Bran-V. Gaura-Omul (Malaesti)
Timp necesar: 7-8 ore: marcaj punct rosu, în proiect.: cruce rosie; pe harta No. 12).
Drumul începe tot din Poarta-Bran ("Casuta Alba") si strabate în întregime acest sat, îns 212j91c irat dealungul vaii Poarta, pe mai mult de 4km.
La rascrucea de lânga biserica lasam la stânga marcajul rosu vertical spre Clincea si continuam pe malul drept al apei, iesind din sat în dreptul unui fierastrau; drumul de caruta se mai mentine înca putin, trece peste apa Portii si sfârseste pe malul opus, continuându-se cu un drum de exploatare forestiera care nu ne mai intereseaza, deoarece patrunde catre dreapta, în muntele Noaghia.
Putin mai sus de punctul acesta, se iveste o poiana unde se simte nevoia unei orientari: în stânga, un drum de exploatare coboara în firul Vaii Poarta (vezi traseul C. III. 4) si o însoteste catre izvoarele ei; iar în dreapta, traseul nostru foloseste un alt drum de exploatare care la început urca pieptis, pentru ca, mai târziu, sa se transforme într'o alee cu splendide perspective catre abruptul Ciobotii, peste adâncitura izvoarelor vaii Poarta.
Suntem acum pe muntele Goga si urcam din greu pantele defrisate de curând pâna în seaua Polite (16.23 m.), unde ne întâmpina o mica dar minunata poiana în mijlocul unor codri de brad; gasim aci o fosta casa de vânatoare pe care o stim de multi ani, în aceiasi mizerabila stare si care, transformata în refugiu, ar oferi drumetilor nu numai un util adapost pe acest lung si obositor parcurs, dar si o splendida vedere asupra întregului abrupt al Ciobotii, cu nenumaratii lui colti de cele mai diverse forme, depasiti de vf. Lancia (2197 m.)
Din seaua Politelor[1] coborîm prin padure pe versantul opus si, întâlnind dupa putin timp o potecii mare, transversala, o folosim catre stânga, ocolind o serie de mici vâlcele al rupte care strabat fetele muntelui Gaura, pe al carui teritoriu ne gasim acum; dupa câteva urcusuri si coborîsuri (vedere frumoasa spre Pleasa Gutanului, pâna departe spre Piatra Craiului intram în valea Gaurei, oprindu-ne la stâna din Gaura (1484 m.) sub peretii despuiati ai "Galbinarilor Gaurei".
De aci înainte începe partea cea mai grea a traseului, constând din ascensiunea continua a Vaii Gaura, pâna la Omul.
Parasind firul vaii, urcam usor pe brâul din dreapta, pe o poteca de ciobani, trecând în revista minunatele înfatisari ale abruptului Gutanului; suntem în Cheile Gaurei, la Fruntea Catunasului, strânse între peretii înalti ai Galbinarilor Gaurei si cei ai muntilor Gutanul si Doamnele.
Valea face aci o cascada pe care o ocolim trecând pe la Moara Dracului gang îngust asezat chiar pe firul vaii si unde apele spumoase ale primaverii fac o serie de cascade înlantuite, depasind Moara Dracului, strabatem prima terasa a vaii, trecem peste doua sarituri elementare, traversam din nou pe malul stâng îndreapta cum urcam) si folosind un hatas în serpentine, atingem fundul plat al terasei finale - Caldarea Gaurei propriu-zisa.
Strabatând fara eforturi mai mult de jumatate din lungimea destul de apreciabila a acestei caldari si tinând contactul numai cu versantul din stânga, marcajul face un unghi drept catre stânga si se pierde pe pantele ierboase care urca pieptis, oprindu-se pe spinarea Ţiganestilor, în dreptul Hornurilor Malaesti; aci întâlnim si semnele rosii de pe traseul C. I. 2, pe care-l vom folosi în continuare, spre drumul pâna la Omul.
Am redat în amanunt traseul pe portiunea Stâna din Gaura-Hornurile Malaestilor spre a servi celor care ar fi surprinsi fie de ceata, fie de un viscol si s'ar simti tentati sa profite de aparenta lipsa de dificultati a terenului, pentru a se aventura prin locuri de unde cu greu ar mai putea iesi.
Din Curmatura Hornurilor (2324 m.), putem sa ne îndreptam spre Casa Malaesti, fie coborînd hornul accesibil (Hornul interzis este cel dinspre Omul), fie urcând foarte putin catre Omul si coborînd la Malaesti poteca turistica de pe traseul B. II.9).
|
