Busteni-Pichetul Rosu-Malaesti
(Drumul Munticelului; marcaj triunghiu rosu pe fond alb; timp necesar: 4-5 ore; pe harta No. 8).
Este clasicul traseu de baza al Bucegilor, servind ca drum de acces pentru întreaga gama de trasee de abrupt dintre v. Alba si Bucsoiul.
Poteca pleaca dela Caminul Alpin din Busteni - str. Costilei (940 m. alt.) si patrunde imediat în padurea deasa a Munticelului, urcând pronuntat pâna în poienita dela "cota 1310" unde lasa la stânga ramificatia I spre valea Alba (marcaj galben vertical); de aci înainte drumul urmeaza cu fidelitate curba de nivel, trecând peste toate vaile de abrupt mai cunoscute din Costila si Morarul.
Imediat dupa ramificatia I, se lasa tot la stânga ramificatia II spre Refugiul metalic Costila (marcaj rosu vertical), se trece peste fundul umed al vaii Costilei, apoi peste cel al vaii Galbenelelor, dupa care se lasa la stânga ramificatia III spre valea Malinului (marcaj rosu-orizontal); câtiva metri mai departe ne aflam în "Poiana Costilei" (1400 m. alt.) splendid ochi de verdeata în mijlocul desei paduri dela poalele abruptului pe care l'am trecut în revista pâna aci.
Trecând peste firul aproape invizibil al vaii Malinului (în dreapta Gâlma, 1428 m.), intram în Poiana Viii Cerbului, unde întâlnim Drumul Nestor Urechia (B. I. 3) care vine dinspre Busteni si traverseaza poiana pentru a se îndrepta spre Omul (ramif. IV - marcaj galben vertical); parasind poiana, drumul Munticelului trece peste vadul uscat al vaii Cerbului si intra pe teritoriul muntelui Morarul, luptând cu ramasitele unei paduri recent defrisata, pâna în Poiana Batrânilor, unde lasa la dreapta o veche poteca de legatura cu punctul Gura Dihamului (ramif. V - marcaj patrat rosu gol, azi abandonat).
Dincolo de Poiana Batrânilor, poteca traverseaza v. Bujorilor (ascensiune spre Creasta Morarului) si dupa un scurt urcus, patrunde în Poiana Morarului (1550 m. alt.) vasta goliste în mijlocul deselor paduri care îmbraca tot tinutul.
Lasam la stânga ramificatia VI spre v. Morarului si spre Acele Morarului (marcaj patrat rosu plin) si trecem prin vadul uscat al vaii Morarului, intrând pe teritoriul Bucsoiului, pe care nu-l vom mai parasi pâna la Malaesti; din poiana de pe acest mal, privirile întoarse înapoi întâlnesc splendidul peisaj alpin al Acelor Morarului cu firele abrupte care le separa; este unul din cele mai coplesitoare tablouri din Bucegi, în special primavara si toamna târziu, când zapada acopera viroagele si îmbraca superficial peretii abrupti si brânele subtiri ale Morarului.
Coborîm usor în poiana Pichetul Rosu unde drumul Munticelului sfârseste facând loc Potecii Take Ionescu; aci se gasea odinioara un pichet de graniceri si apoi o stâna, amândoua distruse cu timpul.
Înainte de a parasi punctul "Pichetul Rosu spre Malaesti, suntem datori sa ne oprim putin asupra semnelor de marcaj; desi Drumul T. Ionescu este azi o artera de circulatie turistica suficient de importanta pentru a nu mai avea nevoie de vreun marcaj, totusi problema se pune pentru acea categorie de drumeti care se mai conduc înca dupa acari semne.
În planul de sistematizare a marcajelor din Bucegi - propus de Federatia de Turism si realizat pe teren prin îngrijirea O.N.T. - se prevede suprimarea semnului triunghiu rosu pe portiunea Pichetul Rosu-Casa Malaesti si înlocuirea lui cu actualul semn linie rosie verticala (care astazi se poate vedea în paralel cu triunghiul rosu) pâna la Prepeleag, iar de acolo, pâna la cabana, cu un semn nou: triunghiu galben.
Turistii ar urma deci sa se foloseasca de trei semne diferite dealungul uncia din cele mai mari si mai frecventate artere; marturisim ca nu am putut întelege ratiunea acestei masuri - din fericire înca nepusa în practica si care va crea o mare confuzie în noua orânduire a semnelor de marcaj atât de fericit realizata.
Pentru buna întocmire si simplificarea la maximum a semnelor, supunem celor în drept sugestia de a lasa lucrurile în starea actuala, adica seninul triunghiul rosu sa mearga neîntrerupt din Busteni pâna la Casa Malaesti, iar semnul linie rosie verticala sa-l însoteasca pe distanta Pichetul Rosu-Prepeleag, de unde se dirijeaza în sus, spre Omul.
Plecam, deci, dela Pichetul Rosu pe Drumul Take Ionescu (triunghiu rosu) si, dupa un scurt urcus, ne gasim în pitoreasca Poiana a Bucsoiului (1650 m. alt.) unde se deschide prapastioasa vale cu acelasi nume, cu fantasticul decor al firelor ei de abrupt, al coltilor ei si al blocurilor de piatra pravalite la gura vaii.
Dupa un parcurs destul de capricios, poteca atinge creasta nordica a Bucsoiului, trecând peste vaile Bucsoaia (confundata foarte des cu firul secundar al Bucsoiului, v. Rea si vale. Îndracit, fire foarte înclinate, peste care trecerea pe zapada devine de multe ori o problema.
În punctul "La Prepeleag" (1770 m. alt.), poiana larga si luminoasa situata pe piciorul nordic al Bucsoiului, la cumpana dintre cele doua versante, suntem în punctul de maxima înaltime de pe întregul parcurs cca 1800 m; aici lasam la stânga Drumul Deubel spre vf. Omul (marcaj rosu vertical) si continuam spre valea Prepeleagului, prin locuri cu trecere dificila când sunt acoperite de zapada (pe aceste fete nordice zapada ramâne pâna târziu în Aprilie-Mai); ajunsi sub ultima sea înainte de coborîrea finala spre cabana, mai lasam o ultima ramura a potecii spre dreapta (marcaj rosu orizontal) pe unde ducea Drumul Take Ionescu înainte de a se fi construit poteca noua.
Aceasta varianta - azi parasita - duce la dreapta pe sub abrupt, ocoleste pe curba de nivel si coboara în v. Malaestilor mult sub nivelul cabanei; coborîrea pe poteca noua, amenajata prin anul 1935, nu dureaza mai mult de 20 minute pe un povârnis vertiginos, de pe care vederea se întinde peste v. Malaestilor si Padina Crucii, pâna în culmea înalta a Ţiganestilor.
Casa de adapost Malaesti (azi propr. O.N.T., 1580 m. alt.; apa si telefonu1, lipsesc; restaurant permanent) este una din cele mai vechi cabane din Bucegi, cunoscuta înca dinaintea primului razboiu mondial sub numele de "Cârciuma Malaiesti'' (M. Haret) si recladita în 1925-1926.
Ea este asezata în unul din cele mai potrivite puncte din Bucegi, având în fata fantasticul decor al peretilor abrupti ai Bucsoiului, în mare parte neexplorate; regiunea a capatat o trista faima, în urma numeroaselor accidente grave ce s'au produs în caldarea Malaestilor si care întrunesc cea mai mare frecventa din întregul masiv al Bucegilor.
|
