Busteni-Jepi-Pestera
(Drumul Urlatorilor: marcaj triunghiu albastru pe fond alb; timp necesar: 6-7 ore; pe harta No. 6)
Intr'o scrisoare datata 23 Iulie 1936, defunctul M. Haret mi-a atras atentia ca numele autentic al "Drumului Schiel" este "Drumul Urlatorilor"; am acceptat sfatul sau de a folosi pe viitor aceasta denumire ş 141h74b ;i am rezervat numele de "Drumul Schiel" pentru portiunea care leaga cantonul Jepi de statiunea Bolbori, mergând paralel cu linia funicularului aerian al fabricii de hârtie (fosta "Schiel") din Busteni.
Plecând din Busteni, de lânga aceasta fabrica, trecem în curând prin dreptul fabricii de celuloza, parasim drumul de carute de pe valea Jepilor, prindem o poteca la stânga pe sub linia funicularului si - dupa o panta dura dar scurta - iesim la cantonul la "La Gratar".
De aci, pâna la "Statia de Curbura" de pe aceeasi linie de funicular (Winkelstation sau "La Vinclu", se poate merge fie pe jos pe la Cascada Urlatoarei, fie pe sus, prin padure.
Prima varianta - mai lunga - foloseste fara întrerupere canalul de colectare a apelor Urlatoarei ce livreaza forta motrica necesara celor doua fabrici mentionate mai sus la puterea apelor Urlatoarei, aduse printr'un jghiab de lemn, se adauga cea a apelor captate din Valea Jepilor si aduse printr'o mare conducta cilindrica; ambele surse se întâlnesc la "Gratar" de unde cad pe o mare diferenta de nivel, în turbinele fabricilor.
O potecuta depaseste prin dreapta Cascada Urlatoarea (zece m. înaltime) si iese curând la statia "Vinclu" trecând pe lânga un sipot.
A doua varianta - mai scurta trece dela "Gratar" pe sub linia funicularului si urca usor prin padure pâna la "Vinclu".
De aci înainte "Drumul Urlatorilor" se transforma într'o poteca foarte lata si bine întretinuta de organele fabricii de hârtie Busleni, având pe tot parcursul podete, cabluri, scari si banci; poteca aceasta, care a devenit de un uz excesiv, se împleteste mai întâi pe deasupra Urlatoarei mici si a vaii Comorilor, iar în partea finala a urcusului, Urlatoarea mare; între "Vinclu" si punctul "La mese", situat chiar pe muchea care desparte cele doua Urlatori (loc de popas), linia funicularului pe sub care serpueste poteca, este suspendata în spatiu, facând ceeace se numeste în termeni tehnici "Marele balans".
Privelistea este fermecatoare, atât spre v. Prahovei si Busteni, cât si asupra peretilor din fata, ai Claii mari.
Dela "Mese" panta începe sa devina mai pronuntata si afecteaza versantul nordic al Coamei Urlatorilor, peste care poteca va trece în valea Urlatoarea mare, în punctul "La spanboc" ("Spannbock" sau statia de întindere a cablului), unde întâlnim si capatul traseului A. III, 6, din Sinaia, pe brâul Pietrei Arse (1810 m. altitudine; panorama splendida).
De notat, aproape de acest punct, lânga un pâlc de jnepeni, intrarea pe Brâul Jepilor sau Brâna lui Raducu (M. Haret).
Mai sus de "spanboc", poteca urca o serie de trepte sapate în stânca si prevazute cu un cablu metalic ("La scari") dupa care, traversând capatul superior al Urlatoarei mari, ajungem la Cantonul Jepi (2^060 m. alt.; apa, telefon, camera pt. turisti) asezat chiar pe marginea platoului, deasupra vastei cavitati a Urlatoarei mari (foarte frumoasa vedere de ansamblu), pe fundul careia se zaresc serpentinele "drumului cailor", amenajat pentru folosinta animalelor de povara.
Între "spanboc" si primul stâlp de lânga canton, linia funicularului face cel de al doilea "balans", trecând la o înaltime de câteva sute de metri peste fundul vaii.
Dela cantonul Jepi, drumul marcat lasa la stânga linia funicularului, întretaie drumul Haret (A. I. 3) în punctul de maxima înaltime de pe întregul traseu, si coboara usor la Cabana militara Piatra Arsa, unde marcajul triunghiu albastru sfârseste; în continuare spre Pestera, se foloseste traseul A. I. 2 din Sinaia (drumul Butmaloiu), atât vara, cât si iarna.
Amanunte despre cabana militara Piatra Arsa la pag. 47, iar despre Casa Pestera la pag. 46.
|
