Busteni-Pichetul Rosu-Malaesti
(Drumul Munticelului; marcaj triunghiu rosu pe fond alb; timp necesar: 4-5 ore; pe harta No. 8).
Este clasicul traseu de baza al Bucegilor, servind ca drum de acces pentru īntreaga gama de trasee de abrupt dintre v. Alba si Bucsoiul.
Poteca pleaca dela Caminul Alpin din Busteni - str. Costilei (940 m. alt.) si patrunde imediat īn padurea deasa a Munticelului, urcānd pronuntat pāna īn poienita dela "cota 1310" unde lasa la stānga ramificatia I spre valea Alba (marcaj galben vertical); de aci īnainte drumul urmeaza cu fidelitate curba de nivel, trecānd peste toate vaile de abrupt mai cunoscute din Costila si Morarul.
Imediat dupa ramificatia I, se lasa tot la stānga ramificatia II spre Refugiul metalic Costila (marcaj rosu vertical), se trece peste fundul umed al vaii Costilei, apoi peste cel al vaii Galbenelelor, dupa care se lasa la stānga ramificatia III spre valea Malinului (marcaj rosu-orizontal); cātiva metri mai departe ne aflam īn "Poiana Costilei" (1400 m. alt.) splendid ochi de verdeata īn mijlocul desei paduri dela poalele abruptului pe care l'am trecut īn revista pāna aci.
Trecānd peste firul aproape invizibil al vaii Malinului (īn dreapta Gālma, 1428 m.), intram īn Poiana Viii Cerbului, unde īntālnim Drumul Nestor Urechia (B. I. 3) care vine dinspre Busteni si traverseaza poiana pentru a se īndrepta spre Omul (ramif. IV - marcaj galben vertical); parasind poiana, drumul Munticelului trece peste vadul uscat al vaii Cerbului si intra pe teritoriul muntelui Morarul, luptānd cu ramasitele unei paduri recent defrisata, pāna īn Poiana Batrānilor, unde lasa la dreapta o veche poteca de legatura cu punctul Gura Dihamului (ramif. V - marcaj patrat rosu gol, azi abandonat).
Dincolo de Poiana Batrānilor, poteca traverseaza v. Bujorilor (ascensiune spre Creasta Morarului) si dupa un scurt urcus, patrunde īn Poiana Morarului (1550 m. alt.) vasta goliste īn mijlocul deselor paduri care īmbraca tot tinutul.
Lasam la stānga ramificatia VI spre v. Morarului si spre Acele Morarului (marcaj patrat rosu plin) si trecem prin vadul uscat al vaii Morarului, intrānd pe teritoriul Bucsoiului, pe care nu-l vom mai parasi pāna la Malaesti; din poiana de pe acest mal, privirile īntoarse īnapoi īntālnesc splendidul peisaj alpin al Acelor Morarului cu firele abrupte care le separa; este unul din cele mai coplesitoare tablouri din Bucegi, īn special primavara si toamna tārziu, cānd zapada acopera viroagele si īmbraca superficial peretii abrupti si brānele subtiri ale Morarului.
Coborīm usor īn poiana Pichetul Rosu unde drumul Munticelului sfārseste facānd loc Potecii Take Ionescu; aci se gasea odinioara un pichet de graniceri si apoi o stāna, amāndoua distruse cu timpul.
Īnainte de a parasi punctul "Pichetul Rosu spre Malaesti, suntem datori sa ne oprim putin asupra semnelor de marcaj; desi Drumul T. Ionescu este azi o artera de circulatie turistica suficient de importanta pentru a nu mai avea nevoie de vreun marcaj, totusi problema se pune pentru acea categorie de drumeti care se mai conduc īnca dupa acari semne.
Īn planul de sistematizare a marcajelor din Bucegi - propus de Federatia de Turism si realizat pe teren prin īngrijirea O.N.T. - se prevede suprimarea semnului triunghiu rosu pe portiunea Pichetul Rosu-Casa Malaesti si īnlocuirea lui cu actualul semn linie rosie verticala (care astazi se poate vedea īn paralel cu triunghiul rosu) pāna la Prepeleag, iar de acolo, pāna la cabana, cu un semn nou: triunghiu galben.
Turistii ar urma deci sa se foloseasca de trei semne diferite dealungul uncia din cele mai mari si mai frecventate artere; marturisim ca nu am putut īntelege ratiunea acestei masuri - din fericire īnca nepusa īn practica si care va crea o mare confuzie īn noua orānduire a semnelor de marcaj atāt de fericit realizata.
Pentru buna īntocmire si simplificarea la maximum a semnelor, supunem celor īn drept sugestia de a lasa lucrurile īn starea actuala, adica seninul triunghiul rosu sa mearga neīntrerupt din Busteni pāna la Casa Malaesti, iar semnul linie rosie verticala sa-l īnsoteasca pe distanta Pichetul Rosu-Prepeleag, de unde se dirijeaza īn sus, spre Omul.
Plecam, deci, dela Pichetul Rosu pe Drumul Take Ionescu (triunghiu rosu) si, dupa un scurt urcus, ne gasim īn pitoreasca Poiana a Bucsoiului (1650 m. alt.) unde se deschide prapastioasa vale cu acelasi nume, cu fantasticul decor al firelor ei de abrupt, al coltilor ei si al blocurilor de piatra pravalite la gura vaii.
Dupa un parcurs destul de capricios, poteca atinge creasta nordica a Bucsoiului, trecānd peste vaile Bucsoaia (confundata foarte des cu firul secundar al Bucsoiului, v. Rea si vale. Īndracit, fire foarte īnclinate, peste care trecerea pe zapada devine de multe ori o problema.
Īn punctul "La Prepeleag" (1770 m. alt.), poiana larga si luminoasa situata pe piciorul nordic al Bucsoiului, la cumpana dintre cele doua versante, suntem īn punctul de maxima īnaltime de pe īntregul parcurs cca 1800 m; aici lasam la stānga Drumul Deubel spre vf. Omul (marcaj rosu vertical) si continuam spre valea Prepeleagului, prin locuri cu trecere dificila cānd sunt acoperite de zapada (pe aceste fete nordice zapada ramāne pāna tārziu īn Aprilie-Mai); ajunsi sub ultima sea īnainte de coborīrea finala spre cabana, mai lasam o ultima ramura a potecii spre dreapta (marcaj rosu orizontal) pe unde ducea Drumul Take Ionescu īnainte de a se fi construit poteca noua.
Aceasta varianta - azi parasita - duce la dreapta pe sub abrupt, ocoleste pe curba de nivel si coboara īn v. Malaestilor mult sub nivelul cabanei; coborīrea pe poteca noua, amenajata prin anul 1935, nu dureaza mai mult de 20 minute pe un povārnis vertiginos, de pe care vederea se īntinde peste v. Malaestilor si Padina Crucii, pāna īn culmea īnalta a Ţiganestilor.
Casa de adapost Malaesti (azi propr. O.N.T., 1580 m. alt.; apa si telefonu1, lipsesc; restaurant permanent) este una din cele mai vechi cabane din Bucegi, cunoscuta īnca dinaintea primului razboiu mondial sub numele de "Cārciuma Malaiesti'' (M. Haret) si recladita īn 1925-1926.
Ea este asezata īn unul din cele mai potrivite puncte din Bucegi, avānd īn fata fantasticul decor al peretilor abrupti ai Bucsoiului, īn mare parte neexplorate; regiunea a capatat o trista faima, īn urma numeroaselor accidente grave ce s'au produs īn caldarea Malaestilor si care īntrunesc cea mai mare frecventa din īntregul masiv al Bucegilor.
|
