasate în nordul si nord-estul zonei. Dintre acestea, trei sînt la Soveja, iar doua la Tulnici.
MOTELUL "SOVEJA" este situat în centrul localitatii Soveja, pe DJ 205F, la o distanta de 74 km fata de Focsani, 57 km de punctul "Tisita" si 14 km de Lepsa. Are o capacitate de 60 locuri. Unitatea dispune de restaurant, bar, braserie si spatiu de parcare.
HOTELURILE "ZBOINA" si "MIORIŢA" se afla la aproape 1 km vest de centrul comunei Soveja. Impreuna cu alte cîteva vile ofera gazduire pentru aproximativ 300 de turisti.
CABANA "CASCADA PUTNEI" este situata pe DN 2D, la 11 km departare de centrul localitatii Tulnici, la 71 km de Focsani, la 3 km de satul Lepsa si la 50 km de Tîrgu Secuiesc. Ea dispune de numai sapte locuri de cazare, avînd în dotare braserie, loc de camping si de parcare.
CABANA "MIORIŢA" se afla pe DN 2D, la 7 km vest de satul Gresu. Poate gazdui, în camere cu unul-doua paturi, aproximativ 15-20 persoane. În restul Muntilor Vrancei, se mai poate înnopta si la cabanele forestiere si silvice. Cele cu functionare permanenta ofera conditii mai bune, în paturi sau priciuri, unele putînd gazdui grupuri de pîna la 25-30 persoane. Altele, întrebuintate temporar sau abandonate de mai multi ani (de regula cabanele muncitoresti), pot fi folosite, totusi, ca adaposturi numai în cazuri deosebite. Pe lînga acestea, manastirea Lepsa (satul Lepsa, pe DJ 205F) si schitul Valea-Neagra (satul Vetresti-Herastrau, la capatul DJ 205D) au posibilitatea cazarii pentru cel mult 20 de turisti. De asemenea, un adapost placut gasim si la Tabara scolara "Galaciuc", situata în apropierea centrului comunei Tulnici (acces pe DN 2D continuat cu drum local, prelungit câtre nord).
În virtutea legilor muntelui si a unei generozitati rar întîlnita, personalul statiei meteo Lacauti (1 777 m altitudine) ofera cu multa placere gazduire peste noapte drumetilor surprinsi de orele înserarii pe creasta.
Este de retinut ca în aproape toate pajistile montane vrîncene exista cel putin o stîna sau chiar saivane spatioase. Cum multe dintre ele se afla în calea traseelor turistice, se întelege ca astfel de adaposturi favorizeaza popasurile de peste noapte ale turistilor.
Date fiind aceste conditii reale de cazare din Muntii Vrancei rezulta ca drumetiile cu cortul ramîn, în continuare, cele mai placute, mult cautata liniste fiind departe de zarva obositoare a cabanelor si a restaurantelor.
Oaspetilor Muntilor Vrancei le stau la dispozitie 13 trasee amplasate în interiorul spatiului de referinta si doua trasee de legatura cu unitatile montane limitrofe. Pe parcursul lor, peisajul geografic vrîncean se înfatiseaza în totalitatea trasaturilor ce-i confera, deopotriva, atractivitate, prestanta si, nu mai putin, interes stiintific.
Traseele urmeaza atît aliniamente orografice, cît si hidrografice, principale si secundare, capabile sa satisfaca o gama foarte larga de preferinte corespunzatoare experientei în drumetiile montane, vîrstei, marimii grupurilor, scopurilor excursiei, timpului disponibil etc.
În ansamblul lor, itinerarele nu prezinta grad ridicat de dificultate, însa unele portiuni necesita o prudenta sporita. De asemenea, toate sînt accesibile si iarna, însa numai turistilor foarte experimentati si perfect echipati.
1. COMUNA TULNICI (480 m)- MUNTELE COZA (sAUA GEAMĂNA, 1486 m) -DEALUL NEGRU (1 548 m) - CULMEA PĂIsELE - PIETROSUL (1 676 m) - ZBOINA FRUMOASĂ (1 657 m) - CULMEA LAPOsUL - COMUNA NEREJU (540 m)
Marcaj: banda rosie Timp: 3-3½ zile Timpi intermediari: 9-10 ore, Tulnici -extremitatea apuseana a Masivului Coza (punctul "Golici"); circa 10 ore, Coza (punctul "Golici")- Muntele Pietrosul; 9-10 ore, Pietrosul-Nereju Trasee de legaturi: 6, 7, 11, 8, 3, 10, 2 si 5 Caracteristici: iarna, pericole de avalansa pe versantul sudic al Cozei
Pentru turismul din spatiul Muntilor Vrancei acest traseu joaca rolul unei "coloane vertebrale", deoarece urmareste o succesiune întreaga de culmi interfluviale pe o lungime de aproximativ 50 km, reprezentînd astfel "traseul de creasta" al Vrancei. Totodata el se intersecteaza si cu arte trasee, înlesnind drumetilor o multitudine de combinatii.
Itinerarul porneste din centrul comunei Tulnici, spre vest, mai întîi pe DN 20, apoi pe drum local pîna în satul Coza (asezat la confluenta pîrîului cu acelasi nume si Putna), pe acest tronson fiind comun cu traseul 6, marcat cu punct rosu.
Putin mai sus de complexul comercial satesc itinerarul foloseste ramificatia din dreapta drumului local, dirijîndu-se pe firul vaii Coza, în amonte, iar dupa aproape 2 ore poposim în locul numit, cît se poate de sugestiv, "Strîmtura", la confluenta Cozei cu Dumbravanul (rezervatie naturala). Mai departe, urcam un povîrnis accentuat, dar scurt, intram pe un drum de carute si traversam o suita de poieni si pîlcuri de padure sub care este adîncita albia Dumbravanului (dreapta).
Parasim drumul catre stînga si pe poteca, în urcus usor, ajungem la o gospodarie solitara (cu izvor), dincolo de care interceptam un drum forestier. Traversam carosabilul forestier si, înscrisi de-a lungul dealului Zmeuris, urcam prin pieptisuri si sesuri pîna în vecinatatea stînei "Cîrnituri", la limita superioara a vegetatiei silvestre. De aici, avem revelatia unei ample deschideri asupra împaratiei vrîncene.
De la stîna, si pe la nord de "Turnurile Cozei", stînga, înaintam lejer pe poteca ce ne conduce, în scurta vreme, în saua Geamana (1 496 m) - cea mai îngusta curmatura de pe traseele Muntilor Vrancei - în care coboara (dinspre dreapta) si poteca marcata cu triunghi rosu a traseului 7.
Din saua Geamana coborîm la manunchiul de izvoare din punctul "Uluce", traversam apoi un raris de molidis si, printr-o coborîre domoala, diagonal-stînga, traversam un plai pastoral interceptînd poteca ce strabate Golul Cozei, catre apus, la nivel altitudinal constant cu larga perspectiva spre sud. Dupa ce strabatem o padure de molid ne întîmpina pasunea din punctul "Golici", cu stîna baciului Sacalus ridicati pe colnicul din dreapta potecii. Din acest loc porneste si traseul 11, marcat cu punct galben, ce se dirijeaza spre stînga (sud).
In continuare, urcam prin padurea rara de sub Piscul Magarului (1 430 m), coborîm apoi în saua Fîntînita sau "Trecatoarea Cerbilor" (1 351 m), unde gasim si apa de izvor, dupa care, în serpentine tot mai strînse, urcam în Înseuarea dintre Muntele Tichertu, cu altitudine maxima de 1 508 m (stînga), si Dealul Negru, care masoara 1 506 m în vîrful Bulboace (dreapta).
Poteca marcata duce prin vîrful Bulboace catre culmea prelunga a Dealului Negru, la capatul careia, din "sesul cu brazi", coborim în saua Tisitei (1 319 m), unde întîlnim un drum forestier si marcajul cruce albastra al traseului 8. De aici urcam tot timpul, mentinînd directia generala vest, mai întîi prin marginea pasunii din "Izvoarele Narujei", apoi printr-o padure batrîna, si ajungem în cele din urma pe versantul sudic al Piscului cu Paltini. Mai departe, depasim ultimele urcusuri ce flancheaza catre stînga pasunea din bazinul Narujei si poposim la capatul nordic al culmii Paisele, la intersectia cu traseul 3, marcat cu triunghi albastru, în poiana sindrilita, de unde drumetia continua pe directia generala sud (stînga). Parcurgem distanta pîna la poala nordica a "piramidei" Muntelui Pietrosul, folosind în buna parte terasamentul unei vechi cai ferate forestiere.
Sub vîrful Pietrosul, în saua Fînarii (1 480 m), intersectam traseul 10, marcat cu semnul cruce rosie, si îndrumati de serpentinele potecii ajungem în pajistea muntelui, la cei 1 676 m altitudine cît masoara Pietrosul. De pe vîrful lui admiram cu încîntare despletirea vailor si muntilor ce par a se grabi spre locul de întîlnire cu orizontul.
Coborîm de pe Pietrosul prin Vîrful cu Lespezi (1 583 m), unde lasam catre dreapta poteca traseului 10, trecem printr-o înseuare îngusta ocupata de desisul unei plantatii de pin, urcam un gurgui scund si continuam, aproape neîntrerupt,coborirea pîna în Golul Pietrosului (1 315 m). Aici intersectam traseul 2, marcat cu punct albastru, apoi drumul forestier ce leaga valea pîrîului Naruja (stînga) de Zabala (dreapta).
La capatul opus al "golului" ne înscriem pe Plaiul Casariei, ce urca relativ domol, pe liziera padurii, pîna în poiana Casaria (1 588 m), situata la aproape ½ ora de vîrful Zboina Frumoasa. În poiana sint doua stîne si un izvor (dreapta). Pe creasta golasa a Zboinei Frumoase (1 657 m) întîlnim traseul 5, marcat cu banda albastra, împreuna cu care coborîm versantul priporos, estic (stînga), al muntelui. În cele din urma, dupa parcurgerea unei portiuni de culme foarte domoala, poposim la mlastina Lacul Rosu. Aici traseul 5 ne paraseste, orientîndu-se catre nord (stînga). Continuam drumetia prin pajisti si raristile de molidisuri de la obîrsia pîrîului Palcau (dreapta).
De la stînele din locul "La Spulbereni" urcam, treptat, pe culmea fragmentata de înseuari, putin adînci, ajungind astfel la capatul apusean al culmii Laposul de Sus (1 455 m) pe care-o urmam, coborînd continuu si domol printr-o pajiste.
Dupa ce traversam o fîsie de padure, urcam putin pîna pe spinarea unui colnic însorit de unde se deschide o suita de imagini asupra culmii Laposul de Jos. În dreapta observam un vechi canton silvic, deteriorat de vreme, în incinta caruia se afla un "budai" cu apa, iar spre stînga plaiul folosit de traseul 6 (punct rosu) împreuna cu care, timp de aproape 3½ ore, coborîm neîntrerupt pentru a parcurge si restul itinerarului.
Mai întîi strabatem culmea Laposul de Jos, înscriindu-ne pe versantul sudic, depasim doua stîne, apoi traversam o ultima fîsie de padure care adaposteste o stîna (dreapta). Coborîm pe un drum de caruta, priporos, dupa care interceptam creasta golasa a dealului Poienile Sarei ce ne conduce la albia Zabalei, de fapt, la confluenta cu Vulturul, la capatul apusean al satului Nereju Mic.
Pîna în centrul comunei mai avem de mers cei mult ½ ora.
2. SATUL VETREsTI - HERĂSTRĂU (500 m) - PÎRÎUL BĂLOSUL - GOLUL PIETROSULUI (1 315 m) -CABANELE "GIURGIU" (1 l00 m) - VALEA PÎRÎULUI ZĂBALA - MÎRDANUL (1 520 m) - VÎRFUL LĂCĂUŢI (1 777 m)
Marcaj: punct albastru Timp: 14-16 ore Trasee de legatura: 6, 5, 7, 8, 1, 10, 4, 3, 14 si 15
Este unul dintre traseele care ajung pe "creasta apuseana" a Muntilor Vrancei pîna pe vîrful Lacauti, 1 777 m, o mîndrete de munte vrîncean ce reprezinta "placa turnanta" pentru împatimitii turismului montan din Carpatii Curburii. Prima parte a drumetiei se desfasoara pîna la gura de varsare a Balosului. Pentru parcurgerea ei folosim drumul forestier ce însoteste albia Narujei (circa 2 ore) spre amonte.
În vatra satului intersectam traseul 6 (punct rosu), iar în punctul "Botul Misînei" (ultima grupare de case) întîlnim traseul 5 (banda albastra). Ceva mai sus, depasind rînd pe rînd cîteva carbunarii, patrundem brusc în lumea adevarata a muntelui (punctul "Dulghina Bradului") prin Cheile Narujei (rezervatie naturala). La gura pirîului Balosul parasim albia Narujei si drumul forestier (urmat de traseul 7, cruce albastra) si ne înscriem pe drumul care patrunde, serpuind viclean, pe valea Balosului printr-o serie de serpentine strînse.
În locul "Trei Frasini" abandonam drumul forestier în favoarea potecii ce se tine aproape de albia Balosului, în amonte, dupa care, traversînd pîrîul Verdele, se angajeaza în urcus, tot mai accentuat pe masura îndepartarii de albie, spre dreapta (nord).
Mai sus de punctul "La Linie", unde întîlnim un drum forestier neutilizat, la capatul apusean al unei culmi însorite, ajungem la poala estica a Muntelui Pietrosul, reprezentata printr-un "contrafort" foarte priporos - Dealul Mortului. Ascensiunea dealului debuteaza transant, imediat mai sus traversam un alt drum forestier neutilizat, dincolo de care serpentinele potecii devin caracteristica dominanta a traseului. Aproximativ la jumatatea anevoiosului urcus întîlnim si unicul izvor (marginea stînga a potecii) de pe Dealul Mortului.
În Golul Pietrosului (1 315 m) punem capat efortului la care ne-a supus ascensiunea. Aici întîlnim si marcajul banda, rosie al traseului 1, ce soseste din dreapta (nord). Mai departe, coborîm prin pasune, trecem printr-o padure si ajungem în albia Zabalei, la cabanele "Giurgiu". De la cabanele amintite (de unde porneste traseul 10, cruce rosie) ne angajam în susul vaii Zabala, pe drum forestier, trecînd pe la gura vaii Cabalasu), apoi pe la cea a Gorului (de unde începe traseul 4, cruce albastra) si Betegosului (unde se afla o cabana muncitoreasca parasita), iar de la bifurcatia ce urmeaza (gura Zabalutei) intram pe valea Mîrdanului.
Dupa aproape ½ ora, de la bifurcatie, parasim drumul forestier si traversam apele Mîrdanului, pe la baza sudica (dreapta) a masivului cu acelasi nume, urcînd încet serpentinele drumului de tractor ce strabate întinsa pasune. Capatul drumului sfîrseste la intersectia cu un vechi terasament de cale ferata forestiera unde, dinspre dreapta (est), ne întîmpina traseul 3 (triunghi albastru), care ne însoteste pîna finalizam itinerarul.
Mai întîi, urmam catre stînga (vest), pe cîteva sute de metri, terasamentul fostei cai ferate forestiere, iar apoi, pe directia jumatate-dreapta, îl parasim si urcam în sesul larg si poienit ce racordeaza Mîrdanul de Lacauti. Ultima parte a traseului corespunde ultimului urcus - mai accentuat la început - prin raristi de molidisuri care anunta apropierea de pajistea subalpina ce învesminteaza creasta usor arcuita a Lacautiului.
Dupa patrunderea în "golul" montan poteca descrie un ocol catre stînga (sud), cîstigînd treptat ultimii metri în altitudine. Ea sfîrseste în fata statiei meteo Lacauti, într-o perspectiva coplesitoare asupra mîndrilor Carpati, de unde drumetul poate alege între traseele 4,14 si 15.
3. POIANA sINDRILITA (1 520 m) - VALEA PÎRÎULUI ZĂBĂLUŢA (1 300 m) - MÎRDANU- (1 520 m) - VÎRFUL LĂCĂUŢI (1 777 m)
Marcaj: triunghi albastru Timp: 3-3½ ore Trasee de legatura 1, 9, 2. 4,14 si 15
Drumetia începe din extremitatea nordica a culmii Paisele, pe care se întinde poiana sindrilita, desprinzîndu-se de fapt din "traseul de creasta" (1) al Vrancei. La început, coborîm prin poiana catre nord, interceptam un vechi terasament de cale ferata forestiera pe care-l urmam în directia înainte, timp de aproximativ 25 de minute, lasînd pe dreapta (nord) saua Poienita sau "La Mormînt" (1 408 m) si traseul 9, marcat cu punct rosu. În continuare, parasim terasamentul si coborîm pe o poteca larga, ce se orienteaza câtre stînga, pîna la apa Zabalutei, de unde urcam versantul apusean al Mîrdanului. La capatul potecii reîntîlnim terasamentul fostei caii ferate forestiere ce ne conduce, pe directia stînga (sud), spre întinsa pasune a Mîrdanului, deschisa larg catre valea Zabalei si impunatoarea silueta a Muntelui Goru (1 785 m).
Mai departe, îndata ce întîlnim traseul 2 (punct albastru), dirijat dinspre stînga, si împreuna cu acesta, urmarim ambele semne de marcaj, pîna în vîrful Lacauti (timp necesar aproape 2 ore).
4. PÎRÎUL GORU - VÎRFUL GORU (1 785 m) - VÎRFUL LĂCĂUŢI (1777 m)
Marcaj: cruce albastra Timp: 5-6 ore Trasee de legatura: 2, 3, 4, 14 si 15
Traseul are ca punct de plecare confluenta Zabalei cu pîrîul Goru - loc ce desemneaza si intersectia cu traseul 2 (punct albastru). In primele 15 minute mergem pe un drum forestier, lasînd în dreapta o cabanuta muncitoreasca, paraginita.
Cu putin înainte de-a ajunge la o stîna, parasim pe dreapta drumul forestier si începem un urcus neîntrerupt, care dureaza aproximativ 3 ore, folosind poteca ce se avînta pe versantul sudic al Gorului, de-a lungul caruia exista doar doua poienite.
Ajunsi în pajistea subalpina (panta se atenueaza) ocolim usor catre dreapta, parasind temporar poteca principala, si urcam pe creasta si vîrful Gorului, la jcea mai mare altitudine a Carpatilor Curburii, 1 785 m. În acest loc se afla si unicul jnepenis din Vrancea, declarat rezervatie naturala.
Atragem atentia ca în conditii de vizibilitate scazuta, ascensiunea pe vîrful Goru nu se recomanda din pricina orientarii defectuoase. Revenim la poteca principala si de-a lungul ei, pe directia generala vest, patrundem într-o padure de molid, trecern pe lînga un izvor, interceptam Plaiul Giurgiului (dirijat dinspre stînga, sud) si iesim în pasunea rare îmbraca larga înseuare dintre Goru si Lacauti. Ea are orientare generala nordica si ofera cu generozitate imaginea punctului terminus al traseului, vîrful Lacauti.
Trecem pe lînga "Stînele din Goru", apoi pe lînga ruinele unor instalatii feroviare forestiere (la cota de 1 486 m), pentru ca, dupa un pripor si un loc ses, sa urcam pe culmea Dobroslavu pîna în vîrful Lacauti.
5. "BOTUL MIsÎNEI" (530 m) - CULMEA MIsÎNA - ZBOINA FRUMOAsĂ (1657 m) - CULMEA FRUMOASELE - "CĂLDĂRILE" ZĂBALEI (840 m)
Marcaj: banda albastra Timp: 10-12 ore Trasee de legatura: 2, 1 si 22 Caracteristici: drumetia se desfasoara mai mult prin paduri care sînt populate cu efective mari de ursi
Traseul parcurge sectorul cel mai larg care separa valea Narujei, la nord, de valea Zabalei, la sud, folosind potecile si plaiurile pastorale.
Pornim la drumetie strabatînd, mai întîi, distanta dintre satul Vetresti-Herastrau si punctul "Botul Misînei" (traseul 2, drum comunal prelungit cu drum forestier), situat pe dreapta vaii Naruja, într-o tripla intersectie de drumuri forestiere. Urcam, la început, pe lînga cantonul silvic "Secatura", povîrnisul care conduce prin fînete în extremitatea nordica a culmii Misîna. Apoi, pe directia sud (stînga), ne angajam în lungul culmii amintite, suim plaiul pîna în poiana Palanca si parcurgem succesiunea de pripoare si sesuri, prin obîrsia Pirîului Ursului, pîna sub coasta larga si povîrnita a culmii întarcatoarea pe care o escaladam pun partea ei de rasarit (stînga), înterceptînd culmea o parcurgem în totalitatea ei, depasim doua gurguie si, dintr-o poiana nu prea larga, printr-o abatere usoara catre dreapta (vest), urcam un pripor scurt (poteca fiind aici mai putin clara) dincolo de care întîlnim o mlastina (stînga potecii). Mai departe, urmeaza întîlnirea cu mlastina Lacul Rosu, apoi cu plaiul pastoral si traseul 1 (banda rosie).
Impreuna cu traseul 1, pe la adapostul padurii dese, urcam în creasta Zboinei Frumoase (1 657 m), pe care o parcurgem spre sud (stînga), parasind drumul pastoral de creasta, folosit de traseul 1, dar ramînînd înca în compania zarilor deschise.
De pe Zboina Frumoasa coborîm, prin padure, în culmea Pietrele Albe (1 406 m), prelungita cu culmea Frumoasele (1 422 m), la capatul careia începem coborîrea finala pînâ ce interceptam drumul forestier din preajma locului denumit ,,Caldarile" Zabalei. Imediat, în dreapta, observam doua cabane forestiere; apoi, ceva rnai amonte, si tot pe dreapta, într-o poiana zarim cladirea districtului silvic "Frumoasele", iar în continuarea drumului depasim ruinele unui punct feroviar forestier, dincolo de care întîlnim albia Zabalei. Aici gasim originalele "Caldari" ale Zabalei, niste scobituri, bine slefuite, formate în patul de gresie al rîului, pentru care apa a trudit din greu mii de ani. Tot aici, ne întîmpina si marcajul punct albastru al traseului 12.
6. COMUNA TULNICI (480 m) - PLATOUL PLOsTINA (750 m) - SATUL VALEA NEAGRA - SATUL VETREsTI-HERĂSTRĂU (500 m) - DEALUL SECĂTURII (1 075 rn) - CULMEA LAPOsUL DE JOS - COMUNA NEREJU (540 m)
Marcaj: punct rosu Timp: 14-16 ore Trasee de legatura: 1 si 2 Este singurul traseu turistic marcat de la extremitatea rasariteana a Muntilor Vrancei.
Mai întîi, împreuna cu traseul 1 (banda rosie), parcurgem distanta dintre comuna Tulnici si satul Coza, dupa care urcam pe drumul local în Dealul Morii la intersectia cu DC 84 ce coboara în satul Paulesti. De aici, urmarim drumul spre dreapta (vest), aproape 1,5 km, pîna sub dealul Pietris (729 m). De la intersectie si pîna în acest punct, drumul este folosit si de traseul 11.
Continuam drumetia, mergînd pe un drum de carute ce strabate fînete presarate cu o multime de "odai" (salase), depasim obîrsia Leadovei, platoul Plostina (de la vest de satul cu acelasi nume), izvoarele Vasuiului si Saratelului, si interceptam înseuarea (740 m) de sub Magura Spinesti (926 m). Trecem apoi prin vatra satului Valea Neagra, traversam pîrîiasul ce-i poarta numele, intram pe drum forestier si coborîm pe lînga Satu Nou si schitul Valea Neagra, la Vetresti-Herastrau, în albia Narujei.
Mai departe, pe versantul nordic si apoi pe culmea golasa a dealului Chiriac, urcam tot mai mult, traversam un drum forestier si marginea unei pasuni ce sfîrseste la capatul de nord al Dealului Secaturii.
În continuare, pe directia sud (stînga), prin pieptisuri si locuri mai domoale, ne adîncim în padurea batrîna de amestec si iesim, în cele din urma, fn pajistea de pe vîrful Tiganasul (1 075 m). De aici coborîm usor catre un plai larg si pe drum de carute ajungem într-o frumoasa poiana, "pazita" de doua cladiri, în locul numit "Între Plaiuri", de fapt la intersectia cu drumul ce coboara spre localitatea Paltin, catre stînga (vest).
Mai departe, traseul urmeaza culmea larga, cu urcusuri si sesuri, trece pe marginea vestica a pasunii de la obîrsia Ţipaului, iar în pajistea Laposul de Jos se racordeaza la "traseul de ereasta", coborînd împreuna spre Nereju.
7. CABANA "CASCADA PUTNEI" (550 m) - VALEA TIsIŢEI - PÎRÎUL CRISTIANUL MIC - sAUA GEAMĂNA (1 496 m)
Marcaj: triunghi rosu Timp: 10 ore Traseu de legatura: 1
Prima parte a traseului foloseste drumul national Focsani-Tîrgu Secuiesc (DN 20), pe 0,5 km, si aproximativ 8 km de drum forestier ce patrunde în Cheile Tisitei. Ca atare, pornind de la cabana "Cascada Putnei", dupa 0,5 km traversam viaductul de peste rîu si ne înscriem pe ramificatia din dreapta drumului forestier, înaintînd pîna la poarta rezervatiei de pe valea Tisitei.
Amonte de punctul ,,La Pîndar" si de sediul unui canton silvic ajungem la confluenta Tisitei Mari cu Tisita Mica. De aici, itinerarul continua pe drumul forestier care însoteste cu fidelitate albia Tisitei Mici. Dupa scurt timp, trecem prin doua vechi tuneluri ale fostei cai ferate forestiere, iar amonte de ultimul pod identificam, pe partea opusa (stînga), intrarea într-un alt tunel vechi, dar mai lung fata de precedentele, care duce în valea Tisitei Mari. Patrundem în el folosindu-ne de lanterna si avînd grija bolovanilor surpati din peretii. Ajunsi la albia Tisitei Mari, o traversam, reluam traseul pe fostul terasament de cale ferata, iar dupa scurt timp îl parasim abatîndu-ne pe poteca ce se cocoata pe versantul opus, ocolind astfel o saritoare a pîrîului.
Revenind în valea Tisitei Mari, într-o lunca dominata de creasta semeata a Gurguiatei, o urmam catre amonte pîna la stîna ce "vegheaza" gura de varsare a navalnicului pîrîu, Cristianul Mic. În continuare urcam din greu pe valea Cristianului Mic pîna la cumpana sa de ape, unde se întinde pasunea Golului Roibului, avînd grija sa urmarim, foarte atent, marcajul aplicat pe arbori.
Din "golul" crestei continuam urcusul pîna la vîrful Cristianul (1 629 m) si, iesind din desisul molidisului, coborîm imediat spre stînga (sud), în saua Geamana (1 486 m) pe unde trece si traseul 1.
8. GURA PÎRÎULUI BĂLOSUL (590 m) - VALEA PÎRÎULUI NARUJA - sAUA TIsIŢEI (1 319 m)
Marcaj: cruce aibastra Timp: 4-4 1/2 ore Trasee de legaturi: 1 si 2 Caracteristici: valea Narujei este strabatuta, integral de un drum forestier accesibil autoturismelor.
Pornim la drum de la confluenta Balosului cu Naruja (aici putem ajunge si pe traseul 2, din Vetresti-Herastrau, în cel mult 2 ore). Punctul de plecare, care coincide si cu o ramificatie de drumuri forestiere, este indicat de o sageata fixata pe un stîlp de marcaj chiar lînga podul de peste apa Balosului. Farmecul drumetiei este întregit de prezenta sectoarelor de chei ce alterneaza cu portiunile de vale larga, într-o însiruire armonioasa, de-a lungul Narujei. Traseul nu prezinta dificultati în orientare si nu necesita eforturi suplimentare, întrucît se desfasoara în întregime pe drumul forestier care se tine aproape de albia Narujei.
La capatul din amonte al Narujei aspectul vaii se modifica transant, îndata ce patrundem în "pîlnia" uriasa din care doua pîraie aduna puzderia firicelelor de apa, alcatuind, laolalta, ceea ce se întelege si-l sugestiv denumit, "lzvoarele Narujei". În acest decor de poveste, pe prispa poienita a unui "bot" de deal, doua cabanute par a fi anume cladite pentru culcusul linistei. Sînt cabanele "Izvoarele" (un canton silvic si o cabana forestiera abandonata).
De la cabane parasim spre dreapta (nord) drumul forestier si, pe "scurtatura" potecii, urcam în saua Tisitei, unde întîlnim "traseul de creasta" (1).
9. "CASA LUl NEAGU" (720 m) -VALEA RÎULUI PUTNA - PÎRÎUL BRADULUI (960 m) -sAUA POIENIŢA (1 409 m)
Marcaj: punct rosu Timp: 6 ore Traseu de legatura: 3
Punctul de plecare este situat pe drumul national Focsani- Tîrgu Secuiesc (DN 20), la circa 3 km amonte de satul Gresu, chiar în locul de unde se ramifica din DN 2D un drum forestier, ce urmeaza fidel cursul superior al Putnei, cale de aproape 15 km.
Prima parte a drumetiei, cuprinsa între DN 2D si varsarea în Putna a Pîrîului Bradului, este accesibil si autoturismelor. Pe parcurs depasim, rînd pe rînd, cîteva cabane forestiere si silvice. La gura Pîrîului Bradului parasim albia Putnei, chiar în dreptul unei cabane vechi, urcînd pe valea Pîrîului Bradului de-a lungul unui drum forestier, aproape 2 km. Ajunsi la capatul drumului,traversam apele Pîrîului Bradului, pe malul stîng, si ne angajam, într-un urcus de aproape o ora, pe poteca ce ne scoate în saua Poienita (1 409 m). De aici putem continua drumetia spre vîrful Lacauti, daca timpul ne permite si daca sîntem echipati corespunzator, folosind marcajul triunghi albastru al traseului 3.
Inseuarea poarta si numele de "La Mormînt", fiindca aici a fost îngropat de nefericitu-i parinte un copilandru din localitatea Negrilesti, în anul 1946. Este unicul mormînt din singuratatea acestor îndepartate unghere de munte, vegheat cu credinta de cetini...
10. CABANELE "GIURGIU" (1100 m) - sAUA FÎNĂRII (1480 m) - GOLUL VERDELUI (1 460 m) - VÎRFUL PIETROSUL (1 876 m) - CABANELE "GIURGIU"
Marcaj: cruce rosie Timp: 5-6 ore Trasee de legatura: 1 si 2 Caracteristici: este un traseu de circuit, avînd ca baza cabanele "Giurgiu"
Incepem drumetia din spatele cabanei cu etaj, urmarind poteca ce urca pe versantul apusean al Pietrosului pîna în saua Fîntînii. La foarte scurt timp depasim, pe dreapta, poteca pe care ne vom întoarce la cabanele "Giurgiu". Din saua Fîntînii, unde intersectam traseul 1, marcat cu banda rosie, coborîm la un vechi terasament de cale ferata forestiera pe care-l urmam catre dreapta si ajungem în Golul Verdelui, aproape de o stîna construita pe culme. De aici, pe directie dreapta si putin înapoi, continuam itinerarul pe poteca pastorala care ne scoate, prin "Treptele lui Voda" (stefan) , urcînd sustinut, pe vîrful Pietrosul, în continuare coborîm spre sud pîna la Vîrful cu Lespezi (1 583 m), iar de aici, cotind catre dreapta, ne îndreptam spre cabanele "Giurgiu", închizind circuitul.
11. sAUA GOLICI (MUNTELE COZA) - PÎRÎUL MIOARELE - PÎRÎUL ALUNUL -COMUNA BÎRSEsTI
Marcaj: punct galben, numai pe tronsonul Golici-pîrîul Mioarele Timp: 1 ora pe marcaj si înca 6½ ore pe drum Trasee de legatura: 1 si 6
Traseul leaga Masivul Coza (extremitatea lui vestica) de Depresiunea subcarpatica a Vrancei, folosind pentru aceasta o poteca pastorala (pîna în albia pîrîul Mioarele) prelungita, pe o distanta de aproximativ 30 km, cu un drum forestier si cu DC 84 pîna în centrul comunei Bîrsesti, unde intersecteaza drumul national Focsani-Tîrgu Secuiesc (DN2D).
12. "CĂLDĂRILE" ZĂBALEI (840 m) - sAUA FURU (1375 m) - COMUNA VINTILEASCA (800 m)
Marcaj: punct albastru Timp: 6-8 ore Traseu de legatura: 5
Este unicul itinerar, din extremitatea sudica a Muntilor Vrancei, care înlesneste legatura dintre bazinele Zabala si Rîmnicul Sarat
Pornim de la podul de peste Zabala, situat la mica distanta de "Caldari", urmam drumul forestier bifurcat catre stînga (dreapta vaii) si patrundem pe valea pîrîului Zîrna Mica, pîna sub creasta nordica a Masivului Furul. Din saua ce separa Furul Mare (1 415 m) de Furul Mic (1 406 tn) coborîm prin pajisti, apoi prin padure pîna la albia pîrîului Furu, la un drum forestier ce ne conduce, pe la cabana din punctul "Purcelul", în centrul satului Vintileasca.
13. COMUNA SOVEJA (500 m) - "sEZĂTOAREA LUPILOR" (1 080 m) - ZBOINA NEAGRĂ (1 350 m)
Marcaj: cruce rosie Timp: 4-5 ore
Este singurul traseu turistic marcat din extremitatea nord-estica a Muntilor Vrancei.
Itinerarul porneste din centrul localitatii Soveja, trece pe lînga Monumentul Eroilor primei conflagratii mondiale, apoi prin statiunea balneoclimaterica Soveja,de unde coboara (spre nord) în valea Dragomirna, la drumul forestier pe care îl parcurge spre amonte (stînga). Dupa cîteva "scurtaturi" ale potecii ajungem, în urcus sustinut, la "sezatoarea Lupilor". De aici, poteca ocoleste spre dreapta (nord) si urcam timp de aproape ½ ora, prin padure, pîna la o cabana de vînatoare si un canton silvic. În continuare, tot prin padure, dupa cel mult ½ ora, în urcusul domol, ajungem pe vîrful Zboina Neagra.
14. VÎRFUL LĂCĂUŢI (1 777 m) - DEALUL CHIIsOARA - VALEA BÎSCA MARE (1 120m)-GOLUL COVASNEI (1 358m) -STATIUNEA COVASNA (580 m)
Marcaj: punct albastru Timp: 4-4½ ore Trasee de legatura: 2, 3, 4 si 15 Caracteristici: marcaj rar si degradat
Traseul permite legatura Muntilor Vrancei cu Depresiunea Brasovului si Muntii Bretcului.
Din spatele statiei meteo Lacauti coborîm pe poteca prin padure la drumul de tractor care duce pe o coasta deschisa si domoala, în padurea "Lilieci", iar mai departe, pe culmea Golgota si apoi pe lînga "Izvorul Popii", ne scoate pe dealul Chiisoara. De aici coborîm la albia pîrîului Bîsca Mare si urcam pe versantul opus. Nu dupa mult timp ajungem la culmea Golului Covasnei de pe vîrful careia coborîm, pe drum de tractor, pîna ce întîlnim drumul dintre Comandau (stînga) si Covasna (dreapta).
sj ajungem în albia Zabalei, la cabanele "Giurgiu".
15. VÎRFUL LĂCĂUŢI (1 777 m) - MANIsCA MARE (1 677 m) - CLĂBUCI (1 017 m) - PASUL DELUsOR (1 200 m)
Marcaj: banda rosie Timp: 4-5 ore Trasee de legatura: 2, 3, 4 si 14 Caracteristici: marcaj rar si degradat
Itinerarul este o placuta drumetie, daca dorim sa ajungem din Muntii Vrancei în Muntii Penteleu.
Coborîm prin spatele statiei meteo Lacauti, la început pe poteca si apoi pe un drum de tractor. Ajungem într-o poienita cu tufe de ienupar. De aici ne abatem spre stînga (sud), pe culmea de legatura cu Manisca Mare, folosind un plai pastoral marcat cu semnul banda rosie. Din Manisca Mare începem o continua coborîre, mai întîi pe la stîna Mioaca, apoi pe sub vîrful Clabuci, folosind o poteca pastorala ce se continua cu un drum de tractor printr-o zona golasa. Urmeaza o portiune împadurita, unde reapare marcajul, si ajungem în pasul Delusor, la calea ferata forestiera dintre Comandau (dreapta) si Bîsca Mare (stînga).
Din pasul Delusor pornim spre Penteleu prin Piscul Hergheliei -culmea Fagul Alb .
Cabana este casa de pe munte a turistului, adapost si popas pentru odihna si hrana, pentru reconfortarea fizica si psihica la finele unui traseu obositor sau punctul de plecare spre noi carari si creste. Ea este postul de prim ajutor în caz de accidentari.
Cabana face parte integranta din peisajul montan si este locul tau de visare si recreare. Cinsteste-o si ocroteste-o ca pe propria ta casa!
Cabana are obligatia sa primeasca, la orice ora, pe turistul sau grupurile de turisti, amatori de drumetie, nu si de chefuri.
La sosire prezinta-te cabanierului si înscrie-ti datele personale si traseul pe care vei drumeti, ca sa fii gasit usor si ajutat la nevoie.
La munte bauturile obisnuite turistului sînt ceaiurile si racoritoarele. NU ALCOOLULUI! Acolo unde sînt permise bauturile alcoolice, consumul lor este limitat si normat.
Legea de baza a convietuirii in cabana este curatenia si linistea; între orele 22-6, liniste totala. Mergi pe vîrfuri, vorbeste în soapta, nu trînti usile.
Foloseste cît mai putin si la intensitate cît mai scazuta casetofonul, aparatul de radio, televizorul etc. si numai dupa ce te asiguri ca nu deranjeaza pe cei din jur. Sa fii încredintat, turistule, ca cei ce au trudit sa ajunga pîna la cabana, prefera sa asculte în tihna doar linistea binefacatoare a piscurilor si murmurul izvoarelor.
Lasa curat locul unde ai dormit si mîncat, precum si împrejurimile cabanei, sfatuind si pe altii sa faca la fel. Opune-te obiceiurilor unora de a se debarasa de gunoaie în cabana sau în împrejurimi, explicîndu-le ca ne gasim în vîrf de munte si ca nu are cine, cu ce si cum sa le evacueze spre locurile anume destinate din localitati. Este contributia ta la pastrarea si ocrotirea mediului înconjurator.
În caz de accidentari anunta pe cabanier, Salvamontul sau Politia, participa la actiunea de salvare, ajuta la transportul si evacuarea accidentatului. Învata codul de semnalizare internationala în caz de accident pe munte.
Asculta cuvîntul cabanierului; cuvîntul lui este cuvînt de ordine. El este si gazda, dar si raspunzator în cabana sa cu asigurarea ordinii si respectarea regulilor de functionare ale cabanei. Ajuta-l la nevoie, cu vorba, cu fapta si exemplul tau. Este o datorie civica a fiecarui turist.
Daca ai respectat întocmai toate aceste reguli, îti poti acorda singur cinstea de a te numi om civilizat si turist adevarat, dovedind respect si dragoste pentru natura.
Nu uita ca marea frumusete a muntilor nostri si bucuria de a drumeti pe cararile lor, nu poate capata întregul farmec si stralucire decît prin tine calatorule, prin frumusetea exemplului tau, ca o dovada graitoare de adevarat patriotism.
Scanare, OCR si corectura : Rosioru Gabi rosiorug@yahoo.com
Alte titluri disponibile la : grupul HARTI_CARTI la https://groups.yahoo.com/
Carte obtinuta prin amabilitatea Horatiu E. Popa.
|
