ATRACŢIILE TURISTICE
1.1. Atractiile turistice si atractiile pentru vizitatori
Atractiile reprezinta unii dintre principalii factori motivanti ai unor deplasari în scopuri turistice, iar, adesea, pot fi considerate chiar ca fond esenta produsului turistic. În absenta atractiilor nu ar mai fi necesare serviciile turistice. Altfel spus, turismul, ca atare, nu ar putea exista în lipsa atractiilor.
O atractie turistica (sau pentru vizitatori) este o trasatura distincta a unei zone, care poate fi un loc de desfasurare a unor activitati ori un centru ce are urmatoarele caracteristici :
a) Îsi propune sa atraga vizitatori/vizitatori de o zi din rândul populatiei rezidente si din rândul turistilor si este administrata în acest scop;
b) Asigura o experienta placuta si distractiva si un mod agreabil de petrecere a timpului liber pentru clientii sai ;
c) Este dezvoltata pentru a valorifica acest potential ;
d) Prin modul de administrare, ca atractie, asigura satisfactia clientilor sai ;
e) Poate sa perceapa sau nu o taxa de intrare pentru vizitatori.
Exista o mare diversitate a atractiilor. În termeni generali, acestea tind sa fie unitati singulare, locuri sau zone geografice la scara mica, în mod clar definite care sunt accesibile si motiveaza un numar mare de persoane sa se deplaseze de la domiciliul lor, pentru a le vizita, în timpul lor liber, pentru o perioada scurta, limitata.
Cu toata aceasta mare diversitate a atractiilor, ele pot fi clasificate în patru mari categorii :
Termenul de « vizitator », utilizat în acest context, acopera toate categoriile de vizitatori, atât pe cei localnici, cât si turistii, incluzând, deopotriva pe excursionisti (vizitatori de o zi) si pe vizitatorii cazati în zona respectiva (turisti).
Între aceste patru categorii sau tipuri de atractii exista cel putin doua diferente importante. Cea mai evidenta este aceea ca primele trei categorii sunt, în general, atractii permanente, în timp ce ultima categorie se refera la atractii temporare, având un ciclu de viata limitat, dinainte cunoscut. Cea de a doua diferenta importanta este cea dintre primele doua tipuri de atractii, pentru care turismul este privit mai degraba ca pe o amenintare la adresa acestora, si ultimele doua tipuri, în cazul carora, turismul este perceput, în general, ca fiind oportun si aducator de avantaje.
În cazul atractiilor naturale si al atractiilor construie de om fara scopul de a atrage turisti, accentul eforturilor de management se refera la masurile de protejare a acestor atractii de problemele cauzate de vizitatori. Pe de alta parte, atractiile construite în scopul atragerii turistilor au ca obiectiv cresterea numarului vizitatorilor si maximizarea impactului economic al turismului. Majoritatea evenimentelor speciale se încadreaza în aceasta categorie.
Cele mai importante atractii naturale pot fi considerate plajele, pesterile, râurile si lacurile, marile si oceanele, unele stânci si vârfuri ale muntilor, dar si elemente ale florei si faunei.
Dintre atractiile facute de om, fara a fi proiectate cu scopul primordial de a atrage vizitatori pot fi enumerate& 636g67g nbsp;: bisericile, manastirile, catedralele, siturile arheologice, monumente istorice, case nationalizate, lacuri de acumulare etc.
Din categoria atractiilor realizate de om cu scopul primordial de a atrage turisti mentionam : parcurile de distractie, parcurile tematice, porturi de agrement, muzee si galerii, muzee în aer liber, cazinouri, centre pentru mestesuguri populare, ferme functionale, deschise publicului, Centre expozitionale etc.
Evenimentele speciale sunt si ele de mai multe categorii : evenimente sportive, culturale, muzicale, folclorice, festivaluri de arta, aniversari istorice, târguri si expozitii, dar si evenimente religioase etc.
Termenul de « atractie turistica » este, de fapt, impropriu, având în vedere ca majoritatea vizitatorilor pentru aceste atractii nu sunt turisti, în sensul acceptat al definitiei acestora, ei fiind, adesea, doar vizitatori de o zi si nu vizitatori cazati, cel putin pentru o noapte sau sunt chiar locuitori ai localitatii unde se afla atractia. De aceea, mai corect ar fi sa vorbim despre atractii pentru vizitatori, decât atractii turistice. Ne intereseaza, însa, în mod deosebit, acele atractii care sunt vizitate de un numar cât mai mare de turisti, ce pot sa aduca venituri importante zonei în care sunt amplasate .
1.2. Tipologia atractiilor
Desi nu exista o definitie clara a acestora, atractiile pot fi împartite în patru mari tipuri:
Trasaturi ale mediului natural
Constructii realizate de oameni, structuri si locuri proiectate pentru un alt scop deâit acela de a atrage vizitator , cum ar fi veneratia religioasa, dar care acum atrag un numar substantial de vizitatori care le folosesc ca locuri de agrement
Constructii realizate de oameni, structuri si locuri care sunt proiectate pentru a atrage vizitatori si construite cu scopul de a raspunde nevoilor acestora, cum ar fi parcurile tematice
Evenimente speciale
Trebuie subliniat faptul ca aici, cuvântul "vizitator" este folosit pentru a acoperi toti vizitatorii, de la localnici, la turistii straini si include atât excursionistii/ excursionistii de o zi cât si vizitatorii cazati.
Exista doua diferente importante între aceste tipuri de atractii. Cea mai evidenta este aceea ca primele trei sunt, în general, permanente, în vreme ce ultima categorie acopera atractiile temporare cu un ciclu de viata limitat, care este dinainte cunoscut. Cea de-a doua diferenta importanta este cea dintre primele doua tipuri de atractii, în cazul carora turismul este vazut, adesea, ca o problema sau amenintare si ultimele doua tipuri, în cazul carora turismul e, în general, perceput ca avantajos si oportun.
În cazul atractiilor naturale si al atractiilor construite de elementul uman fara scopul de a atrage turisti, accentul cade pe managementul vizitatorilor, care trebuie sa faca fata problemelor cauzate de vizitatori.
Principalele preocupari se îndreapta catre impactul turismului asupra mediului, poluarea sau eroziunea de exemplu, ca si catre efectul pe care îl are turismul asupra scopului primar al locului sau cladirii, fie ca e vorba de cultivarea pamântului, pe un deal sau de practicarea ritualurilor religioase, într-o catedrala.
Pe de alta parte, atractiile construite în scopul atragerii turistilor au ca obiectiv cresterea numarului de vizitatori si maximizarea impactului economic al turismului. Majoritatea evenimentelor speciale se încadreaza în aceasta categorie, desi în cazul câtorva evenimente traditionale, numarul prea mare de vizitatori poate constitui o amenintare, întrucât poate schimba scopul original si continutul evenimentului, ca în cazul festivalurilor religioase cu o semnificatie profunda care se transforma în reprezentatie superficiala pentru vizitatori.
Aceasta tipologie, care împarte atractiile în patru grupuri principale (Tabelul 1.1) este un mijloc eficient, care ne ajuta sa întelegem acest subiect complex, însa trebuie sa remarcam ca granitele dintre aceste categorii nu sunt întotdeauna clar delimitate si ca acestea se pot suprapune.
Tabel 1.1: Cele patru categorii de atractii
Natural |
Facute de om, fara a fi proiectate, de la început, cu scopul primordial de a atrage vizitatori |
Facute de om cu scopul primordial de a atrage turisti |
Evenimente speciale |
Plaje Pesteri Stânci Râuri si lacuri Salbaticie: flora si fauna |
Catedrale si biserici Case nationalizate si case istorice Situri arheologice si monumente stravechi Gradini istorice Situri arheologice industriale Cai ferate pentru locomotive cu abur Lacuri de acumulare |
Parcuri de distractie Parcuri tematice Muzee în aer liber Centre pastratoare de patrimoniu Porturi de agrement Centre expozitionale Centre horticole Centre pentru mestesuguri Tururi ale fabricilor si magazine Ferme functionale deschise publicului Parcuri pentru Safari Complexe pentru distractie Cazinouri Centre de sanatate |
Evenimente sportive: privitori sau participanti Festivaluri de arta Piete si târguri Obiceiuri traditionale si evenimente folclorice Aniversari istorice Evenimente religioase |
Tabelul 1.2 Atractiile clasificate dupa durata sejurului
Atractii pe un circuit turistic |
Atractii ce presupun o durata mai lunga de vizitare |
Admirarea zonelor pitoresti de pe marginea drumului Zone naturale de o frumusete remarcabila Zone pentru camping Zone cu circuit turistic pe apa Casele prietenilor sau rudelor Institutii atipice Sanctuare si locuri culturale Locuri pentru distractie si mâncare Cladiri si locuri istorice Zone etnice Zone pentru cumparaturi Locuri destinate mestesugurilor si stiintei |
Statiuni Zone pentru camping Zone pentru vânatoare si sporturi nautice Zone de camping organizate Complexe cu case de vacanta Locuri de desfasurare a festivalurilor si evenimentelor Locuri de desfasurare a conventiilor si întrunirilor Centre pentru jocuri Arene si complexuri sportive Centre comerciale Centre destinate stiintei si tehnologiei Parcuri tematice |
Tabel 1.3 Dependenta fata de resurse a atractiilor
resursele naturale resurse decât cele resursele culturale naturale
si culturale Circuite de excursie: Admirarea zonelor pitoresti de pe marginea drumului ◘ ○ ○ remarcabila ◘ ○ ○ Zone
pentru camping ○ ◘ ○ Casele prietenilor sau rudelor ◙ ◘ ◙ Institutii
atipice ○ ◘ ○ Sanctuare
si locuri culturale ◙ ◘
Locuri
pentru distractie si mâncare ◙ ◘ ○ Cladiri
si locuri istorice ◙ ○ ◘ Zone
etnice ◙ Zone
pentru cumparaturi ◙ ◘ ◙ Locuri
destinate mestesugurilor ◙ si
stiintei ◘ Statiuni ◘ ◙ Zone pentru camping ◘ ○ Zone
de camping organizate ◘ ◙ ○ Complexe
cu case de vacanta ◘ ○ ○ Locuri
de desfasurare a conventiilor si
întrunirilor
◙ ◘ ◙ Centre
pentru jocuri ◙ ◘ ○ Arene
si complexe sportive
○ ◘ ○ Centre
comerciale
○ ◘ Centre
destinate stiintei si tehnologiei ○ ◘ ○ Parcuri
tematice ◙ ◘ ○ Nota:
◘ foarte dependente; dependente; ◙ relativ dependente; ○ slab sau deloc dependente
Tipuri de atractii Dependenta de Dependenta de alte Dependenta de
Zone naturale de o frumusete
Zone cu circuit turistic
pe apa ◘ ◙ ◙
Durata mai lunga de sedere
Zone pentru vânatoare si sporturi
nautice ◘ ◙ ○
Locuri de desfasurare a festivalurilor si
evenimentelor ○ ◘ ◘
Cadrele didactice universitare americane, precum Gunn, au încercat sa realizeze tipologii ale atractiilor care sa reflecte situatia din SUA. Tabelul 1.2 reprezinta o încercare de a distinge între atractiile care necesita o vizita de scurta durata si cele care necesita o vizita de lunga durata, în timp ce tabelul 1.3 este centrat pe nivelul de dependenta fata de factorii naturali si cei culturali.
Lista scurta si selectiva din Tabelul 1.1 demonstreaza clar ca exista o mare varietate de diferite tipuri de atractii cuprinse în cele patru categorii. Chiar si acest tabel, care este departe de a fi cuprinzator, arata cât este de dificil sa se traga o linie de demarcatie între aceste patru categorii si sa le vedem ca excluzându-se reciproc. Câteva exemple ilustreaza acest punct de vedere.
Astfel, desi multe catedrale nu au fost proiectate pentru a deveni atractii turistice, câteva au fost construite pe rutele de pelerinaj sau aproape de sanctuarele religioase. Daca pornim de la premisa ca pelerinajele reprezinta una din primele forme de turism, atunci, astfel de catedrale sunt exemple timpurii de constructii ridicate cu scopul de a atrage turisti. Problema lor actuala nu este aceea ca nu au fost anume construite pentru turism, ci ca au fost construite pentru un alt fel de turism, care acomodeaza cu greu nevoile turismului de agrement modern.
Parcurile rustice se bazeaza pe mediul natural pentru a atrage vizitatori, însa operatorii lor le administreaza având ca unic scop atragerea si gazduirea vizitatorilor.
Caile ferate reprezinta o metoda functionala de transport, dar, atunci când aburul a fost înlocuit de electricitate si de motorul diesel, vechile locomotive si vagoane au fost salvate de entuziasti si utilizate pentru crearea de cai ferate cu abur pitoresti , care atrag sute de mii de vizitatori în fiecare an.
Muzeele în aer liber ca Ironbridge, din Shropshire si dezvoltarile de tipul Albert Dock din Liverpool se folosesc de cladiri vechi, (care au fost cândva destinate locuitului si muncii) pentru a crea atractii populare.
Asa cum s-a mai mentionat în acest capitol, unele evenimente speciale nu au fost dezvoltate de la început cu scopul de a atrage vizitatori, devenind atractii turistice cu timpul, în vreme ce altele au fost create special cu acest scop.
Desi exista aceste "zone gri", tipologia ne ajuta sa întelegem acest subiect complex si oarecum confuz. Trebuie remarcat faptul ca alti autori au venit cu diferite modalitati de clasificare a atractiilor. De exemplu,Gunn a împartit atractiile în atractii dintr-un circuit turistic, care necesita un timp scurt de vizitare si atractii care necesita o durata mai lunga de sedere. Asa cum comenteaza Gunn, acestea se bazeaza pe doua tipuri de turism, si anume atractii "care satisfac pietele pentru calatorii de pe circuite turistice, care presupun mai multe opriri, în locatii separate si cele aflate în sau lânga destinatii care implica o durata de sedere mai lunga." (Gunn, 1988)
Inskeep prefera o tipologie bazata pe trei categorii, si anume:
Atractii naturale bazate pe trasaturi ale mediului natural
Atractii culturale bazate pe activitati umane
Tipuri speciale de atractii care sunt create artificial (Inskeep,1991)
Exista un numar de alte probleme care trebuie discutate pentru a clarifica perceptia noastra asupra atractiilor.
Termenul "atractie turistica" este impropriu, întrucât majoritatea vizitatorilor acestor atractii nu sunt turisti în sensul acceptat al cuvântului, cu exceptia câtorva cazuri, ca Disney World - Florida sau Legoland în Danemarca. Cu alte cuvinte, acestia sunt mai degraba vizitatori de o zi si nu vizitatori cazati si, cel mai adesea, vin chiar din regiunea în care este localizata atractia. Ar fi deci mai corect sa vorbim despre atractii pentru vizitatori, mai degraba decât despre atractii turistice.
Atractiile sunt, în general, unitati singulare, locuri individuale sau zone geografice de mici dimensiuni si usor de delimitat, bazate pe o singura trasatura cheie. Destinatiile sunt zone mai vaste, care includ un numar de atractii individuale, împreuna cu serviciile care vin în ajutorul turistilor. Exista o legatura puternica între cele doua, de obicei existenta unei atractii majore stimulând dezvoltarea destinatiilor, fie ca atractia este o plaja, un loc sfânt sau un parc tematic. Odata ce destinatia se dezvolta, se nasc atractii secundare, pentru a exploata piata.
Ideea conform careia atractiile sunt total diferite de serviciile de asistenta si facilitatile turistice, precum hotelurile, restaurantele si sistemele de transport, reprezinta o simplificare exagerata, din doua motive. În primul rând, multe atractii dezvolta tot mai mult servicii, precum cele de catering si cazare la fata locului, pentru a-si creste veniturile. În al doilea rând, unele servicii de asistenta si facilitati turistice reprezinta atractii în sine. Multe restaurante faimoase atrag persoanele care calatoresc sute de km pentru a le vizita. Exista numeroase hoteluri care functioneaza, ele însele, ca atractii, cum ar fi Gleneagles din Scotia, o Mecca a jucatorilor de golf, dar si modalitati de transport, precum Orient Express, care se conformeaza definitiei date atractiilor.
Dezvoltarea complexurilor de tipul Disneyland -Paris, Centre Parks si a centrelor Club Med face confuza distinctia dintre atractii si servicii de asistenta si dificila separarea atractiilor de destinatii.
Atractii si activitati
În privinta activitatilor, atractiile sunt o resursa care furizeaza materia prima de care depinde activitatea. De exemplu, baile de soare depind de plaje, cei care navigheaza se folosesc de porturile de agrement, iar fanii muzicii folk participa la festivaluri folk.
Unele atractii constituie o resursa pentru diferite activitati, unele dintre ele putând fi în conflict, caz în care vor trebui astfel administrate, încât sa reconcilieze nevoile utilizatorilor cu conservarea resurselor. Exista mai multe exemple în acest sens, aici intrând utilizarea râurilor si lacurilor de acumulare de catre pescari si împatimiti ai barcilor cu motor. Tabelul 1.4 ilustreaza conflictele ce pot exista între utilizarea atractiilor pentru agrement si utilizarea lor în alte scopuri, ca rezerve de apa sau pentru conservare.
Tabel 1.4 Dreptul de proprietate asupra atractiilor
Sector |
Principalele tipuri de atractii aflate în proprietate |
Principalele motivatii pentru drepturile de proprietate si operare |
Public de ex. guvern, autoritati locale, industrii nationalizate |
Muzee si galerii, monumente stravechi, situri arheologice, cladiri istorice, parcuri rustice, paduri |
Prioritate principala: conservare Alte prioritati: educatie, acces public si mai multe oportunitati de agrement pentru comunitate, venituri, managementul vizitatorilor, actori catalizatori pentru dezvoltarea turismului |
Privat, de ex. organizatii comerciale |
Parcuri tematice, gradini zoologice, porturi de agrement, complexe de distractii, shopping |
Prioritate principala: Profit Alte prioritati: distractie, maximalizarea numarului de vizitatori si a cotei pe piata, exploatarea pietelor în crestere |
Voluntare, de ex. trusturi si institutii caritabile, inclusiv Fundatia Nationala din Marea Britanie si multe Eco-muzee în Franta, care functioneaza pe baza legii 1901, referitoare la asociatii |
Cladiri istorice (în special case nationalizate) centre pastratoare ale patrimoniului, muzee în aer liber, cai ferate pentru locomotive cu abur |
Prioritate principala: Conservarea folosind veniturile de la vizitatori Alte prioritati: educatie, managementul vizitatorilor |
Exista mai multe modalitati de a clasifica atractiile în functie de variabile precum dreptul de proprietate, dimensiunea, zona asupra careia se exercita atractia, locatia si numarul de vizitatori, pentru a mentiona doar câteva dintre ele.
Dreptul de proprietate asupra atractiilor care apartin sectorului public, privat sau voluntar este foarte important. Cele trei sectoare tind sa detina tipuri diferite de atractii iar motivatiile însele pentru detinerea si administrarea acestor atractii tind sa fie diferite. Faptul e ilustrat de Tabelul 1.4. Una din trasaturile dreptului de proprietate asupra atractiilor este numarul de organizatii din sectoarele publice, voluntare si private care detin fiecare atractii. De exemplu, în Marea Britanie exista mai multe organizatii care detin si administreaza un numar de atractii, dintre care, cele mai importante trei sunt urmatoarele:
v English Heritage. Aceasta este o agentie guvernamentala care administreaza unele dintre cele mai importante cladiri istorice si monumente din Anglia. Scopul lor principal este acela de a conseva aceste proprietati. În ultimii ani au îmbunatatit facilitatile pentru vizitatori si au facut eforturi de a reconcilia nevoia de conservare cu dorintele vizitatorilor în locuri precum Stonehenge. Exista organizatii paralele similare în Scotia, Ţara Galilor si Irlanda de Nord.
v Fundatia Nationala (National Trust).National Trust este un organism voluntar înfiintat în era victoriana, în a carui arie de acoperire intra Anglia, Ţara Galilor si Irlanda de Nord. Fundatia detine cladiri si pamânturi istorice. Penultimele sunt deschise publicului pentru a strânge bani astfel încât fundatia sa-si continue activitatea principala, reprezentata de conservare. Aceasta îsi închiriaza chiar unele dintre proprietati, sub forma de case de vacanta, pentru a strânge venituri. Trustul conduce o organizatie de membri, fiind cea mai mare organizatie din Marea Britanie în domeniul conservarii, al problemelor ecologice si de mediu. O organizatie echivalenta exista si în Scotia.
v Grupul Tussauds. Probabil ca principalul sector privat care administreaza atractii în Marea Britanie este Grupul Tussauds care detine turnurile Alton, Adventure World Chessington, Madame Tussauds si parcul Thorpe. Toate aceste atractii sunt de mari dimensiuni si deja consacrate. Grupul Tussauds a fost vândut de fosta companie mama, (Pearson), Corporatiei de Dezvoltare Charterhouse, pentru suma de 352 milioane lire sterline, în 1999. Pe piata globala a atractiilor însa, în special în sectorul parcurilor tematice, astfel de corporatii joaca un rol cheie.
v Parcurile Premier/ Six Flags.Aceasta corporatie din SUA detine azi 35 de parcuri în întreaga lume care au primit 47.5 milioane de vizitatori în 1999 (Travel and Tourism Analyst, 2000). Majoritatea parcurilor sunt în SUA, însa în 1999, corporatia a anuntat ca investeste în Walibi Flevo din Olanda, care va functiona sub o alta marca (rebranding), aceea de Six Flags Olanda.
v Atractiile Walt Disney. În 1999, atractiile Walt Disney administrau 9 parcuri în SUA, Japonia si Europa cu o prezenta de 89.2 milioane de vizitatori (Travel and Tourism Analyst, 2000). Se considera ca parcurile Disney reprezinta nivelul cel mai înalt al afacerilor în domeniul parcurilor tematice.
Atractiile principale sunt cele care constituie motivul principal pentru întreprinderea unei calatorii (excursii). Acestea tind sa fie atractii unde vizitatorii îsi petrec majoritatea timpului, fie pentru ca acest loc constituie resursa vitala pentru o activitate preferata, fie pentru ca trebuie sa petreaca cel putin câteva ore la fata locului pentru a se bucura de toate dotarile si a obtine satisfactii, contracost. În acest ultim caz, atractiile sunt, adesea, cele care au taxe de intrare relativ scumpe. Pe baza acestor doua definitii ale atractiilor primare, este evident ca doua exemple încadrabile aici ar fi plajele si parcurile tematice.
Spre deosebire de primele, atractiile secundare sunt acele locuri vizitate în drumul spre sau de la atractiile principale. Rolul lor este acela de a întrerupe o calatorie lunga, de a acorda prilejul pentru a mânca si bea sau de a aduce o schimbare (variatie) într-o calatorie. Vizitele la atractii secundare pot dura si câteva minute. Pot fi utilizate ca solutie de compromis pentru a multumi membrii familiei sau participantii care nu doreau sa viziteze atractia principala si a caror decizie a fost ignorata. Exemple de atractii secundare sunt centrele de artizanat, locurile pentru picnic si pietele.
Trebuie sa observam ca toate acestea sunt generalizari si ca ceea ce constituie o atractie principala sau secundara difera de la un vizitator la altul, în functie de preferintele, atitudinea si interesele fiecaruia. Pentru unii, mersul la cumparaturi e o modalitate de a petrece câteva minute în drumul spre casa, în vreme ce, pentru altii poate constitui atractia principala a unei excursii de o zi.
Pentru a creste veniturile aduse de vizitatori, multe atractii principale încearca sa dezvolte zona aferenta în care sunt amplasate, astfel încât vizitatorii sa nu fie tentati sa viziteze alte atractii secundare. Acestea adauga din ce în ce mai multe servicii personalizate (individualizate), de catering, tematice si specializate, care sunt la rândul lor atractii în sine. Multe atractii demareaza programe de evenimente pentru a atrage noi clienti care, altfel, n-ar fi vizitat atractia.
1.4.3.Zona asupra careia se exercita atractia
Exista diferente enorme în privinta dimensiunii zonelor asupra carora se exercita atractia. Multe atractii sunt locale, adunându-si vizitatorii de la câteva mile departare. Aceste atractii sunt percepute ca facilitati pentru timpul liber, mai degraba decât ca o parte dintr-un produs turistic. Printre exemplele de asemenea atractii se numara muzeele de dimensiuni mici, administrate de autoritatea locala si parcurile rustice.
Alte atractii au o zona de influenta regionala, atragându-si vizitatorii din regiunea în care sunt situate. Dimensiunea regiunii poate varia de la o tara la alta, dar se masoara, cel mai adesea, în zeci de kilometri. În Marea Britanie, de exemplu, majoritatea parcurilor tematice au o zona de atractie regionala, cum ar fi Camelot, în Nord-Vestul Angliei si American Adventure, în East Midlands. S-a demonstrat ca parcurile tematice necesita zone de exercitare a atractiei numeros populate, pentru a-si asigura viabilitatea. Aceste zone de influenta regionale nu se exclud reciproc, se pot suprapune, asupra populatiei dintr-o anumita zona putându-se exercita forta atractiei a doua parcuri tematice. De exemplu, locuitorii Londrei sunt cuprinsi în zona de atractie a doua parcuri, Chessington World of Adventure si Thorpe.
Destul de putine atractii au zone de influenta nationala. Asemenea atractii sunt, de obicei, lideri de piata în domeniu, ca Alton Towers în Marea Britanie, sau sunt localizate în destinatii turistice importante, care au o zona de influenta nationala. Acest ultim factor determina caracterul national sau international al zonei de exercitare a atractiei în Londra sau Paris.
Doar câteva atractii se bucura de zona de influenta internationala. Acestea sunt, în general, atractii unice, care sunt cunoscute în întreaga lume. Exemple de asemenea atractii sunt Disney World, piramidele, Marele Canion si Jocurile olimpice, oriunde s-ar desfasura.
Determinarea dimensiunii zonei de influenta este dificila, din doua motive. În primul rând, trebuie luata în calcul nu numai distanta pe care o parcurg vizitatorii ci si durata pe care o necesita deplasarea catre atractie. Harta zonei de influenta a atractiei nu va fi reprezentata de un cerc perfect, ci, mai degraba, de o forma geometrica neregulata, determinata de infrastructura drumurilor si sistemul de transport public. În al doilea rând, criteriul principal de determinare a zonei de influenta ar trebui sa fie majoritatea zdrobitoare a vizitatorilor proveniti din însasi aceasta zona, mai degraba decât numarul total de vizitatori. Astfel, muzeele mici, locale, ar putea fi considerate ca având o zona de exercitare a atractiei internationala, daca ar fi vizitate de câtiva turisti straini.
v Numarul de vizitatori
Atractiile pot fi clasificate în functie de numarul de vizitatori pe care îi primesc. Acesta poate fi unul enorm, de 12.5 milioane de vizitatori pe an, în cazul parcului Disneyland din Paris si 12 milioane persoane care viziteaza anual Notre Dame. Cel mai mare numar de vizitatori este întâlnit în parcurile tematice si la monumentele stravechi si cladirile istorice renumite international. Numarul cel mai mic de vizitatori este întâlnit în muzeele mici, private si în cele administrate de autoritatea locala. Exista, în mod evident, o strânsa legatura între numarul de vizitatori si populatia aflata în zona de exercitare a atractiei.
v Locatia
Diferitele tipuri de atractii pot fi întâlnite în diferite locatii: rurale, litorale (de coasta) si urbane. Majoritatea atractiilor naturale, cu exceptia plajelor, se afla în zone rurale, relativ izolate, ca în cazul caselor istorice. si parcurile tematice pot fi întâlnite în zona rurala, însa sunt, adesea, intentionat amplasate în apropierea drumurilor principale, pentru a fi usor accesibile si a duce la cresterea numarului de vizitatori. Statiunile litorale gazduiesc, prin traditie, parcurile de amuzament, complexele de distractie si porturile de agrement de dimensiuni mari.
Exista doua mari tipuri de zone urbane, în functie de care atractiile pot fi clasificate. Pe de-o parte, exista orasele si municipiile istorice, care gazduiesc numeroase catedrale, centre pastratoare ale patrimoniului, centre de sanatate si festivaluri de arta. Pe de alta parte, exista orasele industriale, pastratoare ale traditiei industriei manufacturiere, care pot fi locuri în care se desfasoara evenimentele sportive importante, pastratoare ale patrimoniului industrial, centre pentru conferinte si expozitii si pot oferi vizite în fabrici, turismul fiind utilizat ca parte integranta a campaniei de regenerare urbana.
v Dimensiunea
Atractiile pot fi clasificate si dupa dimensiunea locului în care sunt amplasate. Dimensiunea lor variaza de la câteva sute de metri patrati, pentru unele centre mestesugaresti si muzee mici, la sute de hectare pentru parcurile tematice mari. Relatia dintre dimensiunea locului de amplasament si capacitatea atractiei este, evident, una de interdependenta.
v Pietele tinta
Este posibila o clasificare a atractiilor în functie de piata, pietele tinta. Piata poate fi privita sau subîmpartita în mai multe moduri, în functie de diferite variabile, inclusiv urmatoarele:
Vârsta
Sex
Etapa de vârsta din ciclul vietii de familie: copii, adulti, tineri necasatoriti, tinere cupluri cu copii, familii în crestere, familii fara copii si cupluri în vârsta
Clasa sociala
Locul de resedinta
Vizitatori de o zi sau vizitatori cazati
Indivizi sau grupuri
Tipuri de transport utilizate pentru deplasarea catre atractii
Perioada de vizitare a atractiei- anotimp, luna, ziua saptamânii si ora din zi
Personalitatea vizitatorilor si stilul lor de viata
v Beneficiile cautate
Un alt mod de clasificare a atractiilor în functie de orientare (centrarea) pe client este acela de a le privi prin prisma beneficiilor pe care le asteapta vizitatorii în urma vizitarii lor. Exista multe astfel de beneficii, lista urmatoare furnizând o idee generala sumara asupra lor:
Statut
Nostalgie
Învatarea de lucruri noi
Servicii de calitate
O varietate de atractii la fata locului, care sa satisfaca o familie cu gusturi si preferinte diverse
Usor accesibile
Continut tematic: istoric (Souvereign Hill, Australia); cultural (comunitatile Amish); muzical (Branson Nashville, SUA); sportiv (evenimente, muzee Hall of Fame); militar (Gallipoli, Culloden); artistic (Prado, Louvre), maritim (acvariile), animalier (gradini zoologice, rezervatii).
|