ANSAMBLURI
MĂNĂSTIREsTI ĪN
-sub forma ei deplin dezvoltata, manastirea era un ansamblu de cladiri felurite, cu functiuni speciale, grupate in jurul unei curti, de regula 232n1324c dreptunghiulara, de dimensiuni relativ mari, inconjurata cu ziduri groase si inalte, fara goluri spre exterior
-construite in locuri retrase, la adapostul codrilor, dar adesea si in apropierea unor targuri sau chiar in interiorul acestora, manastirile au fost mai totdeauna fortificate
-zidurile inconjuratoare au fost prevazute cu drumuri de straja, cu crenele si metereze, iar colturile patrulaterului incintei sunt adesea intarite cu turnuri
-intrarea in manastire se face adesea sub un turn clopotnita
-biserica - in centru
-celelalte cladiri, de-a lungul zidurilor:
-locuintele calugarilor (chiliile)
-paraclisul
-casa destinata pastrarii vesmintelor si tezaurului (clisiarnita)
-casa staretului manastirii (staretia)
-casa destinata oaspetilor (arhondaria)
-sala de mancare (trapeza)
-bucatariile, atelierele de lucru etc.
-īn afara zidurilor:
-magazii si depozite de felurite unelte mari
-cherhanale
-prisaci
-cimitir
-mic spital (bolnita)
-paraclis
-manastire=adapostul unei obsti a carei viata comunitara este supusa unor reguli rezultate din caracterul predominant religios al asezarii
-au functiune economica, administrativa si rol de aparare; zidul de incinta este nelipsit, prezenta sa creeaza posibilitatea de izolare necesara specificului vietii monahale
-constructii cu functiune: 1. locuire (staretie, casa domneasca si chilii); 2. religioasa (biserica si uneori un paraclis); 3. anexe gospodaresti (exploatarea feudei, cuhnia, curtina si turnul de poarta)
-rolul principal=biserica. Prin pozitia sa centrala, prin volumetrie si tratare decorativa, ea domina īntregul ansamblu. Toate celelalte constructii rezemate pe conturul incintei, o inconjoara. Ele constituie cadrul arhitectural menit sa puna in valoare constructia destinata cultului, decorul in care se desfasoara modesta viata monahala.
|
