Documente online.
Zona de administrare documente. Fisierele tale
Am uitat parola x Creaza cont nou
 HomeExploreaza
upload
Upload


Procese gravitationale lente (deplasarile lente in depozite)


Procese gravitationale lente (deplasarile lente in depozite)



Sunt miscari imperceptibile care se inregistreaza la nivelul elementelor mai mari sau mai mici care alcatuiesc depozitele ce acopera, atat suprafetele orizontale cat si pantele. Si in cazul acestora, desi sunt scurte si ca durata si ca spatiu intervin succesiv doua categorii de forte. Primele sunt cele care conduc la o instabilitate, pe un spatiu restrans, urmare a producerii unor presiuni (prin variatii de natura termica sau de umiditate, prin inghet-dezghet, caderea unor corpuri pe suprafata depozitului etc.) sau a crearii unor goluri prin circulatia apei si preluarea de catre apa infiltrata a unor particule sau a unor substante (in solutie). Slabirea legaturilor dintre particule permite interventia gravitatiei care se manifesta ca o forta ce tinde sa creeze un nou echilibru. Ca urmare, elementele vor suferi mici deplasari in ideea ajungerii intr-o pozitie noua.
Daca acesta este specificul general al miscarii, alti factori, indeosebi cei de natura climatica si litologica, conduc la diversificarea tipului de deplasare de unde si rezultatele diferite ale procesului. in acest sens se pot separa mai multe subtipuri de deplasari lente. (fig. 18)
1. Deplasarile uscate - frecvente in depozitele heterogene din regiunile desertice calde. in campurile de pietre colturoase exista elemente cu dimensiuni si alcatuire mineralogica diferite separate de goluri mai mari sau mici. Variatiile de temperatura produc cresteri sau descresteri de volum care se transmit in presiuni laterale ce conduc la ruperea stabilitatii. Ca urmare, sub efectul gravitatiei, pietrele se reaseaza in spatiile goale in raport de forta de deplasare impusa de propria greutate. Elementele grele se afunda in depozit in timp ce acelea mai mici se grupeaza la partea superioara. Miscarea este insotita si de o usoara tocire a muchiilor si colturilor pietrelor. Procesul este stimulat de indepartarea elementelor fine, fie prin actiunea de spulberare a vantului (deflatie), fie prin antrenarea lor de catre apa la precipitatiile rare, dar care au caracter torential. Prin indepartarea acestora, volumul golurilor creste, se accentueaza starea de instabilitate si devine propice tendinta de deplasare (cadere) a pietrelor.
2. Deplasarile in depozite prin inghet-dezghet sunt legate de regiunile alpine, subpolare si polare, acolo unde trecerile diurne de la valori termice pozitive la cele negative sunt frecvente si unde apa este prezenta. Tensiunile create prin inghetarea apei in spatiile dintre blocuri si respectiv relaxarea acestora pricinuita de topirea ghetii, determina instabilitatea grohotisurilor care se vor reaseza (deplasa) sub actiunea gravitatiei materializata prin propria greutate. Procesul poate fi stimulat fie prin exercitarea unor presiuni din exterior (prin acumulare, troienirea, unei cantitati importante de zapada sau caderea unor blocuri dezagregate de la partea superioara a versantilor fie in interior datorita circulatiei apei in timpul verii la baza depozitului si printre elementele acestuia ceea ce duce la antrenarea elementelor fine si la marirea volumului spatiilor goale.
3. Creepul (reptatia) - este un tip de deplasari extrem de lent care se realizeaza la nivel de particula, intr-un depozit de versant alcatuit din elemente cu dimensiuni foarte mici. Mai intai procesul consta in miscarile fiecarei particule determinata de producerea unor presiuni in depozit ca urmare a variatiilor de temperatura, inghet-dezghetului, circulatiei lente a apei, penetrarii lui de catre radacinile plantelor si de catre animale. Ea consta intr-o deplasare imperceptibila spre locul unde rezistenta e mai mica si in sensul pantei. Al doilea aspect se refera la rezultatul insumarii mobilitatii particulelor si care indica o modificare a dispunerii lor in depozit cu reflectare si in structura acestuia. Evident acesta apare exteriorizat in diverse situatii din care doua sunt usor de constatat. Una se refera la asimetria dispunerii materialelor in fata si in spatele unor arbori grosi cu radacini puternice. Pe versantii cu inclinari reduse creepul face ca in spatele trunchiului copacilor particulele antrenate in deplasare din partea superioara a pantei sa se ingramadeasca (arborele este un obstacol) pe cand in fata ele se vor indeparta si ca urmare, radacinile sunt scoase la suprafata. Deseori procesul se asociaza cu spalarea in suprafata. A doua imagine relevanta este aceea a arbustilor si arborilor tineri aplecati in sensul pantei. Ei au radacini scurte si fixate doar in depozit. Ca urmare a faptului ca miscarea particulelor este mai activa la suprafata acestuia, trunchiul este impins spre baza pantei paralel cu alungirea radacinilor in acelasi sens
4. Coraziunea (deraziunea) - este un proces de deplasare lent in sensul pantei atat a elementelor depozitului cat si a capetelor stratelor de sub el.
Procesul este favorizat de anumite conditii - strate heterogene ca alcatuire, subtiri si cu pozitie aproape de verticala, un depozit gros si o panta generala a versantului de peste 200.
infaptuirea fenomenului se produce in timp indelungat prin insumarea mai multor actiuni simple (creep, alunecari superficiale) etc., dar sub controlul gravitatiei. Aceasta pe de-o parte impune deplasarea generala a materialelor in sensul pantei, iar pe de alta exercita o presiune asupra capetelor stratelor prin greutatea depozitului de deasupra la care se poate asocia greutatea altor materiale care se suprapun pe acesta (ex. strat de zapada).
Ca urmare, capetele stratelor se vor 'indoi' in sensul pantei si opus inclinarii initiale.
incovoierea este insotita de fragmentarea capetelor stratelor, bucatile, cu dimensiuni variabile, insirandu-se in prelungirea lor. in unele sectoare ale versantului, unde deplasarea materialelor este mai rapida (stimulata si de o circulatie activa a apei subterane) se ajunge la individualizarea unor vaiugi putin adancite, lipsite de apa si inierbate (vaiugi de deraziune).
Fenomenul de coraziune este frecvent intalnit in unitatile sedimentare ale flisului paleogen din Carpati si in molasa miocena subcarpatica.
5 Tasarea este un proces gravitational lent care se realizeaza cu predilectie in depozite groase sau in roci afanate cu porozitate mare ce permit, circulatia apei pe verticala . intre acestea importante sunt loessurile, depozitele loessoide, nisipurile argiloase, slab cimentate si depozitele groase. Realizarea acestuia mai necesita existenta unor suprafete orizontale sau cu inclinare foarte redusa, precipitatii bogate si o buna drenare naturala a apei in adanc.
Circulatia apei prin porii si crapaturile rocilor sau prin golurile din depozite produce antrenarea particulelor fine si a elementelor luate in solutie catre baza acestora marind volumul spatiilor goale la partea superioara slabind astfel legaturile dintre elemente. Particulele ramase si aflate intr-un echilibru precar, prin greutatea lor impusa de gravitatie, se vor deplasa in spatiile goale. Prin insumarea miscarii lor la nivelul suprafetei terenului se vor crea, excavatii circulare sau ovale cu dimensiuni diferite. Individualizarea acestora este conditionata de sectoarele in care exista o circulatie mai rapida a apei pe verticala ca urmarea a unui grad de porozitate mai insemnat, la care se adauga posibilitatea exercitarii din exterior a unor actiunii diverse, menite fie sa preseze roca (troiene de zapada, diverse constructii grele) sau sa suplimenteze local aportul de apa care patrunde in roca (topirea zapezii din troiene, irigatii gresit realizate).
Principala forma de relief care rezulta in urma tasarii este crovul. Acesta poate ajunge la diametre de mai multi zeci de metri si adancime de cativa metri. Cand pe fundul sau precumpanesc elementele argiloase exista conditii pentru realizarea excesului de umiditate sau a fenomenului de lacuire temporara. Prin evolutia laterala a lor, ele se pot intersecta rezultand microdepresiuni cu dimensiuni mult mai mari si cu un contur festonat. Ele sunt numite in tara noastra, gavane, iar cele mai extinse padine. in ultimele se pastreaza frecvent lacuri, unele cu apa sarata si namol sapropelic (ex. in Baragan). (fig. 18)
Daca la baza depozitului loessoid exista un strat argilos slab inclinat ce permite circulatia apei pe anumite directii se poate ajunge la dezvoltarea la suprafata depozitului a crovurilor care se vor insira pe anumite aliniamente. Prin unirea lor rezulta vaiugi cu un contur neregulat care sunt lipsite de apa o buna parte din an. Printr-o evolutie indelungata vaiugile se unesc intr-un sistem haotic cu frecvente coturi in unghi drept, dar cu un ax de drenaj principal al apei efectuat dupa ploile bogate. Astfel de vai sunt cunoscute sub numele de vai de tip ''furcitura'' si au fost descrise prima data in Campia Romana de catre George Valsan. Acelasi geograf explica si desfasurarea concentrata a crovurilor in Baragan pe aliniamente orientate NE-SV ca urmare, a frecventei vanturilor pe aceasta directie care impun si dezvoltarea troienilor de zapada. Sub fiecare troian datorita greutatii zapezii, dar si asigurarii unei cantitati mai mari de apa care se infiltreaza se ajunge la individualizarea unui crov.
Prin tasare se realizeaza o fragmentare a campurilor loessoide si o diminuare a potentialului productiv al lor.
Tasari imbinate frecvent cu prabusiri sau sufoziuni se produc in depozitele si stratele de roci care acopera goluri subterane realizate natural sau antropic. in prima situatie, procesul este frecvent in regiunile unde sub depozite sunt roci solubile (sare, gips, calcar); la contactul dintre ele se dezvolta prin dizolvare goluri cu dimensiuni reduse care determina tasarea-prabusirea depozitelor de deasupra si formarea de microdepresiuni. Cea de a doua situatie apartine galeriilor si salilor in care s-au exploatat diferite minereuri sau substante si care sunt in legatura cu suprafata prin diverse aliniamente de fisuri, crapaturi. in timp, mai ales daca sunt parasite, se realizeaza o circulatie a apei din depozit spre golurile subterane care va conduce la tasari, sufoziune, prabusiri (frecvent in regiunile cu exploatari de sare, dar si la alte mine (Balan, Baia Sprie).
6. Sufoziunea este un proces gravitational complex in care deplasarile lente (precumpanitor in prima parte a producerii lui) se completeaza cu altele rapide. Rezulta un relief variat care se insumeaza pe masura dezvoltarii procesului in timp si pe spatii tot mai largi.
Realizarea acestora implica cateva conditii: -un depozit sau roci cu porozitate mare (loess, depozit loessoid sau nisipos etc.) care permite o circulatie activa a apei de sus in jos sub impulsul gravitatiei; existenta la baza acestuia a unui strat de roci impermeabile (argilos) care este inclinat si intersectat de un versant; suprafata topografica a terenului orizontala sau cvasiorizontala propice procesului de infiltrare a apei; precipitatii bogate in anumite perioade de timp separate de intervale secetoase; se adauga aportul apei din irigatii.
Procesul se imbina cu tasarea si alte actiuni care conduc la miscarea particulelor din roca sau depozite. Esentiala este patrunderea apei si circulatia ei prin pori, dar mai ales crapaturi, fisuri sub impulsul gravitatiei. Aceasta pe de-o parte dizolva unele saruri (indeosebi carbonati) iar pe de alta antreneaza particule fine nisipoase sau argiloase. Deasupra stratului din roci impermeabile ea nu numai ca imbiba un orizont de la baza loessului sau depozitului prin care a trecut, dar capata o directie de miscare (scurgere) in sensul inclinarii stratului argilos pana ce iese in versant (izvor sufozional). Prin aceasta ea antreneaza si particule din masa loessului pe care le elimina pe versant. in timp rezulta largirea spatiilor prin care apa circula ajungandu-se la crearea unor goluri cu desfasurare verticala de la suprafata pana la baza loessului si cvasiorizontala in lungul stratului de argila pana la izvorul sufozional. Cand golurile devin mai mari se modifica modul de circulatie al apei din prelingere in curgere propriuzisa, actiune impusa de gravitatie (este deosebit de intensa la ploile torentiale si cand golurile verticale coincid cu fundul unor microdepresiuni ce concentreaza apa). Suvoaiele de apa care strabat golurile incarcate cu particule nisipoase exercita o actiune de smulgere a materialelor de pe peretii acestora largindu-le continuu. Rezulta treptat trei tipuri de microforme- la suprafata microdepresiuni care concentreaza apa (palnii de sufoziune), iar in interior mai intai, goluri verticale (hornuri) si apoi goluri slab inclinate la baza (tunele sufozionale). Ele se largesc continuu pana se ajunge, local, la stari de instabilitate care conduc la prabusiri (surpari). (fig. 18).
Cand suprafata terenului este slab inclinata (sub 200), evolutia se complica in sensul ca, circulatiei apei pe verticala i se adauga una in lungul acesteia. Daca prima conduce la formarea hornurilor si a tunelelor sufozionale, cealalta creeaza vaiugi sufozionale prin unirea microdepresiunilor de tasare, cand panta este mica (uneori cu puturi sufozionale in fiecare) sau vaiugi dezvoltate prin concentrarea apei prin aliniamente joase (in lungul lor se pot individualiza puturi sufozionale in sectoarele cu frecvente crapaturi verticale). Deci, se produce o evolutie dubla, la suprafata si in adancul depozitului de loess. Acestea vor conduce la instabilitatea locala si apoi generala a loessului sau depozitului dintre cele doua planuri (de suprafata si din adanc). in timp sub influenta gravitatiei se vor realiza prabusiri si astfel la zi vor aparea sectoare tot mai mari din tunelul sufozional. Vaiuga capata un caracter complex (vale sufozionala). Acestea va avea un profil transversal cu doua sectoare distincte (unul larg superior si altul ingust cu pereti verticali in baza) si un profil longitudinal in trepte cu sectoare in care prabusirea a scos la zi baza tunelului si sectoare cu poduri sufozionale (portiuni de roca cu tunel in baza inca neprabusite).
Rezulta ca sufoziunea, desi este un proces in care circulatia apei incarcata cu particule se realizeza intr-un depozit sau roca afanata; ea are un rol esential in crearea unui relief specific, in si pe acesta; pe parcursul evolutiei ea se imbina cu alte procese gravitationale (tasarea, prabusiri, alunecari etc.), de meteorizare (dizolvarea) sau cu spalarea si siroirea slaba. Ca urmare, rezulta un relief variat de la un sector la altul, avand maximum de dezvoltare in vecinatatea malurilor sau versantilor abrupti cu diferenta de nivel mare (ex. versantii Dunarii in Baragan sau in Dobrogea).
Sufoziunea se produce si deasupra golurilor create antropic in roci la diferite adancimi (exploatari miniere) in urma stabilirii unor legaturi prin crapaturi intre cele doua sectoare. Apa antrenata de gravitatie de la suprafata prin crapaturi, le largeste creand puturi si prin extinderea acestora, hornuri de mai multi metri inconjurate de microdepresiuni mixte (tasare si sufoziune). Fenomenul are frecventa ridicata in depozitele ce acopera rocile cristaline in care se afla sapate o parte a galeriilor de exploatare a minereului de cupru de la Balan sau in formatiunile sedimentare de deasupra galeriilor de extractie a lignitului din Oltenia.
Fenomene similare se produc si in depozitele argilo-nisipoase care imbraca blocuri de sare sau gips. Apa care se infiltreaza de la suprafata la contactul cu rocile solubile genereaza goluri de dizolvare. in timp caile de acces ale apei se largesc sufozional transformandu-se in puturi si hornuri. Prin largirea tuturor golurilor se ajunge la stari de instabilitate a rocilor si dezvoltarea de prabusiri sau prabusiri-alunecari. Cele mai frecvente cu efecte observabile pe suprafete intinse sunt intalnite la Slanic Prahova, Telega, Ocnele Mari, Ocna Mures, Turda, Ocna Sugatag etc. unde succesiunea proceselor s-a realizat rapid in conditiile existentei unor galerii si sali de exploatare a sarii aflate la adancimi reduse. Sunt si regiuni unde blocurile de sare imbracate in depozite marno-argilo-nisipoase (brecia sarii) se afla la suprafata sau la foarte mica adancime. Si aici, in timp prin circulatia apei si asocierea proceselor de dizolvare, sufoziune, prabusire, siroire rezulta in timp forme de relief complexe (microdepresiuni, hornuri, tunele, vai torentiale cu caracter sufozional (ex. pe platoul Sarii-Meledic din bazinul raului Slanic).
Producerea proceselor de sufoziune in toate aceste situatii, mai ales cand se asociaza cu prabusiri si alunecari este insotita de urmari extrem de nefavorabile pentru activitatile economice (degradarea terenurilor pana la scoaterea definitiva din circuitul agricol ex. la Ocnele Mari in 1977 si 2002; distrugerea pe sectoare a cailor de comunicatie � ex. calea ferata Galati � Tulucesti; daramarea de locuinte � ex. Ocnele Mari 2002) si chiar pierderi de vieti omenesti. De aceea
este important a stabili riscul producerii acestui proces si delimitarea terenurilor care au potential pentru el.

Verificari
- Precizati rolul gravitatiei in deplasarea materialelor pe diferite pante.
- Care sunt conditiile ce favorizeaza producerea prabusirilor si alunecarilor de teren
- Desenati un profil printr-o alunecare de teren, stabiliti principalele componente si descrieti-le.
- Care este specificul mecanismului deplasarilor lente
- Numiti principalele forme de relief create prin sufoziune si tasare si indicati modul in care rezulta.




Document Info


Accesari: 422
Apreciat: hand icon

Comenteaza documentul:

Nu esti inregistrat
Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta


Creaza cont nou

A fost util?

Daca documentul a fost util si crezi ca merita
sa adaugi un link catre el la tine in site


in pagina web a site-ului tau.




eCoduri.com - coduri postale, contabile, CAEN sau bancare

Politica de confidentialitate | Termenii si conditii de utilizare




Copyright Contact (SCRIGROUP Int. 2024 )