Procese gravitationale lente (deplasarile lente in depozite)
Sunt miscari imperceptibile care se inregistreaza la nivelul elementelor mai mari sau mai mici care alcatuiesc depozitele ce acopera,
atat suprafetele orizontale cat si pantele. Si in cazul
acestora, desi sunt scurte si ca durata si ca spatiu intervin succesiv doua
categorii de forte. Primele sunt cele care conduc la o instabilitate, pe
un spatiu restrans, urmare a producerii unor presiuni (prin variatii de natura
termica sau de umiditate, prin inghet-dezghet, caderea unor corpuri pe
suprafata depozitului etc.) sau a crearii unor goluri prin circulatia apei si
preluarea de catre apa infiltrata a unor particule sau a unor substante (in
solutie). Slabirea legaturilor dintre particule permite interventia gravitatiei
care se manifesta ca o forta ce tinde sa creeze un nou
echilibru. Ca urmare, elementele vor suferi mici deplasari in
ideea ajungerii intr-o pozitie noua.
Daca acesta este specificul general al miscarii, alti
factori, indeosebi cei de natura climatica si litologica, conduc la
diversificarea tipului de deplasare de unde si rezultatele diferite ale
procesului. in acest sens se pot separa mai multe
subtipuri de deplasari lente. (fig. 18)
1. Deplasarile uscate - frecvente in depozitele heterogene din regiunile
desertice calde. in campurile de pietre colturoase
exista elemente cu dimensiuni si alcatuire mineralogica diferite separate de
goluri mai mari sau mici. Variatiile de temperatura produc cresteri sau
descresteri de volum care se transmit in presiuni laterale ce
conduc la ruperea stabilitatii. Ca urmare, sub efectul
gravitatiei, pietrele se reaseaza in spatiile goale in raport de forta de
deplasare impusa de propria greutate. Elementele grele se afunda in
depozit in timp ce acelea mai mici se grupeaza la
partea superioara. Miscarea este insotita si de o
usoara tocire a muchiilor si colturilor pietrelor. Procesul este
stimulat de indepartarea elementelor fine, fie prin actiunea de spulberare a
vantului (deflatie), fie prin antrenarea lor de catre apa la precipitatiile
rare, dar care au caracter torential. Prin indepartarea acestora, volumul
golurilor creste, se accentueaza starea de instabilitate si devine propice
tendinta de deplasare (cadere) a pietrelor.
2. Deplasarile in depozite prin inghet-dezghet sunt legate de regiunile alpine,
subpolare si polare, acolo unde trecerile diurne de la valori termice pozitive
la cele negative sunt frecvente si unde apa este prezenta. Tensiunile create
prin inghetarea apei in spatiile dintre blocuri si respectiv relaxarea acestora
pricinuita de topirea ghetii, determina instabilitatea grohotisurilor care se
vor reaseza (deplasa) sub actiunea gravitatiei materializata prin propria
greutate. Procesul poate fi stimulat fie prin exercitarea unor presiuni din
exterior (prin acumulare, troienirea, unei cantitati importante de zapada sau
caderea unor blocuri dezagregate de la partea superioara a versantilor fie in
interior datorita circulatiei apei in timpul verii la baza depozitului si
printre elementele acestuia ceea ce duce la antrenarea
elementelor fine si la marirea volumului spatiilor goale.
3. Creepul (reptatia) - este un tip de deplasari
extrem de lent care se realizeaza la nivel de particula, intr-un depozit de
versant alcatuit din elemente cu dimensiuni foarte mici. Mai intai procesul
consta in miscarile fiecarei particule determinata de producerea unor presiuni
in depozit ca urmare a variatiilor de temperatura, inghet-dezghetului,
circulatiei lente a apei, penetrarii lui de catre
radacinile plantelor si de catre animale. Ea consta intr-o
deplasare imperceptibila spre locul unde rezistenta e mai mica si in sensul
pantei. Al doilea aspect se refera la rezultatul insumarii mobilitatii
particulelor si care indica o modificare a dispunerii lor in depozit cu
reflectare si in structura acestuia. Evident acesta apare exteriorizat in
diverse situatii din care doua sunt usor de constatat. Una se
refera la asimetria dispunerii materialelor in fata si in spatele unor arbori
grosi cu radacini puternice. Pe versantii cu inclinari reduse creepul face
ca in spatele trunchiului copacilor particulele antrenate in deplasare din
partea superioara a pantei sa se ingramadeasca
(arborele este un obstacol) pe cand in fata ele se vor indeparta si ca urmare,
radacinile sunt scoase la suprafata. Deseori procesul se
asociaza cu spalarea in suprafata. A doua imagine relevanta este aceea a arbustilor si arborilor tineri aplecati in
sensul pantei. Ei au radacini scurte si fixate doar in
depozit. Ca urmare a faptului ca miscarea particulelor este mai activa la suprafata
acestuia, trunchiul este impins spre baza pantei paralel cu alungirea
radacinilor in acelasi sens
4. Coraziunea (deraziunea) - este un proces de deplasare lent in sensul pantei
atat a elementelor depozitului cat si a capetelor stratelor de sub el.
Procesul este favorizat de anumite conditii - strate heterogene ca alcatuire,
subtiri si cu pozitie aproape de verticala, un depozit gros si o panta generala
a versantului de peste 200.
infaptuirea fenomenului se produce in timp indelungat
prin insumarea mai multor actiuni simple (creep, alunecari superficiale) etc.,
dar sub controlul gravitatiei. Aceasta pe de-o parte impune deplasarea generala
a materialelor in sensul pantei, iar pe de alta
exercita o presiune asupra capetelor stratelor prin greutatea depozitului de
deasupra la care se poate asocia greutatea altor materiale care se suprapun pe
acesta (ex. strat de zapada).
Ca urmare, capetele stratelor se vor 'indoi' in
sensul pantei si opus inclinarii initiale.
incovoierea este insotita de fragmentarea capetelor
stratelor, bucatile, cu dimensiuni variabile, insirandu-se in prelungirea lor. in unele sectoare ale versantului, unde deplasarea
materialelor este mai rapida (stimulata si de o circulatie activa a apei
subterane) se ajunge la individualizarea unor vaiugi putin adancite, lipsite de
apa si inierbate (vaiugi de deraziune).
Fenomenul de coraziune este frecvent intalnit in
unitatile sedimentare ale flisului paleogen din Carpati si in molasa miocena
subcarpatica.
5 Tasarea este un proces gravitational lent care se realizeaza cu predilectie
in depozite groase sau in roci afanate cu porozitate mare ce permit, circulatia
apei pe verticala . intre
acestea importante sunt loessurile, depozitele loessoide, nisipurile argiloase,
slab cimentate si depozitele groase. Realizarea acestuia mai necesita existenta
unor suprafete orizontale sau cu inclinare foarte redusa, precipitatii bogate
si o buna drenare naturala a apei in adanc.
Circulatia apei prin porii si crapaturile rocilor sau prin golurile din depozite
produce antrenarea particulelor fine si a elementelor
luate in solutie catre baza acestora marind volumul spatiilor goale la partea
superioara slabind astfel legaturile dintre elemente. Particulele
ramase si aflate intr-un echilibru precar, prin greutatea lor impusa de
gravitatie, se vor deplasa in spatiile goale. Prin
insumarea miscarii lor la nivelul suprafetei terenului se vor crea, excavatii
circulare sau ovale cu dimensiuni diferite. Individualizarea acestora
este conditionata de sectoarele in care exista o circulatie mai rapida a apei
pe verticala ca urmarea a unui grad de porozitate mai insemnat, la care se
adauga posibilitatea exercitarii din exterior a unor actiunii diverse, menite
fie sa preseze roca (troiene de zapada, diverse constructii grele) sau sa
suplimenteze local aportul de apa care patrunde in roca (topirea zapezii din
troiene, irigatii gresit realizate).
Principala forma de relief care rezulta in urma tasarii este
crovul. Acesta poate ajunge la diametre de mai multi zeci de
metri si adancime de cativa metri. Cand pe fundul sau
precumpanesc elementele argiloase exista conditii pentru realizarea excesului
de umiditate sau a fenomenului de lacuire temporara. Prin evolutia
laterala a lor, ele se pot intersecta rezultand microdepresiuni cu dimensiuni
mult mai mari si cu un contur festonat. Ele sunt
numite in
Daca la baza depozitului loessoid exista un strat
argilos slab inclinat ce permite circulatia apei pe anumite directii se poate
ajunge la dezvoltarea la suprafata depozitului a crovurilor care se vor insira
pe anumite aliniamente. Prin unirea lor rezulta vaiugi cu un contur neregulat
care sunt lipsite de apa o buna parte din an. Printr-o evolutie indelungata
vaiugile se unesc intr-un sistem haotic cu frecvente coturi in unghi drept, dar
cu un ax de drenaj principal al apei efectuat dupa ploile bogate. Astfel de vai
sunt cunoscute sub numele de vai de tip ''furcitura'' si au fost descrise prima
data in Campia Romana de catre George Valsan. Acelasi geograf explica si
desfasurarea concentrata a crovurilor in Baragan pe aliniamente orientate NE-SV
ca urmare, a frecventei vanturilor pe aceasta directie care impun si
dezvoltarea troienilor de zapada. Sub fiecare troian datorita greutatii
zapezii, dar si asigurarii unei cantitati mai mari de
apa care se infiltreaza se ajunge la individualizarea unui crov.
Prin tasare se realizeaza o fragmentare a campurilor
loessoide si o diminuare a potentialului productiv al lor.
Tasari imbinate frecvent cu prabusiri sau sufoziuni se produc in depozitele si
stratele de roci care acopera goluri subterane realizate natural sau antropic. in prima situatie, procesul este frecvent in regiunile unde
sub depozite sunt roci solubile (sare, gips, calcar); la contactul dintre ele
se dezvolta prin dizolvare goluri cu dimensiuni reduse care determina
tasarea-prabusirea depozitelor de deasupra si formarea de microdepresiuni. Cea
de a doua situatie apartine galeriilor si salilor in care s-au exploatat
diferite minereuri sau substante si care sunt in legatura cu suprafata prin
diverse aliniamente de fisuri, crapaturi. in timp, mai
ales daca sunt parasite, se realizeaza o circulatie a apei din depozit spre
golurile subterane care va conduce la tasari, sufoziune, prabusiri (frecvent in
regiunile cu exploatari de sare, dar si la alte mine (Balan, Baia Sprie).
6. Sufoziunea este un proces gravitational complex in
care deplasarile lente (precumpanitor in prima parte a producerii lui) se
completeaza cu altele rapide. Rezulta un relief variat
care se insumeaza pe masura dezvoltarii procesului in timp si pe spatii tot mai
largi.
Realizarea acestora implica cateva conditii: -un depozit sau roci cu porozitate
mare (loess, depozit loessoid sau nisipos etc.) care permite o circulatie
activa a apei de sus in jos sub impulsul gravitatiei; existenta la baza
acestuia a unui strat de roci impermeabile (argilos) care este inclinat si intersectat
de un versant; suprafata topografica a terenului orizontala sau cvasiorizontala
propice procesului de infiltrare a apei; precipitatii bogate in anumite
perioade de timp separate de intervale secetoase; se adauga aportul apei din
irigatii.
Procesul se imbina cu tasarea si alte actiuni care conduc la miscarea
particulelor din roca sau depozite. Esentiala este patrunderea apei si circulatia ei prin
Cand suprafata terenului este slab inclinata (sub
200), evolutia se complica in sensul ca, circulatiei apei pe verticala i se
adauga una in lungul acesteia. Daca prima conduce la formarea hornurilor si a
tunelelor sufozionale, cealalta creeaza vaiugi sufozionale prin unirea
microdepresiunilor de tasare, cand panta este mica
(uneori cu puturi sufozionale in fiecare) sau vaiugi dezvoltate prin
concentrarea apei prin aliniamente joase (in lungul lor se pot individualiza
puturi sufozionale in sectoarele cu frecvente crapaturi verticale). Deci, se produce o evolutie dubla, la suprafata si in adancul
depozitului de loess. Acestea vor conduce la instabilitatea locala si
apoi generala a loessului sau depozitului dintre cele doua planuri (de
suprafata si din adanc). in timp sub influenta
gravitatiei se vor realiza prabusiri si astfel la zi vor aparea sectoare tot
mai mari din tunelul sufozional. Vaiuga capata un
caracter complex (vale sufozionala). Acestea va avea
un profil transversal cu doua sectoare distincte (unul larg superior si altul
ingust cu pereti verticali in baza) si un profil longitudinal in trepte cu
sectoare in care prabusirea a scos la zi baza tunelului si sectoare cu poduri
sufozionale (portiuni de roca cu tunel in baza inca neprabusite).
Rezulta ca sufoziunea, desi este un proces in care
circulatia apei incarcata cu particule se realizeza intr-un depozit sau roca
afanata; ea are un rol esential in crearea unui relief specific, in si pe
acesta; pe parcursul evolutiei ea se imbina cu alte procese gravitationale
(tasarea, prabusiri, alunecari etc.), de meteorizare (dizolvarea) sau cu
spalarea si siroirea slaba. Ca urmare, rezulta un
relief variat de la un sector la altul, avand maximum de dezvoltare in
vecinatatea malurilor sau versantilor abrupti cu diferenta de nivel mare (ex.
versantii Dunarii in Baragan sau in Dobrogea).
Sufoziunea se produce si deasupra golurilor create antropic in roci la diferite
adancimi (exploatari miniere) in urma stabilirii unor legaturi prin crapaturi
intre cele doua sectoare. Apa antrenata de gravitatie
de la suprafata prin crapaturi, le largeste creand puturi si prin extinderea
acestora, hornuri de mai multi metri inconjurate de microdepresiuni mixte
(tasare si sufoziune). Fenomenul are frecventa ridicata in depozitele ce acopera rocile cristaline in care se afla sapate o parte
a galeriilor de exploatare a minereului de cupru de la Balan sau in
formatiunile sedimentare de deasupra galeriilor de extractie a lignitului din
Oltenia.
Fenomene similare se produc si in depozitele argilo-nisipoase care imbraca
blocuri de sare sau gips. Apa care se infiltreaza de
la suprafata la contactul cu rocile solubile genereaza goluri de dizolvare. in timp caile de acces ale apei se largesc sufozional
transformandu-se in puturi si hornuri. Prin largirea tuturor
golurilor se ajunge la stari de instabilitate a rocilor si dezvoltarea de
prabusiri sau prabusiri-alunecari. Cele mai frecvente cu efecte
observabile pe suprafete intinse sunt intalnite la Slanic Prahova, Telega,
Ocnele Mari, Ocna Mures, Turda, Ocna Sugatag etc. unde succesiunea proceselor
s-a realizat rapid in conditiile existentei unor galerii si sali de exploatare
a sarii aflate la adancimi reduse. Sunt si regiuni unde
blocurile de sare imbracate in depozite marno-argilo-nisipoase (brecia sarii)
se afla la suprafata sau la foarte mica adancime. Si
aici, in timp prin circulatia apei si asocierea proceselor de dizolvare,
sufoziune, prabusire, siroire rezulta in timp forme de relief complexe
(microdepresiuni, hornuri, tunele, vai torentiale cu caracter sufozional (ex.
pe platoul Sarii-Meledic din bazinul raului Slanic).
Producerea proceselor de sufoziune in toate aceste situatii, mai ales cand se
asociaza cu prabusiri si alunecari este insotita de urmari extrem de
nefavorabile pentru activitatile economice (degradarea terenurilor pana la
scoaterea definitiva din circuitul agricol ex. la Ocnele Mari in 1977 si 2002;
distrugerea pe sectoare a cailor de comunicatie � ex. calea ferata
Galati � Tulucesti; daramarea de locuinte � ex. Ocnele Mari 2002)
si chiar pierderi de vieti omenesti. De aceea
este important a stabili riscul producerii acestui
proces si delimitarea terenurilor care au potential pentru el.
Verificari
- Precizati rolul gravitatiei in deplasarea materialelor pe diferite pante.
- Care sunt conditiile ce favorizeaza producerea
prabusirilor si alunecarilor de teren
- Desenati un profil printr-o alunecare de teren, stabiliti principalele
componente si descrieti-le.
- Care este specificul mecanismului deplasarilor lente
- Numiti principalele forme de relief create prin sufoziune si tasare si
indicati modul in care rezulta.
|
