Obiective: Muntele Cazacu, culmea Urechea. Timp necesar: 4 ore. Poteca
si drum forestier lipsite de marcaj turistic. Accesibil în orice
anotimp, dar mai ales vara si toamna.
Traseul porneste din statia de autobuz aflata la intrarea
dinspre Buste 313l1110d ni în orasul Azuga, din spatele bisericutei
si izvorului. Recomandam sa se umple bidonul cu apa
aici, întrucît pe traseu nu exista izvoare. Poteca urca cîteva
minute spre sud, paralel cu soseaua, apoi schimba directia
spre est. Cîteva momente de relaxare la circa 50 m deasupra soselei
si înaintea ascensiunii a înca 150-175 m diferenta de
nivel; privirea se va odihni pe cete doua sectoare de defileu pe
care Prahova le strabate în amonte si aval de confluenta cu
Azuga. În deschiderea vaii spre SV se zareste abruptul
sclipitor al Bucegilor între vîrfurile Caraiman si Costila. Pe
traseu, timp de 15-20 minute, panta se mentîne la valori în jur de
300, poteca trecând prin fâneata, apoi prin padure, unde
întâlneste alte poteci ce urca dinspre nord, de la Azuga.
Treptat, panta devine mai lina, drumul descrie doua coturi largi,
strabatând un petic de pasune încadrat de
plantatii de molizi. Suntem la circa 1 150 m altitudine si
dupa 30-40 minute de la plecare. O noua schimbare a
directiei catre est, un urcus de cîteva minute, dupa
care ne aflam pe podul culmii Sorica. Prin-tre arbori, spre nord, se
zaresc casele de pe versantul drept al vaii Azuga. Panta mica a potecii
asigura în continuare o deplasare lesnicioasa, printr-un culoar
taiat în padure, cu latimea de 5-6 m. La capatul
sau, la aproape 1 ora de la plecare, într-o poienita se
afla o banca. Ea îmbie la un scurt popas.
Spre vest, peste crestetul arborilor, se vad vârfurile
impunatoare ale Bucegilor. Reluam traseul pe o panta lina,
dar care se aceentueaza treptat; poteca face cîteva coturi, se
dubleaza si chiar tripleaza. Dupa 25-30 minute
întra spre NE într-o poiana, dupa care patrunde în padure,
spre S-E (jumatate dreapta), urcând pante tot mai aceentuate. Se suie
aproape 200 m diferenta de nivel în circa 40-50 minute. În ultima
sectiune, aproape de iesirea din padure, apar mai multe
poteci de vite care se reunesc la marginea acesteia. Suntem la circa 1 400
m altitudine si la 2 ore si 20 minute de la plecare. De aici se
poate urmari fie poteca mai lata care duce spre sud (dreapta), la
stâna de pe versantul drept al Vaii Fetei, fie una din potecile
de vite ce urca direct pe culmea Urechea, aflata în fata,
spre SE. În ultimul caz mentionam ca nu exista un drum
clar. Întreg versantul este brazdat de numeroase poteci de oi.
Luam ca tinta creasta si urcam o panta de 25-300
în 10 minute. Odata ajunsi pe culme vom continua traseul spre est, pe
cumpana de ape în lungul careia exista o poteca bine
conturata. Ceva mai încolo, traseul se uneste cu un drum
forestier ce da ocol culmii Urechea. El ajunge pe versantul nordic
pâna la stâna din Ceausoaia, iar pe cel sudic pe sub vârful Cazacu,
pâna în saua Baiutu.
La aproape 30 minute de la iesirea din padure ajungem pe culmea
Urechea, unde se impune un nou popas pentru a
admira frumusetea peisajului. În sud-est si sud se vad
vârful Zamora (Baiutu), din care
se desprinde spre vest culmea Zamora.
Peste aceasta observam partea superioara a Muntelui Cumpatu
si vf. Baiul Mare, iar în prim-plan bazinul superior al Vaii
Fetei. În sud-vest si vest se vad abruptul estic al
Bucegilor, cu toata suita de vârfuri, o parte din Sinaia (Cota 140U,
telecabina), Bustenii cu frumoasa vale a Jepilor pe care urca
telecabina, Clabucetul Baiului (împadurit), dincolo de care (spre
NV si N) se impun crestele Postavarului si Pietrei Mari,
separate de despicatura Timisului. Ele sunt acoperite într-o oarecare
masura de culmile rotunjite ale Clabucetului Taurului
si Clabuce-tului Azugii; între acestea se vede valea
împadurita a Limbasclului. În NE
apar bazinul superior al Azugii si sectorul nordic al vârfurilor
Neamtu (cu poieni extinse) si Retevoi (bine împadurit). În
fata lor se desfasoara culmi scurte, cu poieni si
versanti împaduriti care coboara rcpede spre Azuga. În
sud-vest, în plan secund, poate fi zarit sectorul estic al
orasului Azuga.
Reluam traseul urmarind drumul forestier care se mentîne la
început pe versantul sudic al eulmii. Primele 10-15 minute, urcusul
este usor, apoi panta se aceentueaza în dreptul vârfului Urechea
(1 715 m) pe care, de altfel, îl ocoleste pe la sud. De aici, el se
desfasoara aproape orizontal (în curba de nivel), la
circa 1 700 m, ocolind pe la nord si sud doua vârfuri. Dupa
circa 25 minute de la ultimul popas se ajunge în saua din sud-vestul
vf. Cazacu, pe care traseul îl ocoleste pe la sud-vest. Dupa
3l/2-4 ore de la plecare întâlnim, la sud de vf. Cazacu, un stâlp cu marcaj
turistic (cruce rosie) si cu îndicatii corespunzatoare
(spre valea Doftanei 3 ore si 45 minute; spre Busteni, prin
cantonul Zamora,
2 ore).
De aici se poate urca pe vârful Cazacu (1 762 m), de unde se deschide
o perspectiva mult mai larga decît cea precedenta. Se
vad Muntii Neamtului. Remarcam forma conica a
vârfului Unghia Mare, care ascunde în buna masura vf. Rusu, apoi
în stânga vf. stevia, în spatele caruia se schiteaza
vf. Neamtu; spre est vedem culmea usor ondulata Ceausoaia
- Petru - Orjogoaia, catre sud-est valea Prislopului, iar spre sud
culmea principala a Baiului Mare. Catre est, în ultimul plan,
distingem Muntii Grohotis, pe al caror plan general (aflat
la 1 700 m) se impun, de la nord la sud, cîteva vârfuri: Bobu (platou),
Grohotis (în centru si ceva mai ascutit), Ulita, Radila.
Din punctul terminus al ascensiunii, excursia poate fi continuata pe
urmatoarele trasee:
1) pe culmea Orjogoaia spre valea Doftanei (3 ore si 45 minute,
traseul 16); 2) pe valea Prislopului, la Traisteni (3 ore, traseul
17); 3) pe culmea Zamora, la Busteni (2 ore, traseul 8); 4) spre sud, pe
culmea principala (traseul 18); 5) înapoierea pe trascu pâna pe
Muntele Dutca, coborîrea la stâna, iar de aici pe poteca prin
padure pâna la drumul forestier de pe Valea Fetei si apoi la
Busteni (3 ore). Recomandam variantele 1, 3 si 5.
|