Procese gravitationale brusce
Prabusirile
Definitie. Sunt deplasari ale unor volume de roca care se produc brusc, aproape
instantaneu sub efectul gravitatiei. Miscarea se face prin cadere libera cand
versantii sunt abrupti sau prin saltare cand acestia sunt inclinati. Procesul i
se mai atribuie si termenii de naruire (se produce pe versantii, malurile
alcatuite din roci slab consolidate, ex. in loess, nisipuri etc.) si surpare
(au loc pe pantele a caror baza este supusa unei
eroziuni ce creeaza excavatii rupand stabilitatea, ex. in malul concav al
meandrelor raurilor, pe falezele litorale).
Conditii de realizare. Sunt mai
multe, unele avand caracter potential, iar altele de pregatire. in prima
grupa se impun:
- versantul sa aibe o panta mare (cu cat valoarea este mai ridicata cu atat gravitatia
se devine mai activa), iar rocile din care este alcatuit sa fie in contact
direct cu diversi agenti externi;
- rocile sa fie heterogene in continut si fisurate cat mai mult;
- stratele sa opuna o rezistenta slaba, iar succesiunea lor cat mai deasa;
- vegetatia sa lipseasca sau sa aiba un rol redus in protectia pantei expuse;
- in cea de a doua grupa se includ toti factorii care conduc la fragmentarea
rocii pregatind ruperea echilibrului;
- oscilatiile termice si de umiditate cu amplitudini mari realizate in
intervale de timp cat mai scurt;
- frecventa ciclurilor diurne de inghet si dezghet;
- circulatia apei prin crapaturile rocilor si indepartarea materialelor cu
dimensiuni reduse rezultate prin dezagregare si alterare;
- producerea dizolvarii;
- patrunderea si dezvoltarea radacinilor in crapaturile rocilor urmate de
largirea si adancirea acestora si separarea blocurilor de roca in versant;
- crearea de nise de eroziune la baza versantilor ce conduc la realizarea unei
stari de instabilitate;
- activitati antropice care indirect (sectionarea versantilor, indepartarea
vegetatiei protectoare, exploatari in cariere etc.) accelereaza fragmentarea
rocilor si apropierea de ruperea echilibrului).
Dinamica procesului. Desi prabusirea este un act brusc care de cele mai multe ori poate fi dedus
prin rezultate (blocurile de roca raspandite la baza versantului) totusi in
evolutia dinamica a lui pot fi diferentiate faze. Mai intai o indelungata
perioada de timp in care, prin interventia indeosebi a meteorizarii, roca este fragmentata in blocuri cu dimensiuni variabile
slabindu-se foarte mult elementele ce asigura stabilitatea versantului
(coeziunea dintre componentele rocii, frecarea interna etc.) ajungandu-se la
limita echilibrului.
Ruperea echilibrului se realizeaza in conditiile unei interventii externe ce poate fi legata de o perioada cu precipitatii bogate,
(accentueaza umectarea rocilor, depozitului slabind coeziunea dintre
componente), cresterea brusca a temperaturii aerului (determina o topire rapida
a ghetii dintre blocuri), seisme naturale sau provocate prin exploatari in
cariere (determina ruperea legaturilor care mai exista intre blocuri) etc.
Din acest moment intervine direct gravitatia care imprima blocurilor de roca, o
miscare brusca, acestea cazand la baza versantului unde se sfarma, rostogolesc
si se acumuleaza dand diverse forme (blocuri izolate, conuri sau poale de
grohotis). in functie de marimea lor, rostogolirea si
incetarea miscarii se realizeaza diferit (cele mici raman la baza versantului
pe cand la cele voluminoase gravitatia le imprima o viteza de deplasare mai
mare. Reluarea miscarii lor se va face fie lent
(blocurile se dezagrega sau se afunda in depozitul de sub ele ca efect al
propriei greutati), fie brusc (prin izbirea lor de catre alte blocuri care se
prabusesc ulterior).
Tipuri de prabusiri. Frecvent sunt
separate doua categorii in functie atat de volumul deplasat, cat si de
complexitatea procesului.
- Prabusirile individuale de blocuri. Sunt specifice
abrupturilor stancoase ale muntilor in etajul alpin. Dezagregarea
reprezinta principalul proces preliminar, iar acumularea de blocuri singulare
sau grupate sub forma de (conuri, poale de grohotis), este
rezultatul i interventiei gravitatiei. (ex. la baza
abrupturilor muntilor Bucegi, Piatra Craiului, Ceahlau, Ciucas, Fagaras etc.).
- Prabusiri sub forma de naruiri. Sunt frecvente pe versantii a caror
instabilitate este pregatita de eroziunea fluviatila,
abraziunea marina ce creeaza nise adanci la baza lor sau de catre sufoziune care
realizeaza diverse goluri subterane. Prin prabusire rezulta
trepte sau o masa cu configuratie neuniforma (apar frecvente pe versantii
alcatuiti din loess, in malurile concave ale meandrelor raurilor, pe falezele
lacustre sau marine).
- Prabusiri-alunecari. Sunt deplasari de volume insemnate de roca
sau de depozite care se realizeaza in conditii care determina o instabilitate
pe spatii largi din versanti. Poate sa se produca in
conditiile in care rocile din care este alcatuit versantul sau depozitul ce-l
acopera capata o cantitate mare de apa in urma unor ploi bogate si de durata
sau a topirii unei cantitati mari de zapada. Slabirea
coeziunii dintre blocuri si a frecarii interioare dintre acestea faciliteaza
ruperea echilibrului si prin gravitatie, deplasarea unor volume insemnate din
versant. Aceasta nu se va realiza prin cadere
libera, ci printr-o translatie combinata cu rostogoliri. Rezultatul va fi o
masa de grohotisuri cu infatisare haotica (valuri, trepte, microdepresiuni)
care se va desfasura la baza versantilor uneori cuprinzand o mare parte din
lunca si albia din vai. Se poate ajunge chiar la bararea albiilor si crearea
unor lacuri pe fundul vaii in amonte de baraj (ex. Lacul Rosu rezultat in 1837
pe raul Bicaz).
|
