ANALIZA PIETEI TURISTICE
Cererea turistica
Cererea turistica
Consumul turistic este o expresie a cererii solvabile a populatiei pentru serviciile turistice, care isi gaseste echivalent in oferta turistica, in timp si spatiu. Consumul turistic este format din cheltuielile efectuate de purtatorii cererii turistice pentru achizitionarea unor servicii si bunuri legate de motivatia turistica.
Gama de servicii pe care un turist le poate solicita in timpul unei calatorii turistice, in decursul unui sejur de vacanta sau in cadrul unei forme specifice de turism, este foarte variata, depinzand de insasi forma de turism practicata, de diversitatea produselor turistice in cadrul fiecarei forme de turism, de distanta dintre localitatea de resedinta a turistului si locul unde se va realiza respectivul consum turistic, de sezonalitatea activitatii turistice, de felul atractiilor turistice majore care polarizeaza curentele turistice spre anumite destinatii, de puterea de cumparare a clientului potential (cererea solvabila) si, intr-o proportie im 555j96f portanta, de gusturile, preferintele, aspiratiile etc, intr-un cuvant, de motivatiile nevoilor sociale pentru servicii turistice ale clientelei potentiale.
Incercand o sintetizare a acestor multiple aspecte, rezulta ca cererea turistica se manifesta practic intr-un numar infinit de variante, nuantate de la un client potential la altul, in functie de:
- tipologia socio-profesionala, familia si forma de turism in care se desfasoara calatoria turistica a clientului interesat;
- caracteristicile tehnice ale voiajului efectuat (durata sejurului, formele de transport, modalitatile de cazare etc);
- sursele financiare si sumele disponibile pentru acoperirea cheltuielilor turistice in functie de structura serviciilor;
- motivatiile clientelei si preferintele turistilor pentru atractiile oferite.
Volumul, structura, dinamica, dispersia in timp si spatiu si tendintele de ale cererii turistice sunt influentate in permanenta, de o serie de factori cu actiune continua sau ocazionala, care determina de altfel si dezvoltarea ansamblului industriei turistice pe plan si mondial.
Comparativ cu cererea de marfuri, cererea turistica prezinta o serie de particularitati, ce decurg inerent din sfera nevoilor sociale pentru marfuri si servicii ale populatiei:
Spre deosebire de cererea solvabila de marfuri a populatiei, care se identifica cu consumul propriu-zis al marfurilor (chiar in cazul produselor de durata indelungata), cererea de servicii turistice nu se identifica in totalitate consumul turistic, situatie explicabila prin faptul ca acele categorii de populatie care, din diferite motive, nu-si parasesc localitatea de resedinta in timpul concediilor, nu se manifesta de regula ca solicitanti de servicii turistice.
Daca in consumul de marfuri se poate stabili o anumita ierarhizare a formelor de modificare a cererii pentru diferite grupe de marfuri, cererea turistica nu se caracterizeaza, de obicei, printr-un consum periodic al aceluiasi produs turistic, oferit la aceeasi destinatie a calatoriilor turistice. Din aceste considerente, desi in practica turistica se accepta clasificarea cererii in periodica si ocazionala (rara), periodicitatea trebuie inteleasa ca o manifestare generala a cererii de servicii turistice in cursul unei perioade de referinta, avandu-se in vedere ca, totodata, periodicitatea consumului turistic nu afecteaza decat intr-o mica masura aceeasi oferta de servicii la intervale apropiate.
Rationamentul face in mod deliberat abstractie de unele forme impuse de manifestare periodica a cererii turistice, ca de exemplu cazul calatoriilor de afaceri (asimilate cu calatoriile turistice), in cazul recomandarilor medicale pentru anumite proceduri de tratament balneomedical care necesita repetare la intervale regulate de timp si in aceeasi statiune turistica, sau chiar si in cazul unor forme cu predilectie de turism (de exemplu, vanatoarea sau pescuitul sportiv) legate de aceeasi destinatie a calatoriilor.
Periodicitatea cererii turistice este o functie a veniturilor disponibile, a timpului liber si a sezonalitatii activitatii turistice, care genereaza diferite forme de turism bazate pe o oferta anuala periodica (de exemplu: turismul in statiunile de sporturi de iarna, turismul estival pe litoral etc). In acest context merita sa fie reamintit faptul ca factorul esential al formarii periodice (sezoniere) a cererii turistice si, in consecinta si a repartitiei inegale in timp si spatiu a cererii, este reprezentat de limitele timpului liber disponibil pentru turism in decursul unui an calendaristic.
Se au in vedere, in primul rand, concediile si vacantele anuale, care reprezinta perioade mai lungi si neintrerupte de timp liber si care influenteaza formarea cererii turistice prin:
durata concediilor si vacantelor; cu cat acestea sunt de mai lunga durata, permit fragmentarea lor in mai mare masura si, ca atare atenueaza caracterul sezonier al cererii;
limitele caracteristice impuse acestora, cunoscand ca, pentru anumite categorii de populatie activa, concediile pot fi utilizate in scopuri turistice numai in anumite perioade de an (de exemplu in agricultura).
Timpul liber saptamanal are in schimb o influenta mai pronuntata asupra periodicitatii cererii turistice, din cauza frecventei mai constante de utilizare pentru turism a sfarsitului de saptamana in cursul unui an.
Din practica mai rezulta ca cererea turistica are un grad ridicat de spontaneitate in comparatie cu cererea de marfuri. Cu toate ca in turism s-a adoptat clasificarea cererii in: ferma si spontana, insasi cererea ferma comporta in toate imprejurarile un grad ridicat de urgenta si se manifesta cu elasticitate variabila la diferite categorii de populatie.
Ca rezultat al elasticitatii nevoilor de consum ale populatiei, ordinea de urgenta a satisfacerii nevoilor pentru marfuri si pentru servicii turistice se manifesta si ea diferentiat de la o categorie de populatie la alta. Cu anumite exceptii (de exemplu, in cazul cererii pentru tratament balneomedicale), cererea turistica este mai putin legata de conditiile de existenta ale populatiei decat cererea de marfuri, fiind in general mult m sensibil influentata de nivelul veniturilor populatiei si de nivelul tarifelor pentru aranjamentele (pachetul de servicii) turistice. Prin analogie cu cererea de marfuri, elasticitatea cererii turistice se exprima prin intermediul coeficientilor de elasticitate.
Evident, valorile pe care le vor imbraca coeficientii de elasticitate depind de natura produsului turistic si de natura si categoria cumparatorilor virtuali ale caror niveluri de venituri sunt luate in considerare.
Nivelul veniturilor, tarifele, distanta si durata calatoriilor nu sunt singurele elemente care pot influenta cererea turistica. In egala masura trebuie cunoscute si obiceiurile de a calatori ale cetatenilor si motivatiile care-i incita sa intreprinda calatorii in scopuri turistice.
Tipologii de cerere turistica
In practica turistica, analistii disting trei categorii principale de turisti, cu diferentieri sensibile in ceea ce priveste aspiratiile si manifestarile lor de cerere pentru produsele turistice si pentru destinatiile de vacanta, si anume:
turisti pentru care constrangerile economice nu sunt de natura sa influenteze in sens restrictiv alegerea formulelor si destinatiilor de vacanta si care constituie categoria clientelei de 'lux';
turistii 'activi', care dispun de resursele financiare necesare sau sunt in cautarea unor resurse pentru a stabili un echilibru financiar intre mijloacelor lor economice si cererile pentru calatoriile de vacanta;
turistii 'pasivi' (sau, dupa unii analisti, asa-numitii turisti 'captivi'), ale caror aspiratii pentru achizitionarea produselor turistice nu depasesc limitele conditiilor lor economice.
Cererea pentru formele turismului de lux:
Turismul de lux sau turismul paturilor sociale 'de varf (high-life) include toate categoriile de clientela pentru care practicarea turismului nu este ingradita de nivelul veniturilor.
Desi pe aceasta piata particularizata se inregistreaza un volum redus de cerere, piata turismului de lux este totusi profitabila pentru agentii economici, insa dificil de monitorizat, din cauza pretentiilor personalizate fata de nivelul calitativ al serviciilor. De altfel, cererea pentru formele turismului de lux se manifesta in multiple variante, sofisticate si chiar extravagante, pe care nu le pot acoperi decat structurile de primire de categoria cinci stele si, numai intr-o anumita masura, cele de categoria patru stele.
Impactul socio-cultural al turismului de lux asupra destinatiilor de vacanta se manifesta cu efecte contrastante: pe de o parte, turistii de 'elita' nu sunt interesati de stabilirea si dezvoltarea contactelor cu populatia comunitatilor locale, iar pe de alta parte, se adancesc contrastele dintre elita temporar-vizitatoare si populatie, ceea ce poate imbraca caracterul unor adevarate provocari sociale.
Solicitari pentru serviciile turistice de confort superior se manifesta si din partea oamenilor de afaceri, ceea ce stimuleaza agentii economici sa se orienteze si catre formele turismului de lux, desigur in limite rezonabile de competitivitate si de eficienta.
Tot in aceasta categorie se inscriu ocazional si calatorii 'marginali' proveniti din diverse paturi sociale cu venituri medii, dar dispusi sa sacrifice o parte din aceste venituri pentru a beneficia de niveluri superioare de confort in structurile de primire de categoria lux.
Turismul de lux este foarte versatil si instabil: comportamentele care evidentiaza caracterul distinctiv al cererii clientelei si modelele lor originale de manifestare sunt supuse tendintelor de imitare din partea altor paturi sociale mai putin bogate. Afluxul turistilor cu venituri medii conduce treptat la 'democratizarea' destinatiilor privilegiate ale clientelei de lux, provocand inerent reorientarea clientelei de elita catre alte destinatii, exotice, inca 'neinvadate' de turismul cu tendinte de masa si catre alte preferinte de consum.
Turismul activ
In categoria turistilor activi se inscriu toti vizitatorii ce formeaza grupuri eterogene, dar care au totusi o trasatura comuna: tendinta de a concilia mijloacele lor economice cu dorinta de a-si satisface cererea pentru diversele forme de consum turistic.
Acesti turisti apartin paturilor sociale care apreciaza ca este necesar sa-si paraseasca resedinta obisnuita pentru a pleca in vacanta si care, din punct de vedere economic si cultural, dispun atat de anumite posibilitati, cat si de discernamant si selectie privind formele de turism si destinatiile preferate. Oricare ar fi mobilul motivatiilor ce vor genera concretizarea nevoilor acestora, pot fi exemplificate unele trasaturi comune ale manifestarilor lor de consum, incepand cu nevoile elementare pentru odihna fizica, nervoasa si morala si continuand cu nevoile de destindere, agrement-divertisment si setea de cultura, toate rezultand din desprinderea temporara din cotidian prin activitati sportive, jocuri de societate, contacte cu populatia autohtona, acumulare de noi cunostinte etc.
Satisfactia consumului turistic este amplificata de sentimentul ca isi poate alege deliberat mediul destinatiilor de vacanta, stiind ca elasticitatea bugetului lor le permite si posibilitatea de a decide asupra perioadei si duratei sejurului asupra formelor de cazare si asupra organizarii 'loisir'-ului lor. Desigur libertatile enumerate sunt relative, dar sentimentul deciziei de selectie este factor determinant al dimensiunilor consumului turistic.
Mai trebuie reamintit si faptul ca o parte din acesti turisti activi manifesta si aspiratia de a adera la practicile turistice ale paturilor sociale mai avantajate din punct de vedere economic, iar preferintele lor pentru activitatile din timpul liber sunt inspirate, pe cat posibil, de copierea modelelor elaborate de ristii de elita.
Turismul celor 'pasivi'
In termeni generali sunt catalogati turisti 'pasivi' (sau 'captivi') cei care ar dori sa se deplaseze in calatorii de vacanta, dar nu dispun de suficiente posibilitati materiale pentru a-si alege mijloacele preferate de transport si de cazare, ramanand captivi, nevoiti sa accepte formulele forfetare de vacanta, gatite si comercializate de agentiile tour-operatoare sau de agentiile intermediare ale acestora. Nedispunand de suficiente posibilitati pentru a-si realiza pe cont propriu sejurul turistic, acesti turisti se limiteaza la campul de selectie a ofertelor de produse turistice pe care le considera accesibile in limitele bugetelor modeste de vacanta. Cel mai bun exemplu in aceasta privinta este oferit de formele turismului rural, unde turistii accepta deliberat conditiile modeste de confort, compensat insa cu satisfactiile cautate in mediul inca nepoluat al gospodariilor taranesti.
Comportamente generatoare de cerere turistica
Motivatia turistica (vocatia, inclinatia) generatoare de cerere turistica este intotdeauna profund personala, subiectiva, determinata de impulsuri psihologice si exogene (influentate de mediu). Impulsurile exogene pot fi:
pozitive - manifestate printr-o atractie fata de un obiectiv turistic, o statiune (o destinatie), o forma de turism etc.
negative - manifestate prin retinerea fata de anumite forme de turism sau de o formula de vacanta sau chiar prin respingerea unei destinatii.
In dorinta de a completa problematica motivatiilor turistice prezinta interes gruparea acestor motivatii in doua mari categorii:
motivatii care exprima refuzul consecintelor negative ale mediului din centrele urbane si industriale in care traieste turistul virtual, de unde rezulta si aspiratiile de a cauta satisfactii si destinderea prin schimbarea temporara a acestui mediu.
motivatii de tip pozitiv, care se identifica cu interesul bine definit pentru anumite obiective turistice sau cu anumite atractii de importanta deosebita (culturale, artistice, sportive etc), care se regasesc in afara locului de origine a cererii turistice si care contribuie, cu efecte diferite, la concretizarea cererii pentru activitatile turistice preferentiale.
In studierea comportamentului clientelei turistice analistul a emis unele ipoteze interesante de materializare a cererii, in functie de personalitatea turistului si de distantele apreciate de acesta ca fiind acceptabile pentru calatori spre o destinatie de vacanta.
Aceste studii impart clientela turistica in cinci categorii:
psihocentrici;
cvasipsihocentrici;
mediocentrici;
cvasialocentrici;
alocentrici.
Turistii 'psihocentrici' sunt absorbiti de preocuparile lor marunte cu caracter personal si nu manifesta decat un interes limitat pentru lumea exterioara. Solicitarile lor pentru destinatiile turistice cuprind:
destinatii care ofera caracteristici apropiate conditiilor din localitatile lor de resedinta;
activitati de agrement general acceptate de toate categoriile de populatie;
odihna sedentara;
destinatii usor accesibile;
echipamente turistice traditionale;
calatorii programate si organizate in intregime.
Turistii 'alocentrici' se intereseaza de atractiile turistice variate si inedite, sunt curiosi si dornici de a descoperi lumea inconjuratoare. Acesti turisti prefera:
regiuni (zone) care nu sunt dezvoltate din punct de vedere turistic;
experiente noi, de descoperire;
destinatii mai greu accesibile;
forme simple de cazare;
contacte cu populatia locala si cu alti turisti;
calatorii simple, eventual numai semiorganizate si pe cont propriu.
Intre aceste doua categorii extreme se situeaza majoritatea turistilor potentiali, ponderea cea mai mare revenind categoriei de turisti 'mediocentrici'.
Pornind de la considerentul ca motivatiile turistice au intotdeauna un caracter subiectiv si nu pot fi decat conditionat-generalizate, cercetatorii care se ocupa cu analiza circulatiei turistice sunt nevoiti sa recurga la elaborarea mor modele de evaluare a consumului turistic, menite sa substituie insuficienta datelor si incertitudinea comparabilitatii lor.
Astfel, marea diversitate a elementelor componente ale consumului turistic a dus la necesitatea elaborarii unor indicatori valorici de comparatie a acestui consum specific de marfuri si servicii. Astfel, cercetatorii recurg la asa-numitul 'cos de consum turistic' (tourist basket), care exprima valoarea totala a serviciilor si a marfurilor (serviciilor) consumate de un turist mediu intr-o unitate te timp de vacanta (zi de sedere, sejur mediu etc.) la o destinatie turistica.
Se poate aprecia ca asemenea modele de fluxuri turistice includ doua efecte:
un efect de formare a fluxurilor turistice: traficul turistic emis de diferite tari in functie de influenta factorilor legati de nivelul de trai (nivelul veniturilor disponibile, bugetul de cheltuieli alocabil pentru concediu etc), de posibilitatile de calatorie (durata calatoriilor, distanta parcursa, timpul disponibil si fractionarea vacantelor etc.) si de caracteristicile demografice particularizate (varsta, sexul, situatia familiala etc);
un efect de dispersie a traficului, care depinde de atractivitatea turistica relativa a diverselor destinatii posibile (in functie de tipul sejurului - organizat, semiorganizat, pe cont propriu), de costul sejurului, de diversele mijloace de transport folosite etc.
De asemenea, in estimarea cererii de servicii turistice va trebui luata in considerare si aparitia pe piata turistica a unor noi categorii de consumator priviti nu numai din punctul de vedere al volumului crescand al cererii, ci si a diversificarii structurii sociale a cererii, caracteristice pentru segmentele de piata din care se recruteaza aceste noi categorii de clientela (turism pentru tineret, turism social, turism de tratament).
Limitele rezultatelor obtinute prin asemenea modele, care simuleaza comportamentul si motivatiile clientelei turistice potentiale, nu reprezinta insa decat un prim stadiu al cercetarilor intreprinse in domeniul studierii cereri turistice. Aceste limite sunt dictate de aspectul static al acestor modele, care oglindesc numai tendintele traficului turistic la un moment dat, si nu permit decat o aproximare a fluxurilor in evolutia lor cronologica, de unde deriva o serie de probleme specifice in elaborarea si interpretarea modelelor retinute pentru analiza.
Modificarile in consumul turistic, ca urmare a unor schimbari ale gusturilor clientelei (deci modificari de ordin motivational), pot provoca si ele diminuarea atractivitatii turistice, dar aceste mutatii se vor repercuta cu o anumita intarziere asupra numarului global al sosirilor intr-o zona considerata.
Aspectele analizate, care influenteaza sensibil volumul, structura si intensitatea in timp si spatiu a curentelor turistice convergente spre anumite zone primitoare de turisti, reflecta din plin marea diversitate si complexitate a problemelor legate de cercetarea cererii turistice.
|
