Descriem în continuare o serie de trasee turistice nemarcate, dar cel putin la fel de interesante ca si cele marcate. Descrierea este în sensul de urcare, dar citind cu atentie le putem "traduce" si pentru parcurgerea în sens contrar. În lipsa marcajului, pe lânga descrierea traseului, harta, busola, localnicii întâlniti în drum si "flerul" nostru de drumeti vor avea grija sa nu ne ratacim în adevaratul labirint de drumuri si poteci pe care îl constituie Muntele Mare.
I. POsAGA - BELIOARA - V. RĂSTOACA - BRĂDĂŢEL CORNUL PIETRII
Nemarcat. Durata: 4 ore Unul dintre cele mai frumoase trasee de drumetie din masivul Gilau-Muntele Mare, oferind privelisti deosebite asupra abrupturilor Scaritei-Belioara. Desi nemarcat, este accesul cel mai interesant în statiunea Baisoara (din poiana Cornul Pietrei racordându-se la traseul marcat cu triunghi albastru). Se recomanda turistilor mediu antrenati. Nu se recomanda iarna si nu este adecvat pentru ciclism montan sau schi de tura, din cauza pantelor mari.
Tura începe de la Posaga,unde ajungem fie cu autobuzul, fie cu pitoreasca mocanita, din Turda, strabatând Valea Ariesului cale de 40 de km. Intrati pe valea Posegii strabatem satul omonim si, dupa 6 km, ajungem la Manastirea Posaga, bijuterie de sculptura în lemn. Dupa nici 200 sute de metri de la manastire, intrând în Cheile Posegii, întâlnim lânga drum cele doua izvoare carstice iesite din comun: Bujorul si Feredeul. În mijlocul cheilor trecem pe lânga o cariera. Privind atent la bolovanii de la baza ei, observam multitudinea de cristale de calcit si ne luam ca amintire câteva mai frumoase.
Iesind din chei strabatem lunci pitoresti si ajungem, la 8 km de la plecare, la o confluenta. Parasim valea principala si o luam la dreapta pe valea Belioara, printre rarele case ale catunului omonim, ce apare pe harti si ca Posaga de Sus. Pe dreapta se ridica mai multe tancuri stâncoase. Drumul devine tot mai îngust si dupa o jumatate de ora de mers de la confluenta vailor ne gasim la baza impresionantului abrupt al muntelui Scarita. Turnuri semete de calcar sunt despartite de vâlcele adânci, de o salbaticie ce le face nerecomandabile drumetilor fara coarda si cunostinte de alpinism. Lânga ultima casa luam apa din izbuc, valea fiind în continuare adesea seaca.
Începem sa urcam tinând mereu dreapta, pe firul sec al Rastoacei, pe la baza abruptului.într-o poienita parasim valea si iesim pe culmea din dreapta, numita Bradatel. Urcând abrupt prin fânat, printre salase razlete, paralel cu peretii, admiram deschiderea enorma a cavitatii Cosul Boului, a carui tavan are o gaura de mare diametru, la fel de rotunda ca si gura pesterii. În partea superioara a poienii cotim la stânga si, înconjurând obârsia vaii Rastoaca, ajungem într-o sa. Aici puteam urca si daca urmaream firul vaii seci.
Suntem la Cornul Pietrii. Coborând câteva zeci de metri prin poiana întâlnim semnele marcajului triunghi albastru, ce vine dinspre Runc prin Cheile Pociovalistei si urca în rezervatia Scarita-Belioara.
II. SĂLCIUA - DL. BENDII IZV. SĂLCIUŢEI - DL.TICULUI - sAUA VĂII ALBE
Nemarcat. Durata: 6 -7 ore. Traseu lung, ce urmeaza interfluviul dintre Salciuta si Aries, apoi dintre V. Sartasului si V. Orasti, pâna în saua Vaii Albe, unde se racordeaza la traseul nr. XX si de unde putem coborî pe V. L 323n1321d upsei. Traseu recomandat turistilor experimentati, numai vara. Pentru cicloturisti este mai avantajoasa parcurgerea în sens invers.
De la gara Salciua iesim la sosea, o traversam si începem urcusul pe unul din drumeagurile ce urca printre case, având in dreapta valea Salciutei. Dupa o ora de urcus, în care întâlnim multiple ramificatii, ajungem într-o sa cu o cruce. Peste câteva minute remarcam roca violeta în care este sapat drumul, apoi. peste înca 5 minute, parasim drumul principal si tinem fata-dreapta. Urmeaza o succesiune de poieni si padure. La doua ramificatii succesive tinem oblic-dreapta, iar la a treia fata-stânga Drumul urca continuu, devenind neclar. Trecem printr-o noua succesiune de padure si poieni si ajungem la o alta troita.
Panta scade. Ajungem într-o sa în culme. În dreapta e izvorul unui afluent al Salciutei, iar în fata se ridica Dl. Bendii (1215 m). Intram spre stânga pe curba de nivel si îl ocolim pe versantul dinspre Aries, trecând pe la un izvor cu valau. Dupa 20 de minute de traverseu iesim într-o alta sa în culme, având în dreapta un grup de colibe. Intram din nou pe versantul dinspre Aries si ocolim si Dl. Bogdan, ajungând din nou într-o sa adânca. Urmeaza o succesiune de poieni si fanate si ajungem pe Dl. Gesuin, un fânat la izvorul Salciutei.
Aici, un drum coboara spre stânga, spre Bradesti, iar imediat un alt drum ocoleste spre dreapta obârsia vaii si intra pe culmea dintre Salciuta si V. Orasti (Dl. Turcestilor, pe care vedem multe colibe si gospodarii). În fata culmea devine împadurita si se înalta brusc. Prindem intrarea în padure si urmam drumeagul ce urca initial abrupt, apoi devine cvasiorizontal si ne scoate la liziera unei taieturi, de unde ni se deschide spre dreapta o mirifica panorama peste întregul bazin al vaii Posaga, pâna la culmea Scaritei-Belioara.
În urmatoarele ore urmam culmea înalta, de regula împadurita, a dealului Ticului, trecând prin taieturi si rare poieni, depasind dificultatile de orientare. Lasam spre stânga piciorul înalt al Dl. Carbunari si ajungem, dupa o noua succesiune de vârfuri si sei împadurite, pe care le strabatem cu greu, în saua Vaii Albe. La dreapta putem coborî în câteva minute la capul drumului forestier de pe V. Alba, iar la stânga putem ocoli pe curba de nivel, izvorul V. Lupsii, iesind în saua Târsa. la marcajul cruce rosie ce coboara spre Lupsa, sau coborî în stânga în Valea Lupsii.
III. BISTRA - NOVĂCEsTI - sESUL LUPsANULUI - LA DUBE
Nemarcat. Durata: 5 ore Traseu de acces din V. Ariesului spre statiunea Baisoara, analog crucii rosii ce urca din Lupsa, si cu care traseul nostru jonctioneaza la Dube. Un bun itinerar de cunoastere a catunelor motesti. Nu se recomanda iarna decât celor bine antrenati, ce cunosc traseul si au echipament adecvat. Traseu excelent pentru ciclism montan, dar recomandabil în sens invers.
Din centrul comunei Bistra, de la primarie, trecem podul peste V. Mare si, dupa 20 m de la biserica si postul de politie, parasim soseaua principala si intram la stânga pe o ulita. Lasam doua ulite în dreapta si, dupa 10 minute de la parasirea soselei, iesim din sat, începând urcusul pe un drum de care. Orientarea nu ridica probleme. Suntem pe culmea dintre V. Mare (în stânga) si V. Dobrii (în dreapta). Trecând prin mai multe catune, ajungem, dupa circa 2˝ ore de mers, în Novacesti. În stânga, pe dealul de dincolo de V. Neagului, se vede catunul Aronesti.
Înca o jumatate de ora si ajungem la niste colibe, la margine padurii. Un drum bun coboara spre stânga-fata în V. Neagului. Noi intram în padure, urcând lin pâna în saua Poarta Întrecailor. Aici drumul în fata noastra se trifurca. Cel spre dreapta duce la colibele Caprarete, în saua Tarnita, noi însa urcam pe cel din mijloc. initial foarte abrupt, bolovanos. La un moment dat vedem în dreapta, jos, colibele Caprarete. Într-o sa dam de o poienita, apoi lasam un drum spre dreapta si urcam mai abrupt. Într-o alta poienita lasam o ramificatie la stânga. Urmeaza o noua poienita, apoi un drum se ramifica la dreapta si începem sa coborâm moderat pâna într-o poiana unde întâlnim un izvor (Ţâraul stedii) si o cabanuta. Aici lasam o ramificatie spre dreapta, apoi înca una, iar dupa aceea lasam succesiv trei drumuri spre stânga. Iesim din padure pe sesul Lupsanului si. dupa un sfert de ora, în drumul nostru, foarte bun, urca din dreapta marcajul cruce rosie ce vine din Lupsa si duce mai departe, peste Muntele Mare, spre statiunea Baisoara.
IV. BISTRA POIANA BISTREI - CĂPĂŢÂNA
Nemarcat. Durata: 5-6 ore Traseu de acces din V. Ariesului spre culmea principala a masivului, parcurgând culmea dintre Valea Mare si Valea Bistricioara. Un bun itinerar de cunoastere a catunelor motesti Nu se recomanda iarna decât celor ce cunosc foarte bine zona/au antrenament si echipament adecvat. Traseu excelent pentru ciclism montan, dar mai facil de parcurs în sens invers.
Din fata primariei comunei Bistra trecem podul peste apa saraca a Bistricioarei si intram în stânga, pe o ulita initial îngusta. ce coteste imediat dreapta. Este chiar drumul forestier ce urca pe V. Mare. Noi însa îl parasim dupa 50 m si ne orientam spre stânga pe un drum de care. Un scurt urcus abrupt ne scoate lânga o troita. Intersectam o ulicioara si iesim din sat.
Dupa doua ore de urcus fara probleme de orientare, dupa ce am lasat succesiv doua drumuri la dreapta-spate, iesim pe un vîrf de deal. Lasam alte drumuri în dreapta, spre case, si coborâm într-o sa mare, marcata de o troita. Suntem în Poiana Bistrei. În aceasta sa, unde trecem pe sub o linie electrica,ajungem în drumul auto forestier ce vine din dreapta, din Valea Mare, si coboara în stânga în V. Bistricioarei, îl urmam câteva zeci de metri spre stânga, apoi cotim dreapta si urcam din nou pe culme, pe un drum adâncit.
Dupa aproape o ora se ramifica la dreapta un drum de tractor, pe lânga niste case. Peste putin timp ajungem la serpentina unui drum auto forestier, ce urca în stânga noastra. Nu îl intersectam, ci trecem tangent cu el, tinând dreapta. Peste 100 m lasam un drum înierbat în stânga-fata si apoi, dupa alte câteva minute de mers, parasim drumul principal si cotim la stânga-fata. Mai apoi, un drum vine din spate-stânga: peste 50 m ajungem la o noua bifurcatie, unde tinem stânga, si tot stânga tinem si la urmatoarele doua bifurcatii, ajungând într-o sa. Aici intersectam un drum de tractor.(Coborând pe el în stânga se ajunge în câteva minute la capul drumului auto forestier de pe valea Bistricioara).
Din sa continuam urcusul,ajungând dupa 10 minute într-o poiana, la o bifurcatie importanta. Daca tinem dreapta, vom ajunge la Muntele Mic. Noi tinem fata-stânga si, dupa o jumatate de ora, iesim în poiana Capatâna, la colibele omonime, unde întâlnim marcajul banda rosie ce urmeaza creasta principala a masivului.
V. BISTRA DEALUL CAPSEI TOMNATEC -BALOMIREASA
Nemarcat. Durata: 6 ore Traseu de acces din V. Ariesului spre culmea principala a masivului, parcurgând culmea dintre vaile Bistra si Bistricioara. Un interesant itinerar de cunoastere a extremitatii nord-estice a (arii motilor. Nu se recomanda iarna decât cunoscatorilor zonei, bine echipati si antrenati. Traseu excelent pentru ciclism montan, dar mai facil de parcurs în sens invers.
De la primaria comunei Bistra pornim pe sosea în directia Câmpeni si cotim pe prima ulita la dreapta, apoi, dupa putini metri o luam la stânga. Drumul este initial abrupt, pietros, adâncit de ape. Curând iesim dintre garduri si poposim la o banca, lânga o troita. Ţinem tot culmea, trecând prin mai multe catune. De fapt toate dealurile din jur sunt presarate cu gospodarii, apartinând zecilor de catune ale Bistrei si Câmpeniului. În stânga, dincolo de valea Lipaia, vedem satul Dealul Capsei, cu cele doua biserici profilate pe cer.
Dupa doua ore de mers, trecând de izvorul Lipaiei. Întâlnim drumul ce vine din stânga, din Dealul Capsei. O banca lânga o troita metalica ne îndeamna la popas. Urmeaza o sa, (în dreapta se vad casele catunului Dâmbureni) apoi un urcus abrupt. Când urcusul se termina, reîncep casele. Trecem pe lânga o scoala si ajungem la o intersectie. Suntem în Tomnatec. Pastram directia de mers si întâlnim primii molizi.
Treptat încep insule de padure. Dupa o jumatate de ora de mers de la scoala iesim din padure si, dupa alte zece minute, drumul se bifurca. Ţinem fata-dreapta si trecem apoi prin mai multe poieni cu colibe, ajungând la o trifurcatie importanta. Orientându-ne pe drumul cel mai din dreapta, începem un urcus abrupt prin padure, paralel cu multe drumeaguri adâncile, abandonate.
Panta scade si iesim într-o poiana în culme. Un drum se ramifica la dreapta-fata. Peste 5 minute ajungem într-o alta poiana, unde tinem stânga, iar la urmatoarea bifurcatie la fel. Ajungem la un izvor si iesim la luminis. Drumul se despleteste în fire paralele, brazii se raresc si panta scade treptat. Suntem pe imensul platou al muntelui Balomireasa, unde întâlnim marcajul banda rosie ce urmeaza culmea principala a masivului.
VI. BLĂJOAIA - IRIsOARA - HODIREU - LA GRAJDURI - LA POPI - FĂGETU - L. SOMEsUL RECE.
Nemarcat. Durata: 5 ore Traseu interesant, ce traverseaza, fara diferente mari de nivel, o serie întreaga de afluenti ai Somesului Rece, permitând vizitarea multor namase pitoresti din inima acestui masiv muntos. Traseul poate fi facut pe fragmente, în combinatie cu alte trasee marcate si nemarcate si drumuri forestiere, fiind indicat mai ales pentru plimbari în circuit cu baza la Blajoaia sau în alte puncte de pe valea Somesului Rece. Este un traseu excelent pentru biciclete de munte si pentru schi de tura - iarna însa dificultatile de orientare impun sa-l recomandam numai cunoscatorilor foarte buni ai zonei.
De la tabara scolara Blajoaia mai urcam putin pe drumul auto nemodernizat pâna la podul ce trece peste pârâul Blajoita. Înainte de pod parasim drumul si cotim la stânga. Urcam pe drumul de tractor printre brazi rari, ajungând deasupra taberei, la un grup de colibe, ce ramâne în stânga. Drumul cel mai bine conturat urca lin, pe alocuri în serpentine, iar când se orienteaza spre dreapta, spre alte colibe, îl parasim si tinem înainte, ajungând pe o liziera. Drumul devine foarte umblat si coboara lin, urmarind limita padurii din stânga.
Intersectam un pârâu, apoi, dupa un scurt urcus, ajungem la alt pârâu. Atentie! Drumul mai bun coteste la stânga; noi însa ne orientam pe cel mai slab conturat, abrupt, ce urca spre fata-dreapta. Trecem o sa, intersectând un drum de culme înierbat, apoi coborâm mai mult timp. Trecem un pârâu, dupa care ajungem la firul unei ape cu debit mai mare: Valea Ursului. 5 minute de urcus ne scot într-o sa, unde intersectam mai multe drumuri, mentinând directia de mers. Pe parcursul lungii coborâri ce urmeaza, drumul devine tot mai neclar, padurea se rareste, si ajungem la colibele Irisoara, pe valea cu acelasi nume.
Trecem apa si traversam drumul auto forestier, începând urcusul pe un drum lat de tractor. Imediat ajungem la colibele Hodireu, de unde drumul urca în serpentine (sunt mai multe variante!) prin marea poiana La Grajduri. Ajunsi în culme, întâlnim marcajul banda galbena, ce vine din dreapta, de la colibele Dumitreasa, îl însotim spre stânga o scurta portiune, pâna la intrarea în padure. Aici drumul se bifurca. Marcajul banda galbena o ia pe drumul din stânga, spre colibele Urasa, iar noi intram pe cel din dreapta. Coborâm si traversam valea Sateanu. Lasam o ramificatie la dreapta-sus, pe lânga vale, apoi una la fata-stânga (înierbata). Dupa 15 minute, drumul se bifurca si intra în poiana La Popi.
De la colibe, un drum o ia la dreapta spre colibele Dumitreasa, un altul coboara înainte, ducând la capul drumului forestier de pe valea Dumitreasa. Noi cotim la stânga pe culme si intram în padure. Dupa o jumatate de ora de mers pe drumul nu tocmai clar iesim în poiana Fagetu. În fata se deschide o frumoasa panorama spre Chicera Comorii si namasele Crucea. Trunchii Putrezi, Gârde si Ţiganese. Mai în dreapta se vede la orizont Vladeasa, iar în plan mai apropiat satele Maguri si Marisel. În sfârsit, la spate-dreapta, se vad colibele Negrele si Dobrinul. Spre stânga vedem Urasa, iar în zare Vârful si Lamasoaia.
Coborâm treptat spre fata-dreapta, trecem pe lânga colibele Fagetu din Jos si intram în padure, ajungând peste o jumatate de ora într-o poiana cu o cabana, la drumul auto forestier Dumitreasa, ce vine din dreapta din valea ce poarta acest nume si coboara în stânga, în V. Somesului Rece. Îl urmarim si noi spre stânga, sau continuam în fata. prin pepiniera, prinzând poteca de vânatoare ce ne coboara la coada lacului Somesn Rece.
VII. CHEILE DUMITRESEI - LACUL DUMITREASA NEGRELE DE JOS - NEGRELE DE SUS - V. NEGRUŢA
Nemarcat. Durata: 3 ore Traseu de vizitare a Cheilor Dumitresei, dificil, recomandat exclusiv turistilor experimentati, în conditii meteorologice favorabile, deoarece necesita escaladarea unor saritori si cascade. Tronsonul superior, amonte de lacul Dumitreasa, este usor accesibil, putând fi parcurs venind din V. Somesului Rece pe drum forestier.
Dumitreasa conflueaza cu Somesul Rece în plin defileu, putând trece neobservata. Gura Dumitresei este la 6,5 km de centrul Racataului si 2 km aval de barajul Somesul Rece. Ne angajam pe potecuta firava, prin vegetatia abundenta. Dupa câteva zeci de metri, sub o cascada, sarim pe malul stâng si ne cataram pâna la vechea poteca sapata în stânca. Pe aceasta, foarte vegetata, sau direct pe firul apei, la debite mici, înaintam cu greu, folosind mai tot timpul mâinile, timp de o jumatate de ora. printre peretii de stânca. Treptat panta scade si cheile (zona protejata !) se termina.
Ajungem la micul baraj Dumitreasa, de unde apa este trimisa prin subteran în lacul Somesul Rece. De la lac în sus mergem pe un vechi drum de tractor, ajungând, la o ora de la plecare, la drumul auto forestier ce vine din dreapta, de peste culme, din valea Somesului, si urca mai departe pe vale pâna la colibele La Popi. Putem sa-l urmam spre dreapta, pentru a ne reîntoarce în valea principala, sau în amonte, pentru a face jonctiunea cu banda galbena, dar traseul descris urca spre stânga pe un drum de tractor pâna la colibele Negrele de Jos, sub Vf. Negruta.
De aici o luam la dreapta pe culme si, trecând dupa un timp pe la Negrele de Sus, ajungem la drumul auto forestier ce face legatura între vaile Negruta si Dumitreasa. Urmându-l spre stânga ajungem în câteva minute la firul Negrutei, la drumul forestier însotit de marcajul cruce galbena.
Nemarcat. Durata: 2-3 ore Traseu cu urcus continuu si important, dar accesibil în orice anotimp, fiind cel mai scurt drum pentru a ajunge din Racatau în culmea Piatra Grosilor - Dobrin - Plopi, la traseele marcate. Pentru cicloturism montani este recomandabil numai la coborâre, cu frânele în perfecta stare!
Din centrul Racataului, de la dispensarul medical, urmam drumul principal, spre amonte, apoi traversam pe malul drept al Somesului Rece. Dupa circa 1 km suntem la gura vaii Paltinita. Cotim la stânga pe ulita, printre case. Ele se termina curând si drumul devine mai abrupt. O serpentina ne urca pe versantu stâng al vaii, apoi, când ne apropiem iar de firul ei, parasim drumul carosabil si începem sa urcam la dreapta, pe un drum abrupt de care. O scurtatura taie serpentinele drumeagului. Suind prin padure, ajungem într-o poiana izolata unde avem surpriza sa întâlnim o ...scoala! Aici învata copiii din catunul Ghermanesti, în care vom ajunge dupa o noua portiune de urcus prin padure.
Majoritatea caselor ramân în dreapta. Ne departam de pârâu (care a fost tot timpul în stânga noastra) si ajungem într-o sa în culme, unde cotim la stânga. Începem un urcus mai abrupt si ajungem în catunul Busesti. Putem urca printre case, sau pe drumul de tractor din dreapta, pe sub padure, iesind în final în drumul de culme, unde întâlnim marcajul triunghi rosu, pe care îl putem urma spre dreapta, spre Dobrin, sau spre stânga, spre Plopi.
IX. MĂGURI-RĂCĂTĂU VIDRENII DE JOS - VIDRENII DE SUS - BALTA
Nemarcat. Durata: 3 ore Traseu de urcus continuu, accesibil în orice anotimp (dar posibil dificil iarna), ce duce din valea Somesului Rece în Balta, urcând pe muchea ce delimiteaza spre vest valea Caprita. Drumul trece prin pitorestile (si izolatele) catune Vidrenii de Jos si Vidrenii de Sus, oferind o frumoasa panorama spre celalalt versant al vaii Somesului, pe care se înalta muntele Ijar. Cu bicicleta de munte este mai comod de parcurs la coborâre, în sens invers.
Cam la jumatatea drumului dintre Moara Capritei si centrul localitatii Maguri-Racatau (adica dintre confluenta Somesului Rece cu Caprita, respectiv Racataul - aflate la 4,5 km una de alta), la un grup de case, parasim soseaua asfaltata si traversam apa pe o punte. Drumul de care coteste la stânga si începe sa urce intrând curând în padure. Ajungem în catunul Vidrenii de Jos, sub case. unde drumul devine neclar înierbat.Urcam spre deapta, si iesim într-un drum de care cotind iar la dreapa (am facut o serpentina de aproape 180 de grade). Continuam urcusul si ajungem în Vidrenii de Sus. de unde drumul devine mai lat si mai umblat. Tot timpul avem în stânga, sub noi, abrupta vale Caprita, pe versantii careia urca numeroase drumuri de exploatare.
Intram pentru scurt timp în padure. Lasam o ramificatie spre stânga si continuam sa urcam destul de abrupt, iesind pe un vârf, la o intersectie. În fata noastra se desfasoara catunul Balta, cu case rasfirate si numeroase ulite ce se întretaie în toate directiile. Coborâm printre case si, ajunsi la pârâu, avem posibilitatea fie sa tinem stânga, pe vale, pe drumul de care ce ne coboara pe V. Dolesti în Mâtesti fie sa urcam spre dreapta, tinând apoi stânga, pe sub Chicera lui Matei, drumul conducându-ne apoi prin padure pâna la jonctiunea cu marcajul triunghi rosu.
X. CAB.SOMEsUL RECE - V. BÂRLOGU - ARSURA -VF. BĂTRÂNA - DUDAIA PĂLTINEI CHIRILEsTI V. BÂRLOGU CAB. SOMEsUL RECE
Nemarcat. Durata: 4-5 ore Circuit in jurul Vaii Bârlogu cu baza la Cab. Somesul Rece, cu posibilitati de racord la alte trasee. Nu se recomanda iarna. Pentru cicloturisti recomandam parcurgerea în sens invers, dar cu acces din V. Râsca, prin cariera, pâna pe muntele Paltina, pentru a evita panta mare din prima portiune.
De la Cab. Somesul Rece pâna la vechiul baraj urmam crucea rosie (vezi descrierea traseului nr. 10). De aici continuam pe vale, apoi cotim pe un drum de tractor la dreapta-spate. Iesim din padure la casele catunului Arsura. De aici urcam pieptis, pe linia de cea mai mare panta (Exista drumuri de care în serpentine, dar care fac ocol foarte mare spre dreapta). Ajungem pe vârful Batrâna (l 190 m), de unde ni se deschide o panorama excelenta. Dincolo de V. Bârlogu vedem dealul Corabia, peste care se zareste valea Somesului, iar mai în dreapta catunele Chirilesti si Paltinei. În planul urmator remarcam Vf. Testiesu.
Continuând aproximativ orizontal pe culme, întâlnim un drum de care ce urca din stânga, apoi ajungem la o bifurcatie: în fata se înalta, împadurit, vârful Magura (1341 m), iar în stânga, în poiana îngradita, numita La Dudaie, este izvorul vaii Barlogu. Intram pe drumul din stânga, pe curba de nivel, poposind la binevenitul izvor. În apropiere este o coliba. Continuam, ocolind complet obârsia vaii, si iesim în culme, unde întâlnim un drum ce vine din dreapta-spate. Coborâm pe culme, având de data aceasta în stânga V. Bârlogu, iar în dreapta V.Râsca, dincolo de care se vede Vf. Târtova.
Trecem deasupra carierei de feldspat din dreapta, încep casele, initial razlete, apoi mai grupate. Lasam ramificatii atât în stânga cât si în dreapta. Coborâm mai accentuat, tot pe culme, pâna în saua dinaintea dealului Corabia, unde întâlnim marcajul cruce rosie, pe care îl urmarim spre stânga pâna la cabana, de unde am plecat.
XI. MÂŢEsTI V. DOLEsTI BALTA
Nemarcat. Durata: 3-4 ore Drum de acces din V. Somesului Rece în catunul Balta, pe frumoasa vale Râsca. Traseu usor, accesibil tot timpul anului. Ideal pentru cicloturism.
La gura vaii Râsca ajungem urmând soseaua pe valea Somesului Rece. Catunul Gura Râstii este situat la 7 km de satul Somesu Rece si la circa 1 km aval de cab. Somesul Rece. Parasind soseaua asfaltata, drumul nostru, bine întretinut, urca în serpentine si intra apoi pe versantul drept al vaii. Trecem deasupra micului lac de acumulare si coborâm la firul apei. Intram în Mâtesti -component al satului Muntele Rece. Spre stânga se ramifica drumul auto nemodernizat ce urca în Plopi, de unde coboara în Valea Ierii, respectiv Finisel. Noi ramânem pe vale. Curând vine din dreapta-spate marcajul cruce rosie, cu care mergem o portiune în comun, dupa care acesta trece apa si urca spre Plopi.
Iesim din sat. Valea coteste dreapta, iar drumul devine mai abrupt. Ajungem sub marea cariera Râsca. Dupa ce lasam spre dreapta-spate drumul utilizat de autobasculante intram în linistea muntelui. Drumul se transforma treptat în drum de car/tractor si urca tot pe malul stâng al pârâului, prin padure si poieni. Ajungem la confluenta celor doua izvoare ale Râstii, V. Bisericii (în stânga) si V. Dolesti (în fata-dreapta). Pe botul de deal din fata, dintre pâraie, urca o poteca spre catunul Râsca. Noi continuam pe drum, pe V. Dolesti. Lasam succesiv în spate-stânga doua drumuri ce trec peste culme spre catunul Râsca, situat la obârsiile Vaii Bisericii.
Mergând cu atentie, putem remarca un fenomen geografic mai deosebit: La un moment dat valea devine seaca pentru câteva zeci de metri, dupa care vedem ca suntem însotiti din nou de un pârâu. Nu este vorba de un curs subteran, ci de vai diferite! Am trecut de izvorul vaii Dolesti si nici nu ne-am dat seama ca suntem în...valea Caprita, care a interceptat cursul superior al Dolestiului si l-a deturnat spre bazinul ei pe care îl putem banui în dreapta noastra.
Ajungem în Balta. Urcam printre casele rasfirate, tinând usor stânga, pe drumul ce ne traverseaza satul si ne duce prin padure, peste Chicera lui Matei, la jonctiunea cu drumul de culme, unde întâlnim traseul nr.9, marcat cu triunghi rosu.
XII. SATUL SOMEsU RECE DEALUL CUSTURII PLOPI
Nemarcat. Durata: 3 ore Cel mai accesibil itinerar de acces în masivul Muntele Mare, plecând din Cluj-Napoca. Traseu usor, accesibil în orice anotimp, foarte bun si pentru cicloturism. La Plopi jonctioneaza cu doua trasee marcate si trei drumuri carosabile, oferind astfel multiple combinatii: Cea mai interesanta varianta este sa mergem înainte, pe creasta, pe triunghi rosu, spre Dobrin.
În satul Somesu Rece, soseaua asfaltata ce vine din Gilau se bifurca: înainte - spre Maguri-Racatau: la dreapta - spre Marisel. Cu câteva zeci de metri înainte de aceasta ramificatie o luam la stânga pe o ulita pietruita, începând urcusul. O ulicioara se desprinde spre dreapta, apoi iesim din sat. În curând, parasim soseaua pietruita (care duce spre Stolna) si cotim la dreapta pe un drum de care adâncit de ape.
Urcusul este initial abrupt dar panta scade repede. În stânga observam serpentinele drumului pe care l-am parasit, si care mai merge un timp paralel cu noi. Urcam printre fânete si zone de pasune, pe culmea Dealului Custurii. La dreapta noastra, dincolo de valea Somesului Rece, vedem Dealul Cetatii, pe care coboara o linie de înalta tensiune si un alt frumos traseu, ce a parcurs interfluviul dintre vaile Somesului Rece si Cald cale de zeci de kilometri, începând din saua Petreasa si trecând prin Marisel.
Orientarea nu ridica probleme.Trebuie urmat drumul cel mai batatorit, din el ramificându-se poteci si drumeaguri înierbate...
Doar într-o sa porneste un drum bun spre stânga, în coborâre abrupta. Noi tinem culmea înainte si începem apoi un vast ocol spre dreapta, partial prin padure, în jurul obârsiei vaii Bradetul. În continuare, urcam printre salase razlete si ajungem sub vârful Creasta Plopilor, care va ramâne în stânga noastra. Avem o panorama cuprinzatoare. Spre E-N-E vedem si Clujul, daca vizibilitatea e buna. Drumul continua pe curba de nivel, apoi coboara ajungând în scurt timp într-o sa, la marginea catunului Plopi, unde întâlnim traseul marcat cu cruce rosie ce vine de la cab..S'omesu/Rece.
XIII. GURA sOIMULUI BRADUL LUNG -VÂRTOPENI - MOTOREsTI PIATRA GROsILOR
Nemarcat. Durata: 5 ore Traseu ce urmeaza culmea dintre Valea soimului si Valea Ierii, jonctionând în final cu marcajul cruce galbena. Accesibil iarna numai cunoscatorilor zonei, bine antrenati si corespunzator echipati. Cicloturistilor li se recomanda parcurgerea lui în sens invers.
De la confluenta Vaii soimului cu Valea Ierii, unde se gaseste o cabana de vânatoare, mai urcam pe V. Ierii o bucata de drum, apoi ne abatem în dreapta pe un drum de tractor si urcam prin padure, în serpentine, pâna în culme. Aici prindem o poteca de vânatoare pe care o urmam. Trecem prin poiana Bradul Lung. Treptat, poteca devine drum si ajungem la colibele Vârtopeni. Tot pe culme înainte lasam în stânga un drum ce coboara pe pârâul Vârtopeni la lacul Bondureasa, apoi un drum la dreapta, ce duce la namasul Barnesti.
De la colibele Motoresti un drum coboara oblic-stânga. spre V. Galbena; Noi continuam pe culme si ajungem, dupa alti câtiva kilometri, la drumul ce urca din dreapta, de la Bogdanii, marcat cu cruce galbena.
XIV. DOBRIN - V. sOIMULUI BĂRNEsTI BONDUREASA - MĂRUŢA -BUHUIA
Nemarcat. Durata: 5 ore (plus înca o ora pâna în statiunea Baisoara) Traseu de traversare a vailor Iara si soimu, facând o legatura mai scurta între Dobrin si statiunea Baisoara. Mai frecventat este segmentul dintre lacul Bondureasa si Buhuia, intrând în componenta moi multor frumoase circuite cu baza la cabana Baisoara. Traseul este mai putin adecvat pentru cicloturism montan, din cauza diferentelor de nivel importante. Nu se recomanda iarna.
De la colibele Dobrin, unde putem ajunge pe traseele nr.8 (cruce galbena, din Racatau) sau 9 (triunghi rosu, din Finitei prin Plopi), pornim spre est, pe drumul ce însoteste linia electrica. Ajungem la un grup de colibe, de unde începem sa coborâm, având în dreapta noastra pârâul Piatra Mare. Linia electrica se îndeparteaza spre stânga. Trecem pe la alt namas si ajungem în Valea soimului, la drumul auto forestier. Coborâm pe vale circa un kilometru si, la primul pârâu ce vine din dreapta, parasim drumul forestier si începem sa urcam în dreapta-fata, pe un drum de care.
Ajungem la colibele Barnesti, situate pe un picior, la obârsia Vaii Lindrului. De la ultimele colibe ajungem imediat în drumul de culme de pe interfluviul dintre V. Ierii si V. soimului (traseul nr.XIII). Cotim la stânga dar înainte de a ajunge la colibele Vartopeni, coborâm spre dreapta, pe un pârâu. De la ruina unei cabane, drumul se contureaza mai bine si ajungem la Bondureasa (zona protejata!), putin mai sus de coada lacului, admirând frumusetea si salbaticia versantilor înconjuratori. Trecem apa si, cotind la dreapta pe drumul auto forestier, ajungem la cabanele forestiere/silvice.
Aici drumul se bifurca. Înainte se merge spre izvoarele Vaii Ierii si saua Prislop; Noi cotim stânga si urcam 2 km pe valea Maruta, pâna la urmele unei foste cabane forestiere, la confluenta Pârâului Negru cu Valea Podurilor. Pe aceasta din urma, drumul forestier continua spre dreapta, devenind treptat necarosabil si iese în saua La Poduri, la drumul auto, marcat cu banda rosie, ce urca din statiunea Baisoara pe Muntele Mare. (Din el se poate lua la un moment dat pe un drum de tractor la stânga-spate, drum ce traverseaza, tot pe curba de nivel, peste Pârâul Negru, si ne scoate la sesul Cald).
Noi însa parasim drumul, tinem câteva zeci de metri stânga, prin curtea fostei cabane, si trecem apa Pârâului Negru, începând un urcus abrupt pe un drum de tractor ce se formeaza aici si ne scoate în 30 de minute în saua Curmatura Marutului. De aici. drumul urca spre dreapta, pe culme, ocolind mai întâi prin stânga o insula de brazi ramasa izolata pe un mamelon, în mijlocul unei plantatii. Dupa saua de mai sus de aceasta "insula", ce constituie un bun reper, vizibil de la mari departari, începe o succesiune de padure si poienite, ce ne scoate în coltul estic al poienii Buhuia.
Întâlnim drumul ce ocoleste pe curba de nivel vârful Buscat. aflat în fata noastra. Spre dreapta se ajunge, trecând pe la colibele Buhuia, la sesul Cald. Noi continuam spre fata-stânga, în directia statiunii, unde ajungem dupa înca o ora de mers pe traseul nr.XXIIl.
Nemarcat. Durata: 3 ore (plus înca trei pâna în statiunea Baisoara) Traseu de acces în statiunea Baisoara, urmând interfluviul dintre V. Huda si V. Bocu (Savulesti). Este o varianta a marcajului banda albastra (ce vine de la cab. Muntele Filii), cu care jonctioneaza mai sus de satul Muntele Bocului. Este un traseu mult mai frumos si bogat în peisaje decât drumul forestier pe V. Huda! Se poate utiliza împreuna cu acesta, ca circuit, sau în combinatie cu alte trasee nemarcate. În principiu accesibil tot timpul anului, dar recomandabil vara. Traseu excelent pentru ciclism montan, mai comod de parcurs în sens invers.
De la confluenta Vaii Ierii cu V. Huzii (loc numit La Porut) coborâm putin pe sosea, în aval, pâna ce observam un drum de car ce urca spre dreapta. Trecem apa si suim în serpentine, admirând vizavi ruinele cetatii Lita. Ajungem la un grup de case apartinând de satul Muntele Filii. Urmeaza o padure, unde drumul este neumblat si destul de neclar, începe o frumoasa succesiune de poieni si iesim într-o sa, având în fata un delut cu casele satului Muntele Filii. Un drum bun coboara în dreapta-jos, spre satul Muntele Sacelului; Noi urmam drumul înainte-stânga si trecem pe la un izvor, apoi cotim la dreapta si urcam prin sat. pe o ulita bolovanoasa si abrupta.
Iesind din sat, trecem printr-o sa adânca, de unde se vede în dreapta satul Muntele Sacelului. Din spate, de peste vârful ocolit prin stânga, vine o linie electrica, sub care vom merge pâna în satul Muntele Bocului, când pe culme, când pe versantul dinspre V. Socului. Trecem o sa lata, înierbata, si urcam lin pâna la case, cocotate pe o spinare de deal. Ramânem pe culme, nelasându-ne ademeniti de drumurile ce coboara spre stânga sau dreapta. Cele spre stânga duc la confluenta celor doua izvoare ale vaii Savulesli - P. Scorus si P. Miercii. (De acolo se poate urca în culmea dintre V. Bocu si V. Ierta (traseul nr.XVI), de unde se poate apoi coborî în satul Muntele Baisorii ). La dreapta coboara spre V. Huzii un drumul carosabil si mai multe poteci.
Iesim din sat, mergând tot pe culme, orizontal. Intersectam alte drumuri si, dupa circa 2 km, alungem la locul unde din dreapta-jos vine marcajul banda albastra, de la cab. Muntele Filii, ducând spre statiunea Baisoara.
XVI. BĂIsOARA MUNCEII - DEALUL VOICU DEALUL PENELOR - GĂBRIANA
Nemarcat. Durata: 4 ore (plus înca o ora pâna în statiunea Baisoara) Traseu de acces din Baisoara în statiunea Baisoara, urmând interfluviul dintre V. Iertii si V. Socului. Este mult mai interesant decât cel marcat, cruce rosie, ce merge pe sosea, pe V. Ierta. Iarna se recomanda numai cunoscatorilor zonei, si de preferinta pe schiuri. Este un traseu excelent pentru cicloturism montan, mai comod de parcurs în sens invers, la coborâre.
Din centrul comunei Baisoara parasim soseaua, urcând pe o ulita prin fata primariei si postului de politie. Iesim din sat si, trecând printre pâlcuri de padure, iesim într-o zona mai plata, având în stânga un abrupt. Drumul de tractor, bine conturat, merge spre nord. Când ajungem pe firul unei vaiugi, drumul coteste spre stânga si urca pe ea. scotându-ne la o mare cruce de piatra la marginea unui întins platou înierbat, îl traversam si urcam apoi mai abrupt, pe un drum ele care adâncit de ape.
Chiar pe marginea drumului apa de ploaie se pierde în subteran. (în 1992 s-a deschis, pentru scurt timp, gura unui "aven", continuat cu o diaclaza - dar formate nu în calcar, ci într-o veritabila "budinca" de argila si bolovani. Ulterior s-a prabusit si înfundat cu aluviuni, tot ceea ce putem vedea acum fiind locul unde cantitati însemnate de pamânt sunt "sorbite" spre adâncuri. Este o provocare pentru speologi, cu atât mai mult cu cât în aceasta zona, la adâncimi apreciabile, în mina Masca, s-au interceptat goluri carstice). Un drum se ramifica spre fata-dreapta, apoi panta scade si ocolim izvoarele unei vai ce curge spre stânga, în V. Iertii. Lasam alte doua ramificatii spre stânga-fata si ajungem într-o poiana, de unde se vad în dreapta casele din satul Muntele Filii. O alta poiana, apoi, dupa doua minute de mers printr-o padurice, iesim într-o mare poiana. Traversam usor stânga si trecem pe lânga colibe izolate. Ţinem culmea, trecând printr-o succesiune de poienite si lasând multe ramificatii spre ambii versanti. Dupa o sa, în care întâlnim un grajd si o troita, urmeaza o noua sucessiune de sei si diverse ramificatii, dar orientarea nu ridica probleme.
La obârsia unui vâlcel întâlnim o gospodarie, apoi ajungem într-o sa cu o troita de piatra, de unde un drum mai bine batut coboara spre fata-stânga. Mai departe trecem pe la un izvor si o alta gospodarie, apoi se ramifica spre stânga-jos un drum de tractor. Ajungem într-o sa cu o troita, la o casa, unde trecem pe sub o linie electrica ce vine din dreapta, din Muntele Bocului.
Peste putine minute, lânga o troita, intersectam un drum de care ce urca din dreapta, din V. Bocului (venind din satul Mt.Bocitlui, ce se vede în dreapta noastra), si coboara la stânga, spre Muntele Baisorii. Peste 100 m lasam o alta ramificatie spre dreapta-fata, mergând apoi 20 de minute printr-o mare pasune. Urmeaza o scurta zona de padure, apoi din nou pasune si colibe pe stânga, de unde vedem statiunea Baisoara.
Drumul devine adâncit si urca mai accentuat. Trecem de o taietura (pe stânga), apoi iesim într-o sa de unde se vad în fata-dreapta colibele Izvorele. Numeroase ramificatii se desprind spre ambii versanti; Noi însa pastram mereu culmea. La un moment dat, la un un urcus mai accentuat, drumul se bifurca. Urmând ramura din dreapta putem vedea, din marginea unei taieturi, colibele Izvorele. Variantele se reîntâlnesc, pentru a se desparti din nou dupa o poienita si a se reîntâlni a doua oara. Intersectam alt drum de tras lemne si iesim într-o frumoasa poiana, cu alte ramificatii (una la stânga-spate, una la stânga-fata si una la dreapta-fata).
Dintr-o alta poiana, un drum mare, bine batut, se abate spre fata-dreapta, înspre colibele Izvorele. Un altul o ia fata-stânga; noi continuam înainte si iesim la colibele Gabriana, având în stânga obârsia Vaii Mamaligii. Din dreapta vine de pe culme, pe o poteca, printr-o plantatie, marcajul banda albastra. Pe el mai avem de mers înainte înca o ora, pâna în statiuna Baisoara.
XVII. OCOLIsEL - DEASUPRA SATELOR CACOVA IERII sI MAsCA DL. MĂRGHEsULUI - LA MURGU STAŢIUNEA BĂIsOARA
Nemarcat. Durata: 6-7 ore Traseu de acces dinspre V. Ariesului în statiunea Baisoara. Prima parte poate fi utilizata împreuna cu V. Ocoliselului, ca circuit de vizitare a Cheilor Ocoliselului. Tronsonul superior poate fi abordat si din Baisoara. Tronsonul din Ocolisel pâna la drumul carosabil ce trece din Valea Vadului în Masca este usor de parcurs si accesibil în orice sezon. Mai departe urmeaza o portiune împadurita, nerecomandabila iarna. Pentru ciclotiiristi, parcurgerea traseului este bine sa se faca în sens invers.
La gura Ocoliselului ajungem pe V. Ariesidui. cu autobuzul sau cu mocanita. O luam pe valea Ocoliselului în sus, pe drumul nemodernizat. Dupa ceva mai mult de o ora ajungem în centrul satului Ocolisel. Dupa alte 20 de minute iesim din sat. Ramânem pe malul drept al apei, pe drumul de care. (Mai multe drumeaguri trec apa si urca spre dreapta). Dupa 5 minute parasim drumul de pe vale si trecem apa pe o punte, intrând pe un drum de car bine batut, ce se ramifica. Urmarim ramura din stânga, începând urcusul. Lasam o ramificatie spre fata-dreapta si trecem printr-o padure de pini. Iesim pe un picior, la o baraca, unde vine din dreapta-spate un drum. Trecem printr-o sa, apoi un alt drum vine din dreapta.
Suntem acum pe culmea ce separa bazinul Vaii Ocoliselului de cel al Vaii Ierii. În continuare tinem culmea, mergând orizontal, pe directia generala nord-vest. Diverse ramificatii coboara în stânga, dar nu ridica probleme de orientare. Ajungem în saua unde intersectam drumul carosabil ce urca din stânga, din satul Valea Vadului, coborând în dreapta, în Masca.
Noi ramânem pe culme, pe un drum de care, printre tufisuri, apoi prin padure, unde panta creste treptat iar drumul devine sapat de ape. Directia devine treptat vest, apoi sud-vest. Suntem pe DI.Merghesului. Lasam spre dreapta drumeaguri ce coboara spre Baisoara. Drumul devine neclar si se pierde pe o coborâre mai abrupta. Ajunsi în sa, întâlnim un drum bine batut, ce vine din dreapta-spate. Urmeaza o succesiune de fanate si portiuni împadurite.
Ocolim o serie de vârfulete stâncoase, apoi ne abatem în coborâre pe versantul dinspre V. Vadului, cum se numeste Ocoliselul în portiunea superioara. Mergen apoi pe curba de nivel, lasând în dreapta un vârf (Dealul Bilii, 1273 m). Iesiti din nou în culme admiram largul peisaj ce se deschide atât spre stânga (V. Vadului, pe care vedem casele din Muntele Cacovei, dincolo de care se înalta culmea Boinicului), cât si în dreapta, spre Muntele Baisorii si interfluviile dintre vaile Ierta, Bocu si Huda.
Ajungem la soseaua asfaltata ce urca din dreapta (din satul Muntele Baisorii, de la punctul numit "La Cruce"). Suntem La Murgu, unde întâlnim doua gospodarii. Un drum coboara spre fata-stânga, spre catunul Ciribesti, iar soseaua o ia înainte pe culme, conducându-ne dupa înca o ora de mers în statiunea Baisoara.
XVIII. OCOLIsEL - CHEILE OCOLIsELULUI V. VADULUI - MUNTELE CACOVEI - STAŢIUNEA BĂIsOARA
Nemarcat. Durata: 6 ore Traseu interesant de acces în statiunea Baisoara, pe valea Vadului, trecând prin Cheile Ocoliselului. Este accesibil tot timpul anului, dar traversarea Cheilor Ocoliselului ne impune primavara sa mergem prin apa, iar ultimul urcus, comun cu marcajul cruce albastra ce vine din Ocolis spre statiunea Baisoara, poate fi dificil iarna din cauza zapezii. Pentru ciclotiiristi, parcurgerea traseului este bine sa se faca în sens invers, pâna în satul V. Vadului, de unde se iese în culme, in traseul nr. XVII.
Urmam traseul nr. XVII pâna când acesta paraseste valea. Noi continuam pe firul apei si trecem pe lânga o gospodarie izolata, apoi prin lunci pitoresti ne apropiem de intrarea în chei. Drumul se pierde. Pe dreapta se ridica un colt de stânca mai semet, numit Cetatea. În dreptul lui suntem nevoiti sa trecem de mai multe ori apa, având dificultati daca debitul este mare. Mai departe, valea se linisteste. Intersectam un drum ce traverseaza valea si ajungem, la o ora de la intrarea în chei, la primele case din satul Valea Vadului.
Iesiti la drumul carosabil, ce vine din dreapta-spate, dinspre Masca, strabatem satul. Lasam în stânga drumul ce urca pe valea Laita si mergem tot pe drumul auto, care dupa un timp devine drum de car/tractor. Dupa circa o ora ajungem la prima casa din satul Muntele Cacovei. Strabatând pitoreasca localitate avem diverse posibilitati de a urca spre stânga, spre muntele Boinic, sau în dreapta, spre Ciribesti sau Murgesti, la soseaua asfaltata din culme. Ramânem pe vale pâna întâlnim marcajul cruce albastra, la capul drumului auto forestier ce vine din statiune. Daca suntem cu bicicleta îl vom urma pe acesta, mai lung dar cu urcus în panta moderata: Drumetii însa cotesc la dreapta pe crucea albastra, ajungând dupa o ora la cabana Baisoara.
XIX. OCOLIs - PLEAsA RUNCURILOR LAITA - MUNTELE BOINIC - CRUCEA CRENCII STAŢIUNEA BĂIsOARA
Nemarcat. Durata: 6 ore Traseu de acces dinspre l'.Ariesului în statiunea Baisoara, oferind frumoase privelisti in toate directiile. Tronsonul superior, de la colibele Laita la Crucea Crencii, poate fi componenta mai multor trasee în circuit cu baza în statiunea Baisoara. Traseul este accesibil in orice sezon. Pentru cicloturisti, parcurgerea traseului este rezervata celor bine antrenati si este mai facila în sens invers.
La Ocolis ajungem pe Valea Ariesului, cu autobuzul sau cu mocanita. Mergem pe V. Ocolisului în sus, pe marcajul cruce albastra, pâna în centrul satului, de unde urcam în culmea din dreapta, în saua de la nord-vest de dealul Vârfuiata - un munte cu versanti abrupti, zona de zbor foarte îndragita de parapantisti.
Cotim la stânga si urmarim culmea, pe D/. Mesteacanului. În stânga vedem sub noi. În vale, satul Runc, iar dincolo de vale, spre spate, impresionanta cetate naturala reprezentata de vârful Jidovina, iar mai în fata, pe aceeasi culme, muntele Scarita-Belioara. Spre dreapta vedem în vale satul Ocolisel. Mai apoi încep în stânga noastra mari abrupturi stâncoase. Ajungem pe Pleasa Runcurilor, având în stânga abisul Cheilor Runcului, care le putem admira daca ne abatem din drum (care merge pe versantul dinspre V. Ocoliselului) spre stânga.
Mai departe trecem o succesiune de vârfulete si sei, pâna ajungem la colibele Laita, la obârsia vaii omonime, ce curge spre dreapta, spre satul Valea Vadului, însotita de un drum. Continuam pe culme, având în fata Muntele Boinic. Un urcus destul de lung ne scoate într-un drum orizontal, pe care cotim la stânga, ajungând dupa un timp în culmea Boinicului. Mergem timp destul de îndelungat pe spinarea lui ondulata, trecând si peste punctul cel mai înalt (vf. Boinicul Mare - 1346 m).
Avem o panorama excelenta în toate directiile. Urmeaza o coborâre mai lunga, trecând pe la o stâna, de unde poteca se transforma în drum de care si ne coboara pâna într-o sa. De aici se poate coborî la dreapta, în Muntele Cacovei, sau se poate intra în stânga, în valea Jgheburoasa, ce-si are obârsia în vasta mlastina din stânga noastra, dincolo de care se înalta muntele sovaru. Continuam pe culme înainte, pe drumul înierbat.
Din stânga-spate vine drumul de pe muntele sovaru, apoi lasam si mai multe ramificatii spre dreapta si ajungem deasupra depresiunii prin care curge Apa Ratacita. Coborând în serpentine ajungem la colibele Crucea Crencii, unde întâlnim marcajul cruce albastra. Cotind pe el spre dreapta, ajungem într-o ora în statiunea Baisoara.
XX. STAŢIUNEA BĂIsOARA CRUCEA CRENCII -STĂUINA RUNCANILOR - BOCsEsTI DEASUPRA SATULUI SĂGACEA - BĂLĂCIOAIA - CURMĂTURA FĂGETELOR LEAs - V. ALBĂ - TARNIŢA TÂRSA SUSAI - CĂPRĂREŢE POARTA ÎNTRECAILOR
Nemarcat. Durata: 10-12 ore Traseu ce strabate, ca un brâu, întreg versantul estic si sudic al Muntelui Mare, pe la obârsiile vailor Posaga, Lupsa, V. Caselor, Tomnatec si V. Dobrii. Poate fi parcurs întreg sau pe segmente, în combinatie cu alte trasee nemarcate. Neurcând la altitudini mari, se poate parcurge si primavara, dupa 15 aprilie. Este un traseu recomandat drumetilor si cicloturistilor montani antrenati. Iarna este accesibil numai cunoscatorilor, bine echipati si antrenati, de preferinta dotati cu schiuri de tura.
Din statiunea Baisoara mergem pe traseul marcat cu cruce albastra pâna la colibele Crucea Crencii. De aici cotim la dreapta si urcam în poiana Slanina Runcanilor, de unde ne orientam fata-stânga pe curba de nivel pe un drum de tractor (înainte, în sus, se ajunge la sesul Cald), Trecem printr-o mare taietura, traversam izvorul Vaii Tisei (mai jos ea este "Apa Ratacita") si ajungem deasupra colibelor Bocsesti, la care coborâm în serpentine, la capul drumului forestier ce vine din dreapta. În fata noastra, nu departe, sunt colibele stiolne, pe unde trece marcajul cruce albastra. Noi cotim dreapta, pe drumul forestier, ce începe sa coboare lin, cale de multi kilometri.
Când ne apropiem de satul Sagagea, pe care l-am vazut tot timpul în stânga noastra, ajungem la o bifurcatie: Spre fata-stânga, drumul coboara în sat; Noi o luam pe ramura din fata-dreapta, usor ascendenta. Tot prin padure mai traversam o serie de izvoare ale vaii Sagagea, apoi ajungem deasupra colibelor Marginea. situate pe interfluviul dintre V. Sagagea si V. Ursu (Plesesti). picior care se numeste Dealul Mic. În continuare ocolim obârsiile vaii Ursu si ajungem pe Dealul Mare, picior ce separa V. Ursu de V. Incesti.
Din stânga-spate urca drumul (putin vizibil) ce vine din Sagagea pe la colibele Marginea. Pe Dealul Mare se poate coborî pâna în Curmatura Zârnei, si de acolo pâna la confluenta vailor Ursu si Posaga. Traseul nostru continua înca o bucata de vreme pe drumul forestier, apoi cotim la stânga si coborâm pe un drum de tractor, trecem firul vaii Incesti si iesim într-o mare poiana, la colibele Bâlacioaia. De aici ne orientam spre sud pe curba de nivel. Drumul se transforma în poteca.
Coborâm în saua Curmatura Fagetelor, de unde parasim culmea (ce continua cu Dl. Capatânilor) si coborâm spre dreapta. Poteca ne duce pe la colibele Fagetele. Ne departam treptat de pârâul din stânga noastra si coborâm oblic, pe o poteca binc conturata, ce devine apoi orizontala. Intram în padure, trecem prin doua poieni cu colibe, apoi coborâm mai accentuat si ajungem în vale, la cabana silvica Leas, putin mai jos de confluenta V. Cretoaia cu pârâul Cotului. (Pe botul de deal dintre ele vedem niste colibe, numite Padiile).
Imediat în aval de cabana silvica apare din dreapta (cum coborâm pe drumul forestier, în directia Posaga) Valea Alba. Însotita de un drum forestier cotim la dreapta pe acesta si, dupa circa doi kilometri, ajungem la capatul drumului auto forestier. Continuam pe drumul de tractor, care dupa câteva minute se îndeparteaza de vale. si, dupa 100 m. se bifurca la o pepiniera si o cabana în ruina. Ramura mai bine batuta tine dreapta si reintra pe firul vaii. Noi urcam spre stânga, în serpentine, ajungând în doar 10 minute în culme, într-o sa. Aici intersectam un drum ce vine pe culme, din stânga (traseul nr.II). În fata avem obârsia Vaii Lupsii, pe care o vom traversa, urcând vizavi, pe Hoanca Târsei pe un drum de tractor vizibil de aici.
Aceasta traversare ne ia o ora. Ajungem în saua Târsa, unde intersectam traseul (nr.2, marcat cu cruce rosie) ce vine din statiunea Baisoara si coboara în Lupsa. Traseul nostru continua în fata, coborând abrupt pe Hoanca Goiei, pe un drum neclar, bolovanos. Dupa 20 de minute ajungem într-o poiana, la fundatiile unor foste cabane. Din dreapta vine un alt pârâu, însotit de un drum de tractor. Trecem printr-o padure tânara si iesim la loc deschis, de unde mai avem putin si ajungem la capatul drumului carosabil de pe V. Caselor, chiar la confluenta cu celalalt izvor principal al ei, ce vine din dreapta.
Coborâm putin pe valea principala, apoi, la o noua confluenta, parasimn valea si începem un urcus în dreapta, pe versant, pe un drum de tractor, urcând în circa o ora (putem alege diverse variante, nefiind un drum clar pâna sus) în culme, la colibele rasfirate numite Susai. În continuare, pe drumul acum bine conturat, ocolim pe curba de nivel izvorul V. Tomnatecului, ce curge spre stânga, apoi trecem un picior si intram pe versantul unei vai, deasupra unor colibe. Coborâm apoi într-o sa mai adânca, întâlnind o troita.
Ne angajam pe curba de nivel, pe versantul dinspre V. Caselor. Un vârf ramâne în stânga si ajungem din nou în culme în saua Tarnita, la obârsia unuia dintre izvoarele V. Caselor. Precizam ca aici se putea ajunge si direct din saua Târsa, dar trecerea este foarte complicata si cu sanse maxime de ratacire. În fata începe padurea de molid.
Drumuri pleaca în mai multe directii. Noi tinem fata-stânga, pe deasupra colibelor Caprarefe, pe curba de nivel, apoi urcând usor, prin padure. Traversam izvorul V. Dobrii si ajungem, dupa 20-30 de minute de mers de la Caprarete, la o importanta intersectie în plina padure: Poarta Întrecailor. De aici. spre fata-dreapta putem coborî în V. Neagului, spre dreapta-sus putem urca spre sesul Lupsanului iar în stânga se coboara pe culme în Novacesti, si de acolo în Bistra (vezi traseul nr. III).
XXI. STAŢIUNEA BĂIsOARA (HOTEL) - sESUL CALD - STĂUINA RUNCANILOR CRUCEA CRENCII -V. VADULUI PRIHODIsTE - V. GERA - STAŢIUNE
Nemarcat. Durata: 4 ore Circuit cu baza în statiunea Baisoara, utilizat mai ales pe segmente, în combinatie cu alte trasee. Nerecomandabil iarna. Cu bicicleta trebuie evitat urcusul din V. Vadului la Prihodiste, care se va face pe ocolite, pe drumul forestier ce urca în statiune.
Din statiune urmam marcajul banda rosie sau cruce rosie pâna în poiana sesul Cald. Putin mai jos de jonctiunea celor doua marcaje amintite se desprinde din drumul carosabil ce duce spre Muntele Mare un drum de tractor, ce intra pe curba de nivel spre stânga, în padurea tânara. Mergem tot pe el, lasând în toate directiile diverse ramificatii, într-un loc mai deschis, lânga un molid batrân (unicul din zona), vine din stânga un drum pe curba de nivel, ce duce la captarile de apa de sub sesul Cald (unde se întâlneste cu marcajul cruce rosie). Spre dreapta se poate merge pe poteca (neclara, cu multe ramificatii), prin taieturi, pâna într-un culoar de taietura de unde putem iesi în golul alpin, sub Pietrele Marunte. (Traseul nr. XXII).
Noi coborâm tot pe drum, în serpentine, apoi reintram în padure, spre dreapta. Urmeaza traversarea multor pâraie, ce curg în V. Vadului. La un moment dat urca din stânga fostul marcaj punct rosu, ne însoteste câteva zeci de metri si o ia dreapta, în sus, spre Pietrele Marunte (Traseul nr. XXII). Reîncepem coborârea, tot prin padure, iesind, dupa o ora de la sesul Cald, în poiana Stauina Runcanilor. Din dreapta vin mai multe drumuri de tractor. Coborâm înca 10 minute pâna la Crucea Crencii, unde întâlnim marcajul cruce albastra.
Cotim pe drum la stânga, pe curba de nivel. Dupa putin timp, crucea albastra urca la stânga-sus; Noi ramânem pe drumul de care. Urmeaza o coborâre pe un picior, pâna la firul V. Vadului, la primele case din Muntele Cacovei. Traversam apa si drumul ce merge pe vale si începem sa urcam vizavi, frontal, pe malul stâng al unui pârâias. Trecem pe la un izvor si câstigam rapid altitudine, urmând tot linia de cea mai mare panta. Intram între casele de vacanta ridicate în numar impresionant în ultimii ani.
Ajungem în saua Prihodiste, la soseaua asfaltata, pe care o traversam, intrând spre fata-stânga pe un drum de care, pe curba de nivel (un altul se ramifica la stânga-sus). În fata, dincolo de V. Gera (Pârâul Muntelui) se zareste statiunea. Coborâm pe vechiul drum de exploatare, prin zmeuris. Când acesta coteste dreapta-jos, coborâm tot în fata, oblic, spre liziera padurii, unde drumul se contureaza din nou mai clar. Prin padurea, cu aspect jalnic în urma taierilor abuzive, ajungem la pârâu.îl traversam si dam într-un drumeag.
Cotim la dreapta, trecem pe lânga o statie de epurare, apoi drumul de tractor ne urca spre stânga-fata, prin padure. Panta scade si începe un alt grup de case de vacanta. Tot printre cabane iesim la drumul marcat cu cruce rosie, în locul unde acesta începe sa coboare mai abrupt, spre Curmatura. Urmându-l spre stânga-sus, printre casele de vacanta, iesi în 10 minute înapoi la hotel, în centrul statiunii.
XXII. STAŢIUNEA BĂIsOARA - LA PLOPIs - VF. BUSCAT sESUL CALD - VF. PIETRELE MĂRUNTE CORNUL BRAZILOR - DRUMUL TELEFONULUI -STAŢIUNEA BĂIsOARA
Nemarcat. Durata: 4-5 ore. Traseu în circuit, cu baza în statiunea Baisoara. Odinioara a fost marcat cu punct rosu, a carui urme se mai vad înca. Cea mai frecventata parte este cea pâna la sesul Cald, atât vara cât si iarna, când constituie cea mai frumoasa tura de schi pentru cei ce s-au saturat de pârtie. (Din sesul Cald se poate reveni comod în statiune, pe drumul militar). Traseul nu se recomanda pentru cicloturisti. Interzis pe timp de ceata!
Din statiune urcam în saua La Plopis pe marcajul banda rosie sau pe drumul militar. De aici cotim la dreapta, începând un urcus printre brazi rari, pe un drum de care. Drumul se bifurca, dar cele doua variante se reîntâlnesc unde panta scade. În spate admiram privelistea ce se deschide, peste statiune, spre sud-est, spre Scarita-Belioara, abrupturile Bedejeului, Coltii Trascaului si Cheile Turzii. Peste culmile paralele ce se îndreapta spre est si nord-est, vedem Câmpia Transilvaniei, iar în zilele cu vreme buna (iarna sau în octombrie) întreg lantul Carpatilor Orientali.
Drumul continua pe curba de nivel, spre Buhuia (traseul nr. XXIII), dar noi intram în padure, în urcus, pe o poteca. Printre molizi si ienuperi ajungem la limita superioara a padurii, unde poteca devine neclara. Panta scade. În dreapta putem observa la un moment dat capatul superior al culoarului "pârtiei noi". Iesim pe prelunga spinare a muntelui Buscat, poteca devenind orizontala.
În fata (sud-vest) vedem vârful Muntelui Mare, iar în stânga lui, spre sud, dincolo de saua cu colibele sesul Cald, sunt Pietrele Marunte (1731 m, dupa alte surse 1733 sau 1735). În conditii de vizibilitate buna, mai ales iarna, printre Muntele Mare si Pietrele Marunte se vede...Retezatul) iar spre sud-est Parângul si Fagarasii, plus în spate, de la nord-est spre sud-est, Muntii Maramuresului, Gutâiul, Ţiblesul (cu cele trei vârfuri piramidale - Arcerul, Ţiblesul si Branul), Muntii Rodnei (se distinge la limita stânga Pietrosul, iar în dreapta Inaul), apoi Vf. Omu din Muntii Suhard, dupa care urmeaza Calimanii. Mai rar se zaresc Gurghiul, Harghita si Ciucasul. În dreapta, de la sud vest spre nord-vest, se desfasoara bazinul Vaii Ierii, limitat de culmea Piatra Grosilor -Dumitreasa - Dobrin - Testiesul. În spate se vede uneori, spre sudvest, o parte din abruptul Cârligati (de dincolo de Padis!) iar spre vest. Vladeasa.
Ajunsi la baliza topo ce marceaza vârful vedem în dreapta, sub noi, colibele Buhuia, dar noi coborâm, prin pasune, în larga sa sesul Cald. Însotim timp de 15 minute marcajul banda rosie în urcus, pe drumul auto. Când drumul intra usor dreapta, pe curba de nivel, îl parasim si urcam fata-stânga, direct prin pasune, pâna pe cel mai înalt punct al Pietrelor Marunte (spre sud-vest mai este un vârf secundar, putin mai scund). Spre sud-est, pe un picior, ne atrage privirea un grup de stânci, pâna la care merita sa ne abatem.
Reveniti pe vârf coborâm, tot fara poteca, spre est. Într-o sa, având în dreapta un izvor dincolo de care se profileaza stâncile amintite. Din sa cotim stânga-spate (nord) si cautam cu atentie poteca înierbata ce intra în padure. Dupa nici 100 m iesim într-o mare taietura, unde poteca se pierde. Coborâm circa 100 m, tinând stânga, si regasim poteca, slaba, la marginea culoarului de padure. Coborâm prin padure, pe linia de cea mai mare panta, la mica distanta de liziera (taietura e în dreapta, paralela cu noi).
Ajungem într-un drum lat de tractor (Care vine din stânga, de la sesul Cald, si duce spre Crucea Crencii - traseul nr.XXI). Cotim pe el la stânga, dar îl însotim foarte putin, pâna trecem un pârâu mare, dupa care cotim în dreapta, pe un drumeag îngust, prin padurea tânara. Urmeaza o lunga coborâre, pâna în V. Vadului, la o plantatie (Cornul Brazilor). Aici trecem apa si o luam dreapta-fata-sus, pe un drum bun de tractor, ce ne scoate într-o poiana, la "drumul telefonului", la marcajul cruce rosie, ce vine din stânga-spate, de la sesul Cald. Urmându-l, ajungem în 30 de minute înapoi în statiune.
XXIII. STAŢIUNEA BĂIsOARA LA PLOPIs - sESUL CALD - BUHUIA - LA PLOPIs STAŢIUNEA BĂIsOARA
Nemarcat. Durata: 2-2˝ ore. Traseu usor, în circuit, ce înconjoara Vf. Buscat. Comod de parcurs si cu bicicleta sau iarna pe schiuri. Este cea mai obisnuita plimbare cu baza în statiunea Baisoara.
Din statiune urmam marcajul banda rosie pâna la intrarea în poiana sesul Cald. Aici parasim drumul carosabil si marcajul si ne abatem spre dreapta, pe un drum ce urca foarte lin. Intram în padure. Dupa nu mult timp, drumul se bifurca (putem merge pe oricare dintre variante) si iesim în poiana Buhuia. În stânga vedem doua colibe. În dreapta se zareste, nu mult deasupra noastra, baliza topo ce marcheaza punctul culminant al vârfului Buscat (1676 m). Dincolo de o fâsie de brazi, din stânga-jos vine drumul ce urca din Valea Ierii, de la lacul Bondureasa, pe la Maruta. (Traseul nr. XIV)
Reintram în padure. Ajungem la frumosul izvor Fântâna Gabrienii. În fata începe o plantatie. Drumul se bifurca: Cel din fata-stânga intra pe culmea ce duce prin Gabriana si Preluca Bonduresei spre Vf. Ghergheleu (pe aici venea mai demult marcajul banda albastra de la cab. Muntele Filii). Noi alegem varianta din fata-dreapta. Din aceasta mare taietura avem spre stânga o larga panorama, peste întregul bazin al Vaii Ierii, pâna la culmea Piatra Grosilor - Dumitreasa - Dobrin. În ultimul plan se vede Vladeasa.
Intram în padure si curând cotim dreapta, loc unde vine din stânga-spate un alt drum de care. Spre stânga, o noua taietura ne permite sa vedem nenumaratele culmi paralele ce se îndreapta spre nord-vest, peste care se zareste Câmpia Transilvaniei. De aici putem uneori vedea si Clujul, iar iarna adesea Carpatii Orientali. Coborâm lin, având mereu padurea în dreapta. Traversam culoarul "pârtiei noi", abia vizibil, si ajungem la o ramificatie. În dreapta, o poteca urca spre Vf. Buscat. În fata, o varianta a drumului începe sa coboare, din ce în ce mai abrupt. Noi cotin stânga, pe drumul mai bine batut,.si descindem, printre brazii izolati, pâna în saua La Plopis, unde întâlnim marcajul banda rosie, care, urmarit spre stânga, ne conduce în scurt timp în statiune.
XXIV. STAŢIUNEA BĂIsOARA LA PLOPIs - COLŢUL HODULUI DEASUPRA GĂBRIENII - PRELUCA BONDURESEI IZVORELE GĂBRIANA - CRINŢ POTECA DE SUS - STAŢIUNEA BĂIsOARA
Nemarcat. Durata: 4-5 ore Traseu în circuit, cu baza în statiune, fara diferente mari de nivel. Excelent pentru schi de tura si ciclism montan. Are o zona comuna cu traseul banda albastra. Circuitul poate fi scurtcircuitat în Crint sau Gabriana, sau parti din ele utilizate în combinatie cu alte trasee.
Din statiune urmam traseul nr. XXII pâna unde acesta paraseste drumul si începe sa urce spre stânga, spre Vf. Buscat. Noi continuam pe curba de nivel, pe limita inferioara a padurii. Dupa un urcus lin, unde reintram în padure, drumul se bifurca: Varianta din stânga se îndreapta spre Buhuia (traseul XXIII), iar noi tinem fata-dreapta. Curând iesim la marginea unei vaste taieturi, desfasurata în stânga noastra. Intersectam un drum ce coboara spre dreapta, spre colibele Crint, apoi, la locul unde intram din nou în padure, vine din stânga-spate, din taietura, un drum de la Fântâna Gabrienii. Suntem pe vechiul traseu (dezafectat) al benzii albastre.
Într-o frumoasa poiana în culme lasam un drum ce coboara în dreapta, tot spre Crint. Apoi cotim si. noi treptat dreapta si coborâm într-o sa. Din dreapta vine, pe o poteca, marcajul banda albastra (traseul nr.6), pe care îl urmam pe culme înainte pâna în saua Preluca Bonduresei. Aici cotim 180 de grade, spre spate-dreapta, pe drumul de care, bine batatorit, pe care ajungem în poiana Izvorele, de unde ni se deschide o frumoasa priveliste spre bazinul superior al vaii Bocu (Savulesti).
Admiram pitorestile "colibe" si reintram în padure pe curba de nivel (lasând ramificatii atât spre fata-stânga-jos, cât si spre fata-dreapta-sus). Când iesim pe un picior, la un drum si el foarte frecventat (traseul nr.XVI), cotim spate stânga, intrând curând în poiana Gabriana, unde întâlnim marcajul banda albastra, pe care putem într-o ora ajunge în statiune (si e chiar indicat sa o facem, daca suntem pe bicicleta de munte sau iarna, pe schiuri).
Traseul propus merge tot prin Crint, dar pe un alt drum: Mai întâi coborâm putin la stânga, spre capul drumului forestier de pe V. Mamaligii, printre colibe, apoi intram spre fata-dreapta, pe un drum de care, ce ne scoale în urcus lin în poiana Crint, unde reîntâlnim banda albastra. O intersectam si traversam poiana pe curba de nivel/usor ascendent, deasupra colibelor. Cam în drept cu stâlpul ce marcheaza iesirea din padure a benzii albastre, gasim începutul unei frumoase poteci care ne duce, initial usor descendent, apoi pe curba de nivel, peste Pârâul Crintului, pâna la culoarul "pârtiei noi".
Îl traversam si ajungem în Poienita Frumoasa, la o intersectie. Din spate-stânga vine "poteca de mijloc", care continua la stânga-fata-jos, ducând tot în statiune. Noi continuam spre fata-dreapta. Urmeaza un urcus moderat, apoi ajungem la Pârtia Mare, în zona numita "platul", unde întâlnim marcajul banda rosie, ce vine din dreapta-spate. Pe el mai avem de mers zece minute pâna la hotel, în centrul statiunii.
XXV. STAŢIUNEA BĂIsOARA POIANA IANCULUI V. MĂMĂLIGII - DL.VOICII - V. BOCULUI - IZVORELE GĂBRIANA CRINŢ - STAŢIUNEA BĂIsOARA
Nemarcat. Durata: 5 ore Traseu în circuit, ce propune o traversare oblica, peste mai multe vai, pâna în V. Bocului, fiind cel mai scurt drum (dar cu diferente mai mari de nivel) spre satul Mt. Bocului si cab. Muntele Filii. În continuare itinerarul de întoarcere ne urca pe P. Miercii pâna la Izvorele, jonctionând cu alte trasee descrise. Desigur, returul se poate face pe alte trasee (sau deloc...). Traseul nu este recomandat iarna si nu este (în prima parte) adecvat pentru ciclism montan.
Din centrul statiunii, de la hotel, pornim pe drumul vechi, pe marcajul banda albastra. Când traversam pârtia parasim marcajul si intram în fata-dreapta, prin poienite, pe un picior (La început nu se vede drumul, ci doar varianta pârtiei, ce coteste dreapta). Coborâm destul de accentuat pâna în vale, unde reîntâlnim drumul vechi, pe care mai avem putin de mers în aval pâna în Poiana Iancului. Aici puteam ajunge si venind prin saua Curmatura.
Cu câteva sute de metri mai jos de Poiana Iancului, când padurea face loc pe versantul stâng pasunii, parasim drumul si urcam oblic fata-stânga, pe o poteca. Ajunsi în culme, într-o sa, coborâm de cealalta parte pe un drum de care în V. Mamaligii, la drumul forestier. De aici urcam vizavi, pe o poteca, oblic, prin pasune, pâna în Dealul Voicii, la drumul de culme (traseul nr. XVI). Luând-o pe culme, spre est-nord-est, ajungem la o intersectie marcata de o troita.
Daca vrem sa continuam spre Muntele Bocului, mai mergem putin înainte pâna la linia electrica si cotim pe sub ea la stânga, spre vale. Traseul descris o ia de aici pe un drum bun de care, spre stânga-spate-jos, coborându-ne în V. Miercii, unul dintre izvoarele Bocului. Pe vale mergem în amonte, pe drumul de tractor, trecând pe la câteva case, apoi prin padure.
Iesim la colibele Izvorele, unde interceptam drumul ce vine pe curba de nivel din Preluca Bonduresei (dreapta), mergând spre Gabriana (stânga). Itinerarul nostru însa urca de la colibe în sus (sunt mai multe variante), iesind în culme într-o mare poiana, unde întâlnim traseul marcat cu banda albastra, pe care o luam la stânga, având de mers înca aproape doua ore pâna în statiune.
XXVI. STAŢIUNEA BĂIsOARA - LA PLOPIs CRINŢ POIANA IANCULUI - CURMĂTURA - STAŢIUNEA BĂIsOARA
Nemarcat. Durata: 3 ore Traseu în circuit, cu baza în statiunea Baisoara. Mai frecventata si usor de parcurs este prima parte, pâna la Crint, de unde ne putem întoarce pe marcajul banda albastra sau pe poteca descrisa la traseul nr. XXIV. De asemenea, ultima parte, din Poiana Iancului în statiune, este un drum frecventat, facând o legatura între "drumul vechi" si statiune. Cu exceptia primei parti, pâna la Crint, traseul nu este adecvat pentru ciclism montan si schi de tura.
Pâna La Plopis urmam marcajul banda rosie. De aici cotim dreapta, intrând pe un drum înierbat, pe curba de nivel, ce se înscrie mai încolo la limita superioara a padurii (Atentie! La început mai sunt câteva drumuri cu directia asemanatoare). Ocolim obârsiile Pârâului Crintului, apoi începem sa coborâm spre dreapta, iesind pe un picior, la colibele Crmt. Mergem pe culme în jos (intersectam alte drumuri si trasee descrise) si intram în padure, prin care mergem timp destul de îndelungat.
Ajungem într-un luminis/sa în culme. De aici o luam la dreapta si coborâm pe drumul de care, abrupt si destul de sapat de ape, pâna în V. Ierta, în Poiana Iancului, un frumnos fânat cu doua cabanute, la confluenta Pâraului Crintului cu Pârâul Dâmbului (pe care, daca urcam, ajungem la capatul inferior al "pârtiei mari" si "pârtiei de slalom").
Urcam vizavi, în fata-stânga, pe un drum lat de tractor, pâna în saua Curmatura, unde încep casele de vacanta si unde întâlnim marcajul cruce rosie, care, urmarit spre dreapta, ne scoate în 10 minute în centrul statiunii, la hotel.
XXVII. STAŢIUNEA BĂIsOARA (HOTEL) - POTECA DE MIJLOC - POIENIŢA FRUMOASĂ - PÂRTIA NOUĂ -FÂNTÂNA RECE - POTECA DE JOS - STAŢIUNEA BĂIsOARA (HOTEL).
Nemarcat. Durata: 1-1˝ ore Plimbare comoda prin padure, în circuit, cu diferenta mica de nivel, trecând peste "pârtia mare" si "pârtia noua". Nu se recomanda iarna decât pe schiuri. Fiind poteci pe alocuri înguste, parcurgerea cu bicicleta este mai dificila si necesita experienta.
Din centrul statiunii, din fata hotelului, pornim pe marcajul banda rosie. Dupa ce trecem printre cabanele RAJAC (pe stânga) si Transsilva (pe dreapta), la intrarea în padure, dupa rezervorul de apa, parasim drumul de care ("poteca de sus") marcat cu banda rosie si ne orientam spre fata-dreapta, pe curba de nivel, prinzând "poteca de mijloc" (Putin mai de jos, înainte de rezervor, pleaca si "poteca de jos", pe care ne vom întoarce).
Traversam culoarul teleschiului si pârtia, apoi mergem tot prin padurea tânara, pe curba de nivel, ajungând, dupa un scurt urcus, în Poienita Frumoasa, unde întâlnim "poteca de sus". Ţinem fata-dreapta si iesim, peste circa 100 m, în culoarul "pârtiei noi" - care nu mai este nici noua (defrisarea s-a facut în urma cu peste 10 ani) si nici pârtie, fiind în curs de reîmpadurire naturala, în absenta finalizarii amenajarii ei.
Parasim poteca si coborâm pe "pârtie", ajungând la Fântâna Rece, un izvor cu apa excelenta. Este originea Pâraului Clinului, pe care, coborând, am ajunge la "drumul vechi", la marcajul banda albastra. Noi cotim însa dreapta si intram în padure, pe curba de nivel, pe "poteca de jos", care ne conduce în "pârtia mare" (putin mai jos de locul în care am traversat-o la ducere), la limita dintre "Plat" si "Zidul mic". Traversând-o, reintram în padure si ajungem la întâlnirea cu "poteca de mijloc" si "poteca de sus", închizând circuitul. La trei sute de metri de noi este hotelul.
XXVIII. STAŢIUNEA BĂIsOARA (HOTEL) - CURMĂTURA - DL.GERA LA CRUCE LA MURGU - CIRIBEsTI VÂCEsTI V. GERA - CURMĂTURA STAŢIUNEA BĂIsOARA
Nemarcat. Durata: 2-3 ore Traseu în circuit pe cele doua culmi în a caror zona superioara se desfasoara statiunea. Prima parte a itinerarului se poate utiliza ca traseu separat, comod, de plimbare, coborând de pe Dl. Gera spre dreapta. În catunul omonim, si revenind în statiune pe marcajul cruce rosie. Traseu accesibil tot timpul anului. Cu bicicleta trebuie doua modificari: De pe Dl. Gera se coboara întâi dreapta, la case, apoi se merge pe marcajul cruce rosie pâna "La Cruce", iar în ultima parte, din V. Gera se urca în catunul omonim, nu direct în saua Curmatura.
Coborâm pe traseul marcat cu cruce roisie pâna în saua Curmatura. Aici urcam direct pe culme, în fata, pe un drumeag. Iesim pe spinarea Dl. Gera, de unde, privind înapoi, avem o frumoasa perspectiva asupra statiunii. Printre fanate si pâlcuri de brazi mergem pe culmea care treptat începe sa piarda altitudine. Un drum coboara spre dreapta-spate-jos, la casele Gera. Continuând pe culme, poteca devine neclara. Ţinem fata-dreapta si ajungem în final tot în marcajul cruce rosie, pe care coborâm pâna la drumul asfaltat.
Cotim pe sosea la dreapta, trecem apoi podul si o urmarim în sus, pe deal. Iesim în culme, la casele Murgu, unde parasim soseaua si intram pe un drum de care, spre fata-stânga. Coborâm lin, admirând adânca V. Vadului, dincolo de care se înalta Boinicul, pe versantul caruia se vad case izolate. Trecem pe la un izvor, apoi ajungem la casele din catunul Ciribesti, apartinând de satul Muntele Cacovei. Drumul se bifurca: Unul continua sa coboare în fata, spre V. Vadului, de unde urca vizavi la Crucea Crencii (traseul nr.XXIl). Noi alegem drumul ce o ia în fata-dreapta, în urcus, si care ne conduce înapoi în culme, la sosea.
Mai mergem orizontal, pe sosea o bucata, iar când ajungem lânga niste case (în stânga), intram pe un drum de care spre fata-dreapta si coborâm în firul pârâului Gera. De aici, drumul coteste dreapta si urca în catunul Gera; Noi, daca suntem pe jos, urcam în fata pe o poteca relativ abrupta, iesind la drumul marcat cu cruce rosie putin mai jos de saua Curmatura, închizând astfel circuitul.
XXIX. HOTEL BĂIsOARA P. MUNTELUI "LA STÂNCĂ "- CAB. PIONIERUL - CAB. MILITARĂ VÂRFUL PÂRTIEI - PÂRTIA MARE - GROAPA HOTEL BĂIsOARA.
Nemarcat. Durata: 1˝ - 2 ore. Traseu în circuit prin/în jurul statiunii, care se poate face din bucati, în combinatie cu alte drumuri. Nu se recomanda pentru ciclism montan decât portiunea dintre Cab. Pionierul si "platul" pârtiei.
De la hotel coborâm abrupt sub acesta, pe "pârtia Constructorul" (foarte rar utilizata astazi). În coltul de jos-dreapta al poienii prindem o poteca pe care coborâm, prin padure, pâna la pârâu, la statia de epurare. Aici cotim la dreapta pe drumul înierbat. La o confluenta de pâraie parasim drumul si urcam pe o poteca în fata, pe botul de deal dintre cele doua izvoare ale Pârâului Muntelui. În serpentine, printre braduti, trecem de o zona stâncoasa si iesim din padure la Cabana "Pionierul" a Palatului Copiilor Cluj-Napoca. Aici puteam ajunge mai rapid si usor de la hotel, coborând pe drumul auto ce se desprinde de sosea în dreptul cabanei Metmont.
Mergem pe sub cabana, pe drum, pe curba de nivel, pâna "La Izvor". Peste tot sunt "colibe", majoritatea transformate în case de vacanta. Aici drumul se termina. Cotim stânga si urcam oblic, apoi cotim dreapta (un drum continua în fata, ducând spre Prihodiste) si iesim prin pasune în câteva minute la sosea, la "cabana militara". Venim pe sosea înapoi o bucata, spre statiune, lasând în stânga marcajul cruce albastra. Intram la stânga pe drumul forestier ce duce în V. Vadului, dar dupa circa 100 m îl parasim si o luam la dreapta pe un drum de tractor, prin padure. Ajungem la marginea unei taieturi, la locul unde din "drumul militar" se desprinde "drumul telefonului" cu marcajul cruce rosie.
Mai urcam putin pe "drumul militar", apoi prindem un vechi drum de tractor, înierbat, spre dreapta, ce ne conduce prin padure în vârful pârtiei mari, la motorul teleschiului. De aici se poate iesi în stânga, pe liziera, spre saua La Plopis; Spre dreapta se poate coborî prin taietura, pe un drumeag, pe sub linia electrica, pâna în statiune (Este o poteca frecventata iarna de schiori).
Coborâm pe pârtie, trecând succesiv pe "zidul de sus", "plat", "zidul mic", "la drum"/"insula", "zidul mare" si "groapa", intersectând succesiv o multitudine de drumuri si poteci venite din dreapta (printre care "poteca de sus", "Poteca de mijloc", "poteca de jos", "drumul vechi". Dupa ce am coborât zidul mare, unde panta scade (începe "groapa"), nu mai coborâm pâna jos, la teleschi si jonctiunea "pârtiei mari" cu "pârtia de special", ci cotim la dreapta pe un drum de tractor. Traversam linia de teleschi si urcam prin padure, iesind în statiune între cab. RENFL si Cab. Salvamont, în imediata apropiere a hotelului.
|
