Probarea materialelor solide
Probarea materialelor solide se refera la probarea:
-plantelor si a animalelor
-solului
-terenului contaminat
-deseurilor si gropilor de gunoi/depozite de deseuri
-sedimentelor
-namolurilor menajere
-particulelor atmosferice.
Aceste materiale solide trebuie analizate, rezultatele analizelor fiind relevante pentru studiul 222h78c calitatii mediului.
1. Speciile de plante si animale: prezinta interes deoarece efectele toxice ale unui compus sunt proportionale cu concentratia sa în organism. Investigatiile permit si determinarea intrarii lor în lantul trofic, astfel determinându-se calea de migrare a poluantilor.
Plantele si animalele pot fi utilizate ca organisme indicatoare în monitorizarea poluantilor care se gasesc în concentratii scazute în mediul înconjurator. De exemplu, monitorizarea apei marii privind poluarea cu metale grele este realizata prin analiza algelor marine, analiza mult mai relevanta decât analiza apei de mare.
Efectele poluarii asupra organismelor vii pot fi
investigate prin monitorizarea nivelurilor constituentilor naturali ai
organismelor. Efectele ploilor acide asupra copacilor includ o descrestere
a concentratiei ionilor alcalino-pamântosi în
2. Solurile si terenurile contaminate
Solurile furnizeaza nu numai nutrienti plantelor ci si suportul fizic pe care se dezvolta. Nutrientii includ azotul (sub forma de azotat si amoniac), fosfor (ortofosfat) si metale rare ca si cupru, fier, mangan si zinc. Unele nu pot fi usor extrase de plante, fiind puternic fixate de structura solului. Chiar realizând o analiza totala a solului, nu este suficient, fiind necesara determinarea materialului ionic disponibil. Transportul materialului în sol este influentat de aciditatea sau alcalinitatea apei din structura solului, asa încât, pH-ul solului este frecvent monitorizat. O alta analiza comuna este pentru ionii metalelor sau contaminarea organica a solului rezultând din utilizarea gresita a pesticidelor, depozitarea deseurilor sau depunerea poluantilor din atmosfera.
Terenurile contaminate sunt la rândul lor investigate în contextul evaluarii riscului produs de contaminare asupra sanatatii si al reutilizarii lor dupa o reabilitare prealabila. Toate acestea necesita analize si ca atare o probare adecvata, dirijata pentru scopul propus.
3. Deseuri si depozite de deseuri/gropi de gunoi
Deseurile si respectiv locurile de depozitare a deseurilor contin o mare cantitate de material biodegradabil cu concentratii reduse de componenti toxici (deseuri menajere) sau chiar concentratii mari de material periculos, care reprezinta deseuri speciale, cu efecte potentiale dezastruoase asupra sanatatii. Când depozitul este plin, este acoperit de regula cu un strat de argila, dar el nu este chimic stabil, compozitia i se schimba în timp. Apar emisii de substante lichide spalate din deseuri care afecteaza apa subterana si o serie de gaze si vapori. Monitorizarea acestor depozite presupune analize periodice, pâna la atingerea unei stabilitati compozitionale.
4. Sedimente si namoluri menajere
Componentii organici cu solubilitate redusa în apa si ionii metalici tind sa se acumuleze în sedimente. Concentratiile mari ale unor componenti în sedimente sugereaza analiza apei înconjuratoare. Analizele vor urmari speciile adsorbite sau sedimentul total. Sedimentul este separat pe baza granulatiei înainte de analiza pentru ca marimea suprafetei disponibile a particulelor determina adsorbtia. Marimea particulelor afecteaza mobilitatea sedimentelor si posibilitatea ingestiei de catre organisme.
Namolurile menajere reprezinta materiale inerte rezultate în urma procesului de tratare. Uneori, el se foloseste pentru îmbunatatirea fertilitatii solului sau poate fi incinerat sau depus ca deseu. Cea mai mare problema a acestuia este cantitatea de metal.
5. Particule atmosferice
O cale importanta de transport a sarurilor anorganice si a compusilor organici neutri este prin depunerea atmosferica. Particulele atmosferice sunt astfel analizate privind elementele continute, ca si substantele organice adsorbite la suprafata particulelor. Marimea particulelor este importanta deoarece determina aceasta adsorbtie.
Pentru probarea plantelor, se tine seama de faptul ca uneori plante identice prezinta continuturi diferite de contaminanti. Cele aflate la înaltimi mai mari sunt mai expuse poluarii atmosferice decât cele mai joase. Probele trebuie sa fie astfel multe la numar, analizate individual sau combinate pentru obtinerea unei compozitii medii. Pozitiile de probare trebuie alese cu grija. Metodele de alegere a locurilor de probare au în vedere realizarea unei grile (retea) regulata, prin care zona este divizata, fixându-se locurile de probare. Uneori se alege un patrat, separându-se zona în mai multe patrate, din colturile lor prelevându-se probele. O alta metoda este probarea aleatoare stratificata: locul este divizat în mici arii egale din care se iau aleator acelasi numar de probe. Probarea inegala este utilizata dupa o investigare prealabila care a aratat concentratii mari. Marimea ariilor de probare si numarul probelor trebuie alese asa încât sa se obtina rezultate cât mai de încredere.
Probarea de control este necesara, cu conditia ca probele de control sa fie prelevate din zone cât mai apropiate, dar lipsite de contaminarea investigata. Ele vor fi probe de referinta.
Probarea impune atentie pentru a nu contamina probele, curatarea echipamentului si folosirea de echipamente alcatuite din materiale inerte fata de componentii investigati fiind obligatorii.
Probarea plantelor înseamna probarea frunzelor, a radacinilor sau a întregii plante. Va fi probata o singura specie, fiecare specimen probat fiind în acelasi stadiu de maturitate. Probând frunzele, se urmareste ca planta sa fie suficient de înalta ca sa nu fie contaminata de la sol.
Proba are 500-1000 g. Ea este stocata în frigider daca nu poate fi analizata în câteva zile.
Probarea solurilor urmareste fie gradul de fertilitate si necesarul de fertilizatori, fie gradul de poluare. Probarea pentru determinarea gradului de poluare implica o analiza prealabila a surselor de poluare, a mobilitatii poluantilor în sol, care, la rândul ei, depinde de compozitia solului si de pH-ul lui. Anumiti poluanti depusi din atmosfera sunt în general imobili si se fixeaza la suprafata solului. Contaminarea cu plumb de la vehicule scade cu adâncimea. Dioxina ramâne în stratul de suprafata al solului, fiind puternic legata în structura solului. Alti poluanti sunt mai mobili.
Probele sunt racite sau înghetate si duse la laborator. Daca solul este deranjat, se probeaza toata aria deranjata. Daca ne intereseaza posibilitatea absorbtiei în plante, se probeaza pe toata adâncimea radacinilor. Daca se probeaza gropi de gunoi, probele vor fi prelevate pâna la adâncimea completa a gropii.
Probarea terenurilor contaminate urmareste tipul de contaminare, anorganica sau volatila/semivolatila organica si adâncimea de penetrare. Materialul organic poate fi stabil mult timp sau se poate biodegrada rapid. Aceasta duce la contaminarea apei subterane, iar volatilitatea contaminantilor poate conduce la poluarea atmosferei. Constructia unor case pe terenuri contaminate continând material biodegradabil poate fi în pericol datorita acumularii de metan în case prin descompunerea anaeroba a materialului, ceea ce poate duce la explozii.
Probarea se executa dupa o urmarire preliminara. Se preleveaza probe de sub suprafata, în mici gropi, santuri, sau prin forare. Echipamentele sunt greoaie si exista pericolul contaminarii probelor între ele. Apele subterane sunt si ele probate, dar dupa 1-2 saptamâni, dupa reechilibrarea pânzei freatice.
Probele solide sunt stocate prin racire sau înghet si pastrate la întuneric. Probele de apa sunt si ele stocate, ca si cele de gaze, daca au fost prelevate, sunt racite.
Probarea deseurilor si a gropilor de gunoi implica deseurile menajere, industriale si comerciale si deseurile considerate periculoase pentru sanatate. Probarea depinde de tipul de deseu si de modul în care este el depozitat. Desi majoritatea sunt considerate solide, componentii lor pot fi namoluri semi-solide sau lichide. Metoda de depozitare afecteaza natura si rata emisiilor în mediu. Anumite depozite prezinta sisteme de colectare care sa trateze scurgerile rezultate. Monitorizarea, deci probarea pentru analize, sunt necesare.
Vor fi probate scurgerile lichide si emisiile gazoase.
Scurgerile lichide sunt monitorizate pentru determinarea directiei de curgere, iar apa freatica este urmarita cu foraje. O monitorizare suplimentara apare în apropierea locului, în adâncime, unde solul nu este saturat cu apa. Extractele de lichide din sol sunt prelevate cu lizimetre. Gazele sunt probate la suprafata si în adâncime cu foraje fixe sau sonde de probare galvanizate, usor de manevrat. Sunt necesare probe de la mai multe adâncimi, pentru obtinerea unei imagini clare. Daca nu exista un echipament portabil de analiza, colectarea vaporilor se realizeaza cu oricare din echipamentele standard, tuburi de adsorbtie, recipiente de probare, siringi (cursul de probarea gazelor).
Probele solide de sol sunt pastrate la 4șC, cele de lichide si gaze, în conditiile standard.
Probarea sedimentelor si a namolurilor menajere
Probarea sedimentelor presupune imersarea unui echipament în apa marii sau pe fundul canalului unui râu si prelevarea probelor de sediment de la diferite adâncimi. Analizele vor arata istoria depunerii poluantilor. Probele sunt înghetate.
|
