Nota redactiei: Īntre textele depuse de Emilian Cristea la revista noastra s-a aflat si cel privitor la brīul Ciorīnga Mare - Ramura de jos; redam integral acest articol cu convingerea ca vom produce o bucurie cititorilor nostri.

Abruptul nord-vestic al Pietrei Craiului are mai multe trasee nemarcate, cautate de drumeti pentru frumusetea locurilor ce le strabat. Īntre ele cel mai usor este acela din lungul Brīului Ciorīnga Mare. Īn revista noastra nr. 4 din 1967 s-a descris acest traseu. Deoarece brīul Ciorīnga Mare are si o ramificatie, am fost obligati sa gasim pentru ea o denumire corespunzatoare. Astfel, itinerarului care conduce la Vīrful Ascutit pe Creasta Nordica a Pi 19219y2419t etrei Craiului (descris Īn 1976) i s-a spus "Brīul Ciorīnga Mare - Ramura de Sus", iar celui care conduce īn strunga Izvorului prin Padina Popii, "Brīul Ciorīnga Mare - Ramura de Jos". Comparate, Ramura de Sus are un parcurs desfasurat pe 1400 m diferenta de nivel īn timp ce Ramura de jos are numai 1.150 m. Ambele trasee sīnt nemarcate.

Le recomandam drumetilor obisnuiti cu catararea pe stīnci; durata pentru Ramura de jos: 6 ore.

Ne-am petrecut noaptea la cabana Plaiul Foii. Am pornit la drum īn zori, cīnd soarele nu reusise īnca sa dea creasta. De la cabana pīna la locul mlastinos din marginea drumului carosabil spre Zarnesti sa tot fi mers 250 m. Aici, ne oprim si parasind soseaua catre dreapta, ne lasam torturati de panta foarte īnclinata a unui bot de deal care ia sfīrsit dupa 5 minute īn poienile cu raristi, revarsate pe Podul lui Calinet. Cercetīnd īn voie tainica īmparatie de piatra a masivului, īl vedem de la NE unde Bīrsa Mare īi curma maretia si pīna spre SV unde Tamasul Mare topeste īnaltimile. Pretutindeni e numai piatra modelata ca niciunde. O lume mirifica, sculptata dupa fantezia naturii, toata risipita fara masura, dar identificata de oameni si inventariata dupa forma ce o au: muchii, brīuri, hornuri, ace, colti, degete, vīlcele, saritori, strungi sau creste, pesteri ori pereti. Toate au nume si sīnt cunoscute atīt alpinistilor cīt si drumetilor īncercati.

Prin bruma albastra a diminetii īnaintam drept spre rasarit, zorind sa scapam de fagasul tractoarelor. Din sus de Izvorul Olteanului, prindem cararea conturata pīna la Izvorul Orlovski. Aici, din preajma celebrei colonii de tisa, confundata de multi cu bradul, vedem primele seninari ale masivului. Greul abia īncepe. Urcam anevoie prin marele amfiteatru, marginit īn dreapta de impresionanta saritoare a Calinetului, numita Galbenarea. Dupa circa 15 minute de truda prin grohotis si iarba, am cīstigat 110 m diferenta de nivel. Ne oprim pentru ca unii nu stiu pe unde este drumul. De la nivelul pamīntului, se ridica perpendicular un perete īnalt care pune la īndoiala reusita ascensiunii noastre. Cei cu initiativa nu pregeta. Gasesc prize pe fata peretelui si īncet, īncet, cīstiga īnaltime. Īntr-un loc īntīlnim un cablu ajutator, montant de Salvamontul Brasov. Folosindu-l, sīntem recunoscatori realizatorilor. Pe piatra de calcar, uneori crapata, alteori gaurita sau numai slefuita si īnnegrita de vreme, se catara, straduindu-se sa creasca, o vegetatie dominata de rasinoase. Prin padure muntele ne arata cu zgīrcenie stīncile. Le-a pastrat doar ca ornament, asa cum o face de pilda la Adapatoarea Caprelor unde peretele boltit ca o streasina priveste lumea florilor crescute īn preajma lui. Mergem prin aceste salbaticii aproape o ora socotita de la Izvorul Orlovski. Dupa atīta efort si emotii simtim nevoia sa ne īntremam trupul si sufletul.

Īnca un cablu si cu el un nou examen de vointa si īndemīnare. Apoi urcus si iar urcus pīna la poala unui perete. Sīntem la rascrucea potecilor: īn dreapta spre Padina lui Calinet, la stīnga, pe cararea noastra spre Brīul Ciorīnga Mare. Urcam, bucurīndu-ne ca īn fata padurea se rareste. Lumina, bucuria vietii, ne asteapta. Ea se revarsa peste cuprinsuri, dīnd Peretelui Rachitei si Muchiei Ţimbalului Mare mai multa maretie. Sub ele ne oprim, ca sa schimbam o vorba cu alpinistii, aflati la refugiul Ciorīnga Mare si sa vizitam paraginita cabana Ascunsa.

De la refugiul Ciorīnga Mare īncepe Brīul Ciorīnga Mare. Esarfa lui, īmbracata īn haina padurii si a florilor de munte, este o īncīntare. Hatasul īncinge pereti, traverseaza viroage, ne obliga sa ne cataram, ori trece prin ferestre sapate ca tunelul īn stīnca. Dupa o vreme padurea se rareste. Poteca se īntrece pe aici pe sub marele perete ridicat sa apere ,,gradina" Brīului Ciorīnga Mare. Din loc īn loc masivitatea lui este īntrerupta de vīlcele care, din cauza obstacolelor inaccesibile sīnt īnvaluite īn mister.

Īntr-un loc unde altimetrul, reglat dupa altitudinea cabanei Plaiul Foii arata 1.790 m, fata muntelui este spintecata de Hornul Īnchis. Aici este punctul din care intram pe traseul Ramurei de jos a Brīului Ciorīnga Mare. Hatasul, abia conturat, īti face loc printre jnepeni. Radacinile si crengile lor, crescute de-a valma, zgīrie, lovesc sau īnchid calea. Salbaticia si asprimea pantelor, peste care se arcuieste cerul albastru ca ghintura, ne-au fermecat. Mirajul muntelui domina, iar parfumul padurii si racoarea din desis, īnlatura oboseala celor trei ore de mers, socotite din valea Bīrsa Mare.

Lupta cu padurea o īncheiem pe piciorul care, pravalit din Vīrful Ascutit, delimiteaza catre nord cuprinsurile de la obīrsia vaii Ciorīnga Mare. Din acest punct, muntele ne ofera alt peisaj. Jnepenisul atīt de compact nu mai are putere, pentru ca Ciorīnga nu-l vrea. Prefera sa-l aiba crescut īn pīlcuri, spre a lasa coastelor īnfatisarea unei gradini; a unei gradini revarsata sub Peretele Ciorīnga Mare evidentiat, datorita straturilor rasturnate pīna la verticala, asa cum sīnt de pilda, cele din Peretele Orga Mare.

Trecuti de cumpana piciorului amintit, coborīm, depasind cīteva muchii mai accidentate, ridicate īntre doua vīlcele. Urmeaza albia īngusta si plina cu grohotis a vaii Ciorīnga Mare. Dincolo de ea, pe versantul drept, poteca ne sileste sa urmarim fetele īnierbate pīna la gura pesterii Ciorīnga Mare. Aici, asemeni unor trepte, sīnt fixate cu ciment īn coasta muntelui, cīteva scoabe de fier. Sprijiniti pe ele, trecem pe deasupra pesterii spre locuri mai primitoare. Peretele la īnceput īnclinat, īsi pierde curīnd asperitatea. Īn final, pe spatele lui apusean, īntīlnim crescute ca īntr-o gradina, cele mai rare flori de munte. Bogatia si frumusetea locului ne īndeamna la popas, īnconjurati de neamul florilor, ne desfatam privirea, observīnd forma, culoarea si preferintele fiecareia. Dintr-un punct retras privim covorul vegetal, dominat de galbenul sclipetilor. Vulturiva si neamul ei de specii, si-a gasit loc līnga gusa porumbelului. Deasupra lor, īn perete, agatate de codite subtiri ca ata stau, stralucind īn soare, florile cu franjuri ale garofitei albe. Dintre flori, bunatatea o reprezinta gentiana galbena, iar rautatea omagul si stirigoaia. si daca ar fi sa dam chip si gingasiei, atunci poate ca ea ar trebui atribuita garofitei Pietrei Craiului, care-ti leagana florile pe codite plapīnde, abia ridicate deasupra ierbii.

Din cuibul de liniste si lumini, unde traiesc florile īn tihna am plecat, dupa ce sase ore am facut plaja. Nu putem iesi din aceasta oaza decīt urcīnd pe o scara. Sprijinita pe fata muntelui, ea ne scoate pe creasta care separa Ciorīnga de Padina Popii. Versantul opus al crestei, ne supune celui mai sever, examen de catarare. Ajutati de crengile cītorva jnepeni, sprijinind bine picioarele pe prize, coborīm rabdatori aproape 20 m diferenta de nivel. Despovarati de emotia coborīrii, ne lasam īn voia hatasului, batatorit de copitele ciopoarelor de capre negre. Fara sa urcam prea mult, ajungem īn Strunga Izvorului. Ramura de Jos a Brīului Ciorīnga Mare s-a terminat si odata cu ea si problemele de orientare, pentru ca am īntīlnit īn strunga Izvorului, marcajul triunghi albastru. Poteca marcata la īnceput, priporoasa, se abate pe sub peretele Padina Popii, facīndu-si loc prin grohotisul miscator, īnaltimile scad odata cu soarele care cade dupa culmi. Din aceasta cauza regretam ca nu putem privi linia marilor trasee alpine, realizate īn Padina Popii de cataratorii din Zarnesti si Brasov. Tot coborīnd, ajungem īntr-un loc unde, ajutati de doua cabluri, urcam si coborīm Umarul din Padina Popii, īncingem apoi pe la baza cele trei turnuri ale Dianei, privind peste tot, cīt poate sa cuprinda ochii. Spre stīnga, cum umblam, se vede jos, curgīnd īn sclipiri de argint, Bīrsa Mare. Dincolo de ea, peste culmile īmbracate īn zeghea padurii, zarea se reazema pe īnaltul masivelor Fagaras si Iezer-Papusa. Crestele lor, īnvaluite īn amurg, se pregatesc sa doarma rezemate pe aerienele perne ale negurii.

Din poiana fostului refugiu Diana, schimbam calauza, pentru ca pe Valea Ursilor semnul este triunghi galben. Condusi de el, coborīm pe frīuri de codru. Zapuseala miezului de vara o racoresc adierile zefirului. Iesim din padure īn Poiana Ursilor, dupa ce am coborīt o ora. Pentru ca locul īngaduie, mīngīiem din nou cu privirea seninarile Pietrei Craiului, īnvaluita īn luciri sīngerii, ea, frumoasa Carpatilor, cocheteaza cu umbra asternuta peste desisul de perie ce-i īnvesmīnteaza poalele, pregatindu-se sa īntīmpine noaptea dupa ritualul stabilit de legile firii.