Busteni-V. Jepilor-Pestera
(Marcaj cruce albastra pe fond alb; timp necesar: 7-8 ore; pe harta No. 7).
Se pleaca din Busteni pe lânga fabrica de hârtie, iar dincolo de fabrica de celuloza se lasa la stânga drumul Urlatorilor si se urmeaza drumul de carute pe valea Jepilor, trecând printre locuintele carierelor Caraiman si prinzând apoi poteca lata si bine întretinuta de pe malul drept al 828h72i vaii (stânga cum urcam).
Trecem astfel prin fata carierelor, cu frumosul Vâlcel Spumos ale carui ape se sparg sgomotos pe peretii Caraimanului; mai sus, poteca paraseste malul drept al vaii si trece pe cel stâng pentru ca, dupa putin timp, sa revina pe versantul Jepilor mici; mai sus, ea trece din nou pe Caraiman si revine pentru mai mult timp pe Jepi, întâlnind deasupra lizierei padurii, într'o frumoasa poiana, hatasul care coboara din stânga, de pe Brâul Jepilor (sau Brâul lui Raducu; 1.600 m. alt.).
Mai sus, poteca trece definitiv pe malul stâng, urca mai întâi în serpentine dese, apoi trece peste câteva trepte de piatra amenajate ,în locul celor doua scari de lemn pe care le stiam în aceeasi stare deplorabila înca dinainte de 1924.
Poteca, ramasa definitiv pe acest versant, ne ofera o impresionanta viziune asupra Cascadei "Vânturisul Caraimanului" (circa 40 m. înaltime) pe care o fac bogatele ape ale vaii Jepilor în trecerea lor peste lespezile Jepilor mici, la o altitudine de circa 3000 m.; în aceeasi zona întâlnim si hatasul care vine de pe Brâul Portitei, dela Portita Caraimanului, dupa care, angajându-ne pe serpentinele finale ce ocolesc "Vâlcelul Zapezilor" (foarte periculos iarna), iesim pe marginea abruptului, la casa de adapost Jepi (fost C. C. R.) 2115 m. alt.; apa, telefon, restaurant ridicata în 1936-1937 pe locul fostei Case Caraiman din care - prin 1924 - nu se mai puteau vedea decât temeliile si câteva bârne; înaintea primului razboi mondial, exista aici o cabana construita prin 1907 de Eforia Spitalelor Civile cu paznic permanent - vara - si cu un mic bufet (cf. Mihai Haret).
De notat - în fata casei - spre Sud, ramificatia spre cantonul Jepi si spre platou, iar în dreapta, putiv mai sus, poteca spre Crucea Caraiman.
Fragmentul Casa Caraiman-Busteni e drumul clasic de coborîre al tuturor celor care prefera un traseu scurt (desi mai obositor) unuia mai lung dar mai odihnitor, cum ar fi, de exemplu, Drumul Urlatorilor.
Coborîrea pe v. Jepilor devine, dealtfel, din ce în ce mai scurta pe masura ce turistii grabiti, lipsiti de disciplina si de respect pentru lucrarile facute în folosul lor, distrug serpentinele cu o pasiune demna de scopuri mai înalte; cu timpul, "scurtaturile" potecii vor colabora cu apele din ploi si zapezi pentru a face ca poteca sa devina aproape rectilinie si sa dispara în cele din urma, transformându-se într'un sant impracticabil.
Dela Casa Caraiman spre Babele urmam malul stâng al vaii Jepilor, cu frumoasele ei cascade si bulboane în miniatura, dupa care, trecând pe malul opus, urca usor spre Casa Babele (ADMIR) dupa ce lasa spre dreapta Drumul M. Haret (A. I. 3) catre Omul.
La "Babele", larga perspectiva spre v. Ialomitei si Leaota; se vor vizita cele trei grupe de stânci ale Babelor - 2.206 m. alt.; (înaltimea maxima de pe parcurs), precum si Sfinxul (detalii, pag.
Coborîrea spre Pestera se face pe o veche poteca a Eforiei, care foloseste versantul apusean al muntelui Babele, trece printre stâncile de pe Piciorul Babelor,S; iese pe muchea dintre v. Sugarilor (dreapta) si v. Cocorei (stânga), splendida vedere asupra amfiteatrului Obârsiei, spre Omul; dupa un mic ocol spre stânga (Sud), se trece prin fata stânei din Cocora si se ajunge la Casa Pestera T. C. R., din Poiana Crucii (1615 m. alt.; detalii, pag. 46), având tot timpul, pe dreapta, v. Ialomitei cu Cheile Ursilor, iar pe stânga, valea Cocorei cu deasa padure de conifere care îmbraca întregul versant al muntelui.
|
