SCOARTA DE ALTERARE
3.1. CARACTERESTICI GENERALE. CONSTITUENTI
Scoarta de alterare → strat afanat, permeabil pentru apa si gaze; apare deasupra rocilor parentale nedegradate prin dezagregarea si/sau alterarea lor; include in partea ei superioara invelisul de sol. Muleaza suprafata reliefului si are grosimi care variaza de la cativa centimetri sau decimetri pana la cateva zeci de metri. Grosimea este influentata de: roca pe care se formeaza, clima, panta si varsta formei de relief.
Constituentii scoartei de alterare → primari + secundari; scoarta de alterare este compusa din produsele dezagregarii si alterarii rocilor parentale.
Constituentii primari → claste (fragmente de roci si minerale) rezultate direct din masa rocii parentale prin dezagregare (constituenti reziduali); dimensiunile variaza de la cele ale bolovanilor (peste 200 mm) pana la cele ale prafului (intre 0,02 si 0,002 mm); fragmentele mai mari de 2 mm formeaza scheletul solului.
Unii constituenti reziduali (fragmente de cuart, muscovit, rutil, zircon etc.) au stabilitate chimica mare rezistand nedefinit in timp. Altii, (cei care contin feldspati, sticle vulcanice, olivine etc.) sunt instabili si tind sa dispara prin alterare. Procentul de constituenti reziduali stabili este un indiciu al vechimii scoartei de alterare.
Constituentii secundari → formati prin alterarea mineralelor primare sau prin recombinarea in sol a anumitor substante; apar de cele mai multe ori in porii dintre claste sau ca pelicule la suprafata acestora si alcatuiesc materialul pamantos al scoartei de alterare.
In functie de structura interna, se impart in amorfi (hidrogeluri) si cristalini. Hidrogelurile, pot migra odata cu apa, iar in perioadele lungi de uscaciune, pot trece ireversibil in faze cristaline. Precipitarea, in pori, in fisuri, in jurul clastelor, poate imbraca diferite forme (ex: concretiunile feromanganice, numite si bobovine sau alice de pamant).
O parte dintre constituentii cristalizati (mineralele argiloase, cuartul secundar, oxizii si hidroxizii cristalini de aluminiu, fier, mangan) sunt practic insolubili → fondul cel mai stabil al scoartei de alterare. O alta parte (carbonati, sulfati, cloruri etc.) sunt solubili, ceea ce permite levigarea sau concentrarea lor.
Tendinta generala este ca masa clastelor sa se reduca treptat prin alterare, scoarta de alterare imbogatindu-se in componenti secundari. Principalii constituenti secundari sunt: mineralele argiloase, allofanele, oxizii si hidroxizii, sarurile.
3.2. DIRECTIILE DE EVOLUTIE ALE SCOARTEI DE ALTERARE
Din punct de vedere al legaturii materialului din scoarta de alterare cu roca parentala, exista doua situatii, scoarta autohtona si scoarta alohtona.
Scoarta autohtona (primara) → aflata in contact direct cu roca parentala. Faptul ca materialul nu a fost transportat pe orizontala, se datoreaza pozitiei eluviilor pe suprafete plane sau usor inclinate.
Scoarta alohtona (secundara) → materialul transportat de diferiti agenti, remaniat (sub forma de deluvii, coluvii, proluvii, aluviuni etc.) si stabilizat, poate fi transformat in continuare (prin dezagregare si alterare), devenind roca parentala pentru scoarta de alterare alohtona.
In
ambele situatii mentionate mai sus
exista o
Materialul primar al scoartelor de alterare este predominant alumo-silicatic, deci directiile principale in evolutia acestora sunt guvernate de cele doua moduri majore de alterare a rocilor silicatice: allitizarea si siallitizarea. Exista si o situatie mixta (alumino-siallitizarea) legata de coexistenta in unele scoarte de alterare a produselor allitizarii (hidroxizi de Fe si Al) si siallitizarii (caolinit).
3.3. TIPURI GEOGRAFICE DE SCOARTA DE ALTERARE
Scoarte de alterare litogene (detritic-grosiere) → protoscoarte foarte subtiri (de la centimetri la decimetri), cu pronuntat caracter scheletic dat de fragmente de roca si de minerale primare, dezagregate din rocile compacte. Extrem de sarace in mineralele secundare (mai des oxizi de fier), pot fi separate in silicato-litogene si carbonato-litogene (calcare si dolomite).
Saracia in produse de alterare este datorata: - climatului polar sau desertic (inhiba alterarea prin temperatura sau umiditatea foarte scazute); - sau, indiferent de clima, reliefului accidentat (versanti povarniti, formati pe roci compacte) cu denudare intensa.
Scoarte de alterare siallitice → continutului relativ bogat in minerale argiloase tristratificate i se pot adauga si alte minerale: - carbonati (mai ales de calciu) Þ subtipul carbonato-siallitic, din regiunile temperate semiumede, cu stepa si antestepa si cu material parental alcatuit frecvent din loess; - saruri solubile (ghips, cloruri, sulfati) Þ subtipul halo-siallitic, din regiunile aride. Subtipul siallitic propriu-zis, lipsit de carbonati si de alte saruri, caracterizeaza regiunile temperate umede, cu paduri de foioase.
Scoarte de alterare al(fer)litice → in regiunile tropicale calde si umede, al(fer)litizarea produce o bogatie de oxizi si hidroxizi de aluminiu si fier carora, li se pot adauga prin monosiallitizare, o mica cantitate de argile bistratificate (caolin).
Scoarte de alterare de tranzitie → siallito-al(fer)litice si siallito-feritice. Scoarta siallito-al(fer)litica caracterizeaza regiunile tropicale calde subumede, iar cea siallito-feritica (terra rossa), regiunile mediteraneene si temperate calde cu calcare.
|
