Busteni-v. Morarului-Omul
(Traseu nemarcat; timp necesar: 6-7 ore).
Valea Morarului, desi lipsita de acele largi si frecventate poteci de mare circulatie turistica pe care le-am întâlnit pâna acum 757b13h , este totusi o artera foarte recomandabila grupurilor care au strabatut traseele mai usoare prezentate pâna aci; lipsita de obstacole serioase, cu tot caracterul ei alpin, v. Morarului poate fi considerata drept cel mai usor traseu de abrupt sau cel mai greu drum pentru ascensiunile în grup.
Portiunea Busteni - Poiana Morarului o parcurgem pe traseul B. II 7 (Drumul Munticelului, marcaj triunghiu rosu), dupa care ne angajam spre stânga, pe v. Morarului, pe care o vom strabate neîntrerupt pâna la Omul.
Semnele de ramificatie patrat rosu plin (ramif. VI) ne conduc pâna în Poiana cu Urzici, la picioarele interesantului versant nordic al Morarului, ale carui impresionante "Ace" sunt acum mult mai vizibile decât erau de pe Drumul Munticelului.
În poiana, o inscriptie pe un bloc de piatra, indica, la stânga V. Adânca-Râpa Zapezii, iar la dreapta, V. Morarului; ne vom feri sa confundam indicatiunile si vom prinde potecuta care se vede - dealtfel - pe malul opus al vaii, urcând usor pe versantul ce apartine Bucsoiului.
Ţinând mereu acest mal, poteca nemarcata se transforma treptat într'un hatas ciobanesc, depaseste primul prag al vastei caldari glaciare ce abia începe, întretaie mai sus Brâna Mare a Morarului (1900 m. alt.) în dreptul punctului numit "La Obuz", apoi trece pe malul opus, pentru a reveni în curând pe malul stâng, depaseste al doilea prag si intra în cele din urma pe fundul caldarii finale, situata cam la 400 m. sub vf. Omul.
Pentru a atinge acest punct final al itinerarului, prindem pantele ierboase din dreapta noastra, apartinând Bucsoiului urcam potrivit pâna în Curmatura Morarului, iar de aici folosind Drumul Deubel pîna ajungem la Omul.
Valea Morarului nu are apa.
|
