Busteni-V. Jepilor-Pestera
(Marcaj cruce albastra pe fond alb; timp necesar: 7-8 ore; pe harta No. 7).
Se pleaca din Busteni pe lānga fabrica de hārtie, iar dincolo de fabrica de celuloza se lasa la stānga drumul Urlatorilor si se urmeaza drumul de carute pe valea Jepilor, trecānd printre locuintele carierelor Caraiman si prinzānd apoi poteca lata si bine īntretinuta de pe malul drept al 828h72i vaii (stānga cum urcam).
Trecem astfel prin fata carierelor, cu frumosul Vālcel Spumos ale carui ape se sparg sgomotos pe peretii Caraimanului; mai sus, poteca paraseste malul drept al vaii si trece pe cel stāng pentru ca, dupa putin timp, sa revina pe versantul Jepilor mici; mai sus, ea trece din nou pe Caraiman si revine pentru mai mult timp pe Jepi, īntālnind deasupra lizierei padurii, īntr'o frumoasa poiana, hatasul care coboara din stānga, de pe Brāul Jepilor (sau Brāul lui Raducu; 1.600 m. alt.).
Mai sus, poteca trece definitiv pe malul stāng, urca mai īntāi īn serpentine dese, apoi trece peste cāteva trepte de piatra amenajate ,īn locul celor doua scari de lemn pe care le stiam īn aceeasi stare deplorabila īnca dinainte de 1924.
Poteca, ramasa definitiv pe acest versant, ne ofera o impresionanta viziune asupra Cascadei "Vānturisul Caraimanului" (circa 40 m. īnaltime) pe care o fac bogatele ape ale vaii Jepilor īn trecerea lor peste lespezile Jepilor mici, la o altitudine de circa 3000 m.; īn aceeasi zona īntālnim si hatasul care vine de pe Brāul Portitei, dela Portita Caraimanului, dupa care, angajāndu-ne pe serpentinele finale ce ocolesc "Vālcelul Zapezilor" (foarte periculos iarna), iesim pe marginea abruptului, la casa de adapost Jepi (fost C. C. R.) 2115 m. alt.; apa, telefon, restaurant ridicata īn 1936-1937 pe locul fostei Case Caraiman din care - prin 1924 - nu se mai puteau vedea decāt temeliile si cāteva bārne; īnaintea primului razboi mondial, exista aici o cabana construita prin 1907 de Eforia Spitalelor Civile cu paznic permanent - vara - si cu un mic bufet (cf. Mihai Haret).
De notat - īn fata casei - spre Sud, ramificatia spre cantonul Jepi si spre platou, iar īn dreapta, putiv mai sus, poteca spre Crucea Caraiman.
Fragmentul Casa Caraiman-Busteni e drumul clasic de coborīre al tuturor celor care prefera un traseu scurt (desi mai obositor) unuia mai lung dar mai odihnitor, cum ar fi, de exemplu, Drumul Urlatorilor.
Coborīrea pe v. Jepilor devine, dealtfel, din ce īn ce mai scurta pe masura ce turistii grabiti, lipsiti de disciplina si de respect pentru lucrarile facute īn folosul lor, distrug serpentinele cu o pasiune demna de scopuri mai īnalte; cu timpul, "scurtaturile" potecii vor colabora cu apele din ploi si zapezi pentru a face ca poteca sa devina aproape rectilinie si sa dispara īn cele din urma, transformāndu-se īntr'un sant impracticabil.
Dela Casa Caraiman spre Babele urmam malul stāng al vaii Jepilor, cu frumoasele ei cascade si bulboane īn miniatura, dupa care, trecānd pe malul opus, urca usor spre Casa Babele (ADMIR) dupa ce lasa spre dreapta Drumul M. Haret (A. I. 3) catre Omul.
La "Babele", larga perspectiva spre v. Ialomitei si Leaota; se vor vizita cele trei grupe de stānci ale Babelor - 2.206 m. alt.; (īnaltimea maxima de pe parcurs), precum si Sfinxul (detalii, pag.
Coborīrea spre Pestera se face pe o veche poteca a Eforiei, care foloseste versantul apusean al muntelui Babele, trece printre stāncile de pe Piciorul Babelor,S; iese pe muchea dintre v. Sugarilor (dreapta) si v. Cocorei (stānga), splendida vedere asupra amfiteatrului Obārsiei, spre Omul; dupa un mic ocol spre stānga (Sud), se trece prin fata stānei din Cocora si se ajunge la Casa Pestera T. C. R., din Poiana Crucii (1615 m. alt.; detalii, pag. 46), avānd tot timpul, pe dreapta, v. Ialomitei cu Cheile Ursilor, iar pe stānga, valea Cocorei cu deasa padure de conifere care īmbraca īntregul versant al muntelui.
|
